Telegraful Roman, 1887 (Anul 35, nr. 1-135)

1887-10-10 / nr. 104

416 al lui Caffaret, generalul d’Andlau simțind urmărirea­­ lui, a deșertat pe nesimțite fără de a sei unde se află, ba se susține chiar, că s’ar fi sinucis. Toate acestea și alte prepusuri și acuzări a mai multor persoane cu vază și posițiune în Paris, pănă și a ginerelui președintelui republicei au produs o mare amărăciune în inimile tuturor, și astăzi mulți sunt, calc țlic, că ar fi fost cu mult mai consult, a se aplana această afacere atât de scandaloasă în taină, fără a se trimbița în lumea largă, compromițând astfel întreg poporul francez. Afacerea nu e ter­minată, cercetarea și urmărirea complicilor se con­tinuă încă. Scirile sosite de curând din Londra anunță mari tulburâri în poporațiunea de acolo. Poliția numai cu mare greutate a putut să împedece ținerea de meetinguri. Ca la vre-o 2000 de oameni s’au întru­nit mai apoi în Hydepark unde s’au ținut vorbiri socialiste. După aceasta în frunte cu steagul roșu și negru s’au îndreptat spre Westend. Poliția voind să împrăștie mulțimea, a dat ansă la o mare încă­­erare, în urma căreia mai mulți polițiști au fost greu răniți. TELEGRAFUL ROMÂN. Corespondente particulare ale „Telegrafului Român.“ Viena, 5/17 Octobre 1887. Toamna a sosit. Frunze îngălbinite, vent rece, negură — această pe­­stilență a cetăților mari — sunt tot atâtea semne ale naturii, cari vestesc trecerea verei. De­sigur le aveți și dvoastre toate aceste, căci natura împarte de o potrivă comorile sale. Natura n’are privilegiați! Cetatea Viena are rase și alte insignii prin cari cu deosebire se distinge de celelalte surori ale sale. Ea adecă, ca un centru, unde științele și artele emu­lează în a lor înflorire, mai mult ca alt­undeva, are pe lângă școlile sale inferioare și generale și insti­tute superioare de învățământ, academii și univer­sități. Și aci e viața mult încântătoare, care me îndeamnă a ne trimite această scrisoare, începerea cursurilor academice și universitare e semnul cel pregnant al sosirei toamnei pentru lu­mea de aici. Tinerimea depărtată — alungată de arșița soarelui și căldurei de vară, și atrasă de fru­musețea admirabilă a naturii, se reîntoarce iarăși. Societățile și convenirile, cari peste vară amu­țiseră acum ea o reînvie. Dar nu numai aceasta! Mai este și o altă tinerime. Aceasta e cea, care numai înainte cu câteva luni s’a scuturat de praful școa­­lelor menite a da omului o cultură generală și mul­tilaterală : școlile inferioare și medii — și însetată de a se cultiva așa după cum însăși voesce. Acea­sta aleargă cu rolul în institutele superioare de în­vățământ ale Vienei, unde știința lipsită de ură na­țională și de idei șovinistice se cultivă cu obiectivi­tate cuvenită. Junimea sosită în aceste institute în­cepe o viață noaua : viață de cetățean academic! Cu aceasta deodată fie­care devine de sine stătătoriu. Fie­care cercetează șalele de învățământ după cum­­ dictează libera sa voință. Legile statului și frica de absenții au încetat pentru cive academic. Manualul, care mai nainte era unicul ogor unde lucra 4­ Și noapte, s’a schimbat deodată într’un izvor viu — profesorii, — care numai indign­ează ramurile diferite, cari formează acest izvor. Și precum indivizii sunt numeroși, tot așa și romii pe cari apucă fie­care­ I Brașov să nu iasă pănă nu-l va găti. Dar fie­care apucă pe acela, pe care însuși și-l alege, spre care insuși se simte a avea vocațiune. Ținta este progresul. Progresul este resultatul unei lucrări îndelun­­­­gate. Și nu e destul numai progresul scientific. Ală­turea cu sciința se pune deosebit până pe desvol­­tarea consciinței și a caracterului. Acestea sunt cu deosebire accentuate la toate ocasiunile. Unii profesori în discursurile lor de deschi­dere au pus deosebit pând pe desvoltarea conșci­inței de sine în fie­care civc academic (Zimmer­mann), alții au atras ascultătorii lor recomandân­­du-le diligență și zel întru perfecționarea lor în ocupațiunea de la care le e condițio­nată pânea de toate ci­r­e­l­e (Alberth), iar alții spunându-le, că numai întrebuințând rațional fie­care moment vor putea, la timpul lor, conlucra la sanarea omeni­riei copleșite de multe suferințe (Bilroth). Astfel prin îndemnare și împintenare spre tot ce e folositoriu și frumos sau început prelegerile în institutele academice — universitari din Viena într’un mod solemnei! Contrastul