Timpul, noiembrie 1896 (nr. 242-265)

1896-11-08 / nr. 248

ANUL AL OPT­SPRE­ZECELEA — No. 248 EDIȚIA A TREIA UN NUMER 10 BANI «BASARESTELE In­ țară pe un an.................................................30 lei » pe «S> luni . . 18 lei » pa 3 luni.................................................10 lei Pentru străinătate, un an.......................... 50 lei 6*a l’safI.«* ziarul nostru se găsește cu 0,20 b. numărul la Agence de journaux ,Grangers, rue de Maubeuge, 69 și la toate chioșcurile. . REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA RncniTșlii, IPasagiu­l Român 7­ 8 IflepMrplii Un fenomen ciudat în mijlocul cri­zei care bântuie regimul colectivist este faptul netăgăduit că toate fră­­mîntările din tabăra guvernamentală au de scop înlăturarea șefului. Nu poți vorbi cu un liberal des­pre situațiunea actuală fără ca el să-ți mărturisească că d. Sturdza trebuie să se retragă și să facă loc unei alte formațiuni liberale. Disidenții voesc să-l răstoarne pen­tru a-i lua locul, colectiviștii îl sfă­tuiesc să se retragă pentru a nu că­dea împreună cu dânsul; în fine, u­­nanimitățile d-lui Sturdza sunt în ajunul de a deveni unanime în con­tra sa. Ciudată situațiune pentru un șef de partid ! Până încoace încolo d. Dimitrie Sturdza se îndeletnicește cu punerea la cale a echilibrului european. Neue Freie Presse ne-a destăinuit deunăzi ideile premierului nostru în privința cestiunei Orientului. Ce e drept, Vo­ința a publicat alaltă­ ori o notiță prin care desminte convorbirea primului­­ministru cu corespondentul ziarului vienez , dar desmințirea este atât de încurcată în­cât dintr’énsa reese că cele publicate de Neue Freie Presse sunt adevărate și că poate numai u­­nele cuvinte au fost rău­ înțelese de interlocutorul d-lui Sturdza. Nu e vorbă, primul-ministru al țărei românești se mai ocupă și cu alte lucruri: d-sa cataloghează bro­șurile pe care le-a primit de vreo câți­va ani încoace ; adună date sta­tistice ; se zice chiar că a întreprins un studiu adâncit al Pidalionului; principala sa ocupațiune, însă, este de a convinge pe partizanii săi că cestiunea Mitropolitului este sfârșită, ceea ce el însuși nu crede. Ori­cum ar fi, pozițiunea d-lui Di­mitrie Sturdza ca șef al partidului liberal este grav compromisă și, ori­câte articole va scrie Voința exal­tând isprăvile colectiviștilor din prima sesiune a Parlamentului, a doua se­siune se arată sub auspicii din cele mai defavorabile pentru guvern. Nu doar că majoritățile guvernamentale se vor transforma în minorități, nici că ne așteptăm la vreun vot neplă­cut guvernului din partea acestor Camere. Ferească D-zeu ! Ele au fost prea mult alese pe sprinceană ca să-șî poată permite niște asemenea acte de independență. Dar notele carac­teristice ale viitoarei sesiuni vor fi scandalul și sterilitatea. Scandal va fi de­sigur cu prilegiul monstruoasei detronări a Capului Bisericei, scandal în privința modu­lui cum ministrul dreptăței intervine în mersul justiției; scandal în ces­tiunea suprimărei subvențiunei școa­­lelor macedonene și a revocărei con­sulului general Radu Sturdza ; scan­dal cu imensa prostie săvârșită de generalul Budișteanu prin discredi­tarea armamentului infanteriei; scan­dal cu afacerea moșiei Potelu ; scan­dal cu marele gheșeft colectivist al prelungirea contractului lucrărilor por­tului Constanța fără licitațiune ; scan­dal cu afacerea Malaxa și cu alte