Timpul, noiembrie 1891 (nr. 241-265)

1891-11-08 / nr. 247

ANUL AL­ TREI­SPREZ­ECELEA.—No. 247 ABONAMENTELE: EDIȚIA A DOUA In țară pe un an..................................40 lei NfS­tijuS&BS rNSM fmtfmM sÉjljl« InBev&i shi : BSH:......: SH­T­mm ^ Wm 1|| /HI­MM Bl Wk Pentru streinătate, un an .... 60 lei RaSaBB 1 / $­u.7­?3| ffnjPiPIs­ 1 |șMA* g' Redacția și Administrația |||||| Kl­ | ISr jj&ÎM. Imm J Ijjjj Jm 43,­­ Calea Victoriei:­­ 43 ■ JSSMA|ci «M­mfc­­ At WB MmHLí - e^NMHLaaa HBdfl N Un exemplar 15 Bani X.’ Reforma clerului In ședința pe care a ținut’o a­­sează comisiunea însărcinată cu e­­laborarea unui proect de lege pentru regularea pozițiunei clerului mirean, d. Iancovescu a comunicat un proect de lege care va fi acel ce va fi sus­ținut în Cameră de guvern. Iată pe scurt care este economia acestui proect: Este știut că astă­zi se percep pentru întreținerea clerului niște dări benevole care se execută de către preoți în virtutea unor contracte în­cheiate între preoți și parohh­ieni. în unele județe aceste dări constau în o sumă fixă plătită de fie­care locuitor. In alte județe sătenii sunt obligați a da preotului un număr oare­care de banițe de grâu, de orz sau­ de porumb, sau ei se îndato­rează a munci pentru preot un nu­­măr oare­care de zile pe an. Intențiunea guvernului este de a transforma aceste dări benevole, dar reale, într-o taxă fixă de patru lei de fie­care contribuabil. O asemene taxă va produce ne­greșit un venit destul de însemnat și care va constitui un ajutor des­tul de serios pentru clerul nostru. El prezintă însă neajunsul de a nu înălța prestigiul clerului, dar chiar de ar face une­ori să fie urît de enoriași prin faptul că în numele lui și pentru trebuințele sale se vor percepe și se vor executa cu toate rigorile legilor de percepere dări de la contribuabili. De aceea credem că ar fi mai bine ca suma destinată întreținerii clerului să fie înscrisă în budgetul Statului și plă­tită din resursele generale ale bud­getului, iar nu dintr’un impozit spe­cial destinat clerului și perceput în favoarea lui. Știm ce neajunsuri ar înfățișa pentru guvern un asemenea proect. El ar greva budgetul cu vr’o câ­­te­va milioane, într’un moment când guvernul este cam strîmtorat în ceea ce privește partea financiară și când nu prea știe cu ce resurse o să săvârșească alte reforme la care el ține mai mult. Pe de altă parte înscrierea în budgetul Statului a sumei necesare pentru întreținerea clerului însem­nează desființarea dărilor benevole ce se plătesc astă­zi, și prin ur­mare o degrevare de impozit. Gu­vernul ne­voind să facă această degrevare care ar necesita înscrie­rea în budgetul cultelor a unei sume de câte­va milioane în favoa­rea clerului, voiește a nu desființa acele dări cari se mod benevol, ci d’ale percepeau în transforma într’o dare fixă și legală. Noi credem că dacă guvernul voiește prin proiectul lui să înve­dereze importanța, dărilor volun­tare ce se percep­ astă­zi și să în­ființeze un impozit echivalent cu aceste dări, el își atinge scopul. Dar atunci credem că e mai bine să înființezi un impozit ca toate impozitele, care să se per­ceapă de Stat, care să intre în casa Statului și cu care Statul să retribue pe servitorii bisericei. Presa conservatoare Ziarele conservatoare continuă a-șî manifesta nemulțumirea față cu re­centa remaniare ministerială. L’Indépendance Roumaine publică sub titlul „Deviza conservatorilor" un foarte important articol semnat „Un conservator“ prin care se face de peste munți lar­ chestia Impăcărei româno-ma­­ghiare Gazeta ungurească Magyar Hírlap care a răspândit zvonul despre o înțelegere