Timpul, noiembrie 1892 (nr. 241-266)
1892-11-08 / nr. 247
ANUL AL PATRUSPREZECELEA. No. 247 EDIȚIA A I NOTA ABONAMENTELE - țară pe un an......................40 !#• „ pe 6 luni..................................20 le „ pe 8 luni..................................10 lei Pentru streinătate, nn an.......................50 le" Redacția și Administrația 23, STRADA DOAMNEI, 23. Un exemplar 10 Bani ori consiliul de miniștri a discutat și admis proiectul de lege asupra tocmelilor agricole prezintat de d. ministru al domeniilor. Acest proiect se aseamănă în trăsăturile sale generale cu proiectul de lege prezintat de principele Al. Știrbei în 1888. Economia generală a legei este aceasta. Cultivatorii, ca și locuitorii, sunt liberi să facă orice contracte, sub imperiul dreptului comun. Aceia însă cari doresc să aibă mijloacele de execuțiune excepționale pe care le pune la îndemână legea tocmelilor agricole, sunt siliți să încheie învoieli conforme cu învoiala tip, pe care o prevede legea. Proiectul lasă în vigoare multe din dispozițiunile vechei legi și introduce următoarele modificări : învoiala pentru arenda de pământ de arătură sau fonațe se poate face fie în bani, fie în muncă, fie în dijmă. Aceste trei feluri de prețuri se pot combina, cu condițiune însă a se arăta, în contract deosebit, cât pământ se dă pentru bani, cât pentru muncă și cât pentru dijmă. Efectul acestei dispozițiuni va fi că părțile vor putea vedea lămurit prețul real al angajamentelor lor. Toate dările care nu sunt nici bani, nici muncă, nici dijmă, cum erau, de exemplu, mușchiul, ouăle, găinile, etc., sunt desființate. Condițiile pentru pășunat se pot face și de aci înainte pe cap de vită, va trebui însă, în învoială, să se arate și întinderea pământului destinat pășunatului. învoielile agricole care în actuala lege sunt pe trei ani, prin noua lege se fac pe 5 ani. învoielile agricole nu intră în cadrul acestei legi decât până la maximum 10 hectare pentru un lucrător. Bineînțeles, aceasta nu împiedecă și execuțiunea rămășițelor, care nu au fost executate la timp din vina lucrătorului. Proiectul prevede sancțiuni în contra primarilor cari ar autentifica învoieli agricole de ale țăranilor domiciliați într’o altă comună fără a le cere certificat de la comuna domiciliului lor, constatând că nu au alte învoieli făcute. De asemenea legea prevede pedepse pentru primarul care ar libera un certificat fals. Articolul 30 din legea actuală prevede deja că primarii sunt datori să dijmuiască pe părți, când, din vina uneia sau alteia, dijmuitul ar întârzia peste termenul prevăzut de legea actuală. Proiectul de lege adaugă o sancțiune la aceasta dispozițiune a legei vechi, pedepsind pe primarul care ar călca-o. Proiectul mai prevede dispozițiunea că cultivatorul care învoiește locuitori din altă comună fără a cere certificat de la primărie cum că nu au deja acolo învoieli, sau care cu știință angajează locuitori deja angajați de alți cultivatori, este respunzător de daune înterese față de ceilalți cultivatori. In fine proiectul de lege simplifică atât mijloacele de execuțiune, care în linie generală rămân aceleași ca și în legea de azi, cât și procedura de urmat în privința fixării prin judecată sumară urgentă a daunelor pricinuite culșitivatorului în cazul în care lucrătorii învoiți nu au săvârșit munca și primarul nu a putut găsi alți lucrători cu cari să-l poată înlocui. Legea actuală trimetea pur și simplu la instanțele judecătorești. Noul proiect de lege menținând competința instanțelor judecătorești, simplifică procedura și asigură astfel părților o judecată mai repede și prin urmare și mai bună. Aceste sunt principalele