Timpul, noiembrie 1896 (nr. 242-265)
1896-11-08 / nr. 248
ANUL AL OPTSPREZECELEA — No. 248 EDIȚIA A TREIA UN NUMER 10 BANI «BASARESTELE In țară pe un an.................................................30 lei » pe «S> luni . . 18 lei » pa 3 luni.................................................10 lei Pentru străinătate, un an.......................... 50 lei 6*a l’safI.«* ziarul nostru se găsește cu 0,20 b. numărul la Agence de journaux ,Grangers, rue de Maubeuge, 69 și la toate chioșcurile. . REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA RncniTșlii, IPasagiul Român 7 8 IflepMrplii Un fenomen ciudat în mijlocul crizei care bântuie regimul colectivist este faptul netăgăduit că toate frămîntările din tabăra guvernamentală au de scop înlăturarea șefului. Nu poți vorbi cu un liberal despre situațiunea actuală fără ca el să-ți mărturisească că d. Sturdza trebuie să se retragă și să facă loc unei alte formațiuni liberale. Disidenții voesc să-l răstoarne pentru a-i lua locul, colectiviștii îl sfătuiesc să se retragă pentru a nu cădea împreună cu dânsul; în fine, unanimitățile d-lui Sturdza sunt în ajunul de a deveni unanime în contra sa. Ciudată situațiune pentru un șef de partid ! Până încoace încolo d. Dimitrie Sturdza se îndeletnicește cu punerea la cale a echilibrului european. Neue Freie Presse ne-a destăinuit deunăzi ideile premierului nostru în privința cestiunei Orientului. Ce e drept, Voința a publicat alaltă ori o notiță prin care desminte convorbirea primuluiministru cu corespondentul ziarului vienez , dar desmințirea este atât de încurcată încât dintr’énsa reese că cele publicate de Neue Freie Presse sunt adevărate și că poate numai unele cuvinte au fost rău înțelese de interlocutorul d-lui Sturdza. Nu e vorbă, primul-ministru al țărei românești se mai ocupă și cu alte lucruri: d-sa cataloghează broșurile pe care le-a primit de vreo câțiva ani încoace ; adună date statistice ; se zice chiar că a întreprins un studiu adâncit al Pidalionului; principala sa ocupațiune, însă, este de a convinge pe partizanii săi că cestiunea Mitropolitului este sfârșită, ceea ce el însuși nu crede. Oricum ar fi, pozițiunea d-lui Dimitrie Sturdza ca șef al partidului liberal este grav compromisă și, oricâte articole va scrie Voința exaltând isprăvile colectiviștilor din prima sesiune a Parlamentului, a doua sesiune se arată sub auspicii din cele mai defavorabile pentru guvern. Nu doar că majoritățile guvernamentale se vor transforma în minorități, nici că ne așteptăm la vreun vot neplăcut guvernului din partea acestor Camere. Ferească D-zeu ! Ele au fost prea mult alese pe sprinceană ca să-șî poată permite niște asemenea acte de independență. Dar notele caracteristice ale viitoarei sesiuni vor fi scandalul și sterilitatea. Scandal va fi desigur cu prilegiul monstruoasei detronări a Capului Bisericei, scandal în privința modului cum ministrul dreptăței intervine în mersul justiției; scandal în cestiunea suprimărei subvențiunei școalelor macedonene și a revocărei consulului general Radu Sturdza ; scandal cu imensa prostie săvârșită de generalul Budișteanu prin discreditarea armamentului infanteriei; scandal cu afacerea moșiei Potelu ; scandal cu marele gheșeft colectivist al prelungirea contractului lucrărilor portului Constanța fără licitațiune ; scandal cu afacerea Malaxa și cu alte cestiuni analoge în unele localități. Nu mai vorbim de convenția consulară cu Grecia, de cestiunea națională, de retragerea d-lui Pallade, de frământările ministeriale, în fine de o sumedenie de alte cestiuni și incidente care vor ocupa cu prisos timpul ce ar trebui să fie consacrat unor lucrări mai folositoare și mai spornice. Sterilitatea parlamentară este inerentă organismului partidului colectivist. Ea nu este accidentală sau excepțională, ci reiese firește din lipsa de autoritate a șefului. De aceea vedem ivindu-se tot cu mai multă tărie în cercurile liberale ideea înlăturărei domnului Dimitrie Sturdza. Cu fizicul decapitărei partidului, liberalii voesc să’l