între fruntașii români d-ni­ Al. Mocsonyi și Babeș cu partidul guvernamental un­guresc, nu voiește să-și recunoască gre­­șala informațiilor sale, cu toate desmin­­țirile cari i s’au dat atât din partea în­săși a d-lor Mocsonyi și Bapeș cât și din alte părți în poziție de a fi mai bine in­formate. Iată ce scrie numita gazetă sub titlul Tact cu Românii în Banat și vorbind despre o alegere suplimentară de depu­tat săvârșită zilele trecute la Beciche­­recul mic: „Domnii Mocsonyi și Babeș se opintesc grozav să tăgăduiască că s-ar fi înțeles cu guvernul. Alegerea de la Becicherecul­ mic îi desavuează însă, pentru că e fapt, că din 617 voturi date guvernamentalul Bes­senyei sunt 522 ale Românilor... Toți preoții cercului nu numai că și-au dat voturile candidatului guvernului, dar­ ei au­ fost a­­genții cel mai zeloși; ei au condus pe cre­ VINERI 8 NOEMBRE 1891 ANUNCIURI ȘI INSERȚII Linia 30 litere petit pag. IV Reclame...................„ III ............................ N­ . . 0.40 . . 1.50 . . 2.50 ~­n Paris anunciurile se primesc la Armira­s, 8 Place de la Bourse. R­edacția și Administrația 43. — Calea Victoriei,­­ 43 Un exemplar 15 Bani TELEGRAME Berlin, 18 Noembre. La alegerile municipale democrații-so­­cialiști au câștigat 3 scaune, afară de asta sunt 2 balotage între liberali și socialiști. tag Un proiect de lege s’a depus la Reichs­care conține modificarea articolului 31 al Constituției Imperiului asupra imu­­nităților deputaților. Printr’un articol adi­țional se stipulează că prescripțiunile ar­ticolului 31 nu vor fi aplicabile dacă a­­mânarea Camerei trece de 30 zile. Roma, 18 Noembre. Consistoriile se vor ține la 12 și 17 De­cembre. Papa va numi cardinali pe major­domul Scilla și pe secretarul Congrega­­țiunea episcopilor Sepiani. Va preconiza de asemenea numeroși episcopi. Viena, 18 Noembre. Corespondența politică află din Atena că guvernul a ordonat cumpărarea a 1000 de puști Mannlicher și a 1000 de puști Lehel pentru a face experiențe compara­tive. Este sigur că alegerea se va face dintre aceste două sisteme. Viena, 18 Noembre. Ministrul de rezbel a declarat comisiunei militare a delegațiunei ungurești că nu proiectează sporirea artileriei în condițiu­­nile actuale, ci introducerea de proiectile uniforme. Ajutorul ministrului, colonelul Becker, crede că introducerea ierbei fără fum în artilerie este de­o­cam­dată cu neputință, de­oare­ce singura fabrică din Pojon este ocupată să producă iarba pentru in­fanterie. — Camera a adoptat în a III-a citire proiectul de răscumpărare a drumului Carol Ludovic din Galiția. — Ministrul de comerț a declarat că tariful de persoane în vigoare a liniilor de drum de fier ale Statului se va aplica și liniei Carol-Ludovic cu începere de la 1 Ianuarie 1892, și acela al mărfurilor cu începere de la 1 Iulie 1892. Hamburg, 18 Noembre. Corespondentul h­amburgez anunță că d. de Caprivi a felicitat prin telegraf pe d. de Kalnoky pentru marele său discurs politic. Colonia. 18 Noembre Garda de Colonia află din Petersburg că știrile în privința demisiunea ministru­lui de Finanțe de Visnegradski nu sunt de­loc întemeiate de­și împăratul este ne­mulțumit de resultatul ultimului împrumut. Ministrul de resbel a declarat că prepa­rativele militare nu vor fi oprite de situa­­țiunea financiară, de­oare­ce ministerul po­sedă resurse bănești considerabile pentru mai mulți ani. Londra, 18 Noembre. Agenția Reuter află din Cairo că guver­nul lasă să se întrevadă publicarea unui decret care scutește, până la un nou ordin de or­ce control pe magazinele europene Prin urmare, regulamentele în privința me­dicamentelor