Timpul, octombrie 1891 (nr. 216-240)
1891-10-18 / nr. 230
ANUL AL TREISPREZECELEA.—No. 230. ABONAMENTELE. In țară pe un an..........................40 lei „ pe 6 luni....................................20 lei „ pe 3 luni....................................10 lei Pentru streinătate, un an . . . . 60 lei Redacția și Administrația 43. „ Calea Victorieli — 43 X Un exemplar 15 Bani T Căsătoria prințului moștenitor Timpul a fost cel d’Intáia a anunța astă vară înclinarea pe care o avea principele Leopold de Hohenzollern pentru o unire a fiului său principele Ferdinand al României cu fiica mai mare a ducelui d’ Edinburgh. Timpul a dat această știre pe când alți confrați vorbeau de un proiect de căsătorie cu o fiică a principelui de Wales. Acest proiect, departe de a fi fost părăsit, pare că e în ajun de a se realiza. După informațiunile noastre, e mai mult decât probabil că această căsătorie se va face. Se știe că Gazeta Germaniei de Nord a anunțat această căsătorie și a menținut știrea chiar după ce o desmințise agenția Reuter. In cercurile guvernamentale nu se anunță încă în mod oficial căsătoria, însă se lasă a se înțelege că ea se va face. Până atunci putem să discutăm această eventualitate. Dacă în adevăr proiectul acesta este serios, și așa credem că este, noi nu putem decât să dorim din toată inima realizarea lui și nu e nici cea mai mică îndouială că toată țara va saluta cu bucurie această căsătorie, care ar fi una din cele mai strălucite pe care le poate visa un principe menit a se sui pe tronul oricărei țări. România nu poate decât să câștige când tronul ei va fi înălțat prin o asemenea alianță. Dealtmintrelea iată o apreciere care e cu atât mai prețioasă cu cât ea vine de la un organ al fraților noștri de peste munți, cari privesc lucrurile de la noi cu dragoste și nu se amestecă în luptele noastre politice. Acest organ este Tribuna din Sibiu, care iată cum apreciază eventualitatea realizării proiectului în cestiune, în următorul articol intitulat: Tronul României Ca Români de aceiași limbă și cu aceiași menire între popoarele europene avem sfânta datorință de a ne interesa de toate evenimentele, care sunt de natură a hotârîdestinele regatului României. Căci România pentru noi nu este numai un harnic vecin care înaintează cu pași gigantici pe calea progresului, nu numai o țară cu care monarhia noastră se află și voește să trăiască în cele mai amicale relațiuni, ci totodată și centrul, măduva în care s’au închegat și s’au cristalizat de o parte aspirațiunile naționale și culturale ale neamului nostru întreg, iar de altă parte importanța poziției ce ocupă și trebue să ocupe elementul românesc în mijlocul popoarelor și fracțiunilor de popoare din Orientul european. Iar după cea mai bună convingere a noastră, destinele unei țări cu așezăminte constituționale monarhice, cum este și România sunt nedespărțit legate de ale dinastiei sale legitime. Tot ce atinge tronul de aproape toate momentele de bucurie sau de întristare ale casei domnitoare sunt evenimente care pot tăia adânc în soarta țării în soartea poporului. Este prin urmare o afacere de Stat și chiar o afacere națională de cel mai mare interes căsătoria actualului moștenitor al României, adecă chipul în care tronul și dinastia română se pregătește a se consolida pe viitor. Ei bine, această afacere se pare că a luat o formă potrivită de a fi în curând rezolvată în cel mai perfect chip. Deși a fost desmințită mai nainte, acum însuși autorizatul Norddeutsche Allgeneine Zeitung susține și confirmă știrea, că prințul Ferdinand, moștenitorul presumptiv al tronului României, în scurtă vreme își va serba căsătoria cu prințesa Maria, fica întâiul născută a ducelui Alfred de Edinburgh. Repetăm, că această căsătorie, dacă în adevăr se va face, o ținem de cea mai potrivită atât cu interesele dinastiei române, cât și cu ale țării și poporului întreg. Ducele Alfred de Edinburgh este al patrulea fiu al reginei Victoria, prin urmare