Timpul, octombrie 1991 (Anul 2, nr. 192-213)
1991-10-02 / nr. 192
Popor roman* NU GREȘEȘTE CINE CREDE ÎNTINS COTIDIAN SOCIAL-POLITIC-CULTURAL INDEPENDENT Mineriada — o conspirație? • La Reșița, nu se pregătea nici o grevă generală ! Fără îndoială, intervenția senatorului Gelu Voican în ședința de luni a camerelor reunite ale parlamentului — retransmisă apoi integral de postul național de televiziune — propune cea mai spectaculoasă versiune cu privire la sursele, organizatorii, obiectivele și desfășurarea evenimentelor care au traumatizat, săptămîna trecută, viața politică a țării și structurile puterii Nu lipsește nici unul din ingredientele obișnuite scenariilor de tip senzațional: organizații clandestine, război psihologic, foști activiști, comuniști, șefi pesemiști, nume compromise, securiști trecuți în rezervă, ziariști angajați în cabale, antisemitism, inspirație sovietică, conexiuni internaționale, finanțări de la Moscova, parole, coduri, conspirații. In vreme ce eșaloane întregi de analiști specializați in asemenea chestiuni dificile încă bîjbite in căutarea unei imagini riguroase a celor întîmplate, senatorul de Buzău a oferit pe tavă toate cheile cu care poate fi dezlegată enigma mineriadei și poate a celei mai grave crize consumate în România după legitimizarea structurilor democratice prin alegeri libere. Cum afirmațiile d-sale nu s-au rezumat la o relatare a unor fapte, ci au avut ca țintă măsuri — unele acceptabile — deopotrivă politice și represive, ne putem aștepta, pe bună dreptate, ca factorii competenți să-i examineze discursul, să decidă în consecință și să facă publice concluziile desprinse. Avem nevoie de adevăr ca de aer, lumină sau tine. Deocamdată, cel puțin o notă falsă este de sesizat în scenariul personal al dlui Gelu Voican. D-sa a afirmat că, între altele, conspiratorii s-ar fi bizuit și pe o grevă — probabil generală — la Reșița. Sintem în fața unei minciuni și această convingere ne-a fost confirmată de convorbiri avute ieri cu cei mai îndreptățiți să știe de pregătirea unei greve: lideri sindicali din mari întreprinderi, în argumentarea chiar a unei ipoteze — dar senatorul de Buzău ne-a asigurat de certitudinea veridicității faptelor pe care le-a relatat —, uneori, o singură fisură e îndeajuns să pună sub semnul îndoielii întregul ei edificiu. Discursul în cauză deocamdată nu rezolvă nimic, în schimb pune noi întrebări, încă mai serioase. Ce scop urmărește senatorii de Buzău ? Scenariul său este doar o validare a tezei, deja formulată, că ne-am aflat în prezența unui puci de tip comunist? Sau am fost, ascultîndu-l, martorii unei post-festuri tentative de a salva imaginea premierului Petre Roman și de a o umbri, prin contrast logic, pe cea a președintelui Ion Iliescu ? Ce puteri oculte și ce servicii de informații ultrasecrete și paralele cu cele legale are la dispoziție Un senator, și în ce cadru legal a putut acționa pentru a culege șirul de informații prezentate camerelor parlamentului și țării ? Nu cumva d-sa a urmărit ca, printr-un efect emoțional formidabil, să mute accentul de pe un plan al problemei, pe altul : suprafața, in locul profunzimii ? Timotei JURJICA Furnalul moare, dar nu se predă Moartea furnalelor a fost și rămîne drama furnaliștilor reșițeni. Unii au înțeles-o, majoritatea au contestat-o. Pînă la urmă, furnalele au fost sacrificate în favoarea oțelăriei. O curiozitate reportericească ne-a readus zilele acestea în perimetrul oțelăriei. Pe platoul de elaborare, în halele de pregătire am reîntîlnit o parte din jurnaliști, încercau din răsputeri să se acomodeze cu noile condiții de muncă. Cei mai mulți însă, în timp ce vorbeau, aruncau priviri discrete în direcția jurnalelor. Ei nu și-au pierdut încă speranța că odată și odată... Din păcate, am aflat și lucruri care nu pot fi trecute sub tăcere. Iar dacă nu se iau măsurile care se impun s-ar putea să se adeverească ceea ce ne spunea un jurnalist și anume că „moartea jurnalelor va însemna sinuciderea oțelăriei și apoi închiderea combinatului“, întrucît nimeni nu dorește aceasta, să spunem deci lucrurilor pe nume. Cît nu este încă prea tîrziu. S-a spus de către conducera combinatului că una din cauzele pentru care nu funcționează cel puțin patru cuptoare din cine la oțelărie ar fi lipsa