Timpul, noiembrie 1892 (nr. 241-266)

1892-11-08 / nr. 247

ANUL AL PATRU­SPRE­ZECELEA.­­ No. 247 EDIȚIA A I NOT­­A ABONAMENTELE - țară pe un an......................40 !#• „ pe 6 luni..................................20 le­ „ pe 8 luni..................................10 lei Pentru streinătate, nn an.......................50 le" Redacția și Administrația 23, STRADA DOAMNEI, 23. Un exemplar 10 Bani ori consiliul de miniștri a dis­cutat și admis proiectul de lege a­­supra tocmelilor agricole prezintat de d. ministru al domeniilor. Acest pro­iect se aseamănă în trăsăturile sale generale cu proiectul de lege pre­zintat de principele Al. Știrbei în 1888. Economia generală a legei este aceasta. Cultivatorii, ca și locuitorii, sunt liberi să facă ori­ce contracte, sub imperiul dreptului comun. Aceia însă cari doresc să aibă mijloacele de execuțiune excepționale pe care le pune la îndemână legea tocme­lilor agricole, sunt siliți să încheie învoieli conforme cu învoiala tip, pe care o prevede legea. Proiectul lasă în vigoare multe din dispozițiunile vechei legi și intro­duce următoarele modificări : învoiala pentru arenda de pă­mânt de arătură sau fonațe se poate face fie în bani, fie în muncă, fie în dijmă. Aceste trei feluri de prețuri se pot combina, cu condi­­țiune însă a se arăta, în contract deosebit, cât pământ se dă pentru bani, cât pentru muncă și cât pen­­­tru dijmă. Efectul acestei dispozi­­țiuni va fi că părțile vor putea ve­dea lămurit prețul real al angaja­mentelor lor. Toate dările care nu sunt nici bani, nici muncă, nici dijmă, cum erau, de exemplu, mușchiul, ouăle, găinile, etc., sunt desființate. Condițiile pentru pășunat se pot face și de aci înainte pe cap de vită, va trebui însă, în învoială, să se arate și­­ întinderea pământului destinat pășunatului. învoielile agricole care în actuala lege sunt pe trei ani, prin noua lege se fac pe 5 ani. învoielile agricole nu intră în cadrul acestei legi de­cât până la maximum 10 hectare pentru un lu­crător. Bine­înțeles, aceasta nu îm­piedecă și execuțiunea rămășițelor, care nu au fost executate la timp din vina lucrătorului. Proiectul prevede sancțiuni în contra primarilor cari ar autenti­fica învoieli agricole de ale țăranilor domiciliați într’o altă comună fără a le cere certificat de la comuna domiciliului lor, constatând că nu au alte învoieli făcute. De aseme­nea legea prevede pedepse pentru primarul care ar libera un certi­­ficat fals. Articolul 30 din legea actuală prevede deja că primarii sunt da­tori să dijmuiască pe părți, când, din vina uneia sau alteia, dijmui­tul ar întârzia peste termenul pre­văzut de legea actuală. Proiectul de lege adaugă o sancțiune la a­­ceasta dispozițiune a legei vechi, pedepsind pe primarul care ar călca-o. Proiectul mai prevede dispozi­­țiunea că cultivatorul care învoiește locuitori din altă comună fără a cere certificat de la primărie cum că nu au deja acolo învoieli, sau care cu știință angajează locuitori deja angajați de alți cultivatori, este respunzător de daune­ înterese față de cei­lalți cultivatori. In fine proiectul de lege simpli­fică atât mijloacele de execuțiune, care în linie generală rămân ace­leași ca și în legea de azi, cât și procedura de urmat în privința fixării prin judecată sumară urgentă a daunelor pricinuite cul­și­tivatorului în cazul în care lucră­torii învoiți nu au săvârșit munca și primarul nu a putut găsi alți lucrători cu cari să-l poată în­locui. Legea actuală trimetea pur și simplu la instanțele judecătorești. Noul proiect de lege menținând competința instanțelor judecătorești, simplifică procedura și asigură ast­fel părților o judecată mai repede și prin urmare și mai bună. Aceste sunt principalele