fratele prințului de Wales, al viitorului rege al Marei Britanii și impărat al Indiilor. Soția sa este unica fică a decedatului Țar Alexandru II. și soră a actualului autocrat rusesc. Iar cel mai mare fiu al ducelui de Edinburgh, care, după tată, fostul prinț consorte al reginei Victoria, aparține familiei de Coburg, de prezent își face educația în Germania, unde este menit să devină moștenitorul ducelui Ernest de Sachsen-Coburg-Gotha, care nu are copii. Ca să zică viitoarea regină a României, tînâra și frumoasa prințesă Maria, este odrăslită din cele două familii împărătești a harei Britanii și a Rusiei; prin împărăteasa Frederic, sora tatălui său, se înrudește, ca și viitorul său soț, cu dinastia germană, iar prin fratele său va fi în cea mai de aproape înrudire cu curtea, mică însă foarte însemnată prin tradițiile sale istorice și culturale, din Saxen-Coburg- Gotha. Nu ne putem închipui o alegere mai bună ca aceasta relativ la viitoarea regină a României. Dacă această proiectată căsătorie se va realiza, în palatul din București se vor întâlni în aceiași augustă reprezentantă simpatiile și interesele alor trei mari imperii. Prin aceasta regatul fraților noștri de un sânge și de o limbă, după cum i-se și cuvine în urma poziției sale geografice, va câștiga foarte mult în importanța sa politică și în relațiunile sale cu marile puteri, cu un cuvânt se va pune o nouă și tare piatră la temelia vazei și stimei, de care Statul întemeiat și susținut de Români se bucură în lumea civilizată. Exprimându-ne bucuria și satisfacțiunea față cu această favorabilă stare de lucruri, dorim din adevărată inimă românească tot mai multă prosperare tronului și țării fraților noștri! Aceste aprecieri ale Tribunei sunt negreșit împărtășite de toți Românii cari doresc a vedea pe tronul României o dinastie puternică și strălucită și cari văd în acest fapt întărirea și prosperitatea Statului român. Noi urăm din toată inima ca unirea prințului Ferdinand cu prințesa Maria d’Edinburgh să se realizeze și ca viitoarea păreche regală română să aibă o lungă și fericită domnie pe tronul României. EDIȚIA A DOUA IMPU TELEGRAME Atena, 28 Octombre. Deși guvernul menține față cu reprezentanții puterilor deciziunea sa de a nu se amesteca în suspendarea lucrărilor drumului de fier Myli-Kalamata, totuși el a fixat pentru motive de umanitate, un credit pentru a veni în ajutorul numeroșilor lucrători străini cari sunt fără resurse din cauza lipsei de lucru. Până atunci, silințele în vederea reluării lucrărilor continuă. Viena, 28 Octombre. După Noua Presă s-a decis în mod definitiv că va fi o întrevedere între Țarul și împăratul Wilhelm, dar se păstrează tăcerea asupra locului de întrevedere. Viena, 28 Octombre. Corespondența politică află că familia imperială a Rusiei nu se va întoarce din Crimea la Petersburg înainte de 8 Decembre. Absența d-lui de Giers se va prelungi aproape până la aceiași epocă. Londra, 28 Octombre. La alegerea suplimentară a Ștrandului în locul răposatului ministru Smith, a fost ales fiul acestuia de Frederic Smith. Cetinje, 28 Octombre. Ministrul Afacerilor străine a remis reprezentantului otoman o notă prin care cere pedepsirea tâlharilor cari a fi făcut incursiune în timpul din urmă și care cere și alte satisfaceri. Brest, 28 Octombre. Cuirasatul rusesc Dimitri Donski a sosit ; o mulțime numeroasă se așteptă la debarcader ; câțiva marinari s’au coborât pe pămănt, li s’a făcut o primire din cele mai simpatice. Haga, 28 Octombre. Până când va prezenta proiectul de lege asupra serviciului obligatoriu, guvernul a prezentat un proiect care fixează serviciul miliției la 10 ani, dintre cari 4 în rezervă. Budapesta, 28 Octombre. Generalul Fejervary a declarat comisiunei financiare a Camerei că lucrările fabricei ungurești de arme înaintează în acest punct, încât peste puțin puștile model vor fi gata și că fabrica va putea să-și îndeplinească angajamentele sale. Petersburg, 28 Octombre. Adunarea districtului