inovațiuni, asupra cărora vom mai reveni. TELEGRAME Programul noului minister unguresc Viena, 18 Noembre. După a doua Presă Liberăm, sosirea d-!ui Weckerle la Viena înaintea celor 1’alț miniștri are de scop redactarea definitivă a pasagiului programului ministerial In privința cultelor. Programul va anunța introducerea căsătoriei civile obligatorie și alte reforme interioare, el va insista asupra fermei mențineri a compromisului din 1867. D. Weckerle a conferit azi cu miniștrii unguri cari au sosit din Budapesta; el a fost primit de împăratul în audiență, care a ținut jumătate de ceas. Scandal in Camera din Viena. Viena, 18 Noembre. Camera deputaților. In timpul discuțiunei budgetului D. Mengsr (german) a apostrofat pe junii cehi în acești termeni: «Comiteți o crimă de înaltă trădare vorbind de drepturile de Stat ale Boemiei». Un mare tumult a urmat de acid. Menger a fost chemat la ordine. Aproape toți deputații s’au repezit asupra fotoliului d-lui Menger. Președintele a ridicat atunci ședința. Atentatul din Paris. Paris, 18 Noembre. Se zice că autorul fi îmbarcat , s’au luat ultimei explozii s’ar măsuri pentru a-l aresta la portul de debarcare. Congresul sociaist german. Berlin, 18 Noembre. Congresul socialiștilor a discutat chestiunea socialismului de Stat și a democrației sociale revoluționare. D-na Liebknecht a vorbit mult , a zis că democrația socială este revoluționară , pe când socialismul de Stat este conservator , acesteasunt clar antiteze. —Adunarea s’a rostit în contra socialismului de Stat. Grave tulburări în insulele Australiene. Sidney, 18 Noembre. Știri din Samora anunță că grave desordine sau isbucnit in insula Tutuila; toate satele dinprejurul lui Pagopago au fost incendiate. Europenii nu au fost atacați până acuma, dar sunt amenințați de indigeni. Liniște complectă în insulele mai mari. Corăbiile engleze și germane staționează înaintea Apiei. Veste falsă Berlin, 18 Noembre. «Monitorul» este autorizat să declare că sunt neîntemeiate cuvintele atribuite de ziare împăratului care ar fi zis d-lui de Caprivi asupra proiectului militar : «Băgați de seamă unde veți ajunge», împăratul n’a rostit niciodată asemenea cuvinte, nici ceva care să se apropie. Serviciul militar personal în Belgia Bruxelles, 18 Non bre. In cursul discuției adresei Camerei, generalul Brialmont a cerut guvernului să declare în mod categoric dacă are de gând să prezinte un proiect de lege asupra serviciului militar personal in sesiunea actuală. D. Bernaert a răspuns că guvernul nu s’a ocupat de această optiune. Evreii în Rusia Petersburg, 18 Noembre. S’a publicat o ordonanță care oprește șederea în orașul și in guvernământul Moscovei și a Evreilor cari ar fi servit in armata ca subofițeri, precum și a familielor lor care locuesc în orașele și gnvernâmintele interioare ale Rusiei. ----—--V».... POLI fira Guvernul actual a avut un mare merit: acela de a fi limpezit situația partidelor noastre. Venind la putere cu o formulă precisă, cu o etichetă semnificativă, cu o culoare bine accentuată , neavând nici o disidență care să-i micșoreze autoritatea și nici un partid protivnic care să-i conteste legitimitatea, guvernul actual este reprezintantul netăgăduit al întregului partid conservator. Această accentuare spre dreapta permite azi adversarilor guvernului să se organizeze pe o bază tot atât de precisă în sensul liberal. Deosebirea e numai, că pe când la noi cestiunea direcțiunea partidului nu se mai discută, cestiunea programului e rezolvată, liberalii abia azi întreprind o organizare ce sperăm și suntem convinși că va fi condusă la bun sfârșit. Această întărire a ambelor partide va avea un efect