și materiilor otrăvitoare nu vor fi aplicate europenilor, până la înche­ierea unei convențiuni noul cu guvernele străine. New-York 18 Noembre New-York­ Herald află din Buenos-Aires că revoluționarii din Parapuan au jefuit reședința guvernatorului Delgado care ar fi fost rănit; mai mulți ofițeri ar fi uciși. S-au trimis trupe la Formosa. Mareșalul Fonseca ar fi trimis 3 gene­rali ca să negocieze cu insurgenții din Rio Grande. Const antinopol, 18 Noembre. Mareșalul Fuad Pașa și Kiasim Bey, secretar privat al Sultanului, vor pleca Sâmbătă la Livadia ca să salute pe Țarul din partea Sultanului, apel la unirea tuturor conservato­­­­rilor, îndemnându-i a lua ca deviză . Un partid, un program, un șef. Pentru a ajunge la acest scop, articolul în cestiune zice că conser­vatorii nu trebue să aștepte ca d. Lascar Catargiu să ia inițiativa pu­­nându-se el înainte și chemând sub steagul său pe toți conservatorii ri­sipiți. Astă­zi se zice d-luî Catargiu : — Pune-te d-ta înainte și recon­­stitue partidul conservator ale cărui fracțiuni sunt risipite azi de toate vânturile. Articolul din V Indépendance pro­pune să se răstoarne această propo­­zițiune și să se zică conservatorilor risipiți: — Reconstituiți-vă, faceți să cadă barierele artificiale pe care voi în­­și­vă le-ați ridicat și d. Catargiu se va pune înainte. „D. Catargiu nu va putea fi acu­zat că dezertează partidul conser­vator de­cât în ziua când partidul fiind ast­fel restabilit, el ar refuza de a se pune in capul său, prefe­­rându-i un dualism bizar, care nu poate fi justificat de­cât atribuind națiunii române niște prejudecăți ab­surde și o aversiune care nu există față de cuvântul conservator, de vreme ce se poate purta cu mân­drie acest nume de care se leagă onoarea reformelor importante reali­zate într’un trecut îndepărtat, ca și de la 1888 încoace.“ Cât despre program, autorul arti­colului din V Indépendance spune că el e ușor de stabilit. Dovada cea mai bună pentru aceasta este că toți conservatorii, fără a avea un program comun scris, s’au găsit de acord pentru a vota reforma magis­­traturei, legea pensiunilor civile, le­gea pentru vânzarea moșiilor Statu­lui, etc. etc. Ast­fel că înțelegerea pe terenul ideilor și al principiilor nu e de­loc anevoioasă. Un alt ziar conservator Naționa­lul, care a fost până acum rezervat față cu remaniarea, publică ca re­vistă un articol semnat „un fost di­plomat“ și prin care se ocupă de ultima remaniare din puntul de ve­dere al politicei exterioare. Naționa­lul explică cititorilor săi că „fostul diplomat“ este un amic din parla­ment al numitului ziar. Prin acest articol autorul deslu­șește mai întâi importanța pe care o are în momentele de față politica exte­rioară și prin urmare și ministerul afacerilor străine și constată apoi că tocmai acest minister atât de im­portant se află ca și vâduv de titu­lar, de­oare­ce d. Esarcu a declarat că nu mai vrea cu nici un chip să rămână un minister. Autorul articolului zice că Româ­nia trebue să se hotărască într’un chip în privința politicei sale este­rioare, căci „timpul politicei de mâni libere sau de neutralitate a trecut.