dela aceste deschideri sărbătoresc i se oglindează în școalele inferioare. Aici începutul abia se făcuse și a și fost împedecat prin greutăți, la a căror delătare e angajată întreagă poporațiunea. Viena adecă ca o cetate, care numără peste un milion de locuitori, posede 90.000 de copii, cari sunt — după lege — obligați a cerceta școala. Un număr destul de considerabil și cu toate acestea nu așa­­ de mare, încât se nu aibă încăperile necesari. Da, lo­calitățile recerute sunt și încă corespunzătoare re­­ferințelor pedagogice și higienice, învățători cualificați și bine salarisați, recursitele didactice, pănă chiar și bance automatice, încă nu lipsesc. Prelângă toate aceste sărăcia, care îndu­plecă pe mulți dintre proletari la crime și fără­delegi, manifestându-se prin forma de lipsă de hrana necesară pentru mulți din elevi, a amenințat cu stagnare începutul scoalelor. 2500 de elevi sunt, cari neprimind intremântul necesar pentru prospe­­­­rarea trupească ar trebui se neglige și cultivarea sprituală, dacă ar fi lipsiți de sprijinul comun. Dar trista soarte a celor lipsiți duse pe aripile jurna­listicei prin toate păturile societății a pus în miș­care pe cei cu stare. Apelul făcut la simțul de umanitate, de care trebue se fie condusă fie­care persoană față de semenii săi, n’a rămas fără de re­­s­u­­ltat. Lume începând dela cruceriu și florin pănă la mii de floreni, sau contribuit pentru nutrirea celor lipsiți, cami parte prin forța lor corporală parte prin cea spirituală, vor răsplăti aceasta jertfă Astfel lipsă ivită s’a delăturat înființându-se bucă­tarii unde au să se nutrească școlarii lipsiți. Afacerea a mers însă și mai departe. Primăriul cetății în apelul său din 15 Oct. a apelat la simțul de umanitate al fie­cărui concetățian îndemnându-l a contribui după puteri, spre a face o fundațiune, din ale cărei venite să se acopere în viitoriu ca­lamități sociale de acest soiu. Alții au propus și doresc înființarea unei reu­niuni asemenea crucei roșie, dar cu menirea de a se îngriji de școlarii lipsiți. Care plan se va esecuta pentru viitor te vom vedea. De astădată fie numai constatat, că buna înțele­­legere comună e singura garanță spre a delătura necasurile, cari amenință omenimea, și a o conduce Continuația cercetărei protocoalelor a preoților­­ din protopopiatul Făgărașului la Persány 1788 Iu­nie 15. 334. Persány. Protopop Stan Mundran, au adus protocolul circulariulumului și s’au aflat dela a. 1786 Novem­­brie pe 1786 numai o poruncă, pe 1787 una, pe 1788 două, iar celelalte nu; așa i s’a pus 20 de zile să-l gătească, asemenea și cel de botezați n’au fost bun și pe aceeași vadea i s’au poruncit a-1 direge. 1 335. ITisinca. P. Manuil Buzdugan, p. Ge­orge Debu, au adus amândouă, dară nu bune. 1 .... 1 336. Holbav. P. loan Popovici, acesta nici n’au adus, 4­ce ca n’au fost de o nici o treabă. 337. Poiana­ Merului, P. Stoica Enescul, și po­pa Petru Stoenescul, au adus cir­­culariul, și s’au aflat dela a. 1785 nici o poruncă scrisă, pentru care 20 de zile i s’au pus, eară a bo­tezaților s’a aflat bine. 338. Grid și f. Veneția de sus. P. Mateiu Po­povici, Radu Moga și Bucur Popo­vici, s’au aflat aicea supernumera­la progres. Numai buna înțelegere și conlucrarea îm­preună ne poate susține și pe noi. Lipsa de aceste servesce numai spre bucurie, celor ce doresc a noa­stră perire. St. Gustul estetic și caracterul românilor. S’a­lig și s’a repetat de cătră acei cari au interes se susțină că poporul român este înapoiat, că el nu are pentru libertate și pentru drepturile lui cultul pe care­­ l au alte popoare , că gustul lui estetic este prea puțin sau aproape de loc desvoltat, că în fine la el sentimentul moral este de­căzut. Nu mai este nevoie a spune că acești domni nu cu­nosc poporul din care fac parte, căci ast­fel, și afară de o rea voința pentru el, nu ar ține acest limbagiu. S’a demonstrat în atâtea rânduri, de către acei cari ved cu ochi mai buni acest popor și sunt convinși de puterea lui de a propăși, ca nedrepți sau, în cazul cel mai bun pentru d-lor, greșiți sunt în aprecierile lor. Din parte-ne, ne mulțămim pentru aci a releva greșala pe care o fac când pesimiștii apreciatori ai însușirilor poporului român susțin, că gustul său estetic nu este de­loc desvoltat. Dacă cine­va î și dă osteneala să studieze industria casnică a românului și modul lui de a se purta, ar vedea lucrurile