Timpul, octombrie 1891 (nr. 216-240)

1891-10-18 / nr. 230

ANUL AL TREI­SPRE­ZECELEA.—No. 230. ABONAMENTELE. In țară pe un an..........................40 lei „ pe 6 luni....................................20 lei „ pe 3 luni....................................10 lei Pentru streinătate, un an . . . . 60 lei Redacția și Administrația 43. „ Calea Victorieli — 43 X Un exemplar 15 Bani T Căsătoria prințului moștenitor Timpul a fost cel d’Intáia a anunța astă­ vară înclinarea pe care o avea principele Leopold de Hohenzollern pentru o unire a fiului său princi­pele Ferdinand al României cu fiica mai mare a ducelui d’ Edinburgh. Timpul a dat această știre pe când alți confrați vorbeau de un proiect de căsătorie cu o fiică a principelui de Wales. Acest proiect, departe de a fi fost părăsit, pare că e în ajun de a se realiza. După informațiunile noastre, e mai mult de­cât probabil că a­­ceastă căsătorie se va face. Se știe că Gazeta Germaniei de Nord a anunțat această căsătorie și a menținut știrea chiar după ce o desmințise agenția Reuter. In cercurile guvernamentale nu se anunță încă în mod oficial căsătoria, însă se lasă a se înțelege că ea se va face. Până atunci putem să discutăm această eventualitate. Dacă în ade­­văr proiectul acesta este serios, și așa credem că este, noi nu putem de­cât să dorim din toată inima realizarea lui și nu e nici cea mai mică îndouială că toată țara va sa­luta cu bucurie această căsătorie, care ar fi una din cele mai strălu­cite pe care le poate visa un prin­cipe menit a se sui pe tronul ori­cărei țări. România nu poate de­cât să câștige când tronul ei va fi înăl­țat prin o asemenea alianță. Dealtmintrelea iată o apreciere care e cu atât mai prețioasă cu cât ea vine de la un organ al fraților noștri de peste munți, cari privesc lucrurile de la noi cu dragoste și nu se amestecă în luptele noastre po­litice. Acest organ este Tribuna din Sibiu, care iată cum apreciază even­tualitatea realizării proiectului în ces­­tiune, în următorul articol intitulat: Tronul României Ca Român­i de aceiași limbă și cu aceiași menire între popoarele europene avem sfân­ta datorință de a ne interesa de toate e­­venimentele, care sunt de natură a h­otârî­­destinele regatului României. Căci România pentru noi nu este numai un harnic vecin care înaintează cu pași gigantici pe calea progresului, nu numai o țară cu care mo­narh­ia noastră se află și voește să trăias­că în cele mai amicale relațiuni, ci totodată și centrul, măduva în care s’au închegat și s’au cristalizat de o parte aspirațiunile na­ționale și culturale ale neamului nostru în­treg, iar de altă parte importanța poziției ce ocupă și trebue să ocupe elementul ro­mânesc în mijlocul popoarelor și fracțiu­nilor de popoare din Orientul european. Iar după cea mai bună convingere a noas­tră, destinele unei țări cu așezăminte cons­­tituționale­ monar­hice, cum este și România sunt nedespărțit legate de ale dinastiei sale legitime. Tot ce atinge tronul de aproape toate momentele de bucurie sau de întris­tare ale casei domnitoare sunt evenimente care pot tăia adânc în soarta țării în soar­­tea poporului. Este prin urmare o afacere de Stat și chiar o afacere națională de cel mai mare interes căsătoria actualului moștenitor al României, adecă chipul în care tronul și dinastia română se pregătește a se con­solida pe viitor. Ei bine, această afacere se pare că a luat o formă potrivită de a fi în curând rezolvată în cel mai perfect chip. Deși a fost desmințită mai nainte, acum însuși a­­utorizatul Norddeutsche Allgeneine Zeitung susține și confirmă știrea, că prințul Fer­dinand, moștenitorul presumptiv al tronu­lui României, în scurtă vreme își va ser­ba căsătoria cu prințesa Maria, fica întâiul născută a ducelui Alfred de Edinburgh. Repetăm, că această căsătorie, dacă în adevăr se va face, o ținem de cea mai po­trivită atât cu interesele dinastiei române, cât și cu ale țării și poporului întreg. Du­cele Alfred de Edinburgh este al patrulea fiu­ al reginei Victoria, prin urmare