Timpul, martie 1876 (nr. 2-10)
1876-03-18 / nr. 3
publice, pentru ca nimeni nu este în stare de a cunoște de acum ce are să se încaseze până la finele anului.“ Cu acestea încheiam cele ce aveam de comunicat, ca o introducere la studiile de detaliu. Aceste amintiri erau necesare cititorilor noștri, pentru a fi în stare de a se pronunța între trecutul și presinzele finanțelor nóstre. Terminăm, amintind un fapt unic în analele nóstre parlamentare. Pentru întâia ora s’a auzit în sînul parlamentului român, un president de consiliu, luând respunderea de tot ce s’a făcut în timpul ministerului său, și cerând a fi judecat. Trebue a fi împăcată cu consciința sa, a se crede prea tare de dreptul său, pentru a avea un asemenea curagiu. Acel curagiu l-a avut d. Lascar Catargi, pe care un Ziar, cu totu opoziția ce-l face, îl numesce: „Cetățânul cel prob, patriotul luminat și încercat.“ SOIRI DIVERSE Ragusa, 21 Martin, seara. — (Sursă slavă). — Muktar pașa ne puteau să ajungă la Duga a fost nevoit să lase provisiuni la fortul Glostup, depărtat o oră de Reistag și a fost nevoit să se retragă la Gațko. Arieregarda sa, comandată de Djelaleddin pașa, a fost atacată și a perdut 60 omeni. Nisik este gata să capituleze, din cauza lipsei de provisiuni. Constantinopole, 22 Martie, sera. — Porta a fost informată oficialmente că principele de Muntenegru a însărcinat pe președintele Senatului muntenegrean, precum și pe senatorii Boscovicî și Urbina, să se ducă la Grahovo și să transmită ordinile sale, în vederea de a menține o neutralitate strictă în privința Herzegovinei. Athena, 22 Martin. — Procesul ex-miniștrilor de culte și de finance și al celor dupî episcopî acuzațî de simonie a reînceput. Ascultarea martorilor s’a isprăvit și procurorul regal a început requisitoriul său. Regele va pleca dupe Paște. St Petersburg. 23 Martin — O telegramă adresată din Herzegovina către jurnalul Rushy Myr, anunță că dd. Petrovicî, președintele Senatului muntenegrean, Ubrizza, ministrul afacerilor streine, Boskovici, senator, au sosit la Grahovo spre a se înțelege cu insurgenții asupra condițiunilor supunerea lor, și spre a împedica pe streini de a se uni cu insurgenții cari conservă posițiunea lor la Baniani și la Pira. Belgrad, 24 Martin. — Cu noua organisațiune a armatei, forța militară este compusă din 6 divisiuni. S’au făcut avansări multe în armată. Curentul pacific continuă reușita sa. Criza ministerială urmeză. TIMPUL New- York, 25 Martie. — Navele din Mexic, cu data de 15 Martie, sosite via Havana, asigură că isurgenții au luat Jalapa și au pus mâna pe drumul de fer de la Vera Cruz; starea de asediu este proclamată in Statele Puebla, Tlascala și Vera Cruz. Navele din Galveston anunță că comandantul din Matamoros a împlinit un împrumut forțat spre a apăra orașul contra insurgenților comandați de Diaz. Avisuri din St. Thomas, cu data de 17 Martie, confirmă zgomotul despre ocuparea orașiului Jacmel de către insurgenți sub comanda lui Tanis, generalii Canal, Boirond și alții ar fi părăsit St. Thomas spre a se duce să se unescă cu insurgenții. Președintele din Saint-Domingue a proclamat starea de asediu in partea meridională din Haiti, a închis portul de la Jacmel și avanseză cu o armată contra insurgenților. Washington, 25 Martin. Cabinetul a discutat era mișcarea insurecțională care s-a produs în Mexic, precum și cererea făcută de autoritățile mexicane locale de a putea cumpăra arme din Statele Unite, ministrul american din Mexico ar fi primit instrucțiunile de a întrebuința bunele sale oficii in favorul menținerea păcii. DIN AFARA