Timpul, decembrie 1892 (nr. 267-291)
1892-12-03 / nr. 269
ANUL AL PATRUSPREZECELE A. No. 269 EDIȚIA A TREIA ABONAMENTELE a țară pe un an . . . . „ pe 6 luni .... „ pe S luni . . . . Pentru streinătate, un an . . 40 le. 20 lei . 10 lai . 60 le' Redacția și Administrația 23, STRADA DOAMNEI, 23. Un exemplar 10 Bani Discuțiunile urmate în Cameră și în Senat cu ocazia răspunsului la mesagiul Coroanei au făcut o vie impresiune asupra opiniunei publice. Tăria guvernului conservator și slăbiciunea netăgăduită a opozițiunei au fost puse în lumină cum rar ne-a fost dat să vedem în vre-o țară parlamentară. Nu numai superioritatea inteligenței și a talentului a fost de partea noastră așa de precumpănitoare încât mulți dintre ai noștri s’au simțit oarecum înduioșați pentru bieții adversari, dar în însuși fondul lucrurilor s’a dovedit că chiar adversarii inteligenți și talentați nu ar fi putut clinti întru nimic soliditatea guvernului și a Parlamentului conservator. Și aceste desbateri au fost largi și pe cât omenește cu putință nepătimașe. Ele au cuprins și trecutul și viitorul, căci de prezent opoziția a înțeles că nu avea nimic de zis. Trecutul, grație discursurilor oratorilor noștri, s’a limpezit de ceața legendară și falsă care-l îmbrobodea. Spălând istoria noastră modernă de falsurile urîte care îi îngreuia mersul și-i denatura înțelesul, a răsărit pentru nouile generațiuni marele adevăr al cooperațiunei continue și complete a ambelor partide ale țărei la toate actele mărețe care împodobesc viața noastră din ultimele decade. însuși resbelul cu gloria lui neperitoare, verigă din lanțul de fapte eroice pe care se resfiră întreagă viața românească de veacuri îndelungate, s’a arătat că nu este și că nu poate fi patrimoniul unui singur partid, căci dacă conservatorii violent goniți din viața publică nu au putut lua atunci parte la conducerea lui, ei însă prin curagiul și patriotismul cu care de două ori, în 1870 și 1871, au împedicat pe liberali să săvârșească crima de a răsturna dinastia țărei, ei numai au făcut posibil și resbelul și nimbul cu care el a încununat fruntea țărei și a Regelui. Dacă aceste discuții au dovedit că trecutul este și al liberalilor și al nostru, și poate cu mult mai mult al nostru, ele au mai dovedit că viitorul este numai al nostru. La programa noastră de reforme, la opera noastră de reorganizare de la temelii a întregei noastre vieți de Stat, liberalii n’au putut să opună decât îndoiala lor asupra succesului nostru final. Degeaba li s’a demonstrat și perfecta unitate de vederi din cabinet, și hotărîrea absolută a membrilor săi ca să triumfe cu reformele lor, și înălțimea de gândiri a Parlamentului care este hotărît să dea guvernului sprijinul său neșovăitor, liberalii au rămas în îndoială. Dar îndoiala asupra succesului unui partid nu este o revendicare pentru propriul său partid. Și pe calea revendicărilor liberalii nu au cutezat să alunece. De programul lor, proaspăt încă de sub teascurile imprimeriilor, ei nu au găsit cu cale să spună nimic. O mai amară critică a acestui factura, în care falsificarea istoriei se întrece cu absurditatea făgăduelilor, noi nu ne-am fi putut închipui. Să fii partid care ceri guvernul și ’l ceri repede, să ai un program pentru un șir întreg de reforme și, când vine momentul d’a-1 arăta țărei, să’l mototolești cu nervozitate în fundul buzunarului, ba chiar să te lepezi de el ca de un ordinar articol de jurnal, cum a făcut’o în Senat d. Șendrea, este un