Timpul, octombrie 1896 (nr. 217-241)
1896-10-10 / nr. 225
> tI ANUL AL OPTSPREZECELEA — No. 225 UN NUMER 10 BASME ABOKAMENTELE .v---------In țară pe iman . .........................................30 lei pe 11 luni............................................18 lei » pe 3 lur..............................................10 lei Pentru streinătate, un an...........................50 lei IIi ziarul nostru se găsește cu 0,20 b. numărul la Agence de journaux étrangers, une de Maubeuge, 6g și la toate chioșcurile. REDACȚIA SI ADMINISTRAȚIA București, Pasagiul rRomân 7-8 HIII SAMSARULUI In fine s’a dat la lumină scopul deselor plimbări pe care d. G. Mârzescu le a făcut în cursul verei la Căldărușani. D-sa publică o broșură imprimată în Paris și intitulată «Plângerea smeritului rugătoriu către D-zeu Ghenadie Petrescu adresată M. S. Regelui Carol I prin care cere convocarea sântului Sinod și revizuirea hotărîrei sinodale care ’l ridică darul preoției și al arhhieriei și ’1 îndepărtează din scaunul Mitropoliei Ungro-Vlahiei». L. Mârzescu explică aparițiunea acestei lucrări în urma publicărei broșurei I. P. S. S. Mitropolitului Ghenadie prin adăugarea următoarei ciudate observațiuni tipărită în București pe un petic de hârtie alipit pe coperta lucrărei: «In cestiunea revizuirei judecăței la care, după canoane, are drept Mitropolitul Primat, iată în ce mod și în ce formă credeam eu că era de datoria înaltului prelat a se adresa la M. S. Regele. Lumea creștină va judeca acum, în plină cunoștință de cauză, între mine și redactorii «Petițiunei la Rege» și ai broșurei «Cum am fost judecat». Multe ciudățenii și monstruozități am văzut pretrecându-se în această cestiune, care va răimâne pe vecie înscrisă ca o pagină neagră în istoria Bisericei noastre și a Statului român , dar nici una din aceste ciudățenii nu se poate asemăna cu broșura d-lui Mârzescu. Multe a suferit și a răbdat Mitropolitul Ghenadie de cinci luni încoace ; la acest martirolog trebue să adăugăm astăzi și faptul de a fi apărat în contra voinței sale de advocatul-samsar al regimului colectivist. Broșura d-lui Mârzescu dovedește cu prisos : 1) Că guvernul l’a însărcinat de a găsi o cale de împăcăciune care să’l poată spăla de neomeniile comise în cestiunea mitropolitană ; 2) că d. Mârzescu, pentru a îndeplini această misiune de samsar guvernamental, s’a încercat a violenta conștiința Mitropolitului lucrând cu acei nenorociți și scârboși agenți pe cari poliția de siguranță îi pune în contact cu acuzații, spre a le stoarce mărturisiri; 3) că Mitropolitul Ghenadie a respins propunerile insidioase ale samsarului colectivității și n’a consimțit a arunca vina monstruoasei sale osândiri numai asupra Sinodului pentru a spăla pe autorul moral al scandalului care este guvernul; și 4) că el n’a consimțit a răscumpăra o parte din drepturile sale, în schimpul unei umiliri. Din acest punct de vedere Mitropolitul Ghenadie are tot dreptul de a fi recunoscător d-lui Mârzescu pentru publicarea broșurei sale, care de altmintrerea nu diferă, în ce privește concluziunea, de ceea ce cere el însuși, adică, revizuirea simulacrului de proces sinodal care nu constitue decât cea mai flagrantă și cea mai monstruoasă tăgadă de justiție. Broșura d-lui Mârzescu arată cu multă iscusință și cu mare lux de erudițiune canonică cum Sinodul a procedat ilegal, a procedat în contra canoanelor, în contra dreptului natural, în contra Constituțiunei, în contra principiilor celor mai elementare de echitate și de justiție , cum judecata sa a fost pornită din ură și patimă, etc. Dar, ceea ce d. Mârzescu uită cu desăvârșire, este de a cerceta cine a fost autorul moral al sentinței sinodale. Mai mult încă, samsarul d-lui Sturdza merge până a interventi rolurile și, în loc de a constata că guvernul a împins Sinodul și a indus în eroare pe Suveran prin acte plastografiate, el cutează a apăra pe patronii săi și aruncă toate asupra Sinodului pe care îl acuză că a indus în eroare pe guvern, că s’a