Telegraful Roman, 1887 (Anul 35, nr. 1-135)
1887-10-10 / nr. 104
416 al lui Caffaret, generalul d’Andlau simțind urmărirea lui, a deșertat pe nesimțite fără de a sei unde se află, ba se susține chiar, că s’ar fi sinucis. Toate acestea și alte prepusuri și acuzări a mai multor persoane cu vază și posițiune în Paris, pănă și a ginerelui președintelui republicei au produs o mare amărăciune în inimile tuturor, și astăzi mulți sunt, calc țlic, că ar fi fost cu mult mai consult, a se aplana această afacere atât de scandaloasă în taină, fără a se trimbița în lumea largă, compromițând astfel întreg poporul francez. Afacerea nu e terminată, cercetarea și urmărirea complicilor se continuă încă. Scirile sosite de curând din Londra anunță mari tulburâri în poporațiunea de acolo. Poliția numai cu mare greutate a putut să împedece ținerea de meetinguri. Ca la vre-o 2000 de oameni s’au întrunit mai apoi în Hydepark unde s’au ținut vorbiri socialiste. După aceasta în frunte cu steagul roșu și negru s’au îndreptat spre Westend. Poliția voind să împrăștie mulțimea, a dat ansă la o mare încăerare, în urma căreia mai mulți polițiști au fost greu răniți. TELEGRAFUL ROMÂN. Corespondente particulare ale „Telegrafului Român.“ Viena, 5/17 Octobre 1887. Toamna a sosit. Frunze îngălbinite, vent rece, negură — această pestilență a cetăților mari — sunt tot atâtea semne ale naturii, cari vestesc trecerea verei. Desigur le aveți și dvoastre toate aceste, căci natura împarte de o potrivă comorile sale. Natura n’are privilegiați! Cetatea Viena are rase și alte insignii prin cari cu deosebire se distinge de celelalte surori ale sale. Ea adecă, ca un centru, unde științele și artele emulează în a lor înflorire, mai mult ca altundeva, are pe lângă școlile sale inferioare și generale și institute superioare de învățământ, academii și universități. Și aci e viața mult încântătoare, care me îndeamnă a ne trimite această scrisoare, începerea cursurilor academice și universitare e semnul cel pregnant al sosirei toamnei pentru lumea de aici. Tinerimea depărtată — alungată de arșița soarelui și căldurei de vară, și atrasă de frumusețea admirabilă a naturii, se reîntoarce iarăși. Societățile și convenirile, cari peste vară amuțiseră acum ea o reînvie. Dar nu numai aceasta! Mai este și o altă tinerime. Aceasta e cea, care numai înainte cu câteva luni s’a scuturat de praful școalelor menite a da omului o cultură generală și multilaterală : școlile inferioare și medii — și însetată de a se cultiva așa după cum însăși voesce. Aceasta aleargă cu rolul în institutele superioare de învățământ ale Vienei, unde știința lipsită de ură națională și de idei șovinistice se cultivă cu obiectivitate cuvenită. Junimea sosită în aceste institute începe o viață noaua : viață de cetățean academic! Cu aceasta deodată fiecare devine de sine stătătoriu. Fiecare cercetează șalele de învățământ după cum dictează libera sa voință. Legile statului și frica de absenții au încetat pentru cive academic. Manualul, care mai nainte era unicul ogor unde lucra 4 Și noapte, s’a schimbat deodată într’un izvor viu — profesorii, — care numai indignează ramurile diferite, cari formează acest izvor. Și precum indivizii sunt numeroși, tot așa și romii pe cari apucă fiecare I Brașov să nu iasă pănă nu-l va găti. Dar fiecare apucă pe acela, pe care însuși și-l alege, spre care insuși se simte a avea vocațiune. Ținta este progresul. Progresul este resultatul unei lucrări îndelungate. Și nu e destul numai progresul scientific. Alăturea cu sciința se pune deosebit până pe desvoltarea consciinței și a caracterului. Acestea sunt cu deosebire accentuate la toate ocasiunile. Unii profesori în discursurile lor de deschidere au pus deosebit pând pe desvoltarea conșciinței de sine în fiecare civc academic (Zimmermann), alții au atras ascultătorii lor recomandându-le diligență și zel întru perfecționarea lor în ocupațiunea de la care le e condiționată pânea de toate cirele (Alberth), iar alții spunându-le, că numai întrebuințând rațional fiecare moment vor putea, la timpul lor, conlucra la sanarea omeniriei copleșite de multe suferințe (Bilroth). Astfel prin îndemnare și împintenare spre tot ce e folositoriu și frumos sau început prelegerile în institutele academice — universitari din Viena într’un mod solemnei! Contrastul dela