cestiuni analoge în unele localități. Nu mai vorbim de convenția con­sulară cu Grecia, de cestiunea na­țională, de retragerea d-lui Pallade, de frământările ministeriale, în fine de o sumedenie de alte cestiuni și incidente care vor ocupa cu pri­sos timpul ce ar trebui să fie con­sacrat unor lucrări mai folositoare și mai spornice. Sterilitatea parlamentară este ine­rentă organismului partidului colec­tivist. Ea nu este accidentală sau excepțională, ci reiese firește din lipsa de autoritate a șefului. De aceea vedem ivindu-se tot cu mai multă tărie în cercurile liberale ideea înlăturărei domnului Dimitrie Sturdza. Cu fizicul decapitărei partidului, liberalii voesc să’l scoată din făga­șul primejdios în care ’l-a adus di­recția ocultă ce nu reprezintă de­cât continuarea regimului osândit la 1887-88. Elementele tinere și mai nepătate ale partidului voesc și ele să’și spună cuvântul. D. Sturdza, înconjurat de mamelu­­cii sai ocultiști, simt că din ziua când aceste elemente vor căpăta o oare­care putere, zilele sale ca șef al partidului vor fi numerate. De aceea, rezistă și amenință că, o dată cu densul, va cădea și partidul întreg de la putere și face să oglindească înaintea ochilor nemulțumiților tot felul de gogorițe exterioare, ca ces­tiunea armenească, complicații euro­peane, etc. Toate acestea, însă, sunt paliative; descompunerea partidului guvernant merge cu pași repezi; cu Sturdza sau fără Sturdza partidul liberal este osândit ca partid de guvernământ. Un singur an de regim colectivist a fost destul ca țara să peartă ori­ce iluziune în privința destoiniciei libe­ralilor în materie de guvernare. S’a dovedit că în ș­apte ani de opoziție partidul liberal nu s’a învrednicit măcar să se lepede de năravurile contractate, că este autoritar, călcă­tor de legi, umilit în fața străinului, primejdios Românismului, nefolosi­tor desvoltărei economice a torei, necinstit în procedimtate, fără busolă în politica sa exterioară prin faptul că este slugarnic pe de o parte și pro­­vocător pe de alta. Un asemenea regim nu se ras­toarnă : el cade de la sine. ---------------------------------------------------­ TELEGRAME Regele Serbiei la Viena Belgrad. 18 Noembre. împăratul Francisc­ Iosif a însărcinat pe ge­neralul Babic și pe maiorul Herdliczka, pentru a face serviciul de onoare pe lângă regele Ser­biei în timpul șederii sale la Viena. Aceste a­­tențiuni pentru Regele Alexandru au produs aci o impresiune minunată. Belgrad, 18 Noembre. Regele Serbiei va pleca Vineri seara la Viena. Contesa de Hartenau la Sofia Sofia. 18 Noembre. Contesa de Hartenau a sosit și a descins la palat. După amiazi s-a celebrat un serviciu funebru în capela unde sunt depuse în mod provizoriu rămășițele mortuare ale prințului Alexandru. D. Taptchileschtow, secretar general al con­siliului de miniștri, a fost atașat la persoana contesei. Vapor răsturnat Londra, 18 Noembre. Vaporul englez Memphis, făcând drumul de la Montreal la Avumuth, s-a răsturnat lângă Mirenhead. Căpitanul și o parte a echipagiului au scăpat ; nouă oameni au perit probabil. -------------------------------------------------------------------­ NOU SANTAGIU «Cu începere de mâine vom între­prinde o serie de articole ca răspuns la petiția către Rege» amenință Voința Națională de ieri — și azi s’a ținut de cuvânt. De­cât, în loc de articole cu miez care să dovedească, daca nu dreptatea cauzei ce apără, cel