substituit Suveranitățea Statului și a negat Regelui dreptul de veto și de control. Dar și noi suntem recunoscători d-lui Mârzescu, căci broșura sa pune încă o dată în lumină toată nemernicia guvernanților. Intr’adevăr, ce să zici despre un guvern care, pe de o parte, urzește un întreg complot în contra capului Bisericei, pune unsprezece călugări pizmătoreți și inconștienți să-l asasineze juridicește, asmuță în contra lui pe procurorii, pe judecătorii săi de instrucție, îl insultă și îl bârfește în toate felurile prin presa sa în care strecoară toate murdăriile, toate falsurile, toate plastografiile, se pune în contact chiar cu ocnașii spre a -i ponegri; de luni întregi duce o instrucție inchizitorială în contra sa, îl înconjoară cu gendarmi, îl tratează ca un criminal ordinar, iar pe de alta același guvern pune pe un om de încredere al său, pe un fruntaș al partidului guvernamental, pe vicepreședintele Senatului, să facă aceluiași Mitropolit caterisit, surghiunit, maltratat, bârfit și insultat propuneri de împăcare ? Ce alta să zici despre un asemenea guvern fățarnic și lipsit de orice demnitate decât că merită disprețul cel mai adânc. ----------------------mm*--------------------- TELEGRAME Din Bulgaria Sofia, 20 Octombre Consiliul municipal a ținut dri prima sa ședință. D. Naciovici a asistat, dar consiliul era prezidat de d. Gorbanov, prim ajutor de primar. Cestiunea demisiunei d-lui Naciovici nu era la ordinea zilei. Agenția Balcanică anunță ca lucrările comisiunea de delimitare a granițelor continuă într’un mod satisfăcător. Mai multe puncte în litigiu, ocupate de trupe turcești, s’au înapoiat Bulgarilor. Delegații bulgari au propus să lase neutru în mod provizoriu teritoriul Kirzebair. Turcii au refuzat de a retrage de acolo trupele lor. Guvernul bulgar a ordonat delegaților săi să insiste pentru ca regularea neînțelegerii să se facă la fața locului. Budgetul de resbel din Franța Paris, 20 Octombre Generalul Billot a combătut în fața comisiunea budgetului cea mai mare parte a reducerilor propuse și a făcut să reiasă că bugetul din 1897 este inferior celui precedent. Armata trebue să numere cel puțin 550.000 (?) oameni. Ministrul de și partizan al fuziunei direcțiunilor artileriei și geniului, o crede cu neputință în situația actuală a Europei. Comisiunea a amânat decisiunile sale pe mâine. Din Skupstin a serbit Belgrad, 20 Octombre. D. Garașatni a fost numit președinte al Skupștinei și d. Boiovici, vice-președinte. D. Garașanin va sosi Tineri ca să ia preșidenția Skupștinei. Fracțiunea liberală a opoziției ține consiliu asupra cestiunei de a ști dacă trebue să părăsească Skupstina. Un nou discurs al lordului Rosebery Londra, 20 Octombre. Lord Rosebery, vorbind la banchetul din Rochester, zice că n’a găsit nici o propunere practică in darea de seamă a întrunirei de la St. James Hall. Intru ce privește politica propusă de d. Curteney, care consistă în a înapoia Ciprul și a goli Egiptul, lord Rosebery o consideră ca un furt american ce se practică între pungași și nerozi. Lord Rosebery este în deplină înțelegere cu lord Salisbury, și declară din nou că intervențiunea izolată a Englitezei ar aduce un resbel european. Din Montenegro Celtigne, 20 Octombre. Glas Czermogrza zice că Sultanul a dăruit prințului Nicolae un vad care va fi gata până la primăvară. Vizita Regelui Serbiei s-a amânat pentru primăvară, din cauza timpului urât. EDIȚIA A TREIA rana* Căsătoria prințului de Neapole Bari, 20 Octombre. Afluența este enormă cu ocazia sosirei Prințului de Neapole și a familiei princiare a Muntenegrului, care vor veni mâine. Roma, 20 Octombre. Mulți provinciali au sosit deja pentru a asista la serbările căsătoriei prințului de Neapole. Căsătoria Țarului Wiesbaden, 20 Octombre. Țarul, marele duce Sergiu și marele duce de Nessa au sosit la 12 ore 40 m. La gară au fost primiți de Imperatul Wilhelm, apoi s’au dus la castel, aclamați în mod viu de populație. Țarul purta uniforma prusiana iar împăratul