Cerepovetz din ținutul Novgorod a hotărît să ceară guvernului să interzică exportul secarei, fainei, a făinei de secară din district. Moskowsky Wiedomosti reproduce știrea după care taxele pentru transportul cerealelor în ținuturile lovite de sărăcie s’ar întinde în tot imperiul. Massuari, 28 Octombre. Azi s’a început înaintea tribunalului militar procesul contra lui Cagnassi, Livraghi și alții; martorii sunt în număr de 93. Corle, 28 Octombre. Eri, d-nii Dillon și O’Brien părăsind o întrunire anti-parnelistă au străbătut orașul în capul unei mulțimi numeroase printre cari se aflau și parneliști. S’a produs o mare învălmășală; mai multe persoane au fost rănite; poliția a intervenit; trupa care a fost chemată s’a format în patrat de unde d-nii Dillon și O’Brien au vorbit mulțimea. Fraga, 28 Octombre. Alegerile suplimentare comunale n’au schimbat întru nimic situația; bătrânii și tinerii Cehi posed același număr de locuri. Ducele d’Edinburgh Iată câteva notițe biografice relative la ducele d’Edinburgh: Ducele Alfred Ernest Albert d’Edinburgh este al patrulea copil al reginei Victoria și e născut la Windsor în 6 August 1844. La 1856 el se duse la Geneva ca să studieze limbile moderne. Destinându-se serviciului marinei, el se reîntoarse peste puțin timp în Englitera, își trecu esamenele la școala navală în 31 August 1858 și se îmbarcă pe fregata Euryalus în 27 Octombre același an. El făcu parte din diferite stațiuni pe bordul vasului Sf.George, vizită bazinul Mediteranei, apoi America și Indiile occidentale. In 1862 el refuză tronul Greciei. In Februarie 1866 parlamentul îi votă o listă civilă anuală de 250.000 franci din ziua majorității sale; fu creat atunci pair al regatului cu titlurile de duce d’Edinburgh, conte de Kent, conte d’Ulster și ocupă scaunul său în Camera lorzilor în 8 iunie 1866. La începutul anului 1867, numit comandant al fregatei Galathea, el întreprinse o lungă călătorie împrejurul pământului; de la Plimouth se îndreptă de-a dreptul în Australia, unde fu primit cu entuziasm; cu toate astea la Clontorf (Noul Wales de Sud) el fu obiectul unui atentat din partea unui Irlandez, anume O’ Farrell, care-l răni ușor cu o împușcătură de pistol în spate (12 Martie 1868). Asasinul fu judecat și condamnat la moarte în 24 Aprilie. Ducele de Edinburgh se duse apoi în Japonia, unde fu primit în mod oficial de Mikado, și vizită China și Indiile. El luă în căsătorie, în 23 Ianuarie 1874, pe fiica unică a împăratului Alexandru al II al Rusiei, prințesa Maria. Din această căsătorie el avu, ca și fratele său prințul de Wales, cinci copii: un fiu, prințul Alfred, și patru fete, prințesele Maria, Victoria, Alexandra și Beatrice. Ducele de Edinburgh este moștenitorul presumtiv al ducelui Ernest de Saxa-Coburg-Gotha. Regele la Berlin M. S. Regele,—după cum ne spune o depeșă ce primim azi— a sosit ori la 11 ore de dimineață la Berlin. M. S. a a tras la palatul regal, unde a dejunat S’a dus apoi la Charlotenburg să depue o coroană pe mormântul împăratului Wilhem I, apoi a făcut vizită mai multor persoane, printre care și generalului Caprini. La ore, Regele, escortat de un escadron de ulani al gardei, s’a dus la gară unde a așteptat sosirea împăratului. Cei doui suverani s’au dus împreună la cazarma Moabit, unde au trecut revista regimentului I al gardei, din care făcea parte Regele ca Prinț. Un prânz s-a oferit Regelui de ofițerii celor două regimente de artilerie ale gardei. Regele șeza în fața împăratului. Printre invitați se aflau prințul Leopold de Hohenzollern, generalii și ministrul României; împăratul a ridicat un toast în sănătatea Regelui României, zicând că se bucură că Regele a bine-voit să mai reia uniforma regimentului, căruia aparținuse altădată și prin aceasta să reintre în acel regiment. El bea în sănătatea fostului camarad, care se întoarce: Trăiască Regele României! Regele a mulțămit și a zis că este fericit că a putut să transplanteze în armata română principiile