spectacol unic în istoria parlamentară și care nu ’și găsește circumstanțele atenuante decât în ridicolul programului însuși. In rezumat, liberalii n’au câștigat din aceste discuțiuni de cătun lucru: adesiunea cam cu gura pe jumătate a d-lui Mârzescu la șefia d-lui Sturdza, adesiune de care conservatorii îi felicită pe amândoui, adesiune pe care d. Mârzescu a motivat-o — și era nevoie de motivare — pe recenta descoperire că d. Sturdza a lucrat ca secretartahigral la divanul ad-hoc al Moldovei. Fie ca această adesiune să-i consoleze pentru tăcerea d-lui Stătescu și, îmbărbătându-i cu noul forțe, să-i facă să iasă din starea de slăbiciune în care s’au înfățișat în aceste discuțiuni. Până atunci datoria noastră este limpede. O situațiune așa de frumoasă ne impune datorii mari. Guvernul și Parlamentul ar comite mai mult decât o greșeală dacă n’ar profita de densa ca să înzestreze țara cu acele reforme chibzuite, pe care în zadar ea le-a cerut de la liberali și de care va rămâne multă vreme lipsită dacă nu i le vom da noi. -------------------------------------------- TELEGRAME Otrăvirea d-lui Reinach.—Demisia d-lui Rouvier. —O întrunire în afacerea Panama. —Tratatul franco elvețian. Paris, 13 Decembre. La Justice și Gaulois zic că d. de Reinach insistase pe lângă D. Clemenceau, pentru a se duce împreună la d-nii Cornelius Hertz și Constans și să-l roage de a face să înceteze campania întreprinsă de presă contra lui. Refuzând d-nii Hertz și Constans, D. de Reinach desperat, s’a otrăvit. Le Temps anunță că otrava, de care s’a servit baronul de Reinach, era atropină. Feciorul d-lui de Reinach a mărturisit judelui de instrucție că a găsit sticluța de otravă lângă cadavru. Jurnalele susțin cu siguranță că existau raporturi între miniștri, și mai cu seamă între d-nii Rouvier și Freycine și d-nul Genesius Hertz ; ele iau ca probă marea emoțiune și consternațiune ce s’a produs în public. Ziarele dreptei consideră ca sdruncinată în mod grav situațiunea cabinetului. Paris. 13 Decembre. D. Rouvier s-a dus după dejun la Elysie și și-a dat demisiunea. Agenția Havas desminte istorisirea lui Figaro relativă la niște pretinse întrevederi între d-nii Cornelius Hertz și Freycinet la Aix-les-Bains. D. Frouilot a interpelat la Cameră în privința demisiunei d-lui Rouvier. D. Richot a răspuns că d. Rouvier a voit se fie liber pentru a putea răspunde articolelor defăimătoare a câtorva jurnale. El a amintit serviciile aduse Republicei de d. Rouvier. D. Déroulède a atăcat pe d. Rouvier zicând că el trebuia să știe că d. Reinach era acuzat. D. Rouvier a respins că avusese relațiuni cu d. de Reinach, precum orice ministru de finanțe are cu financiarii; el nu știa că d. de Reinach era inculpat în afacerea Panama și nu a aflat aceasta decât după sfârșitul tragic al lui Reinach. O parte din presă lucrează ca să înjosească pe toți oamenii politici republicani ce se găsesc la putere. El termină declarând că își ia locul său de deputat cu fruntea in sus și cu conștiința împăcată. El va răspunde tuturor atacurilor (aplause). După o replică a d-luî Déroulède, incidentul s’a închis. D. Tirard e numit în locul d-lui Rouvier. Comisiunea de anchetă hotărînd să ceară dosarul judiciar al dinamitei afacere în care se găsește amestecat d. Arton, majoritatea republicană s’a emoționat de această extensiune a puterilor. Paris, 13 Decembre. O întrunire de 2000 persoane a fost ieri soară pentru a protesta contra scandalurilor afacerei Panama. Mai mulți