uniforma rusească. Țarul a plecat la 2 ore 112 la Darmstadt. Berlin, 20 Octombre Norddeutsche Allgemeine Zeitung zice că vizita de la Darmstadt și Wiesbaden, unde s’au salutat Țarul și împăratul Wilhelm, au avut un caracter foarte intim provenind din relațiunile de rudenie și de amiciție dintre cei doi Suverani. S’a convenit ca împăratul și împărăteasa să facă vizită în mod oficial Maiestăților Lor rusești la începutul verii viitoare. •---------------------HrĂBK---------------------- MOBILĂ, CI DREPTATE 8Se vede că colectivitatea nu are altă rațiune de a sta la putere decât ca să săvârșească torturi și plastografii. De când a venit la putere, d. Dimitrie Sturdza nu face decât să torture țara cu frământări nesfîrșite, cu combinații avortate și cu înjosiri rușinoase iar Sărățenii săi nu ne mai slăbesc din falsificări și înscenări mizerabile. Luați cazul mitropolitului—e tipic. s’au imputat, cu o mare bogăție de dovezi făurite, delicte de drept comun—și l’au trimis, spre judecare, înaintea lui Dragomir Dimitrescu, care rezuma în sine pe sântul Sinod. I s’a făcut, după caterisire, o lungă, laborioasă și infamă instrucție—dar procesul s’a oprit înaintea judecătorilor de la Voința Națională. I s’a pus în sarcină o corespondență compromițătoare urmată între I. P. S. Sa și un ocnaș, intim al lui Sărățeanu —dar scrisorile s’au dovedit plăsmuite de către oamenii guvernului, ceea ce n’a împedecat pe Voința Națională de a numi, pe temeiul lor, «ucigaș» pe sechestratul de la Căldărușani. I s’a tăgăduit mitropolitului până și dreptul de care ură dăună zî Cișman, acela de a se adresa justiției când se crede calomniat—și organele guvernului, sigure de impunitate, devin, pe zi ce trece, tot mai acerbe în campania lor de neomenii. I s’a trimis «monahului» samsari cari l’au torturat moralicește cu propunerile lor de împăcare—și în vremea aceasta scribii stăpânireî mergeau înainte cu șantagiul. Pentru a îngrozi pe capul bisericei și, prin urmare, pentru a’l demoraliza, i s’au sechestrat premenelile și l’au supus la regimul riguros al schitului—iar oamenii guvernului obștia și pe toate cărările că s’au descoperit orori cari vor duce la ocnă pe mitropolit. S’au tîrît la instrucție toți călugării, toate starețile și toți țîrcovnicii ca să depună, sub amenințarea locotenenței, în contra închisului de la Căldărușanî —și pe când schimnicii mânăstirilor defilați pe dinaintea judecătorului de instrucție mânați de Partenie, procurorii debușați pe servitorii mitropolitului ca să facă mărturisiri mincinoase. S’a spart mitropolia, s’au rupt zăvoarele, s’au deschis culerile, s’a dat iama în averea I. P. S. S. mitropolitului, ’i s’a jefuit până și cămara—și în timpul acesta, complicii spărgătorilor dedeau sfoară în țară că faptul de la mitropolie a dat rezultate care neapărat vor duce la munca silnică pe viață. Și Ghenadie, liniștit și senin, privește cu compătimire cum se îneacă nemernicii în vâltoarea ce-i pregătiseră. Această extraordinară putere sufletească trebuia să exaspereze pe ticăloși —și ’i-a exasperat. In dorința lor furios asa de a căpăta un cuvânt rugător din partea mitropolitului, cuvânt de care să se agațe pentru a putea zice, că, reîntegrându-i au făcut un act de grație iar nu de dreptate. Sărățenii au recurs din nou la plastografie, sistemul lor obicinuit. Borfașilor de la guvern le trebuia un act de umilință din partea mitropolitului pentru ca, pe temeiul acestui act, să ’ iasă din încurcătură zicând că s’au înduioșat de lacrămile vinovatului iar nu că au reparat o monstruoasă nedreptate făcută unui nevinovat. Mitropolitul, însă, care, cum adesea a spus-o, preferă o moarte demnă unei vieți nedemne, a refuzat de a face jocul potlogarilor. Atunci, sugrumați de această situație imposibilă, oamenii stăpânirei au însărcinat pe d. Mârzescu, vice-președintele Senatului, să scrie o broșura umilitoare în josul căreia a falsificat iscălitura mitropolitului. Pe baza acestei rugăminte a guvernului iar nu a mitropolitului