Timpul, octombrie 1896 (nr. 217-241)

1896-10-10 / nr. 225

> t­I ANUL AL OPT­SPRE­ZECELEA — No. 225 UN NUMER 10 BASME ABOKAMENTELE .v---------­In țară pe im­an . .........................................30 lei­­­ pe 11 luni............................................18 lei » pe 3 lur..............................................10 lei Pentru streinătate, un an...........................50 lei IIi ziarul nostru se găsește cu 0,20 b. numărul la Agence de journaux étrangers, une de Maubeuge, 6g și la toate chioșcurile. REDACȚIA SI ADMINISTRAȚIA București, Pasagiul rRomân 7-8 H­III SAMSARULUI In fine s’a dat la lumină scopul deselor plimbări pe care d. G. Mâr­­zescu le a făcut în cursul verei la Căldărușani. D-sa publică o broșură imprimată în Paris și intitulată «Plân­gerea smeritului rugătoriu către D-zeu Ghenadie Petrescu adresată M. S. Regelui Carol I prin care cere con­vocarea sântului Sinod și revizuirea hotărîrei sinodale care ’l ridică da­rul preoției și al arhhieriei și ’1 în­depărtează din scaunul Mitropoliei Ungro-Vlahiei». L­. Mârzescu explică aparițiunea acestei lucrări în urma publicărei broșurei I. P. S. S. Mitropolitului Ghenadie prin adăugarea următoarei ciudate observațiuni tipărită în Bu­curești pe un petic de hârtie alipit pe coperta lucrărei: «In cestiunea revizuirei judecăței la care, după canoane, are drept Mi­tropolitul Primat, iată în ce mod și în ce formă credeam eu că era de datoria înaltului prelat a se adresa la M. S. Regele. Lumea creștină va judeca acum, în plină cunoștință de cauză, între mine și redactorii «Peti­­țiune­i la Rege» și ai broșurei «Cum am fost judecat». Multe ciudățenii și monstruozități am văzut pretrecându-se­­ în această cestiune, care va răimâne pe vecie înscrisă ca o pagină neagră în is­toria Bisericei noastre și a Statului român , dar nici una din aceste ciu­dățenii nu se poate asemăna cu bro­șura d-lui Mârzescu. Multe a suferit și a răbdat Mi­tropolitul Ghenadie de cinci luni încoace ; la acest martirolog trebue să adăugăm astă­zi și faptul de a fi apărat în contra voinței sale de advocatul-samsar al regimului co­lectivist. Broșura d-lui Mârzescu dovedește cu prisos : 1) Că guvernul l’a însărcinat de a găsi o cale de împăcăciune care să’l poată spăla de neomeniile co­mise în cestiunea mitropolitană ; 2) că d. Mârzescu, pentru a în­deplini această misiune de samsar guvernamental, s’a încercat a vio­lenta conștiința Mitropolitului lucrând cu acei nenorociți și scârboși agenți pe cari poliția de siguranță îi pune în contact cu acuzații, spre a le stoarce mărturisiri; 3) că Mitropolitul Ghenadie a res­pins propunerile insidioase ale sam­sarului colectivității și n’a consimțit a arunca vina monstruoasei sale o­­sândiri numai asupra Sinodului pen­tru a spăla pe autorul moral al scan­dalului care este guvernul; și 4) că el n’a consimțit a răscum­păra o parte din drepturile sale, în schimpul unei umiliri. Din acest punct de vedere Mitro­politul Ghenadie are tot dreptul de a fi recunoscător d-lui Mârzescu pen­tru publicarea broșurei sale, care de altmintrerea nu diferă, în ce privește concluziunea, de ceea­ ce cere el în­suși, adică, revizuirea simulacrului de proces sinodal care nu constitue de­cât cea mai flagrantă și cea mai monstruoasă tăgadă de justiție. Broșura d-lui Mârzescu arată cu multă iscusință și cu mare lux de erudițiune canonică cum Sinodul a procedat ilegal, a procedat în contra canoanelor, în contra dreptului na­tural, în contra Constituțiunei, în contra principiilor celor mai ele­mentare de echitate și de justiție , cum judecata sa a fost pornită din ură și patimă, etc. Dar, ceea­ ce d. Mârzescu uită cu desăvârșire, este de a cerceta cine a fost autorul moral al sentinței sinodale. Mai mult încă, samsarul d-lui Sturdza merge până a interventi rolurile și, în loc de a constata că guvernul a împins Sinodul și a indus în eroare pe Su­veran prin acte plastografiate, el cu­tează a apăra pe patronii săi și a­­runcă toate asupra Sinodului pe care îl acuză că a indus în eroare pe guvern, că