“ Dar, zice el, e evident că pentru a trata niște cestiuni atât de însemnate trebue un guvern stabilit și tare în lă­­untru pentru că numai așa ar putea să inspire încredere în afară. Căci cu un guvern slab și puțin sta­bilit, nici o putere străină n’ar voi să trateze. Și aoi este pericolul! Căci guvernul în formațiunea sa ac­tuală este cu desăvârșire vulnerabil. Guvernul actual, slab inlăuntru, nu poate inspira străinătății de­cât neîncre­dere. El păcătuește mai cu seamă în pri­vința organului său special pentru rela­­țiunile cu puterile străine, prin ministrul sau al afacerilor străine. In niște timpuri atât de grave, pe lângă un guvern tare, ceea­ ce nu este cazul, se cere mai cu seamă ca bărbatul de Stat care ocupă acest post, să re­prezinte o forță în parlament și în țară. Actualul ministru de Externe nu înde­plinește nici cum aceasta, fără trecut po­litic, fără prestigiu n’are nici un resunet nici în țară nici în parlament. De altmintrelea ori­cine este că dom­nul Esarcu în realitate nici nu mai e mi­nistru , dacă n’a demisionat încă e ca și când ar fi demisionat, gata fiind a pleca ca ministru plenipotențiar la Roma. De aceea nici nu se fac numirile di­plomatice atât de însemnate ca posturile de miniștri plenipotențiari la Paris și la Petersburg. Dar această stare de lucruri este foarte întristătoare. Și este de regretat ca bărbați de Stat ca d-nii Lascar Catargiu și general Flo­­rescu să nu-și fi dat seamă de însemnă­tatea acestei cestiuni și să nu fi rema­niat ministerul tocmai din acest punct de vedere, făcând să intre în minister bărbați de Stat cu vază și cu greutate cari consolidând guvernul în lăuntrul țarei să fi inspirat încredere și străină­­tăței. Interesul rerem e ca o nouă remaniere să se facă, cât mai în grabă, în acest sens. Până și Resboiul Vechi, care trece a reflecta ideile d-lui Pache Proto­­popescu nu e mulțămit cu ultima remaniare, căci iată cum sfîrșește el articolul său de astă­zi prin care arată inconvenientele dublei, șefii : Sincerii liberali ai d-lui G. Vernescu sunt azi tot atât de separați, deosebit grupați de conservatorii d-lui L. Catar­giu, ca și înainte de proclamarea denu­mirei de liberal-conservator. In asemenea condițiuni fiind omogenul partid liberal-conservator, natural este ca la întocmirea unui minister al său să prezide alte considerațiuni de­cât ace­lea ce le poate pune înainte, la forma­rea unui cabinet, un partid solid și strâns unit. In partidul liberal-conservator pot fi ori­câte capacități și ilustrațiuni; ele nu pot aspira la un minister numai în virtutea meritelor lor personale, ci tre­bue să aibă și norocul de a se număra printre partizanii staderului care dispune de portofoliile pentru care ei se simt ca­pabili. Numai ast­fel se explică cum unele mediocrități ca­d. Ilariu Isvoranu au pu­tut păstra cât­va timp portofolii minis­teriale, pe când alte personalități dis­tinse din partidul liberal-conservator nu au putut avea încă accesiune la minis­ter. Tot ast­fel se explică de ce azi, în urma remaniere­ fă­cute, portofoliile do­meniilor și externelor sunt deținute de alte mediocrități, cu toate că partidul li­beral-conservator număra în sânul sau mulți alți membri capabili și destoinici de a le purta cu cinste și demnitate. Apoi dacă nici pe partizanii d-lui Vernescu nu ’i împacă ultima re­maniare, atunci pe cine împacă ea oare? ---------------------------------------­ dincioșii lor la urnă, punând în pălărie pană roșie. Și cu toate aceste există la Timișoara un comitet executiv al partidei naționale, care stă pe baza programului de la Sibiu și propagă pasivitatea. „Că de alt­fel există ori că se prepară un pact între Români și guvern în comi­tatul Car­aș-Sever­inului, începe a se ade­veri. Tocmai acum sosește știrea din sor­ginte bine informată, că Asbóth János nu-și va mai pune candidatura în Șosea, ci va face acolo loc lui Vincențiu Babeș, care va candida cu program guvernamen­tal. Asbóth va candida la Lugoj, iar pe Szende Béla îl trimit la Caransebeș să-l răstoarne pe Mocsály.