inova­­țiuni, asupra cărora vom mai re­veni. TELEGRAME Programul noului minister unguresc Viena, 18 Noembre. După a doua Presă Liberăm, sosirea d-!ui Weckerle la Viena înaintea celor 1’alț mi­niștri are de scop redactarea definitivă a pasagiului programului ministerial In pri­vința cultelor. Programul va anunța in­troducerea căsătoriei civile obligatorie și alte reforme interioare, el va insista asupra fermei mențineri a compromisului din 1867. D. Weckerle a conferit azi cu miniștrii unguri cari au sosit din Budapesta; el a fost primit de împăratul în audiență, care a ținut jumătate de ceas. Scandal in Camera din Viena. Viena, 18 Noembre. Camera deputaților.­­ In timpul discu­­țiunei budgetului D. Mengsr (german) a a­­postrofat pe junii­ cehi în acești termeni: «Comiteți o crimă de înaltă trădare vorbind de drepturile de Stat ale Boemiei». Un mare tumult a urmat de aci­­d. Menger a fost chemat la ordine. Aproape toți deputații s’au repezit asupra fotoliului d-lui Menger. Pre­ședintele a ridicat atunci ședința. Atentatul din Paris. Paris, 18 Noembre. Se zice că autorul fi îmbarcat , s’au luat ultimei explozii s’ar măsuri pentru a-l aresta la portul de debarcare. Congresul socia­ist german. Berlin, 18 Noembre. Congresul socialiștilor a discutat chestiu­nea socialismului de Stat și a democrației sociale revoluționare. D-na Liebknecht a vorbit mult , a zis că democrația socială este revoluționară , pe când socialismul de Stat este conservator , acestea­­sunt clar antiteze. —Adunarea s’a rostit în contra socialismului de Stat. Grave tulburări în insulele Australiene. Sidney, 18 Noembre. Știri din Samora anunță că grave desor­­dine sau isbucnit in insula Tutuila; toate satele dinprejurul lui Pagopago au fost incendiate. Europenii nu au fost atacați până acuma, dar sunt amenințați de indigeni. Liniște complectă în insulele mai mari. Corăbiile engleze și germane staționează înaintea Apiei. Veste falsă Berlin, 18 Noembre. «Monitorul» este autorizat să declare că sunt neîntemeiate cuvintele atribuite de zi­are împăratului care ar fi zis d-lui de Ca­­privi asupra proiectului militar : «Băgați de seamă unde veți ajunge», împăratul n’a rostit nici­odată asemenea cuvinte, nici ce­va care să se apropie. Serviciul militar personal în Belgia Bruxelles, 18 No­n bre. In cursul discuției adresei Camerei, gene­ralul Brialmont a cerut guvernului să de­clare în mod categoric dacă are de gând să prezinte un proiect de lege asupra serviciului militar personal in sesiunea actuală. D. Ber­­naert a răspuns că guvernul nu s’a ocupat de această optiune. Evreii în Rusia Petersburg, 18 Noembre. S’a publicat o ordonanță care oprește șe­derea în orașul și in guvernământul Mosco­vei și a Evreilor cari ar fi servit in armata ca sub­ofițeri, precum și a familielor lor care locuesc în orașele și gnve­rnâmintele in­terioare ale Rusiei. ----—--V».... POLI fir­a Guvernul actual a avut un mare merit: acela de a fi limpezit situa­ția partidelor noastre. Venind la putere cu o formulă precisă, cu o etichetă semnificativă, cu o culoare bine accentuată , ne­­având nici o disidență care să-i mic­șoreze autoritatea și nici un partid protivnic care să-i conteste legi­timitatea, guvernul actual este re­­prezintantul netăgăduit al întregului partid conservator. Această accentuare spre dreapta permite azi adversarilor guvernului să se organizeze pe o bază tot atât de precisă în sensul liberal. Deosebirea e numai, că pe când la noi cestiunea direcțiunea parti­dului nu se mai discută, cestiunea programului e rezolvată, liberalii abia azi întreprind o­ organizare ce sperăm și suntem convinși că va fi condusă la bun sfârșit. Această întărire a ambelor par­tide va avea un efect