deputați conservatori au asistat. Socialiștii, cari erau în mare număr, au provocat tumulturi mari ; o mică esploziune s-a produs pe estradă. Adunarea s-a despărțit în mijlocul unui mare zgomot. Paris, 13 Decembre. Portofoliul finnanțelor fusese oferit d-lui Casimir Périer, care a refuzat. După o declarațiune de urgență, Camera a adoptat fără desbateri proiectul relativ la convenția de la Berna privitoare la frahturile internaționale. Comisiunea vămilor a decis 15 cu voturi, contra 14 să propună Camerii să treacă la discuțiunea pe articole a tratatului francoelvețian. D. Méline a fost numit raportor. Proiectele militare la Reichstag. Berlin, 13 Decembre. Reichstag. Discuțiunea proiectului militar. D. de Planitz, ministru de răsboiü al Saxoniei, a zis că el nu are cunoștință că oarecare guverne confederate să fi desaprobat acest proiect. D. de Caprivi a zis că pentru a judeca acest proiect trebuie totdeauna a se avea în vedere marea ideie națională și a se întreba dacă Fermania poate fi adusă, într’un timp ce s’ar putea prevede, să ’și desfășure toate forțele pentru a-șî menține existența. In ceea ce privește serviciul militar de 2 ani, din 31 comandamente, 10 s’au pronunțat pentru serviciul de 3 ani. Ceîl’alți admit serviciul de 2 ani sub oarecare condițiuni. D. de Caprivi a respins aserțiunea că e lipsă de instructori. Multe persoane îmbrățișează cariera militară ; se vor găsi printre ei sub-ofițeri în număr suficient. D. de Caprivi a vorbit de asemenea de a se lua măsuri la timp pentru un armament mai bun. Budgetul Ungariei Budapesta, 13 Decembre. In discuția budgetului la Cameră, d. Wekerle a zis că și el se opune la sporirea cheltuelilor pentru armată , dar că nu putea să nu admită oarecare sporiri trebuincioase. Gerele alte State europene fac sforțări formidabile, pe când Ungaria s-a oprit la ceea ce este rațional și indispensabil. Nici un Stat european nu și-a micșorat datoria în cei din urmă 5 ani. Ungaria singură a plătit 3 milioane și 3 sferturi. Din Spania Madrid, 13 Decembre, D-l Cervera, căpitan de vas, a acceptat portofoliul marinei.Ministerul a hotărât să reia în mod activ tratările comerciale cu Franța Sporiri militare în Rusia Petersburg, 13 Decembre. O ordonanță publicată azi zice că 12 batalioane de rezervă vor fi transformate în regimente cu 2 batalioane, care vor constitui 3 brigăzi de rezervă a câte 4 regimente fiecare. POLITICA Desbaterile Adresei la Senat au dat o nouă dovadă despre superioritatea de care se bucură partidul conservator față cu adversarii săi în Parlament. Și aci, ca și în Cameră, ar fi fost ușor majoritățea de a închide gura minoritatii sau cel puțin de a limita discuțiunea la strictul necesar. Majoritatea conservatoare din Senat însă nu numai n’a uzat de dreptul de a închide discuțiunea, dar încă a fost de o toleranță nemărginită, lăsând pe d. Mârzescu, care ceruse cuvântul contra închiderea discuțiunei, să fie un lung discurs asupra fondului Adresei și ascultând cu o răbdare îngerească lungul și nesăratul pomelnic al d-lui Șendrea care, vorbind asupra paragrafului Intern, a reluat discuțiunea generală și a intrat în digresiuni nesfârșite și nepotrivite. In adevăr, această atitudine ultra-tolerantă a majorităței și a președintelui Senatului a dat prilegiu oratorilor eminenți, de care banca ministerială este atât de bogată, să respingă cu succes acuzările aruncate de opozițiunea liberală, atât pe tărîmul istoric, cât și pe acela al politicei militante. Cuvântările