puțin o inteligență superioră la redactorul respectiv, Voința ne dă pelteaua unui petrolist, inferioară cu mult acelorași baliverne scrise și rescrise deja în organul lui Damaschin. Urmat cu opinia ad-hoc a reveren­dului Celibidachi și cu câteva păreri ale lui Șaguna, aplicabile la cu totul alte cazuri de­cât cel despre care se ocupă, redactorul însărcinat anume de Voința Națională să combată argumentele din petițiunea către Rege purcede de-a dreptul de la șantagiă — cum au făcut, cu tot așa de puțin succes, de alt­fel, predecesorii săi. Organul de căpetenie al colectivității zisese deja că plângerea adresată Re­gelui de către mitropolitul surghiunit pentru a obține o cămașe de noapte constitue o înfrângere a disciplinei mo­­nah­ale, înfrângere care trebuia să ex­­pire­ze înaltul prelat la rigorile regula­mentului monah­al. Amenințarea, însă, n’a înfricoșat pe nimeni. Când, îngrozită de păcatele patronilor ei, crezu că I. P. S. S. mitropolitul Ghenadie se va adresa Curții de Casa­ție pentru a-i cere sfarîmarea sentinței Sinodului, Voința încercă din nou să facă șantagiu asupra victimei de la Căl­­dărușani amintindu-i că nu știu care canon prevede grea pedeapsă pentru călugărul care se adresează «altui ju­deț» . Mai târziu, când, pentru a pune ca­păt desfrîului Voinței Naționale, mitro­politul Ghenadie îî intenză proces pen­tru defăimare și plastografie, gazeta guvernului făcu o nouă opintire pentru a intimida pe cel calomniat zicând că judecătorul de instrucție are toate do­vezile cari stabilesc că într’adevér ca­pul Bisericei a fost in corespondență cu ocnașul Mărgăritescu. Zadarnic toate. Atunci, în desperare de cauză, gu­vernul trimise la Căldărușani î­ntâiu pe vice-prezidentul Senatului pentru a pre­cupeți o împăcare, și apoi pe judecăto­rul de instrucție și pe primul procuror pentru a încerca un nou șantagiu asu­pra prelatului. La toate aceste,­­încercări cari au­ știr­bit și cinstea guvernului, și demnitatea magistraturei și prestigiul Sinodului, mi­tropolitul Ghenadie, sem­n ca tot omul cu conștiința curată, a rezistat mândru și nebiruit. Această atitudine trebuia să scoată din sărite pe revoluționarii din fruntea guvernului. Aceasta explică zăpăceala în care bălăcesc și necesitatea în care se găsesc de a angaja om anume care să facă șantagiu și asupra conservato­rilor scriind în articolu­l lăudat că «pe­tițiunea conservatorilor la M. S. Re­gele este neconstituțională și îndreptată în contra puterei judiciare bisericești !» Slab. Slab și prost. Cu conservatorii nu se vorbește în numele S­tului... Partenie, și încerca­rea de a o face e mai mult puerilă de­cât vinovată. In tot cazul, pentru a reedita pros­tiile lui Zaharia nu era nevoe de un redactor petrolist. Dan ----------------------K8S8S»«---------------------­ ZĂPĂCEALA Pe când Voința Națională se pre­face că nu a aflat încă nimic de întru­nirile convocate de d. Dim. Sturdza spre a se consfătui asupra situațiunii și continuă a vorbi de lucrările să­vârșite în precedenta sesiune parla­­lamentară— «Voința scrie necrologul guvernului d-lu. Sturdza,» zicea eri un liberal—,Gazeta a aflat­ în fine că s’a ținut o așa întrunire. «S’a discutat asupra situațiunii și asupra modului cum se va reîncepe lucrarea Parlamentului», scrie Gazeta. Ce s’a discutat asupra situațiunii ? Foaia colectivistă nu destăinuește ni­mic. «Vorbindu-se despre situațiune, adaogă acest ziar, s’a