s’a substituit Suveranitățea Statului și a negat Regelui dreptul de veto și de control. Dar și noi suntem recunoscători d-lui Mârzescu, căci broșura sa pune încă o dată în lumină toată nemer­nicia guvernanților. Intr’adevăr, ce să zici despre un guvern care, pe de o parte, urzește un întreg complot în contra capului Bisericei, pune un­spre­zece călugări pizmătoreți și inconștienți să-l asa­sineze juridicește, asmuță în contra lui pe procurorii, pe judecătorii săi de instrucție, îl insultă și îl bârfește în toate felurile prin presa sa în care strecoară toate murdăriile, toate fal­­surile, toate plastografiile, se pune în contact chiar cu ocnașii spre a -i ponegri; de luni întregi duce o ins­trucție inchizitorială în contra sa, îl înconjoară cu gendarmi, îl tratează ca un criminal ordinar, iar pe de alta același guvern pune pe un om de încredere al său, pe un fruntaș al partidului guvernamental, pe vice­președintele Senatului, să facă ace­luiași Mitropolit caterisit, surghiunit, maltratat, bârfit și insultat propuneri de împăcare ? Ce alta să zici despre un asemenea guvern fățarnic și lipsit de ori­ce demnitate de­cât că merită disprețul cel mai adânc. ----------------------mm*---------------------­ T­ELEGRAME Din Bulgaria Sofia, 20 Octombre Consiliul municipal a ținut dri prima sa ședință. D. Naciovici a asistat, dar consiliul era prezidat de d. Gorbanov, prim ajutor de primar. Cestiunea demi­­siunei d-lui Naciovici nu era la ordinea zilei. Agenția Balcanică anunță ca lucră­rile comisiunea de delimitare a granițelor continuă într’un mod satisfăcător. Mai multe puncte în litigiu, ocupate de trupe turcești, s’au înapoiat Bulgarilor. Delegații bulgari au propus să lase neutru în mod provizoriu teritoriul Kir­­zebair. Turcii au­ refuzat de a retrage de acolo trupele lor. Guvernul bulgar a or­donat delegaților săi să insiste pentru ca regularea neînțelegerii să se facă la fața locului. Budgetul de resbel din Franța Paris, 20 Octombre Generalul Billot a combătut în fața comisiunea budgetului cea mai mare parte a reducerilor propuse și a făcut să reiasă că bugetul din 1897 este inferior celui precedent. Armata trebue să numere cel puțin 550.000 (?) oameni. Ministrul de și partizan al fuziunei direcțiunilor ar­tileriei și geniului, o crede cu neputință în situația actuală a Europei. Comisiunea a amânat decisiunile sale pe mâine. Din Skupstin a serbit Belgrad, 20 Octombre. D. Garașat­ni a fost numit președinte al Skupștinei și d. Boiovici, vice-președinte. D. Garașanin va sosi Tineri ca să ia preșidenția Skupștinei. Fracțiunea liberală a opoziției ține consiliu asupra cestiunei de a ști dacă trebue să părăsească Skup­­stina. Un nou discurs al lordului Rosebery Londra, 20 Octombre. Lord Rosebery, vorbind la banchetul din­­ Rochester, zice că n’a găsit nici o propunere practică in darea de seamă a întrunirei de la St. James Hall. Intru ce privește politica propusă de d. Curteney, care consistă în a înapoia Ci­prul și a goli Egiptul, lord Rosebery o consideră ca un furt american ce se prac­tică între pungași și nerozi. Lord Rosebery este în deplină înțelegere cu lord Salisbury, și declară din nou că intervențiunea izolată a Englitezei ar a­­duce un resbel european. Din Montenegro Celtigne, 20 Octombre. Glas Czermogrza zice că Sultanul a dăruit prințului Nicolae un vad­ care va fi gata până la primă­vară. Vizita Regelui Serbiei s-a amânat pen­tru primă­vară, din cauza timpului urât. EDIȚIA A TREIA rana* Căsătoria prințului de Neapole Bari, 20 Octombre. Afluența este enormă cu ocazia sosirei Prințului de Neapole și a familiei prin­ciare a Muntenegrului, care vor veni mâine. Roma, 20 Octombre. Mulți provinciali au sosit deja pentru a asista la serbările căsătoriei prințului de Neapole. Căsătoria Țarului Wiesbaden, 20 Octombre. Țarul, marele duce Sergiu și marele duce de N­essa au sosit la 12 ore 40 m. La gară au fost primiți de Imperatul Wil­helm, apoi s’au dus la castel, aclamați în mod viu de populație. Țarul purta uni­forma prusiana iar împăratul uniforma