fratele prințului de Wales, al viitorului rege al Marei­ Britanii și impărat al Indiilor. Soția sa este unica fică a decedatului Țar Ale­xandru II. și soră a actualului autocrat rusesc. Iar cel mai mare fiu al ducelui de Edinburgh, care, după tată, fostul prinț consorte al reginei Victoria, aparține fa­miliei de Coburg, de prezent își face edu­cația în Germania, unde este menit să de­vină moștenitorul ducelui Ernest de Sach­­sen-Coburg-Gotha, care nu are copii. Ca să zică viitoarea regină a României, tînâra și frumoasa prințesă Maria, este o­­drăslită din cele două familii împărătești a harei­ Britanii și a Rusiei; prin împără­teasa Frederic, sora tatălui său, se înru­dește, ca și viitorul său soț, cu dinastia germană, iar prin fratele său va fi în cea mai de aproape înrudire cu curtea, mică însă foarte însemnată prin tradițiile sale istorice și culturale, din Saxen-Coburg- Gotha. Nu ne putem închipui o alegere mai bună ca aceasta relativ la viitoarea regină a României. Dacă această proiectată căsă­torie se va realiza, în palatul din Bucu­rești se vor întâlni în aceiași augustă re­prezentantă simpatiile și interesele alor trei mari imperii. Prin aceasta regatul fraților noștri de un sânge și de o limbă, după cum i-se și cuvine în urma poziției sale geografice, va câștiga foarte mult în im­portanța sa politică și în relațiunile sale cu marile puteri, cu un cuvânt se va pune o nouă și tare piatră la temelia vazei și stimei, de care Statul întemeiat și susținut de Români se bucură în lumea civilizată. Exprimându-ne bucuria și satisfacțiunea față cu această favorabilă stare de lucruri, dorim din adevărată inimă românească tot mai multă prosperare tronului și țării fra­ților noștri! Aceste aprecieri ale Tribunei sunt negreșit împărtășite de toți Românii cari doresc a vedea pe tronul Ro­mâniei o dinastie puternică și stră­lucită și cari văd în acest fapt întă­rirea și prosperitatea Statului român. Noi urăm din toată inima ca u­­nirea prințului Ferdinand cu prințesa Maria d’Edinburgh să se realizeze și ca viitoarea păreche regală română să aibă o lungă și fericită domnie pe tronul României. EDIȚIA A DOUA IMPU­ TELEGRAME Atena, 28 Octombre. De­și guvernul menține față cu repre­zentanții puterilor deciziunea sa de a nu se amesteca în suspendarea lucrărilor dru­mului de fier Myli-Kalamata, totuși el a fixat pentru motive de umanitate, un cre­dit pentru a veni în ajutorul numeroșilor lucrători străini cari sunt fără resurse din cauza lipsei de lucru. Până atunci­, silin­țele în vederea reluării lucrărilor con­tinuă. Viena, 28 Octombre. După Noua Presă s-a decis în mod de­finitiv că va fi o întrevedere între Țarul și împăratul Wilhelm, dar se păstrează tă­cerea asupra locului de întrevedere. Viena, 28 Octombre. Corespondența politică află că familia imperială a Rusiei nu se va întoarce din Crimea la Petersburg înainte de 8 Decem­bre. Absența d-lui de Giers se va prelun­gi aproape până la aceiași epocă. Londra, 28 Octombre. La alegerea suplimentară a Ștrandului în locul răposatului ministru Smith, a fost ales fiul acestuia de Frederic Smith. Cetinje, 28 Octombre. Ministrul Afacerilor străine a remis re­prezentantului otoman o notă prin care cere pedepsirea tâlharilor cari a fi făcut in­cursiune în timpul din urmă și care cere și alte satisfaceri. Brest, 28 Octombre. Cuirasatul rusesc Dimitri Donsk­i a so­sit ; o mulțime numeroasă se așteptă la de­barcader ; câți­va marinari s’au coborât pe pămănt, li s’a făcut o primire din cele mai simpatice. Haga, 28 Octombre. Până când va prezenta proiectul de lege asupra serviciului obligatoriu­, guvernul a prezentat un proiect care fixează serviciul miliției la 10 ani, dintre cari 4 în rezervă. Buda­pesta, 28 Octombre. Generalul Fejervary a declarat comisiu­­nei financiare a Camerei că lucrările fa­­bricei ungurești de arme înaintează în acest punct, încât peste puțin puștile model vor fi gata și că fabrica va putea să-și înde­plinească angajamentele sale. Petersburg, 28 Octombre. Adunarea districtului