fericit, ce deja întru­cât­va se simte, asupra elementelor veslete și nediscipli­­nabile ale partidelor noastre. Așa vedem pe unele personali­tăți, care credeau că pot exploata formula liberal-conservatoare și în sens liberal și în sens conservator, ne mai având măcar una din cele două alternative ce ele pretindeau să cumuleze și rămânând fără do­miciliu și fără căpățâiii. Pe de altă parte vedem grupurile excentrice, ce pretindeau a avea o importanță în raport cu gălăgia ce fac, reduse la personalul cosmopolit al câtor­va redacțiuni, din care una chiar e redusă a face mai multă speculă de­cât politică. DUMINECĂ 8/20 NOEMBRE 1892 INDUSTRIA CASNICA E în obiceiurile noastre naționale să nu prețuim ce e al nostru și să alergăm m­ai bucuros la lucruri străine. Fără a mai aduce alte pilde — de care am putea cita din nenorocire destule — vom vorbi de astă-dată numai de brode­ria națională. Nu e străin care să asiste la o horă în părțile muntoase locuite de Români, fie în partea de dincoace, fie în partea de dincolo a Carpaților, și care să nu admire broderiile originale și bogate, a­­desea simple și de un gust artistic foarte gingaș, care împodobesc rea și crătinia (fota) Româncei — tară a mai vorbi de alte mărunțișuri care se răsfață pe ici pe calea în casele țărănești mai de seamă. Când asemenea podoabe sunt duse in străinătate, în orașele industriale, unde luxul și gustul artistic ajung la apogeul lor, cunoscătorii nu vor câte­odată să creadă că aceste mostre de artă desă­vârșită au eșit din măriile scorțoase și pârlite de soare ale unei țărance inculte, care n’a luat nici lecțiuni de desemn, nici lecțiuni de estetică și — ce e mai mult — care nu lucrează doar­ după niscar­va modele din cărți, ci’și urmează inspira­­țiunea firească sau imitează modelele transmise prin tradițiune din moși stră­moși. La ultima Expozițiune Univers­ală din Paris broderiile românești au făcut fu­roare și nu puține sunt ducesele și mar­chizele care păstrează în dulapurile lor aurite, ca o podoabă scumpă și frumoasă, câte un costum național românesc. N’am văzut oare crăiesc și fete de împărați împodobindu-se cu rea și cu fata țăran­cei din scorburile Carpaților și fălindu-se cu ele în vileag ? Ei bine, această zestre națională pe care am moștenit’o de la strămoșii noș­tri o lăsăm în părăsire și suntem chiar amenințați a o pierde. Cu lățirea civilizației, cu întinderea mijloacelor de comunicație zăpezî, cu oftinirea produselor marilor industrii se duce și industria casnică națională. Deja cu cuvintele bonjură, mersi și a­­labanezii au pătruns până și în satele cele mai ascunse de la poalele falnicilor noștri Carpați »coronadele» englezești de tot soiul, «testimelele» bălțate din fabricele germane, rochiile fistichii, etc., care cu timpul vor alunga cu totul de pe trupul svelt și sglobiu al Româncei mândrul port bătrânesc. Eu m­é duc, mă prăpădesc, ca un cântec bătrânesc, ar zice ca Barbu lăutarul, dacă ar putea vorbi, toate aceste semne de distincțiune ale individualității noastre naționale, toate aceste rămășițe ale veacurilor trecute. Și, ceea ce e mai reu, este că nu po­sedăm nici un album care să fixeze pen­tru generațiile viitoare feluritele desem­­nuri originale ale broderiei românești și ale porturilor naționale din toate ți­nuturile locuite de Români, nu posedăm nici o colecție a produselor industriei casnice de la noi. De ce n’am face oare, până mai e timp, acel album, de ce n’am înființa un muzeu al industriei casnice românești ? Lucrul e cu putință și n’ar cere sa­crificii mari, mai ales dacă doamnele ro­mâne, cărora nimic nu le e cu neputință, ar lua inițiativa acestei întreprinderi. Iată un frumos dar de nuntă ce s’ar putea oferi grațioasei