rusească. Țarul a plecat la 2 ore 112 la Darmstadt. Berlin, 20 Octombre Norddeutsche Allgemeine Zeitung zice că vizita de la Darmstadt și Wiesbaden, unde s’au salutat Țarul și împăratul Wil­helm, au avut un caracter foarte intim provenind din relațiunile de rudenie și de amiciție dintre cei doi Suverani. S’a convenit ca împăratul și împără­teasa să facă vizită în mod oficial Maies­tăților Lor rusești la începutul verii vii­toare. •---------------------HrĂBK----------------------­ MO­BILĂ, CI DREPTATE 8Se vede că colectivitatea nu are altă rațiune de a sta la putere de­cât ca să săvârșească torturi și plastografii. De când a venit la putere, d. Dimi­­trie Sturdza nu face de­cât să torture țara cu frământări nesfîrșite, cu com­binații avortate și cu înjosiri rușinoase iar Sărățenii săi nu ne mai slăbesc din falsificări și înscenări mizerabile. Luați cazul mitropolitului—e tipic.­­ s’au imputat, cu o m­are bogăție de dovezi făurite, delicte de drept co­mun—și l’au trimis, spre judecare, îna­intea lui Dragomir Dimitrescu, care re­zuma în sine pe sântul Sinod. I s’a făcut, după caterisire, o lungă, laborioasă și infamă instrucție—dar pro­cesul s’a oprit înaintea judecătorilor de la Voința Națională. I s’a pus în sarcină o corespondență compromițătoare urmată între I. P. S. Sa și un ocnaș, intim al lui Sărățeanu —dar scrisorile s’au dovedit plăsmuite de către oamenii guvernului, ceea ce n’a împedecat pe Voința Națională de a numi, pe temeiul lor, «ucigaș» pe sechestratul de la Căldărușani. I s’a tăgăduit mitropolitului până și dreptul de care ură dăună­ zî Cișman, acela de a se adresa justiției când se crede calomniat—și organele guvernu­lui, sigure de impunitate, devin, pe zi ce trece, tot mai acerbe în campania lor de neomenii. I s’a trimis «monahului» samsari cari l’au torturat moralicește cu propunerile lor de împăcare—și în vremea aceasta scribii stăpânireî mergeau înainte cu șantagiul. Pentru a îngrozi pe capul bisericei și, prin urmare, pentru a’l demoraliza, i s’au sechestrat premenelile și l’au su­pus la regimul riguros al schitului—iar oamenii guvernului obștia și pe toate cărările că s’au descoperit orori cari vor duce la ocnă pe mitropolit. S’au tîrît la instrucție toți călugării, toate starețile și toți țîrcovnicii ca să depună, sub amenințarea locotenenței, în contra închisului de la Căldărușanî —și pe când schimnicii mânăstirilor de­­filați pe dinaintea judecătorului de in­strucție mânați de Partenie, procurorii debușați pe servitorii mitropolitului ca să facă mărturisiri mincinoase. S’a spart mitropolia­, s’au rupt ză­voarele, s’au deschis culerile, s’a dat iama în averea I. P. S. S. mitropoli­tului, ’i s’a jefuit până și cămara—și în timpul acesta, complicii spărgătorilor dedeau sfoară în țară că faptul de la mitropolie a dat rezultate care neapă­rat vor duce la munca silnică pe viață. Și Ghenadie, liniștit și senin, privește cu compătimire cum se îneacă nemer­nicii în vâltoarea ce-i pregătiseră. Această extraordinară putere sufle­tească trebuia să exaspereze pe ticăloși —și ’i-a exasperat. In dorința lor furios asa de a căpăta un cuvânt rugător din partea mitropo­litului, cuvânt de care să se agațe pen­tru a putea zice, că, reîntegrându-i au făcut un act de grație iar nu de drep­tate. Sărățenii au recurs din nou la plastografie, sis­temul lor obicinuit. Borfașilor de la guvern le trebuia un act de umilință din partea mitropolitu­lui pentru ca, pe temeiul acestui act, să­­ ’ iasă din încurcătură zicând că s’au în­duioșat de lacrămile vinovatului iar nu că au reparat o monstruoasă nedreptate făcută unui nevinovat. Mitropolitul, însă, care, cum adesea a spus-o, preferă o moarte demnă unei vieți nedemne, a refuzat de a face jocul potlogarilor. Atunci, sugrumați de această situație imposibilă, oamenii stăpânirei au în­sărcinat pe d. Mârzescu, vice-președin­­tele Senatului, să scrie o broșura umi­litoare în josul căreia a falsificat iscă­litura mitropolitului. Pe baza acestei rugăminte a guver­nului iar nu a mitropolitului Ghenadie vrea