“ Se înțelege, noi nu reproducem aceste afirmații ale gazetei ungurești de­cât sub beneficiu de inventar și suntem si­guri că vom fi în stare, cu ajutorul in­formațiilor ce așteptăm de la corespon­dentul nostru din Sibiu, a desminți și aceste afirmări ale lui Magyar Hírlap, după cum am putut desminți și pe cele de mai nainte. Bismarck la Berlin Ovațiuni entuziaste.—Prințul mai are amici la Berlin.—Șase arestări.—La Reichstag ! După cum s’a anunțat mai de mult, prin­țul Bismarck și-a strămutat deunăzi reșe­dința de la Varzin la Friedrichsruhe. Dru­mul de la una la cealaltă proprietate a fostului cancelar vine prin Berlin. Se mai întâmplă că, în acest drum, oprirea trebue să fie de două ore în capitala imperiului, în care timp vagonul prințului se strămută de la gara Stettin la gara Lehrt. După informațiile ziarelor vieneze, prin­țul Bismarck a sosit la Berlin sâmbătă la 5 ore d. a., însoțit de soția sa și de con­tesa Rantzau. La gara Stettin prințul a fost salutat de o mare mulțime. Ex-can­­celarul a mulțămit din vagon și s-a tran­sportat imediat la gara Lehrt, de unde și-a continuat drumul, la 7 ore, spre Frie­­drichsruhe. Dar, această depeșă laconică se pare că nu spunea totul. In adevăr, în ziarul le Temps care ne-a sosit aseară, găsim o re­lație mai amănunțită despre această scurtă petrecere a fostului cancelar la Berlin. Iată povestirea ziarului francez: „Prințul Bismarck, ducându-se de la Yarzin la Friedricsruh, a trecut Sâmbătă seara, pe la 5 ore, prin Berlin. Mii de persoane, printre cari un mare număr de dame, inundaseră gara Stettin pentru a face prințului o ovațiune. Prințul și prin­­țesa, însoțiți de contesa Rantzau, n’au pă­răsit compartimentul lor. Amb­ii cari’și dă­duseră întâlnire la gară, trecând prin cor­donul de agenți de poliție, s’au îndreptat spre vagonul pe care’l ocupa fostul can­celar, au întins mâna prințului și­­ i-au a­­runcat buchete de flori atât de multe, în­cât d. de Bismarck, pentru a opri această inundațiune de flori, strigă: „Dar unde am să pun atâtea flori ?“ Atunci mulțimea in­­tonă cântecul . Germania înainte de toate! „ D. Bismarck, plecându-se la fereastra vagonului, a făcut semn că dorește să vor­bească și a mulțumit cu căldură amicilor săi: „Ve mulțumesc din toată inima, zise el; sunt fericit să constat că mai am încă atâția amici la Berlin.“ In acel moment, emoțiunea ’î tăiă cuvântul; mulțimea, prin­tre care se aflau bărbați și femei cari plân­geau cu lacrămi ferbinți, în zonă din nou cântecul. Germania înainte de toate ! Apoi se mai dete un adevărat asalt vagonului principelui; sute de mâini se întindeau spre densul, toată lumea ‘I adresa cuvântul și-i ura bună sosire. Principele nu scia cum să mulțumească tuturor asistenților. „Când vagonul fu­ detașat de la trenul care-l adusese și se îndreptă cu un alt tren spre gara Lehrt, vii aclamațiuni se auzi­ră din nou: „Vino la Berlin, se striga din toate părțile, vino la Reichstag !“ „La gara Lehrt i se făcu de asemeni o ovațiune. „D. de Bismarck avea o înfățișare foar­te bună. principesa, soția sa, părea din contra, foarte suferindă“. Trebue să fie mult adevăr în aceste a­­mănunte date de le Temps, de­oare­ce, fără ca ziarele vieneze să ne fi pregătit la a­­ceasta, în edițiile lor de luni seara ne spun că șase persoane, probabil studenți au fost arestați din mulțimea care a în­scenat ovațiile pentru d. de Bismarck. Că soția prințului este suferindă, s’a a­­nunțat de asemenea mai de mult și chiar s’a spus că din această cauză este puțin probabil să se realizeze dorința exprimată cu atâta sentimentalism de manifestanții de la gara Stettin, cari au strigat prințu­lui Bismarck: „Intoarcere la Berlin, vino le Reichstag!“ I Eastern.

Next