Timpul, decembrie 1893 (nr. 266-289)

1893-12-03 / nr. 268

ANUL AL CINCI­SPRE­ZEGELEA. — No. 268 EDIȚIA A TREI­A ABONAMENTELE Io­lari pe un an............................................40 lei „ pe 6 lunx .... ..... 20 lei „ pe 8 luni.......................................10 lei Pen­tru străinătate, um an..........................50 lei Redacția și Administrai!« — 23, STRADA DO AM NE 2, ‘13 — Un esemplar 15 Bani Schimbare la față Ori­cât de lipsită de miez a fost cuvântarea d-lui Sturdza din Senat, ea tot constituie un eveniment po­litic important, căci chiar o vre­melnică șefie a unui partid dă ori­cui o însemnătate. Discursul d-lui Sturdza dacă are un înțeles, acest înțeles este o de­plină schimbare la față a șefului și a partidului. Se știe că, de pe la 1881, colec­tiviștii s’au năzuit să facă din po­litica externă diferențiarea partide­lor și calul lor de bătaie. Punen­­du-se dânșii intr’o anumită politică, nu a fost exces de limbagiu, nu a fost cuvânt temerar, nu a fost acu­zație calomnioasă pe care să n’o pue la socoteala celor pe cari dânșii îi bănuiau de a gândi alt­fel, sau măcar d’a nu voi să vorbească tot așa de sgomotos ca dânșii. Și îna­inte și după căderea lor de la pu­tere, Voința Națională n’a vorbit de­cât de Ilii­ov o Barbă­ lungă și de rublele rusești. După căderea lor de la putere, "într’un manifest iscă­lit de șefii partidului, au arătat țarei cu vehemență încătre este, după părerea lor, inimicul firesc al neamului nostru. Au acuzat chiar guvernul unui mare imperiu de a fi plănuit la noi atentate și au veș­tejit pe conservatori că nu voesc să priceapă interesele românismu­lui și nu vor să imiteze declama­țiile lor pe care azi le părăsesc cu atât mai multă ușurință, cu cât fu­seseră mai violente atunci. Iar șeful partidului nu mai târ­ziu­ de­cât acum trei ani, sub ti­tlul Europa, Rusia și România și sub propria sa iscălitură, scria ur­mătoarele : «Lupta va fi deci partea și a «Statului român modern, precum «ea este partea ori­cărui Stat, care «vrea să vreze viață trainică, te­meinică, sigură, cu viitor deschis. «Dar lupta Românilor din regat și «afară din regat a fost, este și ,va «fi alăturea cu Occidentul cult în «contra aspirațiunilor cotropitoare »ale Răsăritului încă necult. Nu «Românii vor provoca această luptă, «căci ei n’au provocat nici o dată «pe vecinii lor, dar când vor fi «chemați, ei trebuie să fie pregă­tiți și oțeliți, șata a susține lupta «și a învinge. Românii să nu uite «nici o dată că nu Țarul Rusiei «’i-a așezat la Dunăre, pentru a fi «sentinela tot­dea­una trează a lu­­­mei civilizate, ci cel mai mare «împârat al Romei, Traian. Aceasta «este politica românească, o alta «nu există și nu poate exista». Așa vorbin d. Sturdza acum trei ani și nu credem să fi fost cine­va în țară, care să­’și fi putut închi­pui că d-sa se va schimba la față într’această chestie, care a compus aproape singurul bagagiu politic al d-lui Sturdza. Ne-am înșelat. E adevarat că d. Sturdza a vor­bit cam pe încurcatele și după ce a declarat că Românii din Ungaria sunt expuși pe trei și cu ei ar pieri și regatul român, după ce totuși a adăugat că nu cere intervenirea diplomatică a guvernului nostru, după ce, cu alte cuvinte, a spus cam de toate și nimic, a conchis că guvernul român nu poate sta nepăsător la suferințele Românilor­­ din Ungaria. Gândul d-lui Sturdza însă a fost lămurit și de d. Mârzescu și de d. Aurelian și mai ales de d. Șen­­drea, sub șeful partidului liberal­­- național, căte-și trei vorbind față­­ cu d. Sturdza și fără ca d. Sturdza să’e desaprobe. Și ce au spus acești trei loco­tenenți ai d-lui Sturdza ? Că de­geaba ne slujim de cu­vintele d-lui I. Brătianu de altă dată, pentru că circumstanțele nu sunt tot aceleași. Că Austria nu a făcut nici o dată nimic pentru popoarele din Orient și mai puțin pentru noi. Din potrivă că amiciția ei ne-a fost tot­­dea­una fatală, cum