scoată din făgașul primejdios în care ’l-a adus direcția ocultă ce nu reprezintă decât continuarea regimului osândit la 1887-88. Elementele tinere și mai nepătate ale partidului voesc și ele să’și spună cuvântul. D. Sturdza, înconjurat de mamelucii sai ocultiști, simt că din ziua când aceste elemente vor căpăta o oarecare putere, zilele sale ca șef al partidului vor fi numerate. De aceea, rezistă și amenință că, o dată cu densul, va cădea și partidul întreg de la putere și face să oglindească înaintea ochilor nemulțumiților tot felul de gogorițe exterioare, ca cestiunea armenească, complicații europeane, etc. Toate acestea, însă, sunt paliative; descompunerea partidului guvernant merge cu pași repezi; cu Sturdza sau fără Sturdza partidul liberal este osândit ca partid de guvernământ. Un singur an de regim colectivist a fost destul ca țara să peartă orice iluziune în privința destoiniciei liberalilor în materie de guvernare. S’a dovedit că în șapte ani de opoziție partidul liberal nu s’a învrednicit măcar să se lepede de năravurile contractate, că este autoritar, călcător de legi, umilit în fața străinului, primejdios Românismului, nefolositor desvoltărei economice a torei, necinstit în procedimtate, fără busolă în politica sa exterioară prin faptul că este slugarnic pe de o parte și provocător pe de alta. Un asemenea regim nu se rastoarnă : el cade de la sine. --------------------------------------------------- TELEGRAME Regele Serbiei la Viena Belgrad. 18 Noembre. împăratul Francisc Iosif a însărcinat pe generalul Babic și pe maiorul Herdliczka, pentru a face serviciul de onoare pe lângă regele Serbiei în timpul șederii sale la Viena. Aceste atențiuni pentru Regele Alexandru au produs aci o impresiune minunată. Belgrad, 18 Noembre. Regele Serbiei va pleca Vineri seara la Viena. Contesa de Hartenau la Sofia Sofia. 18 Noembre. Contesa de Hartenau a sosit și a descins la palat. După amiazi s-a celebrat un serviciu funebru în capela unde sunt depuse în mod provizoriu rămășițele mortuare ale prințului Alexandru. D. Taptchileschtow, secretar general al consiliului de miniștri, a fost atașat la persoana contesei. Vapor răsturnat Londra, 18 Noembre. Vaporul englez Memphis, făcând drumul de la Montreal la Avumuth, s-a răsturnat lângă Mirenhead. Căpitanul și o parte a echipagiului au scăpat ; nouă oameni au perit probabil. ------------------------------------------------------------------- NOU SANTAGIU «Cu începere de mâine vom întreprinde o serie de articole ca răspuns la petiția către Rege» amenință Voința Națională de ieri — și azi s’a ținut de cuvânt. Decât, în loc de articole cu miez care să dovedească, daca nu dreptatea cauzei ce apără, cel puțin o inteligență superioră la redactorul respectiv, Voința ne dă pelteaua unui petrolist, inferioară cu mult acelorași baliverne scrise și rescrise deja în organul lui Damaschin. Urmat cu opinia ad-hoc a reverendului Celibidachi și cu câteva păreri ale lui Șaguna, aplicabile la cu totul alte cazuri decât cel despre care se ocupă, redactorul însărcinat anume de Voința Națională să combată argumentele din petițiunea către Rege purcede de-a dreptul de la șantagiă — cum au făcut, cu tot așa de puțin succes, de altfel, predecesorii săi. Organul de căpetenie al colectivității zisese deja că plângerea adresată Regelui de către mitropolitul surghiunit pentru a obține o cămașe de noapte constitue o înfrângere a disciplinei monahale, înfrângere care trebuia să expireze înaltul prelat la rigorile regulamentului monahal. Amenințarea, însă, n’a înfricoșat pe nimeni. Când, îngrozită de păcatele patronilor ei, crezu că I. P. S. S. mitropolitul Ghenadie se va adresa Curții de Casație pentru a-i cere sfarîmarea sentinței Sinodului, Voința încercă din nou să facă șantagiu asupra victimei de la Căldărușani amintindu-i că nu știu care canon prevede grea pedeapsă pentru călugărul care se adresează «altui județ» . Mai târziu, când, pentru a pune capăt desfrîului Voinței Naționale, mitropolitul Ghenadie îî intenză proces