armatei prusiene; tânăra armată română este inspirată de aceste principii și este mândră de ele. Regele învită pe asistenți să bea în sănătatea împăratului. Trăiască Germania! * * * După reprezentația de gală la operă, Regele și Împăratul au plecat la Potsdam. Aprecierile presei străine Le Temps publică în numărul de ori un articol asupra călătoriei Regelui nostru la Berlin. După un extras telegrafic ce ni se comunică, ziarul parisian exprimă părerea că această călătorie nu modifică întru nimic starea afacerilor și combinațiunilor Europene. România este neutră, intrarea sa în tripla alianță s-ar crea obligațiuni fără beneficii. VINERI 18 OCTOMBRE 189î ANUNCIURI ȘI INSERȚII Linia 30 litere petit pag. IV . . . . O.10 Reclame...................„ III ... . 1.50 . .................... II ... • 2.50 In Paris anunciurile se primesc la Agenția Havas, 8 Place de la Bourse. Redacția și Administrația 43. — Calea Victoriei. — 43 Un exemplar 15 Bani Asupra situației Interviewurile d-lui Barzilai. — la d. Esarcu. — La generalul Florescu. — Iad. Carp. Gazeta italienească Tribuna publică în unul din numerele’ din urmă mai multe interviewuri pe care d. Barzilai, cunoscutul deputat irredentist, le-a avut cu diferiți oameni politici de la noi, cu ocazia unei călătorii pe care a făcut’o nu de mult prin Orient. Reproducem, din aceste interviewuri câteva părți, se înțelege, mai mult sub titlu de curiozitate, întrebând pe d. Esarcu despre călătoria M. S. Regelui, d. Barzilai a primit următorul răspuns : — Regele s’a dus la Monza pentru demonstrațiile afectuoase ale curții italiene față cu regina Elisabeta și pentru partea simpatică pe care poporul italian a luat o la durerile României. Se duce la Berlin pentru că raporturile sale cu împăratul Wilhelm II sunt foarte intime și foarte cordiale. Wilhelm II face parte din familia M. Sale și la orice ocazie a dovedit că’și aducea aminte de aceasta și s’a asociat la toate încercările și durerile României. El a fost cel d’intâi și suveran al Europei care a felicitat pe Regele nostru cu ocazia jubileului său și, nu de mult, când a avut să treacă peste niște zile atât de triste, a fost unul din cei mai afectuoși consolatori ai săi. Și pentru a complecta ciclul coincidențelor, regele Carol va vizita oare pe împăratul Austriei ? Nu e cu neputință, având în vedere că de două ori trebue să treacă prin teritoriul lui. Nu crede că, în convorbirea de la Monza, regele ar fi vorbit de o intrare a României în alianța întreită, cum s’a zis. Desigur, România dorește, mai mult decât oricare alt Stat, pacea, căci ea a văzut rezultatele războiului, chiar fiind victorioasă; de aceea simpatia ei este pentru Statele cari își dau silința pentru menținerea ei. — N’ar fi dat deosebiri esențiale între politica d-voastră, care se zice c’ar fi rusofilă, și între cea a predecesorilor d-voastră, liberalii, cari se ziceau partizani ai alianței întreite? — Sunt deosebiri, a răspuns d. Exarcu, dar sunt unele exigențe de siguranță, unele necesități cari se impun tuturor partidelor și prin urmare unele regule generale cari nu se pot schimba ușor. Cum sunt alcătuite partidele d-voastră politice ? — După căderea lui Ion Brătianu, o încercare de concentrare a conservatorilor puri, făcută de generalul Manu, neisbutind, s’a ajuns la cabinetul actual de conciliare între conservatori și liberalii moderați. Un grup de tineri conservatori a rămas în afara; sperăm însă să-l readucem în majoritate. Fac parte din opoziție: conservatorii socialiști de stat în fruntea cărora e d. Carp și partidul liberal al d-lui Brătianu, împărțit în trei sau patru grupuri. Cât pentru noi, am dori ca opoziția liberală să se reconstitue, pentru că o credem indispensabilă funcționării corecte parlamentare și alternării regulate a celor două partide la putere; de aceea și programul nostru parlamentar este: Onoare partidelor, război a grupurilor mici. — S’a răspândit zgomotul despre abdicarea prințului moștenitor, e