guvernul să revizuiască înfrico­șata sentință a Sinodului—dar cu toate manoperile plastografilor opinia publică știe că I. P. S. S. mitropolitul primat nu cere milă ci dreptate. ----------------------mm*---------------------­ SAIMTAGIU 1 ___ In Voința Națională de azi sunt doué amenințări: una la adresa Mi­tropolitului Primat, alta adresată a­­vocaților cu cari guvernul presupune că s’a consultat înaltul Prelat când a scris broșura «Cum am fost jude­cat» și petiția către M. Sa Regele. Și pentru că știm bine că nici una din aceste amenințări nu e destinată să fie executată, organul guvernului s’a făcut culpabil de o­otagiu, cum șantagm a fost și publicarea în Vo­ința a corespondenței plastografiată de ocnașul Mărgăritescu, corespon­dență despre care sfetnicii Tronului știau bine că nu este autografă pen­tru că au­ fost complici cu criminalul de la Cozia. In primul articol al Voinței Națio­nale de azi, Mitropolitul Primat este amenințat cu un proces de apostasie, sub cuvântul că așa califică canoa­nele faptul «lepădării în public de Biserică al cărei slujitor a fost». Ra­ționamentul cel mai sofisticat nu va putea găsi în broșura și petiția I. P. S. Sale cel mai mic element al delic­tului canonic despre care vorbește Voința Națională. Dar organul gu­vernului vrea să zică înaltului Pre­lat : «Am fost noi capabili de atâtea și Sinodul și-a plecat voios urechea la perfidele noastre minciuni; o acu­zare mai mult sau mai puțin nu va deștepta deci conștiința adormită a înaltului sfat bisericesc!» Amenințarea cea­l­altă este iscălită de d. G. Mărzescu; o cităm textual: «Cine a sfătuit pe mitropolitul pri­mat să facă un act căruia i se poate aplica și art. 302 din codicele penal, și nu ia atras atențiunea asupra acestui punct, nu i-a fost un înțelept și prevă­zător apărător». Iată cum glăsuește acest art. 302 din Codul penal : i Art. 302. In privința imputărilor și injuriilor cari s’ar cuprinde în scrierile relative la apărarea părților sau în ple­­doriile lor, judecătorii intru a căror cer­cetare se va afla acea pricină, vor putea, judecând contestațiunea, sau să hotărască a se suprima injuriile sau scrierile injurioase, sau să mustre pe autorii injuriilor, sau să suspende pe avocați, când sunt autorii acestor scrieri sau pledoarii injurioase, din exercițiul profesiunii lor. Această suspendare nu va ține mai puțin de trei luni, iar la caz de reci­divă va ținea de la ș­ase luni până la un an». D. G. Mârzescu, care pare foarte su­părat pe adevărații avocați cari con­sultă pe Mitropolitul Primat, a uitat însă un lucru când a scotocit codul penal spre a găsi o pedeapsă pentru confrații săi din barou , că procesul înaltului Primat nu se judecă înain­tea nici unei instanțe judecătorești, așa că, chiar dacă injurioase ar fi u­­nele pasagii din broșura «Cum am fost judecat», n’are cine să aplice pedeapsa. Amenințarea d-lui avocat G. Mâr­zescu este, așa­dar, pur gratuită și cade in categoria celor publicate de Voința Națională. Avem, acum, cunoștință exactă de modul de a procede al guvernului și samsarului său în chestia mitropoli­tană. Dar nici unul nici altul nu do­vedește prin aceasta cea mai mică pri­cepere a situației și împrejurărilor, timp de atâtea luni ei nu au profi­tat de lecțiunile ce au primit și nu știu­ încă să-și dea seamă de faptul că există caractere pe care nu le sdrun­­cină nici amenințările, nici prigonirile, nici cel mai barbar surghiun. -----------------------------------------------­ JOI 10/22 OCTOMBRE 1896 UN NUMER 10 BANI ANUNCIURI ȘI INSERȚII Linia 30 litere petit pag. IV...........................0,40 Reclame..................... » III. . . . . 2,50 » ................ * ii.. . — Iu Pari» anUnciUrile se primesc la Agrttia Havas, 8 Place Olejla Bourse..