fericit, ce deja întrucâtva se simte, asupra elementelor veslete și nedisciplinabile ale partidelor noastre. Așa vedem pe unele personalități, care credeau că pot exploata formula liberal-conservatoare și în sens liberal și în sens conservator, ne mai având măcar una din cele două alternative ce ele pretindeau să cumuleze și rămânând fără domiciliu și fără căpățâiii. Pe de altă parte vedem grupurile excentrice, ce pretindeau a avea o importanță în raport cu gălăgia ce fac, reduse la personalul cosmopolit al câtorva redacțiuni, din care una chiar e redusă a face mai multă speculă decât politică. DUMINECĂ 8/20 NOEMBRE 1892 INDUSTRIA CASNICA E în obiceiurile noastre naționale să nu prețuim ce e al nostru și să alergăm mai bucuros la lucruri străine. Fără a mai aduce alte pilde — de care am putea cita din nenorocire destule — vom vorbi de astă-dată numai de broderia națională. Nu e străin care să asiste la o horă în părțile muntoase locuite de Români, fie în partea de dincoace, fie în partea de dincolo a Carpaților, și care să nu admire broderiile originale și bogate, adesea simple și de un gust artistic foarte gingaș, care împodobesc rea și crătinia (fota) Româncei — tară a mai vorbi de alte mărunțișuri care se răsfață pe ici pe calea în casele țărănești mai de seamă. Când asemenea podoabe sunt duse in străinătate, în orașele industriale, unde luxul și gustul artistic ajung la apogeul lor, cunoscătorii nu vor câteodată să creadă că aceste mostre de artă desăvârșită au eșit din măriile scorțoase și pârlite de soare ale unei țărance inculte, care n’a luat nici lecțiuni de desemn, nici lecțiuni de estetică și — ce e mai mult — care nu lucrează doar după niscarva modele din cărți, ci’și urmează inspirațiunea firească sau imitează modelele transmise prin tradițiune din moși strămoși. La ultima Expozițiune Universală din Paris broderiile românești au făcut furoare și nu puține sunt ducesele și marchizele care păstrează în dulapurile lor aurite, ca o podoabă scumpă și frumoasă, câte un costum național românesc. N’am văzut oare crăiesc și fete de împărați împodobindu-se cu rea și cu fata țărancei din scorburile Carpaților și fălindu-se cu ele în vileag ? Ei bine, această zestre națională pe care am moștenit’o de la strămoșii noștri o lăsăm în părăsire și suntem chiar amenințați a o pierde. Cu lățirea civilizației, cu întinderea mijloacelor de comunicație zăpezî, cu oftinirea produselor marilor industrii se duce și industria casnică națională. Deja cu cuvintele bonjură, mersi și alabanezii au pătruns până și în satele cele mai ascunse de la poalele falnicilor noștri Carpați »coronadele» englezești de tot soiul, «testimelele» bălțate din fabricele germane, rochiile fistichii, etc., care cu timpul vor alunga cu totul de pe trupul svelt și sglobiu al Româncei mândrul port bătrânesc. Eu mé duc, mă prăpădesc, ca un cântec bătrânesc, ar zice ca Barbu lăutarul, dacă ar putea vorbi, toate aceste semne de distincțiune ale individualității noastre naționale, toate aceste rămășițe ale veacurilor trecute. Și, ceea ce e mai reu, este că nu posedăm nici un album care să fixeze pentru generațiile viitoare feluritele desemnuri originale ale broderiei românești și ale porturilor naționale din toate ținuturile locuite de Români, nu posedăm nici o colecție a produselor industriei casnice de la noi. De ce n’am face oare, până mai e timp, acel album, de ce n’am înființa un muzeu al industriei casnice românești ? Lucrul e cu putință și n’ar cere sacrificii mari, mai ales dacă doamnele române, cărora nimic nu le e cu neputință, ar lua inițiativa acestei întreprinderi. Iată un frumos dar de nuntă ce s’ar putea