Cerepovetz din ți­nutul Novgorod a hotărît să ceară guver­nului să interzică exportul secarei, fainei, a făinei de secară din district. Moskowsky Wiedomosti reproduce știrea după care taxele pentru transportul cerea­lelor în ținuturile lovite de sărăcie s’ar întinde în tot imperiul. Massuari, 28 Octombre. Azi s’a început înaintea tribunalului mi­litar procesul contra­­ lui Cagnassi, Livra­­ghi și alții; martorii sunt în număr de 93. Corle, 28 Octombre. Eri, d-nii Dillon și O’Brien părăsind o întrunire anti-parnelistă au­ străbătut ora­șul în capul unei mulțimi numeroase prin­tre cari se aflau și parneliști. S’a produs o mare învălmășală; mai multe persoane au fost rănite; poliția a intervenit; trupa care a fost chemată s’a format în patrat de unde d-nii Dillon și O’Brien au vorbit mulțimea. Fraga, 28 Octombre. Alegerile suplimentare comunale n’au schimbat întru nimic situația; bătrânii și tinerii Cehi posed același număr de locuri. Ducele d’Edinburgh Iată câte­va notițe biografice re­lative la ducele d’Edinburgh: Ducele Alfred Ernest Albert d’Edin­burgh este al patrulea copil al reginei Vic­toria și e născut la Windsor în 6 August 1844. La 1856 el se duse la Geneva ca să studieze limbile moderne. Destinându-se serviciului marinei, el se reîntoarse peste puțin timp în Englitera, își trecu esame­­nele la școala navală în 31 August 1858 și se îmbarcă pe fregata Euryalus în 27 Octombre același an. El făcu parte din di­ferite stațiuni pe bordul vasului Sf.­George, vizită bazinul Mediteranei, apoi America și Indiile occidentale. In 1862 el refuză tronul Greciei. In Februarie 1866 parlamentul îi votă o listă civilă anuală de 250.000 franci din ziua majorității sale; fu creat atunci pair al regatului cu titlurile de duce d’Edin­burgh, conte de Kent, conte d’Ulster și ocupă scaunul său în Camera lorzilor în 8 iunie 1866. La începutul anului 1867, numit coman­dant al fregatei Galathea, el întreprinse o lungă călătorie împrejurul pământului; de la Plimouth­ se îndreptă de-a dreptul în Australia, unde fu primit cu entuziasm; cu toate astea la Clontorf (Noul Wales de Sud) el fu obiectul unui atentat din par­tea unui Irlandez, anume O’ Farrell, care-l răni ușor cu o împușcătură de pistol în spate (12 Martie 1868). Asasinul fu ju­decat și condamnat la moarte în 24 A­­prilie. Ducele de Edinburgh se duse apoi în Ja­ponia, unde fu primit în mod oficial de Mikado, și vizită China și Indiile. El luă în căsătorie, în 23 Ianuarie 1874, pe fiica unică a împăratului Alexandru al II al Rusiei, prințesa Maria. Din această căsă­torie el avu, ca și fratele său prințul de Wales, cinci copii: un fiu, prințul Alfred, și patru fete, prințesele Maria, Victoria, Alexandra și Beatrice. Ducele de Edinburgh este moștenitorul presumtiv al ducelui Ernest de Saxa-Co­­burg-Gotha. Regele la Berlin M. S. Regele,—după cum ne spune o depeșă ce primim azi— a sosit ori la 11 ore de dimineață la Berlin. M. S. a a tras la palatul regal, unde a dejunat S’a dus apoi la Charlotenburg să de­­pue o coroană pe mormântul împăratu­lui Wilhem I, apoi a făcut vizită mai multor persoane, printre care și genera­lului Caprini. La­­ ore, Regele, escortat de un escadron de ulani al gardei, s’a dus la gară unde a așteptat sosirea împă­ratului. Cei doui suverani s’au dus împreună la cazarma Moabit, unde au trecut revista regimentului I al gardei, din care făcea parte Regele ca Prinț. Un prânz s-a oferit Regelui de ofițerii celor două regimente de artilerie ale gardei. Regele șeza în fața împăratu­lui. Printre invitați se aflau prințul Leopold de Hohenzollern, generalii și ministrul României; împăratul a ridicat un toast în să­nătatea Regelui României, zicând că se bucură că Regele a bine-voit să mai reia uniforma regimentului, căruia a­­parținuse altă­dată și prin aceasta să reintre în acel regiment. El bea în să­nătatea fostului camarad, care se în­toarce: Trăiască Regele României! Regele a mulțămit și a zis că este fericit că a putut să transplanteze în armata română principiile