Independința belgică de la 25 Martie comunică că Sâmbătă sera, 18 Martie, au isbucnit orecari tulburări la Berna în urma unei manifestări organizată de internaționali pentru a celebra aniversarea Comunei. In aceeași zi avusese loc la Lausanne un meeting care a fost urmat de un banquet. Acolo totul s’a petrecut în ordinea cea mai perfectă. Dar la Berna un cortegiu compus de vre-o sută persane fu huiduit și fluerat, fiind-că în capul lui mergeau dinci omeni cari duceau fiecare câte un steg; unul din aceste steguri era alb și aparținea unei Societăți Germane de la Berna; cel-lalt era steagul roșu ; cortegiul era escortat de vre-o cinci-spre-zece copii ducând torțele. După o preumblare destul de lungă prin stradele cele mai principale ale orașului, steagul roșu, care fusese strâns dupe ordinul autorității, fiind desfășurat, se începu o imbrancelá și mai mulți din manifestanți fură împinși în râulețul care traversând Kreuzgasse. Drapelul roșu fu luat și sfâșiat de mulțime care se compunea în cea mai mare parte de lucrători cari se întorceau de la lucru. După câteva arestări de o parte și de cealaltă, ordinea se restabili îndată. Citim în Journal de Saint-Petersbourg, de la 19 Martie: «O telegramă din Londra ne vorbesce despre o telegramă a limesului anunțând de la Paris intrarea trupelor rusești în Corea. Acesta depeșă a făcut obiectul unei interpelări în Camera Comunelor, și sub-secretarul de Stat al afacerilor streine a declarat că nu a primit nici o informațiune care să confirme nuvela semnalată Timesului. Intru ceeace ne privește, noi suntem cu toții dispuși să credem că el nici nu va priimi. «Lectorii noștri ’și-aduc aminte că acum cincisprezece 4le am anunțat încheerea unui tractat între guvernul Coreei și d. Kuroda, trimis în misiune de guvernul Japonez în acesta țară. Nici că a mai sosit vreo știre de atunci încace care să desmintă acesta informațiune pe care o credem autentică. Dor nește ransenemente anteriore și care fac încă turul presei europeane au putut cu drept scape nedrept să facă să se creda în iminența unui conflict și nișce politici precari având mai multă imaginațiune decât judecată au bine-voit să amestece și pe Rusia.” Cornițele Andrassy a însărcinat pe cornițele Zichy să comunice Sublimei Porți că guvernul austro-ungar și a ranforsat cordonul militar de pe fruntariele Dalmației și Croației și că, de altă parte, principele Muntenegrului a dat cabinetului din Viena asigurarea cea mai formală că va contribui, pe cât îi va sta prin putință, la pacificarea revoltei. Dintr’o corespondință adresată din Constantinopole către Independința belgica extragem urmátorele câteva rânduri : «O altă simptomă favorabilă potolire în curând a insurecțiunei, este desmințirea formală dată oficialmente de guvernul șerb zgomotelor că s’ar fi făcând preparative de resbel în Serbia. După cele ce agentul diplomatic al principelui Milan a fost autorizat să declare în acesta privință Sublimei Porți acum trei patru zite, rezultă că aceste zgomote n’au putut să fie motivate decât de recrutarea care se face în fiecare an pentru miliție. Sublima Portă a primit aceste asigurări ale guvernului sârb răspundând că, din partea i, ea nu nutreșce nici o cugetare agresivă contra Serbiei și că Serbii, pe cât timp nu vor căuta să împedice opera de pacificare urmărită în Bosnia și in Herzegovina, nu trebue să se îngrijiască de mișcările trupelor turcești care se fac pe fruntariele lor și care nu provin decât din punctul de vedere al strategiei, al mutărilor de corpuri și al înlocuirilor. NOUTĂȚILE pILE. In ziua de 1x Februar expirat, pe