d-lor Carp, Al. Lahovari și Tache Ionescu au fost atât de superioare acelora rostite de oratorii opozițiunei, încât adversarii partidului conservator au eșit sdrobiți din acest duel parlamentar. Și nu trebue să se uite că în Senat s’au grămădit toate ele mentele marcante ale opozițiunei, de aceea toată lumea se aștepta la o luptă oratorică oarecum egală. Ea a fost, din contra, cu totul disproporționată în favoarea noastră. SUB EPITROPIE Nu mai încape vorbă, d. Dimitrie Sturdza, șeful partidului liberal, a fost pus sub epitropie. Această știre ne sosise de mult timp, dar nu voiam să-î dăm crezăment, nădăjduiam că e o glumă. Când colo, ce să vezi ? Zilele trecute d. D. Sturdza fiind însărcinat să vorbească, în numele partidului său, cu prilegiul dotațiunei Principelui Ferdinand, își citește discursul. Eri, tot în numele partidului, urma să vorbească în Senat când se discuta răspunsul la mesagiu . Pentru a doua oară a citit discursul. Ar fi prea mare răutate din partea noastră să presupunem că creerii actualului șef al colectivității refuză să funcționeze și că ideile stau confuze în mintea d-sale. Nu ne putem permite nici un fel de asemănare între d-sa și fostul deputat Tzoni, care citea și densul logosurile sale de două ori pe an. Nu voim să ne închipuim o clipă măcar cum că d. Sturdza după ce a învățat silabisirea, a trecut acum la citire, și tocmai anul viitor va fi voinic să spue de rost poesia : Cine trece Oltul mare dacă nu va remâne corigent sau repetent. Care să fie prin urmare dragostea grozavă a șefului liberalilor pentru citire ? Nici una decât punerea sa sub epitropie. Pentru niște motive ce nu voim să mai amănunțim aici, d. D. Sturdza a fost trecut de partizanii săi în categoria celor prevăzute la articolele 435 și următoare din codul civil. ’I s’a dat un consiliu judiciar. S’a ridicat d-lui D. Sturdza dreptul de a rosti în Parlament alte cuvinte decât cele ce sunt compuse de membrii consiliului său judiciar. Nu e autorizat bietul om nici să primească membri în partid, nici să dea chitanță pentru plata contribuției la club, nici să scrie articole pentru Voința, nici să facă transacțiuni cu Vernescu, fără autorizația epitropilor săi. Consiliul de familie al interzisului se compune din : P. Grădișteanu, D. Giani, Pană Buescu, Palladi, Gogu Cantacuzino. Dorim din suflet ca această stare de lucruri să nu fie prea mult timp, și sperăm că în curând risipitorul șef al partidului liberal va fi autorizat să vorbească și să scrie după pofta inimei, ca un major nesupus censurei. Cilibi, pentru ochi se resimte foarte mult și înființarea lui va aduce multe servicii populației sărace bântuită mult de câtăva vreme de acest fel de boală. Apoi se va construi și instala un spital de alienați pentru care Statul vine în ajutor cu suma de 350.000 lei. Acest spital va fi instalat conform ultimelor cerințe ale științei medicale, adoptându-se sistemul medicoagricol prin înființarea unei ferme agricole, la care vor fi întrebuințați numai alienați. Locul unde se va clădi noul spital de alienați nu este încă fixat. Eforia posedă câte 100 de hectare la Herăstrău, aproape de penitenciarul Văcărești și studiază acum care loc e mai potrivit. Spitalul de alienați va costa pe Eforie peste 400.000 de lei. Se va mai înființa o mică Maternitate, cea actuală nefiind destul de încăpătoare. Se va construi un spital la Sinaia cu 15 paturi. In fine se va clădi la băile de la Lacul Sărat un sanatoriu pentru copiii bolnavi pe cari Eforia