cu totul altfel de­cât cum le văd acei cărora tot ce este românesc le dis­place sau le inspiră milă. Ar mai vedea încă — cu satis­­facțiunea ce va urma acestei descoperiri, — că gustul estetic al acestui popor ne dă aproape măsura adevărată a carac­terului seu. Acest gust al poporului român pentru frumos se poate mai lesne și mai complet apreția în industria lui casnică. Românii, fie cei din România liberă, fie cei din alte țări, toți te iubesc prin frumosul, armoniosul și blândul, în forma, o marea și coloritul costumelor lor, pre­cum și a tot ce ține de industria restrânsă a vieței lor zilnice. Cu toată deosebirea în cestiuni de detaliu, costumele româneșci păstrează aceeași notă caracteristică, fie ele ale celor din Bănat, din Bucovina sau din Transilvania, fie ele ale românilor din Muntenia, din Moldova sau din Oltenia, în toate aceste regiuni, cunoscătorul și observatorul de bună credință, nu poate de­cât a admira sentimentul frumosului unit cu simplitatea și decența tot de­odată. Vioiciunea, simplitatea, blândeța și decența românului sunt întipărite, zugrăvite pe lucrurile făcute cu mâna sa. Când vorbim de industria casnică a românilor, de por­tul lor în special, înțelegem pe țărani, vorbim de îmbrăcă­mintea lor, dar nu pe orășeni, căci la aceștia, prin forța lu­crurilor chiar, a dispărut caracterul curat național în portul și traiul lor e esterior. Dar ni se va­­ lice, ce interes poate avea această cesti­­une a gustului care prevede la lucrările manuale ale țăra­nului român ? Nici unul altul decât acela de a pune în evi­dență un fapt, un adevăr. Spuserăm mai sus că diferitele însușiri ale caracterului românului, ca și ale ori­cărui alt popor, sunt întipărite, zugrăvite pe lucrările făcute cu mâna lor, și dacă mulți, foarte mulți sciu acest lucru, sunt alții însă cari, sau nu-l sciu sau nu voesc a țină samă de el Eacă dar unde stă importanța cestimnei pe care o schițăm aci. Industria domestică a românilor țărani a preocupat nu numai pe conaționalii lor,­­dar chiar și străini de multe ori s’au interesat de ea. Intre alții, d. Kohlmann, profesor la școala imperială de industrii din Viena, s-a ocupat cu un deosebit interes de industria domestică a țăranului român și rutean din Bucovina. Acest studiu al profesorului a fost adus la cunoșcința cetitorilor din țara noastră, în coloanele „Vo­inței Naționale,“ în Februariu a. c. După admirațiunea pe care obiectele de mână și mai cu seamă costumele țăranilor bucovineni, mai cu samă acelea fiul fiind­că tatăl seu s’a sănătoșat, și se declără lu esce a putea sluji­; pentru aceea fiul seu numai ab­ea la vr un loc se va transferului, au adus protocolul circularelor și s’au aflat dela 1785 numai una pe 1786 una pe 1787 și trei pe 1788 po­runci într’ensa scrise asemenea cel de botezați, dară n’au fost după formulariu, pentru aceea 20 Țile vadea i s’au pus să le direagă. 339 Com­an­a de sus. P. Mihail Greavu, fiind,­că acum de curen­t s’au transfe­rului dela Lisa aici n’au adus nici un protocol, dar au făgăduit cât mai în grabă a le face. 340. Cnesulata și taipșa fii. P. Manuil Strâm­bul, au adus protocolul de circu­lare pănă la 25 Februarie 1785, cară pe ceialalți ani nimica, nici de botez, pentru aceea 20 zile­i s’au pus. 341. Com­an­a de jos. P. loan Popovici, n’au adus nimic, pentru aceea i s’au pus 20 de zile să le gătească, dacă nu se va aduce la Sibiiu. 327. Șimon­, P. loan Vartolomei, au adus protocolul cel de circulare și s’au aflat bun. 328. Inim goc esti, P. Stan Lăptici, au adus îna­inte răspuns, cum că de frica tur­cilor puind protocoalele într’un loc ascuns s’au prăpădit în apă. Ba să făgăduesce, că altele va face. 329.­­llieia, P. Stoica Manole, au adus protocolul cel de circulare și s’au aflat bun. 330. Moeciu de sus. P. Vladu Ciurea, au adus asemenea cel de circulare bun. 331. Fundata: P. Constantin Târgovișteanu, au adus protocolul de circulare și s’au aflat bun. 332. Cirnca. P. Vladu Ceposu. 333. Feșterea. P. Stan Tipeiu, amândoi au răspuns, că ar fi pus protocoalele de frica turcilor într’un loc și s’au furat. După un defect la fone urmează următoarea pagină a se ceti: Și cercetarea protocoalelor din protopopiatul Bra­șovului cu aceasta s’au săvârșit la anul, locul și ziua mai sus arătată. George Radovici m. p. loan Popovici m. p., protopop ot Brașov, protopop ot Corbi.­­ Crestici m. p. Gedeon Nichitici m. p. (Va urma.)

Next