oferi grațioasei Domnițe ce ne va aduce în țară Moștenitorul Tronului, patronagiul unei asemenea întreprinderi. Și ca să se vadă că străinii judecă mai bine și prețuiesc mai mult decât noi ce e al nostru, reproducem aici câteva rânduri dintr’o critică apărută de curând în Journal des Débats asupra expoziției «artelor femeiești» care e acum deschisă la Paris. Iată cum se rostește bătrânul ziar pa risiaux «... Dacă judecăm după specimenele expuse, apoi școalele străine au asupra alor noastre o însemnată superioritate , dar ceea ce întrece cu mult toate țcoalele, sunt lucrările simple ale țărancelor din Bucovina, Galiția, Dalmația, din Carpați, din Bosnia Brțegovina . Muzeele industriale din Viena, Praga, Lemberg, Budapesta, au trimis serii de văluri brodate, de fete și de cămăși a căror ornamentare ne încântă printr’un caracter—ce nu se găsește nicăiri aiurea—de spontaneitate, de naturéi, de liberă invențiune sau de tradițiune populară vecinie vină și tinerii. Aici, in această decorațiune neînvățată, moștenită de la cei mai îndepărtați strămoși, transmisă din mamă in fiică de atâtea generațiuni, aici se vădește, cu francheța cea mai încântătoare, uițel din geniul intim al fiecărei rase; și, dacă asemănăm cu aceste produse ale felului și ale gustului național, compozițiunile savante și tradalnicele întortochieri ale modelelor școlare, arabescurile clasice și caligrafia profesorilor patentați, inima nu se umple de întristare și de îndouială. Oare pedagogia să nu fie altceva decât o deformațiune metodică a instinctelor firești ? Gând oare găsise la mijlocul de a realiza programul acelui filosof care punea salvarea pentru bătrâna noastră umanitate in reîntoarcerea la spontaneitate prin reflecțiune ?... Dar vali chiar în fundul Carpaților modelele școlare vor începe să pătrundă, iar inspectorii primari de acolo vor sărbători ca un progres primul concurs la care sărmanele țărăncuțe vor fi copiat profilul lui Antinous sau pe Apollon de la Belvedere,— sau care vor fi reprodus pe fundul unei străchini «Fecioara cu scaunul» (la Vierge à la chaise) și «Ulciorul spart» (la Crude cassée). Dar incearcă-te să faci să înțeleagă asemenea lucruri un profesor de desemn...» Așa e că trebuie să vină străinii și ne spună că avem în țara noastră lucruri de păstrat, cu aceeași evlavie cu care se păstrează sfintele Moaște in Biserici ? C renți și apoi, suiindu-se într’un landou al Curții, au pornit spre Palat. O retragere cu facle și cu lampioane s’a făcut aseară, iar M. S. Regele și A. S. R. principele moștenitor au fost viu aclamați de public pe tot parcursul până la Palat. SOSIREA REGELUI Era, la orele 4,3, trenul regal, care aducea pe M. S. Regele și pe A. S. R. principele moștenitor, sosia la Predeal, unde Suveranul țerei era așteptat de d. G. Olănescu, ministrul lucrărilor publice, de d. G. Duca, directorul general al căilor ferate române, de d. dr. Felix, directorul serviciului sanitar, și de d. Negulescu, prefectul de Prahova. Trenul regal s-a oprit la Predeal 20 de minute și la 4.55 a pornit spre București. La orele 3 și la trenul regal intră in gara de Nord, unde o mulțime entuziastă primi pe M. S. și pe A. S. Regală în strigăte de «ura !» O companie din regimentul 21 de infanterie, comandată de d. căpitan Părăianu, făcu onorurile militare, iar muzica acestui regiment intonă imnul național. Pe peronul gărei se aflau toți d-nii miniștri, toți domnii ofițeri superiori al garnizoanei din București, I. P. S. S. Mitropolitul primat, corpul diplomatic mai mulți magistrați înalți secretarii generali al mai multor ministere, d. Theodor Rosetti, guvernatorul Băncei naționale, primarul Capitalei, mai