îi va trimite pentru vindecarea lor. * W * Toate aceste proiecte, care de data aceasta se vor realiza, sunt trebuincioase și constituesc o binefacere foarte mare pentru populațiunea săracă din țară și în special din capitală. P. Intul dele milioane al Eforiei Eforia spitalelor civile este pe cale d’a emite în obligațiuni amortibile, pe cursul de 90, împrumutul de două milioane pe care Pa votat Camera deputaților in anul 1891 și pe care fosta Eforie n’a reușit a’l realiza. Actuala Eforie, înainte d’a se hotărî a face această emisiune, a pipăit terenul și a intrat în convorbiri cu mai multe casse mari financiare din țară, care toate au fost de părere că reușita emisiune și a acoperire! împrumutului este neîndoelnică. Peste câteva zile guvernul va cere Camerei să autorize Eforia spitalelor civile de a emite iu obligațiuni împrumutul de două milioane. Cum se va întrebuința împrumutul Se va clădi un spital pentru boalele de ochi. Lipsa unui spita 1 special JOI 3/15 DECEMBRE 1892 ■----—— ------------------------------?| ANTISEMITISMUL Tribunalele, Reichstagul și opinia publică.—Alegerea lui Ahlwaldt.— Congresul conservator.—Fuziunea conservatorilor cu antisemiții Agenția română ne-a trimis în diferite rânduri scurte și adesea fără legătură depeși asupra așa numitei afaceri Ahlwardt sau a «nouei puști germane» sau în sfârșit a «puștilor evreiești». O recapitulare a intregei aceste afaceri, cu toate urmările ei, va fi necesară. D. Ahlwardt, unul din cei mai cunoscuți și mai zeloși antisemiți, a avut să răspunză înaintea tribunalelor pentru acuzările cuprinse intr’o broșură a sa cu titlul «Puștile evreiești» împotriva fabricantului Loewe. Acest fabricant ar fi furnizat armatei germane niște puști mizerabile ; numeroși ofițeri superiori s’ar fi plâns chiar că cele mai multe din acele puști erau cu neputință de întrebuințat. Și cum se zice că ar fi 473.000 de puști Loewe in armata germană, e lesne de înțeles sensația și emoțiunea pe care le-au produs aceste acuzări. Tribunalele au salvat reputația puștei Loewe condamnând pe d. Ahlwardt, pentru calomnie, la 5 luni închisoare. In Reichstag chiar, făcăndu-se o interpelare în această afacere, însuși d. de Caprivi a luat apărarea puștei calomniate.—Și cu toate acestea, lucru curios,—in ochii opiniei publice pușca Loewe tot nu e rehabilitată; se zice, in adevăr, că în o ședință secretă a procesului, d. Ahlwardt a produs acte autentice : cinci raporturi oficiale semnate de coloneii care se plângeau de reaua calitate a puștei Loewe. După aceste documente, din 960 de puști Loewe, împărțite într-un regiment, 590 n-’au putut fi folosite. Un martor ar fi afirmat apoi că puștile trimise de ministerul afacerilor străine în Africa au făcut explozie aproape toate și că șefii expediției au cerut să nu li se mai trimeată puști Loewe. Alți 146 de martori ar fi declarat de asemenea că puștile Loewe, împărțite armatei saxone, n’ar fi bune de nimic. Și, pe când tribunalul pe de o parte judeca și condamna pe d. Ahlwardt, pe de altă parte peste 100.000 de alegători din Arnswaldti dau voturile lor la alegerea în balotagiu pentru Reichstag! Acest vot însă are mai multe însemnări: mai intaiu este încrederea în alarma dată de d. Ahlwardt, apoi întinderea antisemitismului și in sfârșit sprijinul dat de conservatori antisemitismului. In această din urmă privință e vrednic de notat raportul ce se face asupra unui congres pe care conservatorii Tau ținut la Berlin în urma procesului Ahlwardt.