armatei prusiene; tânăra armată română este inspirată de aceste principii și este mândră de ele. Regele învită pe asis­tenți să bea în sănătatea împăratului. Trăiască Germania! * * * După reprezentația de gală la operă, Regele și Împăratul au plecat la Pots­dam. Aprecierile presei străine Le Temps publică în număru­l de ori un articol asupra călătoriei Regelui nos­tru la Berlin. După un extras telegrafic ce ni se comunică, ziarul parisian expri­­mă părerea că această călătorie nu mo­difică întru nimic starea afacerilor și combinați­unilor Europene. România este neutră, intrarea sa în tripla alianță s-ar crea obligațiuni fără beneficii. VINERI 18 OCTOMBRE 189î ANUNCIU­RI ȘI INSERȚII Linia 30 litere petit pag. IV . . . . O.­10 Reclame...................„ III ... . 1.50 . .................... II ... • 2.50 In Paris anunciurile se primesc la Agenția Havas, 8 Place de la Bourse. Redacția și Administrația 43. — Calea Victoriei. — 43 Un exemplar 15 Bani Asupra situației Interviewurile d-lui Barzilai. — la d. Esarcu. — La generalul Florescu. — Ia­d. Carp. Gazeta italienească Tribuna publică în unul din numerele’­ din urmă mai multe interviewuri pe care d. Barzilai, cunos­cutul deputat irredentist, le-a avut cu diferiți oameni politici de la noi, cu o­­cazia unei călătorii pe care a făcut’o nu de mult prin Orient. Reproducem, din aceste interviewuri câte­va părți, se înțelege, mai mult sub titlu de curiozitate, întrebând pe d. Esarcu despre călătoria M. S. Regelui, d. Barzilai a primit urmă­torul răspuns : — Regele s’a dus la Monza pentru de­monstrațiile afectuoase ale curții italiene față cu regina Elisabeta și pentru partea simpatică pe care poporul italian a luat o la durerile României. Se duce la Berlin pentru că raporturile sale cu împăratul Wilhelm II sunt foarte intime și foarte cordiale. Wilhelm II face parte din fa­milia M. Sale și la ori­ce ocazie a dovedit că’și aducea aminte de aceasta și s’a aso­ciat la toate încercările și durerile Româ­niei. El a fost cel d’intâi și suveran al Eu­ropei care a felicitat pe Regele nostru cu ocazia jubileului său și, nu de mult, când a avut să treacă peste niște zile atât de triste, a fost unul din cei mai afectuoși consolatori ai săi. Și pentru a complecta ciclul coincidențelor, regele Carol va vi­zita oare pe împăratul Austriei ? Nu e cu neputință, având în vedere că de două ori trebue să treacă prin teritoriul lui. Nu crede că, în convorbirea de la Monza, re­gele ar fi vorbit de o intrare a României în alianța întreită, cum s’a zis. De­sigur, România dorește, mai mult decât ori­care alt Stat, pacea, căci ea a văzut rezultatele războiului, chiar fiind victorioasă; de aceea simpatia ei este pentru Statele cari își dau silința pentru menținerea ei. — N’ar fi dat deosebiri esențiale între politica d-voastră, care se zice c’ar fi ruso­filă, și între cea a predecesorilor d-voastră, liberalii, cari se ziceau partizani ai alian­ței întreite? — Sunt deosebiri, a răspuns d. Exarcu, dar sunt unele exigențe de siguranță, une­le necesități cari se impun tuturor partide­lor și prin urmare unele regule generale cari nu se pot schimba ușor. Cum sunt alcătuite partidele d-voastră politice ? — După căderea lui Ion Brătianu, o în­cercare de concentrare a conservatorilor puri, făcută de generalul Manu, neisbutind, s’a ajuns la cabinetul actual de conciliare între conservatori și liberalii moderați. Un grup de tineri conservatori a rămas în a­­fara; sperăm însă să-l readucem în majo­­ritate. Fac parte din opoziție: conservatorii so­cialiști de stat în fruntea cărora e d. Carp și partidul liberal al d-lui Brătianu, îm­părțit în trei sau patru grupuri. Cât pentru noi, am dori ca opoziția liberală să se re­­constitue, pentru că o credem indispensa­bilă funcționării corecte parlamentare și al­­ternării regulate a celor două partide la putere; de aceea și programul nostru par­lamentar este: Onoare partidelor, război a grupurilor mici. — S’a răspândit zgomotul despre abdi­carea prințului moștenitor, e adevărat? — E