oțelurilor și că prin redistribuirea topitorilor de la furnale, vor merge neapărat patru. Topitorii așteptați au venit, dar și acum merg doar trei cuptoare. Aceeași conducere i-a asigurat pe jurnaliști că există suficient fier vechi pentru ca oțelăria să elaboreze 30-40 000 tone de oțel lunar. Un adevăr care începe să șchioapete. In ultimele trei zile, media de oțel n-a depășit 500 de tone. Or, dacă se păstrează acest ritm, în loc de 17 000 tone lunar, cît au realizat oțelarii (dar cu aport de fontă lichidă), se va mai reduce cantitatea cu vreo 23000 de tone. Ca să mascheze lipsa fierului vechi, șeful oțelăriei — care a dat garanții că nu vor fi probleme — dă acum frecvent dispoziții să se refacă vatra cuptoarelor, deși acestea n-au nici un bar. Se pare că cineva a greșit calculele. Sau nu le-a făcut nimeni niciodată. înainte, pentru o șarjă se băgau în cuptor 140-160 tone fier vechi și 100-120 tone fontă lichidă. Dispărînd furnalele a dispărut și fonta lichidă. In aceste condiții, trebuie mers aproape la dublu, adică 260 tone numai fier vechi. Or, îndemnul la refacerea permanentă a vetrelor e un semn că fierul veche Gheorghe DOLOT (Continuare în pag. a 2-a) Statul nu-i ajută pe țărani Și-nante prigorenii erau cunoscuți ca buni gospodari și destoinici crescători de animale. Dădeau și atunci tot felul de produse la stat pe un preț modest, ce-i drept. Apoi, după revoluție, și-au zis c-a venit, in sfîrșit vre ■mea lor, a celor cu pămînt, cu brațe tari și pricepere de gospodari. Și s-au pus serios pe treabă. Cu mașini și utilaje agricole moderne. Cu dragoste de-a avea în bătătură cît mai multe animale. Și să facă totul, cu maimult folos, întru belșug și prosperitate. In comuna Prigor există, astăzi, 58 de tractoare particulare și 5 combine. Firesc, nu există pămînt nelucrat. Ca în aUra alte sate unde mari suprafețe au rămas în paragină, are nimănui. Acolo, cooperativele agricole s-au desființat, iar noii propietari n-au nici acum acte clate de intrare in proprietate. Nu sînt stimulați să cultive terenul, atîta timp cît prețul lucrărilor, stabilit de stat, este aberant, iar prețul girului este limitat, tot de stat, la numai 8 lei kilogramul. Un pixuleț de Coca-Cola face cît 11-12 kg de griu. Și ne mai mirăm că deja se simt primele semne ale viitoarei crize de pîine... Dar nu despre acest gen de nedreptățiri ale țăranului vrem să vorbim acum. La Prigor, cum spuneam, oamenii și-au cumpărat și-și vor mai cumpăra tractoare, alte mașini agricole. Aici se profilează clar tipul de minifermă agricolă puternică și rentabilă. Cît țăranu-i țăran, nu-și lasă pămîntul nelucrat, începe iarăși să crească nurnă- Nicolae SÎRBU (Continuare în pag a 2-a) ANUL I / NR. 192 (455) MIERCURI REȘIȚA 2 OCTOMBRIE 1991 4 pagini — 5 lei în urma consultărilor din ultimele zile, finalizate ieri printr-un dialog al președintelui Ion Iliescu cu liderii partidelor politice reprezentate în parlament, domnul Teodor Stolojan a fost însărcinat de șeful Statului cu formarea noului guvern. 7 ZILE LA PRIMĂRIA REȘIȚEI Agenda de lucru a primăriei municipiului a fost deosebit de încărcată în săptămîna care a trecut, organizate două Astfel, au fost simpozioane, joi a avut loc ședința de lucru a primăriei în care au fost dezbătute problemele referitoare la încălzire și aprovizionarea cu combustibil pentru iarnă. Astfel, prin grija primăriei s-au adus, deocamdată, 46,5 tone lemne de foc și 4 vagoane de bricheți. Sînt în discuție probleme legate de aprovizionarea cu petrol și motorină 7 ZILE LA POLIȚIE Dl căpitan Valentin Homescu, purtătorul de cuvînt al poliției, ne-a declarat: „A fost, pe drept cuvînt, o săptâmină a violenței!