aceste deschideri sărbătoresc i se oglindează în școalele inferioare. Aici începutul abia se făcuse și a și fost împedecat prin greutăți, la a căror delătare e angajată întreagă poporațiunea. Viena adecă ca o cetate, care numără peste un milion de locuitori, posede 90.000 de copii, cari sunt — după lege — obligați a cerceta școala. Un număr destul de considerabil și cu toate acestea nu așa de mare, încât se nu aibă încăperile necesari. Da, localitățile recerute sunt și încă corespunzătoare referințelor pedagogice și higienice, învățători cualificați și bine salarisați, recursitele didactice, pănă chiar și bance automatice, încă nu lipsesc. Prelângă toate aceste sărăcia, care înduplecă pe mulți dintre proletari la crime și fărădelegi, manifestându-se prin forma de lipsă de hrana necesară pentru mulți din elevi, a amenințat cu stagnare începutul scoalelor. 2500 de elevi sunt, cari neprimind intremântul necesar pentru prosperarea trupească ar trebui se neglige și cultivarea sprituală, dacă ar fi lipsiți de sprijinul comun. Dar trista soarte a celor lipsiți duse pe aripile jurnalisticei prin toate păturile societății a pus în mișcare pe cei cu stare. Apelul făcut la simțul de umanitate, de care trebue se fie condusă fiecare persoană față de semenii săi, n’a rămas fără de resultat. Lume începând dela cruceriu și florin pănă la mii de floreni, sau contribuit pentru nutrirea celor lipsiți, cami parte prin forța lor corporală parte prin cea spirituală, vor răsplăti aceasta jertfă Astfel lipsă ivită s’a delăturat înființându-se bucătarii unde au să se nutrească școlarii lipsiți. Afacerea a mers însă și mai departe. Primăriul cetății în apelul său din 15 Oct. a apelat la simțul de umanitate al fiecărui concetățian îndemnându-l a contribui după puteri, spre a face o fundațiune, din ale cărei venite să se acopere în viitoriu calamități sociale de acest soiu. Alții au propus și doresc înființarea unei reuniuni asemenea crucei roșie, dar cu menirea de a se îngriji de școlarii lipsiți. Care plan se va esecuta pentru viitor te vom vedea. De astădată fie numai constatat, că buna înțelelegere comună e singura garanță spre a delătura necasurile, cari amenință omenimea, și a o conduce Continuația cercetărei protocoalelor a preoților din protopopiatul Făgărașului la Persány 1788 Iunie 15. 334. Persány. Protopop Stan Mundran, au adus protocolul circulariulumului și s’au aflat dela a. 1786 Novembrie pe 1786 numai o poruncă, pe 1787 una, pe 1788 două, iar celelalte nu; așa i s’a pus 20 de zile să-l gătească, asemenea și cel de botezați n’au fost bun și pe aceeași vadea i s’au poruncit a-1 direge. 1 335. ITisinca. P. Manuil Buzdugan, p. George Debu, au adus amândouă, dară nu bune. 1 .... 1 336. Holbav. P. loan Popovici, acesta nici n’au adus, 4ce ca n’au fost de o nici o treabă. 337. Poiana Merului, P. Stoica Enescul, și popa Petru Stoenescul, au adus circulariul, și s’au aflat dela a. 1785 nici o poruncă scrisă, pentru care 20 de zile i s’au pus, eară a botezaților s’a aflat bine. 338. Grid și f. Veneția de sus. P. Mateiu Popovici, Radu Moga și Bucur Popovici, s’au aflat aicea supernumerala progres. Numai buna înțelegere și conlucrarea împreună ne poate susține și pe noi. Lipsa de aceste servesce numai spre bucurie, celor ce doresc a noastră perire. St. Gustul estetic și caracterul românilor. S’alig și s’a repetat de cătră acei cari au interes se susțină că poporul român este înapoiat, că el nu are pentru libertate și pentru drepturile lui cultul pe care l au alte popoare , că gustul lui estetic este prea puțin sau aproape de loc desvoltat, că în fine la el sentimentul moral este decăzut. Nu mai este nevoie a spune că acești domni nu cunosc poporul din care fac parte, căci astfel, și afară de o rea voința pentru el, nu ar ține acest limbagiu. S’a demonstrat în atâtea rânduri, de către acei cari ved cu ochi mai buni acest popor și sunt convinși de puterea lui de a propăși, ca nedrepți sau, în cazul cel mai bun pentru d-lor, greșiți sunt în aprecierile lor. Din parte-ne, ne mulțămim pentru aci a releva greșala pe care o fac când pesimiștii apreciatori ai însușirilor poporului român susțin, că gustul său estetic nu este deloc desvoltat. Dacă cineva î și dă osteneala să studieze industria casnică a românului și modul lui de a se purta, ar vedea lucrurile cu