mulți domni consilieri comunali, membrii parchetului, cum și o mulțime de alți înalți demnitari și de persoane alese. M. S. Regele și A. S. Regală s’au întreținut mai mult t timp cu cei pre Situația în Franța Chestiunile amenințătoare. — D. Bourgeois se pregătește să fi moșteniea primului ministru —Două miniștri impasibili. —Neoportunitatea crizei. Ultima telegramă: proiectul presei luat în considerație Camera franceză se află în plină și aprigă discuțiune a proiectului de înăsprire a legii ’presei,—proiect al cărui text l-am publicat în unul din numerile trecute. Chestiunea de încredere s’a pus și poate chiar astăzi, în ultima oră, telegraful ne va aduce veste despre soarta ei—și a cabinetului Loubet. Așteptând, voim să semnalăm câteva aprecieri, culese din ziare de obiceiu bine informate, asupra situațiunei cabinetului actual și asupra șanselor sale de remânere sau părăsire a puterei. Pe lângă chestiunea modificare! in legea asupra presei și chiar pe lângă chestiunea Panama, ar mai fi și altele care subminează cabinetul Loubet! Mai Intuiű de toate, înțelegerea dintre diferiții membri ai ministerului ar fi Început să sufere mult in timpul din urmă; cei mai mulți membri ai lui au început să-și piarzâ Încrederea în sine și unii într alții. In special se zice că d. Loubet ar fi sătul de guvernare pe când ministrul de instrucție, d. Bourgeois, un der ego al d-lui Floquet, s’ar și pregăti deja a lua in trimire moștenirea actualului prezident al consiliului și a deveni șeful unui cabinet radical, — a cărui viață iisi de sigur n’ar putea fi lungă. Singurii miniștri cari privesc primejdia amenințătoare în liniște, ar fi ministrul de resboiu, d. de Freycinet, și cel de externe, d. Bibot. Pe acești două consilieri, d. Carnot se va sili probabil ar menține cu orice preț in funcțiunile lor, din considerațiune pentru situația internațională a republicei. O altă întrebare, pe care mulți și-o pun in Franța, este dacă momentul de față ar fi tocmai potrivit pentru reluarea jocului atât de obicinuit de câtva timp in Franța, al răsturnării de cabinete, — momentul de față în care partidul anarhiștilor s’a’manifestat intr un chip atât de îngrozitor. Intre acei, insă, cari își pun aceasta întrebare, nu sunt desigur radicalii; pentru ei e tot atât, numai cabinetul să cada. Un rău, deși mai mic, dar tot un rău, este că budgetul pe anul L803 nu e încă votat, și iar va trebui să se reia sistemul douăsprezecimilor provizorii, desbaterile de «principii» nu mai lasă loc afacerilor curente ! * Depeșa pe care o primim în ultimul moment din Paris ne aduce în sfârșit vestea că cel puțin peste chestiunea modificărei în legea presei guvernul Loubet a trecut deocamdată cu bine. Iată această depeșă: Paris, 18 Noembre. Camera a continuat discuția asupra legei presei. D. Piedon, rădică, combate proiectul zicând că partidul republican va ști să mențină libertățile câștigate. D. Mez éres apără proiectul ca o măsură a salutului public. Mai mulți oratori vorbesc în contra proiectului. D. Loubet se declară gata să răspundă la interpelarea asupra politicei generale, dar după ce Camera se va rosti in privința proiectului asupra presei, Guvernul are conștiința că și-a făcut datoria și că a rămas credincios programului său care îngăduie toate libertățile, dar care respinge licența ; el va continua să o îndeplinească dacă rămâne la putere (aplause în centru). Ministrul justiției demonstrează necesitatea proiectului. Discuția generală este închisă. D. Goirand cere din nou a fi lăsat să desvolte interpelarea sa. D. Loubet cere Camerei să voteze luarea în considerație a legei asupra presei ; el repetă că va fi în urmă la dis-