atins și agitația pe care o încearcă conservatorii in favoarea lui Ghenadie­. Atâta tot des­pre «situațiune». N’ar fi stricat, chiar în interesul colectivității, ca Gazeta, din momen­tul ce a căpătat libertatea să vor­bească, să fi arătat care e situația asupra căreia guvernul a simțit ne­voia să convoace mai multe întruniri de partizani. Gazeta să fi imitat măcar pilda Naționalului, care găsește că «în sînul partidului domnește unitate de vederi». Deosebirea între atitudinea celor trei ziare guvernamentale zugrăvește mai bine de­cât ori­ce adevărata situație a guvernului. Naționalul, organul d-lui Stolojan, ține să spue că există în partid «unitate de vederi», spre a goni impresia că ministrul de interne ar putea fi silit să-și facă geamantanul. Gazeta, organul prin care grăește co­lectivitatea când are să dea avertis­mente, mărturisește că există o «situ­ație», care necesitează consfătuiri dese între membrii partidului. Voința Na­țională tace­ un limbagiu și acesta, destul de clar pentru cine vrea să priceapă. Nu trebuia însă și constatarea a­­ceasta spre a convinge pe toată lumea că situația guvernului e din cele mai triste. Refuzul d-lui Aurelian de a primi portofoliul domeniilor, condițiile ce a pus pentru a intra în minister; a­­titudinea președintelui Senatului, care desaprobă pe față actele guvernului; lipsa din întrunirile majorității a ele­mentelor mai culte din partid, cum sunt d-nii E. Costinescu, Em. Porum­­baru, Vasile Lascar și alții; tratativele de a obține o împăcare cu d. Fleva, tratative ce se urmează și acum de unii fruntași ai colectivității, în ciuda pri­­mului-ministru care sl desaprobă­—ce sunt toate acestea, dacă au dovezi su­ficiente despre zăpăceala ce domnește în partidul guvernamental? -------------------—mtm*---------------------­ FRANȚA ȘI JERMANIA Citim în Figaro. Se petrece ceva misterios în Europa, în momentul acesta. S’ar putea zice că o mână invizibilă mișcă firele unor mario­nete d­etinate să joace o piesă al cărei desnodământ nu prea se întrevede. De vr’o zece zile mai multe ziare mari rusești, printre care Novosti, au pus în circulație ideia unei apropieri între Ger­mania și Franța pe baza neutralizării Al­­saciei-Lorenei, Metz și Strassburg devenind orașe deschise. Constatăm faptul fără a -l aprecia și suntem convinși că Franța e străină de campania aceasta prin presă care a trecut la noi neobservată până acum. Sigur e că în Germania a început să fie observată. Gazeta Națională declara ela «că e imposibil ca națiunea franceză să accepte ideia unei împăcări cu Germania pe bazele indicate, adică pe renunțarea la Alsacia-Lorena». «Cât despre Germania — a adăugat zia­rul berlinez­­— ea nu poate înteții să ac­cepte o mediațiune care ar implica cel puțin abolirea situațiunii teritoriale stabi­lită prin clauzele tratatului din Franc­fort. «Provinciile de dincolo de Rin nu fu­seseră altă­dată cucerite, ci uzurpate de Franța, cum știu toți acei cari cunosc destinele orașului Metz, istoria războiului de 30 de ani și pe aceea a anilor urmă­tori. «Ele au fost unite din nou cu patria­­mumă prin torente de sânge german versate în resboiul ce ne a fost impus. «Ele constitue un sol sacrat pentru noi și aparțin imperiului german într’un mod cu totul indiscutabil. «Afară de aceasta, Germania nu se poate gândi să se împace cu Franța prin con­cesiuni de altă natură de­cât dacă con­cesiunile acestea