Ghenadie vrea guvernul să revizuiască înfricoșata sentință a Sinodului—dar cu toate manoperile plastografilor opinia publică știe că I. P. S. S. mitropolitul primat nu cere milă ci dreptate. ----------------------mm*--------------------- SAIMTAGIU 1 ___ In Voința Națională de azi sunt doué amenințări: una la adresa Mitropolitului Primat, alta adresată avocaților cu cari guvernul presupune că s’a consultat înaltul Prelat când a scris broșura «Cum am fost judecat» și petiția către M. Sa Regele. Și pentru că știm bine că nici una din aceste amenințări nu e destinată să fie executată, organul guvernului s’a făcut culpabil de ootagiu, cum șantagm a fost și publicarea în Voința a corespondenței plastografiată de ocnașul Mărgăritescu, corespondență despre care sfetnicii Tronului știau bine că nu este autografă pentru că au fost complici cu criminalul de la Cozia. In primul articol al Voinței Naționale de azi, Mitropolitul Primat este amenințat cu un proces de apostasie, sub cuvântul că așa califică canoanele faptul «lepădării în public de Biserică al cărei slujitor a fost». Raționamentul cel mai sofisticat nu va putea găsi în broșura și petiția I. P. S. Sale cel mai mic element al delictului canonic despre care vorbește Voința Națională. Dar organul guvernului vrea să zică înaltului Prelat : «Am fost noi capabili de atâtea și Sinodul și-a plecat voios urechea la perfidele noastre minciuni; o acuzare mai mult sau mai puțin nu va deștepta deci conștiința adormită a înaltului sfat bisericesc!» Amenințarea cealaltă este iscălită de d. G. Mărzescu; o cităm textual: «Cine a sfătuit pe mitropolitul primat să facă un act căruia i se poate aplica și art. 302 din codicele penal, și nu ia atras atențiunea asupra acestui punct, nu i-a fost un înțelept și prevăzător apărător». Iată cum glăsuește acest art. 302 din Codul penal : i Art. 302. In privința imputărilor și injuriilor cari s’ar cuprinde în scrierile relative la apărarea părților sau în pledoriile lor, judecătorii intru a căror cercetare se va afla acea pricină, vor putea, judecând contestațiunea, sau să hotărască a se suprima injuriile sau scrierile injurioase, sau să mustre pe autorii injuriilor, sau să suspende pe avocați, când sunt autorii acestor scrieri sau pledoarii injurioase, din exercițiul profesiunii lor. Această suspendare nu va ține mai puțin de trei luni, iar la caz de recidivă va ținea de la șase luni până la un an». D. G. Mârzescu, care pare foarte supărat pe adevărații avocați cari consultă pe Mitropolitul Primat, a uitat însă un lucru când a scotocit codul penal spre a găsi o pedeapsă pentru confrații săi din barou , că procesul înaltului Primat nu se judecă înaintea nici unei instanțe judecătorești, așa că, chiar dacă injurioase ar fi unele pasagii din broșura «Cum am fost judecat», n’are cine să aplice pedeapsa. Amenințarea d-lui avocat G. Mârzescu este, așadar, pur gratuită și cade in categoria celor publicate de Voința Națională. Avem, acum, cunoștință exactă de modul de a procede al guvernului și samsarului său în chestia mitropolitană. Dar nici unul nici altul nu dovedește prin aceasta cea mai mică pricepere a situației și împrejurărilor, timp de atâtea luni ei nu au profitat de lecțiunile ce au primit și nu știu încă să-și dea seamă de faptul că există caractere pe care nu le sdruncină nici amenințările, nici prigonirile, nici cel mai barbar surghiun. ----------------------------------------------- JOI 10/22 OCTOMBRE 1896 UN NUMER 10 BANI ANUNCIURI ȘI INSERȚII Linia 30 litere petit pag. IV...........................0,40 Reclame..................... » III. . . . . 2,50 » ................ * ii.. . — Iu Pari» anUnciUrile se primesc la Agrttia Havas, 8 Place Olejla Bourse.. . —Hin REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA I & A Bucureștii Pasagiul Rolrănjji-8 PROZA D-LUI MÂRZESCU Va fi foarte interesant să spicuim din memoriul d-lui G. Mârzescu pasagiile prin care vice-președintele actualului Senat, fruntașul partidului național-liberal și preșidenția clubului colectivist din Iași judecă sentința Sinodului și, implicit, procedarea guvernului în chestiunea mitropolitană. Ne mărginim azi la câteva extracte și vom da și altele în numerile viitoare. După ce d. Mârzescu citează pe teologul Augustin pentru a stabili «idealul regilor creștini», continuă astfel: «In admirare de acest ideal al Regelui creștin, smeritul rugător către D-zeu Ghenadie Petrescu, din culmea de snadejdei pentru cruda lovire și nedreapta degradare ce i s’a dat, la a cui clemență ar putea el mai creștinește apela... dacă nu la Majestatea Voastră, Rege creștin, etc.». Urmează, apoi, pasagiul următor : «însuflețit și îmbărbătat prin aceste creștinești învățături, smeritul rugător către D-zeu Ghenadie Petrescu, alesul mitropolit al Ungro-Vlahiei și Primat al României, Alesul, nu al Sântului Sinod, dar Alesul națiunei române în modul determinat de voința Reprezententațiunii naționale, instalat pe viață, conform datinelor țârei, în scaunul mitropolitan, Președinte de drept al Sântului Sinod, și de drept, după art. 76 din Constituție, membru al Senatului, confirmat după art. 93 din Const. și art. 4 din legea sinodală, în înaltele aceste dregătorii bisericești și politicești, de către chiar Majestatea Voastră Rege, care, după Pactul fundamental al țării în mod excluziv reprezintă suveranitatea Statului român... Ghenadie Petrescu, alesul țarei ca Mitropolit al Ungro-Valahiei și ca Primat al României, bazat pe legi și pe principiile de drept public necurmat păzite în această binecuvântată de D-zeu țară —astăzi când pe nedrept și anti-canonic m& ved osîndit și dat ca obiect de scandal la priveliștea sumei întregi, străpuns de durere, nu pot a nu mă întreba: Să fi fost oare cu putință ca mitropolitul Primat al României să fie îndepărtat din toate înaltele lui dregătorii bisericești și politicești... să fi fost oare cu putință să i se fi luat toate înaltele sale titluri printr’o simplă numai hotărîre a Sântului Sinod, hotărîre, în care, cu deviarea ei de la legile bisericești, înverșunații sâi acuzatori au fost totde-odată și judecătorii sâi...» D. avocat Mârzescu se adresează apoi, în numele Mitropolitului Primat, M. S. Regelui cu următoarele cuvinte : «Judecați, Sire, în înalta voastră înțelepciune, dacă iubiții mei frați întru Christos, în neîndurarea lor contra mea, ați putut să se uite până la acel grad încât să nesocotească chiar prerogativele voastre Regale, decretând, El, Sinod, îndepărtarea mea dintr’o înaltă dregătorie, unde, ales de Țară, stăm și funcționam, nu în puterea decretului Sântului Sinod, dar în puterea decretului de confirmare a Majestăței Voastre ! Ce uimitoare și temerară confuziune de puteri, în care și Reprezentațiunea Națională și Majestatea Voastră, Capul Statului, pozitiv aveți ultimul și precumpănitorul vostru cuvânt» Iată încă un pasagiu: «Doctrina și modul de procedare a Sântului Sinod, care a indus în eroare și pe guvernul Majestății Voastre, este —să ’mi fie permis de a o zice fără de nici un înconjur — surparea Suveranității Statului și proclamarea Suveranității Sinodului, pe aceeași linie și pe același grad cu Suveranitatea Statului!... Și în adevăr, ce semnificare alta poate avea ultima frază din hotărîrea de condamnare, prin care Sinodul dispune «ca să se comunice înaltului guvern hotărîrea sa spre buna cuviință și regulă, și spre executare ?»... Ce semnificare asta aceste cuvinte pot avea, dacă nu negarea dreptului Majestății Voastre de veto și de suprem control ? Nu știam până la degradarea și osândirea mea că Dreptul public Român și Constituțiunea din 1866 recunosc doi Suverani în țară , unul comandând în numele Duhului sfânt, și altul comandând în numele Legii și al Majestății Voastre». Vorbind apoi de enciclica prin care Mitropolitul Moldovei a comunicat sinoadelor ortodoxe caterisirea Mitropolitului Primar, samsarul guvernului exclamă : «In fața acestui îngrozitor rechizitoriu adresat streinătății, întristat de