­ . —H­i­n REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA I & A Bu­cureștii Pasagiul Rol­rănjji-8 PROZA D-LUI MÂRZESCU Va fi foarte interesant să spicuim din memoriul d-lui G. Mârzescu pa­­sagiile prin care vice-președintele ac­tualului Senat, fruntașul partidului național-liberal și preșidenția clubu­lui colectivist din Iași judecă sen­tința Sinodului și, implicit, procedarea guvernului în chestiunea mitropoli­tană. Ne mărginim azi la câte­va ex­tracte și vom da și altele în numerile viitoare. După ce d. Mârzescu citează pe teo­logul Augustin pentru a stabili «idea­lul regilor creștini», continuă ast­fel: «In admirare de acest ideal al Re­gelui creștin, smeritul rugător către D-zeu Ghenadie Petrescu, din culmea de snadejdei pentru cruda lovire și ne­dreapta degradare ce i s’a dat, la a cui clemență ar putea el mai creștinește apela... dacă nu la Majestatea Voastră, Rege creștin, etc.». Urmează, apoi, pasagiul următor : «însuflețit și îmbărbătat prin aceste creștinești învățături, smeritul rugător către D-zeu Ghenadie Petrescu, alesul mitropolit al Ungro-Vlahiei și Primat al României, Alesul, nu al Sântului Sinod, dar Alesul națiunei române în modul determinat de voința Reprezen­­tentațiunii naționale, instalat pe viață, conform datinelor țârei, în scaunul mi­tropolitan, Președinte de drept al Sân­tului Sinod, și de drept, după art. 76 din Constituție, membru al Senatului, confirmat după art. 93 din Const. și art. 4 din legea sinodală, în înal­tele aceste dregătorii bisericești și po­­liticești, de către chiar Majestatea Voastră Rege, care, după Pactul fun­damental al țării în mod excluziv reprezintă suveranitatea Statului ro­mân... Ghenadie Petrescu, alesul țarei ca Mitropolit al Ungro-Valahiei și ca Pri­mat al României, bazat pe legi și pe prin­cipiile de drept public necurmat păzite în această bine­cuvântată de D-zeu țară —astă­zi când pe nedrept și anti-cano­­nic m& ved osîndit și dat ca obiect de scandal la priveliștea sumei întregi, străpuns de durere, nu pot a nu mă întreba: Să fi fost oare cu putință ca mitropolitul Primat al României să fie îndepărtat din toate înaltele lui dregă­torii bisericești și politicești... să fi fost oare cu putință să i se fi luat toate înaltele sale titluri printr’o simplă nu­mai hotărîre a Sântului Sinod, hotă­­rîre, în care, cu deviarea ei de la le­gile bisericești, înverșunații sâi acuza­tori au fost tot­de-odată și judecătorii sâi...» D. avocat Mârzescu se adresează apoi, în numele Mitropolitului Pri­mat, M. S. Regelui cu următoarele cuvinte : «Judecați, Sire, în înalta voastră în­țelepciune, dacă iubiții mei frați întru Christos, în neîndurarea lor contra mea, ați putut să se uite până la acel grad în­cât să nesocotească chiar prerogativele voastre Regale, decretând, El, Sinod, îndepărtarea mea dintr’o înaltă dregă­­torie, unde, ales de Țară, stăm și func­ționam, nu în puterea decretului Sân­tului Sinod, dar în puterea decretului de confirmare a Majestăței Voastre ! Ce uimitoare și temerară confuziune de puteri, în care și Reprezentațiunea Națională și Majestatea Voastră, Ca­pul Statului, pozitiv aveți ultimul și precumpănitorul vostru cuvânt­­» Iată încă un pasagiu: «Doctrina și modul de procedare a Sântului Sinod, care a indus în eroare și pe guvernul Majestății Voastre, este —să ’mi fie permis de a o zice fără de nici un înconjur — surparea Suverani­tății Statului și proclamarea Suverani­tății Sinodului, pe aceeași linie și pe a­­celași grad cu Suveranitatea Statului!... Și în adevăr, ce semnificare alta poate avea ultima frază din hotărîrea de condamnare, prin care Sinodul dis­pune «ca să se comunice înaltului gu­vern hotărîrea sa spre buna cuviință și regulă, și spre executare ?»... Ce sem­nificare asta aceste cuvinte pot avea, dacă nu negarea dreptului Majestății Voastre de veto și de suprem control ? Nu știam până la degradarea și osân­­­direa mea că Dreptul public Român și Constituțiunea din 1866 recunosc doi Suverani în țară , unul comandând în numele Duhului sfânt, și altul coman­dând în numele Legii și al Majestății Voastre». Vorbind apoi de enciclica prin care Mitropolitul Moldovei a comunicat si­noadelor ortodoxe caterisirea Mitropo­litului Primar, samsarul guvernului exclamă : «In fața acestui îngrozitor rechizito­riu adresat streinătății, întristat de

Next