fatală a fost și lui Mihai Viteazul. Că Rusia și-a versat sângele în luptă contra semilunei și că din acest­ sacrificiu profitat-am și noi. Iar ca consecință practică că noi regatul român în caz de con­­flagrațiune nu ne vom putea afla nici o­dată alături de acea gru­pare de puteri, în care s’ar afla și imperiul Austro-Ungariei; încă odată, nu discutăm nici po­litica dinainte, nici politica de azi a d-lui Sturdza. Partidul conser­vator în­tot­dea­una a știut să păstreze în chestii mari naționale cumpătarea și liniștea așa de tre­buincioasă în chestiuni de atâta importanță. Constatăm numai desăvârșita schimbare la față făcută de d-nui Sturdza și ai săi și-l întrebăm să ne spue — și e dator să ne spue — când, cum și pentru ce între anii 1890 și 1893 a descoperit d. Sturdza că se înșelase asupra in­tereselor permanente ale neamului românesc. Să spue că reaua stare a Ro­mânilor din Transilvania a fost pentru d-sa vedenia din drumul Damascului, îi va fi de prisos, căci starea Românilor de dincolo nu datează nici de la 1890, nici chiar de la 1883 încoace, ci este mult mai veche. De aceea până ce nu va vorbi d. Sturdza, noi râmânem cu cre­dința că singura vedenie i-a fost portofoliile ministeriale. A crezut că poate da asalt pu­­terea, gâdilând sentimentele cele mai calde ale națiunei și a înghițit tot ce a vorbit, și tot ce a scris asupra celei mai importante din toate pro­blemele ce se pot pune unui om de Stat român. Și iată pentru ce noi râmânem cu convingerea că d-nul Sturdza a comis o rea acțiune. -------------------------------------------­---------— TELEGRAME Anarh­iștii și măsurile in contra lor Paris, 18 Decembre. Azi dimineață s’a făcut o perchiziție la inginerul Paul Redus, nepotul d-­ui E ysée Redus, cunoscutul geograf. S’a descoperit o întinsă corespondență care dovedește că d. Paul Redus, ale cărui opiniuni erau de alt­mintrelea cunoscute, este un anarh­ist activ, având relațiuni continue cu anarh­iștii din toate țările. Paris, 13 Decembre. Comisiunile Camerei pentru proiectele pri­vitoare la asociațiunile anarh­iste, la fabri­­cațiunea și la detențiunea explozivelor au a­­doptat aceste proiecte cu câte­va modificări de detalii, care precizează mai bine înțelesul. Raporturile vor fi depuse mâine, precum și acela în privința creditului pentru provincii. Duel politic Paris, 13 Decembre. Se asigură că publicistul socialist Deville a trimis martori ministrului d. Jonnart, care citise la Cameră extrase din articolele publicate de Deville. Acesta cere o rectifi­care sau o reparație prin arme. Patru bombe Barcelona, 13 Decembre. S’am descoperit în timpul serii 4 bombe in­­tr’o casă din strada Trafalgar. Criza din Italia Roma, 13 Decembre. Nu s’a decis nimic în privința portofolii­lor afacerilor străine, și răsboiului. Criza se va sfârși probabil mâine. Intre Franța și Congo Bruxelles, 13 Decembre. După ziarul Gazette negociațiunile între Franța și Congo privitoare la­ teritoriile în litigiu au luat o turnură defavorabilă, statul Gongului considerând câte­va cereri menținute de Franța ca absolut inacceptabile. Se așteaptă la o ruptură complectă a ne­­gociați­unilor. De la Melilla Madrid, 13 Decembre. Avnat a promis mareșalului Campos că dușmăniile nu vor reîncepe. El va rămâne la Melilla până când neînțelegerea va fi aplanată; el așteaptă sosirea Sultanului pen­tru a pedepsi pe nesupuși. Din ordinul lui Araaf, Kabulii au distrus șanțurile făcute pe teritoriul spaniol. ------------------------—«—----------------------­ -----— VINERI 3/15 DECEMBRE 1893 ANJUNCIURI ȘI INSERȚII Linia 30 litere petit pag. IV . . . . . . .0,40 Reel urne................„ in­..................1,50 „ ..............n II ..... .