o absurditate; afecțiuni personale comandă adesea lumea, dar atunci când ele ating viitorul unui Stat, ele trebuiesc su­primate. D-șoara Văcărescu nu poate fi e­­xilată din România, pentru că e româncă, dar ea nu se va mai întoarce ca d-șoară de onoare, poate chiar nu se va mai în­toarce de loc. In tot cazul, s’ar putea lua măsuri în contra celui care n’a împedecat îndeajuns.... Aci ministrul nu ’și-a continuat fraza și, întrerupând convorbirea politică, început să vorbiască despre București. D. Barzilai vizită apoi pe generalul Flo­rescu, care s-a arătat foarte rezervat; de alt­fel el pretinde că președintele consiliu­lui nu este de­cât decorativ ,și că în cu­rând d. Catargiu îl va succeda. D. Barzilai vizită apoi pe d. Carp, pe care-l numește „șeful opozițiunii.“ Ii puse întrebarea : Există oare diferințe esențiale între politica externă a ministe­rului și cea a opozițiunei; călătoria rege­lui în străinătate are vre o importanță po­litică ? — Cabinetele precedente au dat alian­ței întreite ast­fel de garanții, în­cât ele nu pot fi modificate de succesorii lor. Mi­nisterul actual are aerul de a voi să aș­­epte ziua războiului pentru a decide de care parte să se dea, dar dacă războiul ar izbucni, ministerul care ar voi să lege țara de Rusia n’ar putea exista nici 24 de ore. România are o poziție de arbitru între combatanți într’un eventual conflict, dar ea nu se va decide, să credeți aceasta, pentru Rusia. Regele n’are, după mine, să dea noi asigurări, și relațiile misterioase cari au voit unii a le stabili între călătoria M. Sale și acea a d-lui de Giers, sunt de pură fan­­tazie. — Dar opinia publică? — Lordul Palmerston avea tot­dea­una obiceiul de a zice că era în raporturi ex­celente cu densa, pentru că în fie­care di­mineață o forma după gustul său­. Fiți si­guri că România nu va putea fi nici­odată de­cât cu alianța întreită. —• Se vorbește de o criză ministerială? — Probabil d. Lahovari va înlocui la externe pe d. Exarcu. Ministerul, deocam­dată, va avea o majoritate de 25 de vo­turi. Certurile din Camera mare și înăsprirea raporturilor dintre partidele din Camera maghiară a dat în sfîrșit naș­tere și un­ di afa­ceri care a format mai multe zile obiectul tuturor convorbirilor și preo­cupărilor în Pe­sta. Era vorba despre un duel între deputatul Horanszki și ministrul de justiție Szilagyi. Cearta s-a iscat în urma discursurilor pe care atât Horanszki cât și Szilagyi le-au ținut în ședința de la 22 Octombre. Horonszki (Apponyist) a criticat foarte aspru proce­darea ministrului de justiție, căruia i-a im­putat, că afară de centralizarea tablelor regești, n’a făcut nimic și că face numai pe intrigantul între guvern și partida gu­vernului. Ministrul Szilagyi respinse atacu­rile lui Horanszky, amintind o convorbire particulară între el și Horanszky de pe timpul, când Szilagyi a eșit din opozițiunea moderată. Horanszky să fi declarat atunci, că in anumite condițiuni, ar merge cu Szi­lagyi. Aceste descoperiri au dat naștere afacerei, care a avut urmările acestea: In ședința de Sâmbătă a Camerei, depu­tații Kaas și Bolgár se prezentară la mi­nistrul de justiție Szilagyi și-l fugara în numele deputatului Horansky să explice câte­va expresiuni din discursul său de la 22 al 1. c., prin care Horanszky se simțea personal ofensat. De­oare­ce Szilagyi a re­fuzat de a-și explica discursul rostit îna­intea publicului în Cameră, Kaas și Bol­gár cerură satisfacțiune pe teren. Până a­­cum nu s’a mai pomenit, ca tocmai un mi­nistru de justiție să fie provocat la duel. De aceea consiliul de miniștri a decis, de a supune toată afacerea aceasta aprecierii monarh­ului. Miniștrii și consilierii intimi în Ungaria sunt datori a cere și de alt­fel per­misiunea monarh­ului înainte de a primi vre-o provocare la duel. Afacerea s-a aplanat de­sigur prin înalte interveniri căci, fără altă explicație, mar­torii celor două părți au declarat peste 24 de ore că, în urma explicațiilor date din ambele părți, afacerea are să fie privită ca terminată.

Next