“ Se pare că are dreptate din moment ce decursul celor șapte zile treîndute, au avut loc patru accidente grave de circulație, și trei crime. Iată, succint, cîteva cazuri: Marți, 24 septembrie, la ora 21, pe Calea Caransebeșului din municipiul Reșița, Gheorghe Boteanu, în vîrstă de 24 ani, pilotînd autoturismul ICS-4211, lovește violent pe trecerea de pietoni pe Geister Maria, în vîrstă de 55 ani, în aceeași zi, dar în jurul orei 20, în comuna Cornereva, Ion Stanciu, Nicușor Stanciu și Gheorghe Țepeneag, aflindu-se în stare de ebrietate, s-au aplicat mai multe lovituri de cuțit lui Nistor Surdulescu: în ziua de 26 septembrie, în jurul orei 22,30, pe raza comunei Armeniș, Galambuza Ion, de 27 de ani, a fost victima unui omor prin lovituri cu un corp contondent, in zona capului, de către Avram Ștefan, de 28 ani, care se o rubrică realizată de Mario BMINT (Continuare în pag a 3-a) Și „Salvarea“ trebuie salvată! • Mașinații și falsuri în adeverințe medicale îi cunoaștem pe dțiva oameni care lucrează la „Salvare“. Fie că-i vorba de doctorul Cotîrlă, șeful stației, de liderul de sindicat, ale cărui revendicări le-am susținut, sau de șoferii mereu pe drumuri, în cursă contra cronometru pentru salvarea vieților omenești. Despre greutățile lor, despre simțul datoriei, zi și noapte, am mai scris. De aceea, parcă nu-mi venea să-mi cred urechilor, cînd i-am ascultat pe domnii ing. Bejan, de la R.M.A.S., și Mircioane, vicelider de sindicat la Combinatul Siderurgic S.A. — Reșița. Ce spun dumnealor ? Un lucru foarte simplu și foarte grav. Că, în anumite secții, unele persoane își permit grave abateri de la disciplina de muncă, absentează nemotivat, sub paravanul unor adeverințe medicale eliberate de medicii de la „Salvare“, din Reșița, în timp ce oameni serioși și buni muncitori sunt puși pe liber, prin reducerea locurilor de muncă și șomaj, sunt destui care nu pățesc nimic, folosindu-se de astfel de adeverințe. Caz concret. In ziua de 13 septembrie, Ioan Sablanovschi, muncitor tratamentist la secția 2500, era de pază, schimbul II, la forța nouă. Un loc de muncă ce solicită o protecție specială, fiind vorba de gaz metan și altele. Și totuși, la ora 21, cînd a fost controlat, cel în cauză nu era deloc Nicolae SÎNBU (Continuare în pag. a 3-a) Vise roz de tîlhar In după-amiaza zilei de 19 septembrie a.c., Gheorghe Ciortan din Caransebeș, in vîrstă de 22 de ani, odihnit și viguros, pentru că din p.d.v.-ul lui, munca este bună doar pentru negri și sclavi, mișună teleleu de colo-colo prin oraș, cu ochi, lui de viezure drogat, vigilenți și în patru. Ajunge, în cele din urmă, la un birt privat de la autogară, loc de pripas și de iscodit pentru că aici ospătăriță era nevastă-sa. Maria Ciortan, între două turi, observă că țurci și-o uită unul dintre consumatori, Gheorghe Șoandă, din Goleț, tată de trei copii, muncitor ceferist la stația Catarsebeș, este in bani, il fixează insistent și nu-i mai dă drumul. Tîlharul își găsise prada, cum naiba era s-o mai scape ? In jurul orei unu din noapte, Gheorghe Șoandă o ia din joc spre autogară, de unde intenționa să ia un autobuz spre casă. Mișcarea nu-i scapă derbedeului și pîșpiș, pe urmele omului, îl ajunge într-un colț și tabără pe el. Morișca pumnilor se pune în mișcare și victima, căzută la pămînt, nu mai poate opune rezistență. Este jumulită cu dexteritate de șapte mii de Mircea CAVADIA (Continuare în pag a 3-a) TRANSPARENȚĂ LA PARLAMENT lișa din spate Cele două casete pierdute de un lucrător al Televiziunii Române trebuiau să prezinte țării pasajul cel mai dramatic de la Adunarea Deputaților, modul în care minerii au dat buzna și parlamentarii nunțarea bîtelor, stăteau sub ametopoarelor pietrelor. Din intîmplare (?!) înșisă, tocmai aceste casete pierdut ca atîtea altele. Am s-au aflat însă că posturi străine de televiziune au difuzat aceste imagini... Trăirile în acele clipe, acolo în interiorul parlamentului, au fost dramatice și contradictorii, înăuntru — minerii și însoțitorii lor amenințau cu vorba, cu toprul și cu bîta. Afar — ortacii lor strigau: „dacă t ’a ieșiți, vă scoatem noi“. Evidtt ca nu veniseră cu gîndul să icite adunarea. Și, cu toate arstea, parlamentul țării a reușit a -i domine. Dl Dan Marțian a dă dovadă de o mare diplomație de tact și înțelepciune, în pament nu au fost violențe. Poate mici altercații. La una din ele a fost angajat și un parlamenta din Caraș-Severin, care tocul venea spre sală. Dar în afară de două geamuri sparte și niște urme de topor Pe tocul unei uși nu au rămas alte urme de violență. Ceea ce s-a întîmplat în Adunarea Deputaților nu s-a consumat numai la tribună, nu a însemnat numai dialogul de la microfon. Parlamentarii noștrii, revendicîndu-se județului dintr-o vatră siderurgică, au dobîndit o altă imagine în fața minerilor, au reușit să se apropie de ei. După ce dl Antonică Dijmărescu Dorina SGAVERDIA (Continuare în pag. a 3-a)