totul altfel decât cum le văd acei cărora tot ce este românesc le displace sau le inspiră milă. Ar mai vedea încă — cu satisfacțiunea ce va urma acestei descoperiri, — că gustul estetic al acestui popor ne dă aproape măsura adevărată a caracterului seu. Acest gust al poporului român pentru frumos se poate mai lesne și mai complet apreția în industria lui casnică. Românii, fie cei din România liberă, fie cei din alte țări, toți te iubesc prin frumosul, armoniosul și blândul, în forma, o marea și coloritul costumelor lor, precum și a tot ce ține de industria restrânsă a vieței lor zilnice. Cu toată deosebirea în cestiuni de detaliu, costumele româneșci păstrează aceeași notă caracteristică, fie ele ale celor din Bănat, din Bucovina sau din Transilvania, fie ele ale românilor din Muntenia, din Moldova sau din Oltenia, în toate aceste regiuni, cunoscătorul și observatorul de bună credință, nu poate decât a admira sentimentul frumosului unit cu simplitatea și decența tot deodată. Vioiciunea, simplitatea, blândeța și decența românului sunt întipărite, zugrăvite pe lucrurile făcute cu mâna sa. Când vorbim de industria casnică a românilor, de portul lor în special, înțelegem pe țărani, vorbim de îmbrăcămintea lor, dar nu pe orășeni, căci la aceștia, prin forța lucrurilor chiar, a dispărut caracterul curat național în portul și traiul lor e esterior. Dar ni se va lice, ce interes poate avea această cestiune a gustului care prevede la lucrările manuale ale țăranului român ? Nici unul altul decât acela de a pune în evidență un fapt, un adevăr. Spuserăm mai sus că diferitele însușiri ale caracterului românului, ca și ale oricărui alt popor, sunt întipărite, zugrăvite pe lucrările făcute cu mâna lor, și dacă mulți, foarte mulți sciu acest lucru, sunt alții însă cari, sau nu-l sciu sau nu voesc a țină samă de el Eacă dar unde stă importanța cestimnei pe care o schițăm aci. Industria domestică a românilor țărani a preocupat nu numai pe conaționalii lor,dar chiar și străini de multe ori s’au interesat de ea. Intre alții, d. Kohlmann, profesor la școala imperială de industrii din Viena, s-a ocupat cu un deosebit interes de industria domestică a țăranului român și rutean din Bucovina. Acest studiu al profesorului a fost adus la cunoșcința cetitorilor din țara noastră, în coloanele „Voinței Naționale,“ în Februariu a. c. După admirațiunea pe care obiectele de mână și mai cu seamă costumele țăranilor bucovineni, mai cu samă acelea fiul fiindcă tatăl seu s’a sănătoșat, și se declără lu esce a putea sluji; pentru aceea fiul seu numai abea la vr un loc se va transferului, au adus protocolul circularelor și s’au aflat dela 1785 numai una pe 1786 una pe 1787 și trei pe 1788 porunci într’ensa scrise asemenea cel de botezați, dară n’au fost după formulariu, pentru aceea 20 Țile vadea i s’au pus să le direagă. 339 Comana de sus. P. Mihail Greavu, fiind,că acum de curent s’au transferului dela Lisa aici n’au adus nici un protocol, dar au făgăduit cât mai în grabă a le face. 340. Cnesulata și taipșa fii. P. Manuil Strâmbul, au adus protocolul de circulare pănă la 25 Februarie 1785, cară pe ceialalți ani nimica, nici de botez, pentru aceea 20 zilei s’au pus. 341. Comana de jos. P. loan Popovici, n’au adus nimic, pentru aceea i s’au pus 20 de zile să le gătească, dacă nu se va aduce la Sibiiu. 327. Șimon, P. loan Vartolomei, au adus protocolul cel de circulare și s’au aflat bun. 328. Inim goc esti, P. Stan Lăptici, au adus înainte răspuns, cum că de frica turcilor puind protocoalele într’un loc ascuns s’au prăpădit în apă. Ba să făgăduesce, că altele va face. 329.llieia, P. Stoica Manole, au adus protocolul cel de circulare și s’au aflat bun. 330. Moeciu de sus. P. Vladu Ciurea, au adus asemenea cel de circulare bun. 331. Fundata: P. Constantin Târgovișteanu, au adus protocolul de circulare și s’au aflat bun. 332. Cirnca. P. Vladu Ceposu. 333. Feșterea. P. Stan Tipeiu, amândoi au răspuns, că ar fi pus protocoalele de frica turcilor într’un loc și s’au furat. După un defect la fone urmează următoarea pagină a se ceti: Și cercetarea protocoalelor din protopopiatul Brașovului cu aceasta s’au săvârșit la anul, locul și ziua mai sus arătată. George Radovici m. p. loan Popovici m. p., protopop ot Brașov, protopop ot Corbi. Crestici m. p. Gedeon Nichitici m. p. (Va urma.)