­2,50 la Paris antuiei unde se primesc la Agenția Havan, 8 Place de la Bourse Redacția și Administrația — 23, S T RADA DOAMNEI, 23 — Un esemplar 15 Bani Incapacitatea d-lui Stnrdza Nu știu dacă —« politicește vorbind—a făcut bine sau rea tínerul Kogalniceanu sa scoată de sub tipar documentele gă­site la răposatul d-salei părinte, în pri­vința răsboiului turco-rus de la 1877. Poate că pentru a pune in discuțiune asemenea cestiuni, este trebuincios să treacă un secol întreg ca să nu atingi susceptibilități și să lași rănilor vremea de a se cicatriza cel puțin, d­acă nu se pot tămădui cu desăvârșire. Documentele pe care le-am citit în fascicula înteia au însă un mare interes, nu atât din punctul de vedere al reve­­lațiunilor ce se fac — mai toate aceste amănunte fiind de obște bine cunoscute — cât din punctul de vedere al studiului capacităței diplomatice a bărbaților noștri politici, cari au jucat un rol de căpe­tenie în acele evenimente dureroase pen­tru țara noastră. ■ E vorba despre­­ evenimentele care au precedat tratatul de la Berlin și deslipirea Basarabiei de țara noast­ă. Pe cât apare de măreață, demnă și cu deosebire prevăzătoare figura răposa­tului Mihail Kogälnicean­­, pe atât e ri­dicolă, ștearsă, neprevăzătoare persona­litatea d-lui Dimitrie Sturdza, actualul șef al partidului liberal. Rolul de samsar cinstit, pe care ’l re­comandă cu așa m­are căldură miniștrilor conservatori în cestiunea Transilvaniei, l’a jucat d. Dimitrie Sturdza pe acele vremuri în cestiunea Basarabiei și pre­cum își închipuiește astă­zi că ar fi de ajuns să-­i vază mutra guvernul din Buda­ Pesta pentru ca soarta fraților noștri de peste Carpați să se îmbunătățească, tot ast­fel vorbea cu siguranță atunci că pe dată ce Bismarck va da ochi cu d-sa, are să -i dea poliță la mână că nim­eni nu se va atinge de Basarabia! Deschideți cartea lui Kogălniceanu", ci­tiți telegramele, notele diplomatice ce se schimbau între ministrul de externe și agenții noștri diplomatici, și veți vedea cum ei recunoștea fi și prevedeau că ces­­tiunea Basarabiei este perdută pentru noi, în fața congresului. Mai întoarceți câte­va pagine și veți mai vedea ce con­trast colosal există între notele agenți­lor și rapoartele d-lui Dimitrie Sturdza, cu ce semeție grozavă, cu ce lipsă totală de cunoștință a oamenilor și evenimentelor, afirmă d-sa că este sigur de succes și, precum­­ ce francezul, «que tout va pour le mieu­x dans le meilleur des mondes Departe de mine ideea sa dau aces­tui bărbat o importanță așa de mare, în­cât să-l acuz ca dacă am perdut Basa­rabia el este de vină ; am voit numai să constat cu trecutul său într’o mare ces­­tiune națională, că d. Dimitrie Sturdza a fost de o incapacitate patentă și că n’a avut destulă perspicacitate nici pentru a ghici, nici pentru vedea ceea ce era cu ochi și cu sprâncene pentru toată lumea. ----------- ------------—«-----------—Elzevir. gem în Senat ca să ne dăm plăcerea de a pune pe oameni să vorbească ? de D. Sturdza a vorbit două ceasuri aoi chestiunea transilvană numai ca să audă cum parastasește d. Lahovari. Rog pe onor. Senat să mă ierte dacă îl voiu întreține câte­va minute cu o a­­necdotă , dar spusele d-lui Șendrea îmi aduc aminte de un client care avea plă­cerea să audă dinainte pe advocatul și cum are să vorbească. S’a dus la reposatul Costaforu și i-a spus: am un proces, un proces foarte ușor, îți dau 300 de lire, iată ți-a put pe masă­! și a adăogat: iar acum te rog să vor­bești, să parastosești ca la Curte, vreau să ved ce ai să spui la Curte și dacă îmi va plăcea vei lua lirele. Vă puteți închipui răspunsul domnului Costaforu. Tot ast­fel a voit și d. Sturdza să pună pe d. Lahovari să parastosească în ches­tiunea Transilvaniei, ca să vadă cum vorbește? sau a voit să-l dreagă d-nul Lahovari la cifre și sft-I arate că șase milioane de români în România, trei mi­lioane în Ungaria, 1 milion în Macedonia­, 1 milion în Basarabia, face 11 milioane, iar nu 12 milioane, cum a spus d-sa ? Ori a voit să ne arate că știe cum că Ungurii sunt la Apus, Românii la Răsărit, Slavonii la Nord și Croații la­ Sud ? Sau a voit să ne spun că a învățat in cărți că în 20 comitate ale Ungariei se găsesc români ? Apoi suntem noi aci în Senat ca să ne supunem­, la examen cum se face cu acei tineri cari vor să ia o diplomă de ba­calaureat ? Pentru aceasta avem comisiuni speciale; dacă d. Sturdza voește să ia o diplomă de bacalaureat, n’are de­cât să se prezinte și-i promit imparțialitate de la exami­natori. (Ilaritate). Prin urmare nu este adevărat că a vorbit d. Sturdza pentru plăcerea de a auzi pe d. Lahovari perorând. Când șeful unui partid în a cesiiune delicată ca a­­ceasta se pune in scenă și cere guver­nului, nuu d-lui Lahovari, ci guvernului, să-și spue cuvântul spu­­e că se așteaptă la o acțiune guvernamentală, este că pro­pune o acțiune guvernamentală La acest lucru a răs­puns d. Lahovari și a răspuns ast­fel, in cât nu se poate replica. Dar d. Șendrea ne spune că noi n’am înțeles pe d. Sturdza, că d-sa nu ne-a cerut să intervenim și că nici nu putea să ne ceară asemenea lucru. D. Șendrea recunoaște că d. I. Brătianu avea dreptate când zicea că avem destul să ne ocupăm de­ grădina noastră, fără a ne amesteca in grădina altuia, etc. • Alt­ceva, ne s pune d. Șendrea, v'a cerut d. Sturdza și nu l ați priceput. Eu ași vrea mai înainte de toate să ne lămurească d. Sturdza, l’a priceput d. Șendrea ! Acesta este punctul capital. D. Șendrea nu spune că d. Sturdza a zis că în complicațiunile­ Europei, care s’ar putea ivii, atunci când statele Europei ar fi împărțite, România nu se poate găsi în grupul în care s’ar afla Austro-U­ngaria din pricina relelor tratamente pe care Maghiarii le aplică fraților noștri din Ungaria. Aceasta e cestiunea ? Regret că d. Sturdza nu e aci să ne lămurească, căci dacă aceasta e cestiunea atunci voi avea de constatat că d. Sturdza­­ și-a schimbat cu desăvârșire politica sa, politică pe care nu mai departe de­cât acum trei ani a exprimat-o in Revista nouă sub iscălitura sa în termeni așa de de vii, în­cât declara pe ori­cine avea altă politică drept neghiob, și aproape drept trădător de Patrie. D. Sturdza a putut să se schimbe, dar nu’i e permis să pună pe d. Șendrea săi tălmăcească gândul, și, când un șef de partid, care a propovăduit în atâtea rân­duri politica sa externă de la tribună, care ’­și-a făcut dintr’ea sa singura armă politică și aproape singurul merit, vrea să spue fetei că și-am schimbat părerea, e dator să vorbească singur ca să știm cu cine avem a face. Și atunci dacă d. Sturdza menține tăl­măcirea d-lui Șendrea, noi­­ vom spune alt­ceva. T vom spune că nu e momen­tul să ne­ ocupăm noi, guvernul, de aceasta și că nu e treaba noastră să facem ceea­­ce face d. Sturdza mereu, ca să spunem acum ce are să facă Statul român în mo­mente de complicațiune pe care am dori să nu le vedem sosind nici o dată. Iată ceea­ ce am de răspuns d-lui Sturdza: I-i mai răspund un lucru și cu aceasta Incheia: D. Sturdza a insistat asu­pra importanței elementului român din afară de Regat pen­tu existența românis­mului in lume. Dar a uitat d-la alt­ceva, a uitat că este tot atât de adevărat, ba încă de o mie de ori mai adevărat, că pe lângă existența românismului pretudin­­deni e ceva mai esențial, este conserva­rea, întărirea și propășirea regatului ro­mân. Căci dacă este incontestatabil că faptul că mai sunt alte 5 milioane de ro­mâni de­cât noi dă o splendoare mai mare neamului nostru, « de netăgăduit că dacă n’ar exista Regatul României nu ar­mai putea fi vorbă de Cauza și interesele românismului nicărri (aplause). Și eu cred că atunci când partidele po­litice — mai bine să zicem țara întreagă, căci în această cestiune nu vor fi partide politice — când țara întreagă v­a fi pusă in greaua și tot­ cea­ una nenorocita nece­sitate de a-­șî alege rolul său într’un con­flict, înainte de toate se va gândi care e interesul permanent al conservărei, în­tâ­­rirea și propășirea regatului român (ft­­plause). Și în acest sens, d-lor, d. Lahovari și toată acțiunea partidului conservator slu­jește cauzei românești. Lucrând cu muncă cinstită, inteligentă și desinteresată la propășirea acestui stat, la înălțarea lui, la crearea unei civilizațiuni românești, a unei culturi românești, noi aducem cauzei românești în general un neprețuit avan­­tagiu­, căci dăm cuvânt ori­cărui român, ori de unde ar fi el, să știe pentru ce e mândru de a fi român și prin urmare să-­și păstreze ființa sa de român în vecii­­veeilor. Am zis:—4. Chestiunea transilvană in Senat Reproducem mai la vale partea din dis­cursul rostit de d. Take Ionescu, ministrul instrucției publice, la Senat, relativă la ches­tiunea Transilvaniei . A mai vorbit de ceva d. Șendrea, veci că d. Sturdza a plecat și regret fiind­că vream să audă cuvintele ce voiu rosti. D. Șendrea spune că d. Lahovari nu a priceput pe d. Sturdza, că nu i-a cerut d. Sturdza d-lui Lahovari să intervie la guvernul­ maghiar ca să facă să înceteze persecuțiunile Românilor din Ungaria, ci i-a cerut cu totul alt­ceva. Ce i-a cerut? I-a cerut să vorbească ca un ministru român. Mi se pare că d-nul Lahovari a vorbit foarte bine și ca ministru și ca ministru român , dar în sfârșit de aceea ne strân­ în Reichstagul din Berlin (Prin fir telegrafic) Berlin, 13 Doiembre, Reichstagul a continuat a doua citire a tratatului comercial cu România. D. Lieber declară în numele unei părți din centru că respingerea tratatului n’ar aduce nici un remediu situațiunii grele a agriculturii germane, ci ar lua pâinea a mii de muncitori (aplause). D. Berlepsch, ministru, respinge aser­țiunea că industria germană nu va pro­fita de tratatul românesc, după încetarea res­­boiului de tarife între Austro-Ungaria și Ro­mânia. Aceasta este o țară dorită pentru exportațiunea germană, din cauza des­­voltării sale economice ext­a­ordinara. In 1832 importați­unea germană în Româ­nia întrecea cu 20 milioane mărci im­­­portațiunea engleză. Guvernul prusian este de asemenea con­vins că tratatele de comerau profită in­dustriei și nu sunt dăunătoare agriculturii (aplause). D. Ploets, conservator, declară că adop­tarea tratatului cu România ar crea un precedent în favoarea tratatului cu Rusia. Secretarul de Stat baronul Marsch­all zice că dacă drepturile vamale vor fi sporite, grânele române se vor duce în țările unde pot să susție concurență și aceste țări vor trimite grânele în Germania. Dacă tra­tatul e respins, tertius gaudens nu ar fi agricultura germană, ci industria străină (aplause). D. Bennigsen declară că cea mai mare parte a naționalilor-liberali vor vota Ca­te­tul. D. Bennigsen adaugă că nemulțu­mirea țârii caută o victimă și voește ca această victimă să fie tratatul cu Ro­mânia. Oratorul îndeamnă clasele bogate a fi unite dinaintea pericolelor, cu care amenință anarh­ia și democrația­ sociată societatea. D. Schoenbank blamează atitudinea agri­cultorilor, cari provoacă scu­mperea meri­n­­del­or. D-nii Kalmring, din partidul imperiu­lui, și Graeff, anti-semit, vorbesc contra tratatului. Prințul Radzivil, polonez, vorbește pen­tru, pentru că respingerea tratatului ar agrava antagonismul politic și economic în Germania. ’ ( I­. Kroeber primește tratatul în nu­mele partidului poporului din Germania de Sud. D. de Caprini declară că respingerea tratatului ar aduce atingerea prestigiului guvernului și imperiului. Sporul de po­­pulațiune în Germania în fie­care an cu o jumătate milion de oameni nu poate să fie nutrit numai cu agricultura, iar gu­vernele se găsesc în alternativa de a­­ ex­­porta mărfuri sau oameni. Negreșit că e mai avantagios a păstra pe acești din urmă patriei. Iată punctul de vedere ce guvernele federate vor menține (aplause). Primul articol se votează cu a­­pel nominal; restul tratatului se votează cu 189 contra 165 voturi. Au votat pentru­­ dem­ocrați-soci­­aliști, cele două partide indepen-

Next