pentru defăimare și plastografie, gazeta guvernului făcu o nouă opintire pentru a intimida pe cel calomniat zicând că judecătorul de instrucție are toate dovezile cari stabilesc că într’adevér capul Bisericei a fost in corespondență cu ocnașul Mărgăritescu. Zadarnic toate. Atunci, în desperare de cauză, guvernul trimise la Căldărușani întâiu pe vice-prezidentul Senatului pentru a precupeți o împăcare, și apoi pe judecătorul de instrucție și pe primul procuror pentru a încerca un nou șantagiu asupra prelatului. La toate aceste,încercări cari au știrbit și cinstea guvernului, și demnitatea magistraturei și prestigiul Sinodului, mitropolitul Ghenadie, semn ca tot omul cu conștiința curată, a rezistat mândru și nebiruit. Această atitudine trebuia să scoată din sărite pe revoluționarii din fruntea guvernului. Aceasta explică zăpăceala în care bălăcesc și necesitatea în care se găsesc de a angaja om anume care să facă șantagiu și asupra conservatorilor scriind în articolul lăudat că «petițiunea conservatorilor la M. S. Regele este neconstituțională și îndreptată în contra puterei judiciare bisericești !» Slab. Slab și prost. Cu conservatorii nu se vorbește în numele Stului... Partenie, și încercarea de a o face e mai mult puerilă decât vinovată. In tot cazul, pentru a reedita prostiile lui Zaharia nu era nevoe de un redactor petrolist. Dan ----------------------K8S8S»«--------------------- ZĂPĂCEALA Pe când Voința Națională se preface că nu a aflat încă nimic de întrunirile convocate de d. Dim. Sturdza spre a se consfătui asupra situațiunii și continuă a vorbi de lucrările săvârșite în precedenta sesiune parlalamentară— «Voința scrie necrologul guvernului d-lu. Sturdza,» zicea eri un liberal—,Gazeta a aflat în fine că s’a ținut o așa întrunire. «S’a discutat asupra situațiunii și asupra modului cum se va reîncepe lucrarea Parlamentului», scrie Gazeta. Ce s’a discutat asupra situațiunii ? Foaia colectivistă nu destăinuește nimic. «Vorbindu-se despre situațiune, adaogă acest ziar, s’a atins și agitația pe care o încearcă conservatorii in favoarea lui Ghenadie. Atâta tot despre «situațiune». N’ar fi stricat, chiar în interesul colectivității, ca Gazeta, din momentul ce a căpătat libertatea să vorbească, să fi arătat care e situația asupra căreia guvernul a simțit nevoia să convoace mai multe întruniri de partizani. Gazeta să fi imitat măcar pilda Naționalului, care găsește că «în sînul partidului domnește unitate de vederi». Deosebirea între atitudinea celor trei ziare guvernamentale zugrăvește mai bine decât orice adevărata situație a guvernului. Naționalul, organul d-lui Stolojan, ține să spue că există în partid «unitate de vederi», spre a goni impresia că ministrul de interne ar putea fi silit să-și facă geamantanul. Gazeta, organul prin care grăește colectivitatea când are să dea avertismente, mărturisește că există o «situație», care necesitează consfătuiri dese între membrii partidului. Voința Națională tace un limbagiu și acesta, destul de clar pentru cine vrea să priceapă. Nu trebuia însă și constatarea aceasta spre a convinge pe toată lumea că situația guvernului e din cele mai triste. Refuzul d-lui Aurelian de a primi portofoliul domeniilor, condițiile ce a pus pentru a intra în minister; atitudinea președintelui Senatului, care desaprobă pe față actele guvernului; lipsa din întrunirile majorității a elementelor mai culte din partid, cum sunt d-nii E. Costinescu, Em. Porumbaru, Vasile Lascar și alții; tratativele de a obține o împăcare cu d. Fleva, tratative ce se urmează și acum de unii fruntași ai colectivității, în ciuda primului-ministru care sl desaprobă—ce sunt toate acestea, dacă au dovezi suficiente despre zăpăceala ce domnește în partidul guvernamental? -------------------—mtm*--------------------- FRANȚA ȘI JERMANIA Citim în Figaro. Se petrece ceva misterios în Europa, în momentul acesta. S’ar putea zice că o mână invizibilă mișcă firele unor marionete detinate să joace o piesă al cărei desnodământ nu prea se întrevede. De