Domnițe ce ne va aduce în țară Moștenitorul­ Tronului, patronagiul unei asemenea întreprinderi. Și ca să se vadă că străinii judecă mai bine și prețuiesc mai mult de­cât noi ce e al nostru, reproducem aici câte­va­ rânduri dintr’o critică apărută de curând în Journal des Débats asupra expoziției «artelor femeiești» care e acum deschisă la Paris. Iată cum se rostește bătrânul ziar pa­ risiau­x «... Dacă judecăm după specimenele ex­puse, apoi școalele străine au asupra alor noastre o însemnată superioritate , dar ceea ce întrece cu mult toate țcoalele, sunt lu­crările simple ale țărancelor din Bucovina, Galiția, Dalmația, din Carpați, din Bosnia Brțegovina . Muzeele industriale din Viena, Praga, Lemberg, Budapesta, au trimis serii de văluri brodate, de fete și de cămăși a căror ornamentare ne încântă printr’un ca­racter—ce nu se găsește nicăiri aiurea—de spontaneitate, de naturéi, de liberă inven­­țiune sau de tradițiune populară vecinie vină și tinerii. Aici, in această decorațiune neîn­vățată, moștenită de la cei mai îndepărtați strămoși, transmisă din mamă in fiică de a­­tâtea generațiuni, aici se vădește, cu fran­­cheța cea mai încântătoare, uițel din geniu­l intim al fie­cărei rase; și, dacă asemănăm cu a­­ceste produse ale felului și ale gustului na­țional, compozițiunile savante și tradalnicele întortochieri ale modelelor școlare, arabescurile clasice și caligrafia profesorilor patentați, inima nu se umple de întristare și de în­­douială. Oare pedagogia să nu fie alt­ceva de­cât o deformațiune metodică a instinctelor firești ? Gând oare găsi­se­ la mijlocul de a realiza programul acelui filosof care punea salvarea pentru bătrâna noastră umanitate in reîntoarcerea la spontaneitate prin reflecți­­une ?... Dar val­i chiar în fundul Carpaților modelele școlare vor începe să pătrundă,­­ iar inspectorii primari de acolo vor sărbă­tori ca un progres primul concurs la care sărmanele țărăncuțe vor fi copiat profilul lui Antinous sau pe Apollon de la Belvedere,— sau care vor fi reprodus pe fundul unei stră­chini «Fecioara cu scaunul» (la Vierge à la chaise) și «Ulciorul spart» (la Crud­e cassée). Dar incearcă-te să faci să înțeleagă asemenea lucruri un profesor de desemn...» Așa e că trebuie să vină străinii și ne spună că avem în țara noastră lu­cruri de păstrat, cu aceeași evlavie cu care se păstrează sfintele Moaște in Bi­serici ? C­­ renți și apoi, suiindu-se într’un landou al Curții, au pornit spre Palat. O retragere cu facle și cu lampi­oane s’a făcut a­seară, iar M. S. Re­gele și A. S. R. principele moștenitor au fost viu aclamați de public pe tot parcursul până la Palat. SOSIREA REGELUI Era, la orele 4,3­, trenul regal, care aducea pe M. S. Regele și pe A. S. R. principele moștenitor, sosia la Predeal, unde Suveranul țerei era așteptat de d. G. Olănescu, ministrul lucrărilor publice, de d. G­. Duca, directorul ge­neral al căilor ferate române, de d. dr. Felix, directorul serviciului sa­nitar, și de d. Negulescu, prefectul de Prahova. Trenul regal s-a oprit la Predeal 20 de minute și la 4.55 a pornit spre București. La orele 3 și la trenul regal intră in gara de Nord, unde o mulțime en­tuziastă primi pe M. S. și pe A. S. Regală în strigăte de «ura !» O companie din regimentul 21 de infanterie, comandată de d. căpitan Părăianu, făcu onorurile militare, iar muzica acestui regiment intonă im­nul național. Pe peronul gărei se aflau toți d-nii miniștri, toți domnii ofițeri supe­riori al garnizoanei din București, I. P. S. S. Mitropolitul primat, corpul diplomatic mai mulți magistrați înalți secretarii generali al mai multor mi­nistere, d. Theodor Rosetti, guverna­torul Băncei naționale, primarul Ca­pitalei, mai mulți domni consilieri co­munali, membrii parchetului, cum și o mulțime de alți înalți demnitari și de persoane alese. M. S. Regele și A. S. Regală s’au întreținut mai mult t timp cu cei pre­ Situația în Franța Chestiunile amenințătoare. — D. Bour­geois se pregătește să fi moșten­iea primului ministru —Două mi­niștri impasibili. —Neopor­­tunitatea crizei.