n’ai­ un caracter care să le facă­­ a fi considerate ca reparațiunea unei nedreptăți făcute națiunei franceze». Cu privire la această notă categorică a Gazetei Naționale trebue să semnalăm curiosul articol al colonelului von Egidy, fost ofițer în armata prusiană, care apăra, săptămâna trecută, teza ziarelor ruse. Evident că se petrece ceva. Ce ? Intr’un scop favorabil Franței? Ca manevră pen­tru a face presiune asupra Angliei ? Vii­­torul ne-o va spune poate. In ori­ce caz, am crezut folositor să semnalăm o miș­care de idei de care o repetăm. Franța e străină. ---------------------------------------------------­ AFACEREA JJBEYFUS — Prin fir telegrafic — Paris, 18 Noembrie. Camera deputaților. Ca răspuns la in­terpelarea d-lui Gastelin, în privința afa­cerea ex-căpitanului Dreyfus, ministrul de resbel citește o declarație reamintind că condamnarea lui Dreyfus s-a pronunțat în unanimitate ; lucrul este judecat. Gu­vernul recomandă Camerei să nu prelun­gească o desbatere care ar putea să aibă­ incoveniente grave (Aplause). D. Castelin cere guvernului să ia mă­­suri energice pentru a împedica reînoirea unei campanii în favoarea lui Dreyfus și reclamă urmăriri în contra acelora cari, după ziare, au căutat să intimideze sau să cumpere pe membrii consiliului­­ de resbel. D. Móline răspunde că guvernul n’are nici un motiv pentru a redeschide des­­baterea ; lucrul este judecat. D. Castelln modifică ordinea sa de zi, guvernul o primește și Camera o adoptă în unanimitate. Ordinea de zi adoptată zice că Camera, unită într’un sentiment patriotic, și în­crezătoare în guvern, pentru a căuta, dacă e loc, răspunderile relevate de la condamnarea trădătorului Dreyfus, trece la ordinea zilei. ---------------------------------------------------­ EVENIMENTELE DIN TURCIA — Prin fir telegrafic — Constantinopol, 18 Noembrie. Tribunalul special însărcinat să ju­dece pe Armeni în urma evenimente­lor de la 26 August, a condamnat la moarte pe episcopul armean al Ko­burgului Haskipel. Episcopul lipsia de la reședința sa în ziua când s'au petrecut evenimentele. Curtea de Casație a confirmat sen­tința de moarte pronunțată în con­tra episcopului armean din Bitlis, in urma turburărilor de la 1895. Filipopoli, 18 Noembrie. După știri din Constantinopol s’au făcut numeroase arestări printre mu­sulmanii din acest oraș. VINERI 8/20 NOEMBRE 1896 UN NUMER 10 BAN­­AfUMIURI ȘI VNSERȚII Linia 30 litere petit pag. IV.......................0,40 Reclame ...... » m................... . 2 «o * ..................... » NI.. . . . . 5I­im B­rtin« anunciurile se privesc la Agenția Havas, 8 Place de la Bourse. ..N ___ v. « 7* REDACȚIA SI ADMINISTRATIA București, Pasagiul Român 7-8/* Londra, 18 Noembrie. Intr’un discurs pronunțat la Roch­dale, lord Balfour a relevat faptul că e nevoie urgentă, în cazul când s’ar întreprinde o acțiune în favoarea Ar­menilor, ca ea să fie întreprinsă de Europa întreagă. Principalul obstacol la acțiunea celor ș­ase puteri mari este bănuiala în contra Englitezei. Englitezei îi este cu neputință de a organiza, contra voinței Europei, o cru­ciadă care ar putea să nu fie folosi­toare Armenilor și ar impune poate marii Britanie o responsabilitate co­vârșitoare. Constantinopol, 18 Noembrie. Un edict imperial disolvă tribuna­­lul special instituit în urma eveni­mentelor de la 26 August. Procesele rezultând din aceste evenimente vor fi supuse Curții de