adevărat? — E o absurditate; afecțiuni personale comandă adesea lumea, dar atunci când ele ating viitorul unui Stat, ele trebuiesc suprimate. D-șoara Văcărescu nu poate fi exilată din România, pentru că e româncă, dar ea nu se va mai întoarce ca d-șoară de onoare, poate chiar nu se va mai întoarce de loc. In tot cazul, s’ar putea lua măsuri în contra celui care n’a împedecat îndeajuns.... Aci ministrul nu ’și-a continuat fraza și, întrerupând convorbirea politică, început să vorbiască despre București. D. Barzilai vizită apoi pe generalul Florescu, care s-a arătat foarte rezervat; de altfel el pretinde că președintele consiliului nu este decât decorativ ,și că în curând d. Catargiu îl va succeda. D. Barzilai vizită apoi pe d. Carp, pe care-l numește „șeful opozițiunii.“ Ii puse întrebarea : Există oare diferințe esențiale între politica externă a ministerului și cea a opozițiunei; călătoria regelui în străinătate are vre o importanță politică ? — Cabinetele precedente au dat alianței întreite astfel de garanții, încât ele nu pot fi modificate de succesorii lor. Ministerul actual are aerul de a voi să așepte ziua războiului pentru a decide de care parte să se dea, dar dacă războiul ar izbucni, ministerul care ar voi să lege țara de Rusia n’ar putea exista nici 24 de ore. România are o poziție de arbitru între combatanți într’un eventual conflict, dar ea nu se va decide, să credeți aceasta, pentru Rusia. Regele n’are, după mine, să dea noi asigurări, și relațiile misterioase cari au voit unii a le stabili între călătoria M. Sale și acea a d-lui de Giers, sunt de pură fantazie. — Dar opinia publică? — Lordul Palmerston avea totdeauna obiceiul de a zice că era în raporturi excelente cu densa, pentru că în fiecare dimineață o forma după gustul său. Fiți siguri că România nu va putea fi niciodată decât cu alianța întreită. —• Se vorbește de o criză ministerială? — Probabil d. Lahovari va înlocui la externe pe d. Exarcu. Ministerul, deocamdată, va avea o majoritate de 25 de voturi. Certurile din Camera mare și înăsprirea raporturilor dintre partidele din Camera maghiară a dat în sfîrșit naștere și un di afaceri care a format mai multe zile obiectul tuturor convorbirilor și preocupărilor în Pesta. Era vorba despre un duel între deputatul Horanszki și ministrul de justiție Szilagyi. Cearta s-a iscat în urma discursurilor pe care atât Horanszki cât și Szilagyi le-au ținut în ședința de la 22 Octombre. Horonszki (Apponyist) a criticat foarte aspru procedarea ministrului de justiție, căruia i-a imputat, că afară de centralizarea tablelor regești, n’a făcut nimic și că face numai pe intrigantul între guvern și partida guvernului. Ministrul Szilagyi respinse atacurile lui Horanszky, amintind o convorbire particulară între el și Horanszky de pe timpul, când Szilagyi a eșit din opozițiunea moderată. Horanszky să fi declarat atunci, că in anumite condițiuni, ar merge cu Szilagyi. Aceste descoperiri au dat naștere afacerei, care a avut urmările acestea: In ședința de Sâmbătă a Camerei, deputații Kaas și Bolgár se prezentară la ministrul de justiție Szilagyi și-l fugara în numele deputatului Horansky să explice câteva expresiuni din discursul său de la 22 al 1. c., prin care Horanszky se simțea personal ofensat. Deoarece Szilagyi a refuzat de a-și explica discursul rostit înaintea publicului în Cameră, Kaas și Bolgár cerură satisfacțiune pe teren. Până acum nu s’a mai pomenit, ca tocmai un ministru de justiție să fie provocat la duel. De aceea consiliul de miniștri a decis, de a supune toată afacerea aceasta aprecierii monarhului. Miniștrii și consilierii intimi în Ungaria sunt datori a cere și de altfel permisiunea monarhului înainte de a primi vre-o provocare la duel. Afacerea s-a aplanat desigur prin înalte interveniri căci, fără altă explicație, martorii celor două părți au declarat peste 24 de ore că, în urma explicațiilor date din ambele părți, afacerea are să fie privită ca terminată.