vr’o zece zile mai multe ziare mari rusești, printre care Novosti, au pus în circulație ideia unei apropieri între Germania și Franța pe baza neutralizării Alsaciei-Lorenei, Metz și Strassburg devenind orașe deschise. Constatăm faptul fără a -l aprecia și suntem convinși că Franța e străină de campania aceasta prin presă care a trecut la noi neobservată până acum. Sigur e că în Germania a început să fie observată. Gazeta Națională declara ela «că e imposibil ca națiunea franceză să accepte ideia unei împăcări cu Germania pe bazele indicate, adică pe renunțarea la Alsacia-Lorena». «Cât despre Germania — a adăugat ziarul berlinez— ea nu poate înteții să accepte o mediațiune care ar implica cel puțin abolirea situațiunii teritoriale stabilită prin clauzele tratatului din Francfort. «Provinciile de dincolo de Rin nu fuseseră altădată cucerite, ci uzurpate de Franța, cum știu toți acei cari cunosc destinele orașului Metz, istoria războiului de 30 de ani și pe aceea a anilor următori. «Ele au fost unite din nou cu patriamumă prin torente de sânge german versate în resboiul ce ne a fost impus. «Ele constitue un sol sacrat pentru noi și aparțin imperiului german într’un mod cu totul indiscutabil. «Afară de aceasta, Germania nu se poate gândi să se împace cu Franța prin concesiuni de altă natură decât dacă concesiunile acestea n’ai un caracter care să le facă a fi considerate ca reparațiunea unei nedreptăți făcute națiunei franceze». Cu privire la această notă categorică a Gazetei Naționale trebue să semnalăm curiosul articol al colonelului von Egidy, fost ofițer în armata prusiană, care apăra, săptămâna trecută, teza ziarelor ruse. Evident că se petrece ceva. Ce ? Intr’un scop favorabil Franței? Ca manevră pentru a face presiune asupra Angliei ? Viitorul ne-o va spune poate. In orice caz, am crezut folositor să semnalăm o mișcare de idei de care o repetăm. Franța e străină. --------------------------------------------------- AFACEREA JJBEYFUS — Prin fir telegrafic — Paris, 18 Noembrie. Camera deputaților. Ca răspuns la interpelarea d-lui Gastelin, în privința afacerea ex-căpitanului Dreyfus, ministrul de resbel citește o declarație reamintind că condamnarea lui Dreyfus s-a pronunțat în unanimitate ; lucrul este judecat. Guvernul recomandă Camerei să nu prelungească o desbatere care ar putea să aibă incoveniente grave (Aplause). D. Castelin cere guvernului să ia măsuri energice pentru a împedica reînoirea unei campanii în favoarea lui Dreyfus și reclamă urmăriri în contra acelora cari, după ziare, au căutat să intimideze sau să cumpere pe membrii consiliului de resbel. D. Móline răspunde că guvernul n’are nici un motiv pentru a redeschide desbaterea ; lucrul este judecat. D. Castelln modifică ordinea sa de zi, guvernul o primește și Camera o adoptă în unanimitate. Ordinea de zi adoptată zice că Camera, unită într’un sentiment patriotic, și încrezătoare în guvern, pentru a căuta, dacă e loc, răspunderile relevate de la condamnarea trădătorului Dreyfus, trece la ordinea zilei. --------------------------------------------------- EVENIMENTELE DIN TURCIA — Prin fir telegrafic — Constantinopol, 18 Noembrie. Tribunalul special însărcinat să judece pe Armeni în urma evenimentelor de la 26 August, a condamnat la moarte pe episcopul armean al Koburgului Haskipel. Episcopul lipsia de la reședința sa în ziua când s'au petrecut evenimentele. Curtea de Casație a confirmat sentința de moarte pronunțată în contra episcopului armean din Bitlis, in urma turburărilor de la 1895. Filipopoli, 18 Noembrie. După știri din Constantinopol s’au făcut numeroase arestări printre musulmanii din acest oraș. VINERI 8/20 NOEMBRE 1896 UN NUMER 10 BANAfUMIURI ȘI VNSERȚII Linia 30 litere petit pag. IV.......................0,40 Reclame ...... » m................... . 2 «o * ..................... » NI.. . . . . 