Casație. Prima listă de subscripție pentru înarmarea și echiparea soldaților turci trece peste 5.000 lire. Constantinopol, 18 Noembrie. Adunarea generală armenească a ales azi la scaunul patriarh­al pe monseniorul Ormanian, episcop din Armash. Nu s’a produs nici un in­cident. PACEA ITAL0-ABISINIANĂ Depeșa prin care maiorul Nerazzini a comunicat guvernului italian înche­ierea păcei cu Menelik conține și un rezumat al condițiunilor pe temeiul că­rora s’a ajuns la acest rezultat. Art. 1 al tratatului privește înceta­rea ostilităților; între cele două țări va domni de acum încolo pace și amiciție. —Art. 2 prevede anularea tratatului din Ud­ali.—Art. 3 stipulează recunoaș­terea independenței necondiționate a Etiopiei.—Art. 4 sună ast­fel: De­oare­ce părțile contractante nu s’au unit a­­supra delimitării definitive a teritoriilor lor și sunt animate de dorința de a nu întrerupe tratările de pace din cauza acestei divergențe, rămâne convenit că în cursul unui an delegați speciali ai ambelor State vor stabili fruntariile pe baza unei înțelegeri amicale. Până a­­tunci se vor respecta status quo ante și linia de fruntarie Mareb-Belesa-Mo­­na.—Art. 5 . Până la delimitarea de­finitivă a granițelor guvernul italian se obligă a nu ceda nici un teritoriu, unei alte puteri ; în cazul când ar face-o, teritoriul cedat va cădea sub suprema­ția Etiopiei.—Art. 6 : In interesul rela­­țiunilor comerciale și industriale se poa­te încheia încă o convenție.— Art. 7 :­­Tratatul actual va fi comunicat puteri­lor de către părțile contractante.— Art. 8 . Tratatul va fi ratificat în timpul u­­nei luni de la data încheierei. Convenția privitoare la liberarea pri­zonierilor conține stipulațiunile urmă­toare : 1. In urma tratatului de pace prizo­nierii sunt liberi. Regele Menelik îî tri­mite pe toți înapoi la Harrar spre a’i putea îndrepta, după ratificarea trata­tului, la Zeila. 2. Societatea cruce­ ro­șii italiene își poate trimite secțiunea la Gildessa spre a lua în primire pe pri­zonieri. 3 Italia va restitui guvernului etiopean cheltuielile făcute cu întreți­nerea prizonierilor. Negusul declară că nu fixează nici o sumă, ci are încre­dere în guvernul italian. Știrea despre încheierea tratatului de pace a făcut o impresie bună în Italia. Faptul că delimitarea graniței a fost a­­mânată a provocat, ce e drept, oare­­care nemulțumiri, totuși impresia gene­rală e favorabilă, mai cu seamă că se știe acum că prizonierii sunt liberi. Din comentariile presei italiene rele­văm următoarele: Popolo Romano recunoaște că s’a ob­ținut tot ce s’a putut obține, dar se teme că delimitarea ulterioară a granițelor ar mai putea provoca desbinări. Don Chisciotte laudă prevederea și e­­nergia guvernului, care nu numai că a menținut intact teritoriul coloniei, dar l’a și lărgit dincolo de granițele stabi­lite prin tratatul de la Uclali. Ziarele opoziției judecă cu asprime tratatul preliminar. Nazione scrie că e rușinea cea mai mare ce s’a făcut până acum Italiei. Ziarul Roma acuză pe primul-minis­tru di Rudini de călcare a cuvântului, pentru că a semnat pacea fără a fi ob­ținut făgăduiala Negusului că nu se va supune supremației vr’unei alte pu­teri. Martino exclamă: «S’a săvârșit! Ita­lia e umilită și supusul de altă dată a devenit suveranul unei puteri mari!» Numai Gaszetta del Popolo spune cu sânge rece că după liberarea prizonie­rilor guvernul, Parlamentul și țara își

Next