la orele 5 post-meridiane, individa Maria Nicolae Marcușianu, din urbea Câmpu Lung, colorea de Verde, ducându-se la o nuntă împreună cu copii s ei, a lăsat casa încuiată și focul aprins în sobă, care isbucnind pe din întru învelișului, a ars cu desevârșire, putând a scote din casă numai un tron și o ladă cu niște obiecte aflate într’casa. * * * Luni, 15 curent, înălțimea Sa Domnitorul a binevoit a inspecta scala specială de cavalerie și escadronul trenului echipajelor. * * * Citim în Monitorul oficial: Măgurele, 13 Martie. — Dunărea în 48 ore a crescut de 8 metri, a eșit din matca ei inundând totă valea domenului cu furie, ca nici o dată, îmbarcarea pasagerilor la port se face cu lunurile. Oltul asemenea este aprópe să iasă din matcă; nu s’a întâmplat până acum nici o nenorocire, dar numai după domeniul Turnu, viile despre apus, la locurile mai jos, s’au inundat. La Zimnicea, șoseaa care merge la port, podiștile, fiind aprope să se inundeze, s’au luat măsuri să se ridice; toți locuitorii apropiați de malul Dunărei s’au retras cu vitele și familiele lor la locuri mai sus. Măgurele, 14 Martie. — Apa Dunărei crește necontenit; șoseaua de la portul Zimnicea este în pericol a se distruge; podelele podurilor, s’a luat disposibil a se ridica. Oltul asemenea este aprópe a se vărsa, căci este oprită scurgerea pe Dunăre, în care caz s’ar perde tote semănăturile ce sunt pe valea Oltului, nici o nenorocire până astăzi nu s’a întâmplat. Brăila, 13 Martie. —Apele Dunărei sunt în aceiași stare de eri. Giurgiu, 14 Martie — Dunărea a crescut astfel încât insulele din fața orașului sunt deja sub apă. Apa creșce mereu, stricăciuni nu s’au făcut și tote măsurile sunt luate în caz de inundare. "— -------H--------— ........— Severin, 13 Martie.—Apele Dunărei au crescut astă napte un decimetru. Ele sunt la înălțime de 1 metru și jumătate peste malul normal în portul Severin, aripa din vale. In plasa Câmpului, la comunele Sălcia și Gârla, s’a inundat parte din pogonele cu semănăturile de temna. Craiova, 13 Martie. — Din Beket se anunță că Jiu și Dunărea continuă a crește ; comunicația Beketului cu portul este tot întreruptă. * * * Două Artiste. — pilele acestea vor veni în capitală doă tinere artiste vieneze cari au avut succese strălucite la Paris , Bruxel și alte capitale importante. Numele lor este Epstein, și sunt surori.Una căntă cu viața și alta cu violoncelul. Teatru Frances. — Măne Marii se va reavea atât de multe a spune, încât Bujor numai a ascultat. Când umbrele se împreunară în murgul serii, Ileana se redică de pe piatră. Era vremea ca să se mulgă vacile și să se adape boii. „Nopte bună Bujor!” „Nopte bună Ileană!” Pesemne, pentru că i-a poftit-o Ileana, Bujor a avut astă dată o nopte forte bună, e bună, nu pentru că a dormit bine, ci pentru că nu putea dormi. Lumea îi părea atâta de frumosă, încât nu se îndura a închide ochii să n’o mai vaddă. El nu știa, că acea lume este cea mai frumosă, pe care o vede cu ochii închiși. Când intră pe portiță, cânele Flocan sări de lângă trepte unde era culcat, și fugi d’alungul casei, pentru ca să se ascundă dinaintea lui Bujor. Era o neplăcută aducere aminte. Astăz, când Bujor sosea de la biserică, cânele petrecea gonind găinile impregiurui ogrădit, pentru asta Bujor și-a versat veninul asupra lui. Acuma, la întâlnire, amânduror le veni în minte întâmplarea de dimineță și Bujor se simți cuprins de o durere nepricepută amestecată cu rușine, când veni cânele fugind de el. Il chiamă înapoi cu atâta duioșie, încât cânele se opri și -l lăsă să se apropie de el. „Veijî, că nu-țî fac