5Iim Brtin« anunciurile se privesc la Agenția Havas, 8 Place de la Bourse. ..N ___ v. « 7* REDACȚIA SI ADMINISTRATIA București, Pasagiul Român 7-8/* Londra, 18 Noembrie. Intr’un discurs pronunțat la Rochdale, lord Balfour a relevat faptul că e nevoie urgentă, în cazul când s’ar întreprinde o acțiune în favoarea Armenilor, ca ea să fie întreprinsă de Europa întreagă. Principalul obstacol la acțiunea celor șase puteri mari este bănuiala în contra Englitezei. Englitezei îi este cu neputință de a organiza, contra voinței Europei, o cruciadă care ar putea să nu fie folositoare Armenilor și ar impune poate marii Britanie o responsabilitate covârșitoare. Constantinopol, 18 Noembrie. Un edict imperial disolvă tribunalul special instituit în urma evenimentelor de la 26 August. Procesele rezultând din aceste evenimente vor fi supuse Curții de Casație. Prima listă de subscripție pentru înarmarea și echiparea soldaților turci trece peste 5.000 lire. Constantinopol, 18 Noembrie. Adunarea generală armenească a ales azi la scaunul patriarhal pe monseniorul Ormanian, episcop din Armash. Nu s’a produs nici un incident. PACEA ITAL0-ABISINIANĂ Depeșa prin care maiorul Nerazzini a comunicat guvernului italian încheierea păcei cu Menelik conține și un rezumat al condițiunilor pe temeiul cărora s’a ajuns la acest rezultat. Art. 1 al tratatului privește încetarea ostilităților; între cele două țări va domni de acum încolo pace și amiciție. —Art. 2 prevede anularea tratatului din Udali.—Art. 3 stipulează recunoașterea independenței necondiționate a Etiopiei.—Art. 4 sună astfel: Deoarece părțile contractante nu s’au unit asupra delimitării definitive a teritoriilor lor și sunt animate de dorința de a nu întrerupe tratările de pace din cauza acestei divergențe, rămâne convenit că în cursul unui an delegați speciali ai ambelor State vor stabili fruntariile pe baza unei înțelegeri amicale. Până atunci se vor respecta status quo ante și linia de fruntarie Mareb-Belesa-Mona.—Art. 5 . Până la delimitarea definitivă a granițelor guvernul italian se obligă a nu ceda nici un teritoriu, unei alte puteri ; în cazul când ar face-o, teritoriul cedat va cădea sub supremația Etiopiei.—Art. 6 : In interesul relațiunilor comerciale și industriale se poate încheia încă o convenție.— Art. 7 :Tratatul actual va fi comunicat puterilor de către părțile contractante.— Art. 8 . Tratatul va fi ratificat în timpul unei luni de la data încheierei. Convenția privitoare la liberarea prizonierilor conține stipulațiunile următoare : 1. In urma tratatului de pace prizonierii sunt liberi. Regele Menelik îî trimite pe toți înapoi la Harrar spre a’i putea îndrepta, după ratificarea tratatului, la Zeila. 2. Societatea cruce roșii italiene își poate trimite secțiunea la Gildessa spre a lua în primire pe prizonieri. 3 Italia va restitui guvernului etiopean cheltuielile făcute cu întreținerea prizonierilor. Negusul declară că nu fixează nici o sumă, ci are încredere în guvernul italian. Știrea despre încheierea tratatului de pace a făcut o impresie bună în Italia. Faptul că delimitarea graniței a fost amânată a provocat, ce e drept, oarecare nemulțumiri, totuși impresia generală e favorabilă, mai cu seamă că se știe acum că prizonierii sunt liberi. Din comentariile presei italiene relevăm următoarele: Popolo Romano recunoaște că s’a obținut tot ce s’a putut obține, dar se teme că delimitarea ulterioară a granițelor ar mai putea provoca desbinări. Don Chisciotte laudă prevederea și energia guvernului, care nu numai că a menținut intact teritoriul coloniei, dar l’a și lărgit dincolo de granițele stabilite prin tratatul de la Uclali. Ziarele opoziției judecă cu asprime tratatul preliminar. Nazione scrie că e rușinea cea mai mare ce s’a făcut până acum Italiei. Ziarul Roma acuză pe primul-ministru di Rudini de călcare a cuvântului, pentru că a semnat pacea fără a fi obținut făgăduiala Negusului că nu se va supune supremației vr’unei alte puteri. Martino exclamă: «S’a săvârșit! Italia e umilită și supusul de altă dată a devenit suveranul unei puteri mari!» Numai Gaszetta del Popolo spune cu sânge rece că după liberarea prizonierilor guvernul, Parlamentul și țara își