­­ Ulti­ma telegramă: pro­iectul presei luat în considerație Camera franceză se află în plină și aprigă discuțiune a proiectului de înăsprire a legii ’presei,—proiect al cărui text l-am publicat în unul din numerile trecute. Chestiunea de în­credere s’a pus și poate chiar astă­zi, în ultima oră, telegraful ne va aduce veste despre soarta ei—și a cabine­tului Loubet. Așteptând, voim să semnalăm câte­va aprecieri, culese din ziare de o­­biceiu bine informate, asupra situa­­țiunei cabinetului actual și asupra șanselor sale de remânere sau pără­sire a puterei. Pe lângă chestiunea modificare! in legea asupra presei și chiar pe lângă chestiunea Panama, ar mai fi și al­tele care subminează cabinetul Lou­bet! Mai Intuiű de toate, înțele­gerea dintre diferiții membri ai mi­nisterului ar fi Început să sufere mult in timpul din urmă; cei mai mulți membri ai lui au început să-și piarzâ Încrederea în sine și u­nii într alții. In special se zice că d. Loubet ar fi sătul de guvernare pe când ministrul de instrucție, d. Bourgeois, un d­er eg­o al d-lui Floquet, s’ar și pregăti deja a lua in t­rimire moștenirea ac­tualului prezident al consiliului și a deveni șeful unui cabinet radical, — a cărui viață iisi de sigur n’ar pu­tea fi lungă. Singurii miniștri cari privesc pri­mejdia amenințătoare în liniște, ar fi ministrul de resboiu, d. de Frey­­cinet, și cel de externe, d. Bibot. Pe acești două consilieri, d. Carnot se va sili probabil a­r menține cu ori­ce preț in funcțiunile lor, din considerațiune pentru situația inter­națională a republicei. O altă întrebare, pe care mulți și-o pun in Franța, este dacă momentul de față ar fi tocmai potrivit pentru reluarea jocului atât de obicinuit de cât­va timp in Franța, al răsturnării de cabinete, — momentul de față în care partidul anarh­iștilor s’a’ma­nifestat intr un chip atât de îngro­zitor. Intre acei, insă, cari își pun a­­ceasta întrebare, nu sunt de­sigur radicalii; pentru ei e tot atât, numai cabinetul să cada. Un rău, de­și mai mic, dar tot un rău, este că budgetul pe anul L803 nu e încă votat, și iar va trebui să se reia sistemul două­spre­zecimilor provizorii, desbaterile de «principii» nu mai lasă loc afacerilor curente ! * Depeșa pe care o primim în ulti­mul moment din Paris ne aduce în sfârșit vestea că cel puțin peste ches­tiunea modificărei în legea presei gu­vernul Loubet a trecut de­o­cam­dată cu bine. Iată această depeșă: Paris, 18 Noembre. Camera a continuat discuția asupra le­gei presei. D. Piedon, rădică­, combate proiectul zicând că partidul republican va ști să mențină libertățile câștigate. D. Mez éres apără proiectul ca o mă­sură a salutului public. Mai mulți oratori vorbesc în contra proiectului. D. Loubet se declară gata să răspundă la interpelarea asupra politicei generale, dar după ce Camera se va rosti in pri­vința proiectului asupra presei, Guvernul are conștiința că și-a făcut datoria și că a rămas credincios programului său care îngăduie toate libertățile, dar care respinge licența ; el va continua să o îndeplinească dacă rămâne la putere (aplause în centru). Ministrul justiției demonstrează nece­sitatea proiectului. Discuția generală este închisă. D. Goirand cere din nou­ a fi lăsat să desvolte interpelarea sa. D. Loubet cere Camerei să voteze lu­area în considerație a legei asupra pre­sei ; el repetă că va fi în urmă la dis-

Next