nimic, bietul de tine ! ”— îî zise Bujor, netecjindu-i perul, apoi îi luă capul sub brațul drept și, îmbrățișindul astfel, îl privi în ochi.” Un câne a impăcat Bujor, și acestă impecăciune îl bucura atât de mult, încât ar fi stat noptea vitregă îngenuchiat lângă părete, ca să petrecă cu el. Antița însă i-a sărit din dos în spate și coprindândul cu brațele, a început să-l hâțescă. «Ia-mă bădică în spate!» In spate și în brațe a luat-o apoi bădica. A sărutat-o, a desmerdat-o, a necăjit-o; eră când se juca împrejurul lor, sărind câte-o dată sus spre Antița, care se jocă cu el, țipând nebunatic, când cânele o atingea cu labele: «Ancă o-dată, bădică!» Bujor îî săruta ochii, și făcea âncă o-dată. Ancă o-dată și âncă o-dată . . . tot mai rar, tot mai încet, mai alene, mai obosit, până ce mica adormi în brațele frăținești. Bujor o duse apoi la Marta, o desbrăcară tiptil -tiptil, ca să nu se trezescă și apoi o culcară. Dup’aceea Bujor eși din casă, mai stete gânditor până ce ’î veni fluerul seu în minte. De mult l’a fost uitat : acuma însă simțea dor de el. Jos tocmai în fundul grădinei, pe unde curge apa peste petricele locul este atât de liniștit, mai ales acuma sera. Aici merse Bujor. Se așeză pe pajiște, se împropti cu spatele de macul cel tiner și începu dana trăgănată. Câțiva pași îndrepta cănele, întins la pământ, cu capul așezat pe labele din minte. Zăcea privind la căntător, ca și când și el ar ști, ce vrea să zică doina aceea. A lene ventul, a lene rîul, a lene doina — o lume legănată a lene. Dar tot maî încet sună fluerul, până când el se sfîrși într’o duiosă șoptire. Bujor îl puse pe iarbă lengă sine și rămase privind la pălăria sa, ce era pusă într’un par din gard. Luna plină grăbia cu răpciune spre un morntaeu; el îi urma cu privirea. Eră când luna nu se mai văzu decât în mărginile argintuite a mrului, el închise ochii, ca mai bine să vadă, ionele, ce se desveleau din sufletul său, părendu-i ca nisce vedenii fără de trup, care se legă în văzduh. Vedea biserica, omenii în biserică și pe Ilena între omeni; se vedea pe sine așteptind la ușa, i se reivea simțirea de bucurie fiorsă, cu care aștepta [și eră-și trecea roșața pste obrajii lui, aducându-și aminte vorba : «Aștept pe tata.” Crucea de piatră și apa, ce ade și se isbesce în rîpă se iveau pretutindenea mpénd șirul gândurilor sale ; eră mâna Ilenei nereu desmierda aripa sumanului seu. Naica Horea și Badea Mitru, — greu a supărat pe acești omeni. Mult ar fi dat, dacă într’asta eliptă ar fi putut să-l împace. Ar fi dorit să sărute mâna Naichii Florei și ca Badea Mitru să-i dea o palmă și apoi să’î pară rea c’a făcut-o. Așa năștea un gând pe altul în sufletul luî; se intra tot mai adânc în acestă lume, până ce nici nu maî știa dacă se află aici orî acolo. Erășî se simțea crescut în casa Boarului. Se mustra pentru greșelile ce le a făcut, de când a eșit din acestă casă. Mai deună Zi a trecut pe lîngă holdele Mitrii. Erau reț lucrate. Și boii au fost prea slăbit de când nu mai stau sub îngrijirea lui. Ar fi trebuit să-i spună stăpânului, fiind-că el nu portă grijă de nimic. Mae d’^vieță, în crăpatul zorilor trebuesc să vorbesc cu el!» Zise Bujor grăbit și se redică de la pământ. „Ce faci tu fată în grădină!“ s’auzi glasul Naichiî Florei de peste gard. „Nimica, mamă! “ răspunse Ilena speriată,răspunse pentru sine, fiindcă nimeni nu o putea auzi. Bujor tresări. Sî venea să plângă, când găsi că Ilena a fost stat în apropierea lui. Apoi grăbi la gard și o veau fugind spre casă. „Ilenă! Auzi tu Ilenă!“— o chiamă, dar atât de încet, încât nu se auzea. (Va urma).