Timpul, octombrie 1991 (Anul 2, nr. 192-213)

1991-10-02 / nr. 192

Popor roman* NU GREȘEȘTE CINE CREDE ÎN­TINS COTIDIAN SOCIAL-POLITIC-CULTURAL INDEPENDENT Mineriada — o conspirație? • La Reșița, nu se pregă­tea nici o grevă generală ! Fără îndoială, intervenția se­natorului Gelu Voican în ședin­ța de luni a camerelor reunite ale parlamentului — retransmisă apoi integral de postul național de televiziune — propune cea mai spectaculoasă versiune cu privire la sursele, organizatorii, obiectivele și desfășurarea eve­nimentelor care au traumatizat, săptămîna trecută, viața politică a țării și structurile puterii­ Nu lipsește nici unul din ingredien­tele obișnuite scenariilor de tip senzațional: organizații clandes­tine, război psihologic, foști acti­viști, comuniști, șefi pesemiști, nume compromise, securiști tre­cuți în rezervă, ziariști angajați în cabale, antisemitism, inspira­ție sovietică, conexiuni interna­ționale, finanțări de la Moscova, parole, coduri, conspirații. In vreme ce eșaloane întregi de a­­naliști specializați in asemenea chestiuni dificile încă bîjbite in căutarea unei imagini riguroase a celor întîmplate, senatorul de Buzău a oferit pe tavă toate chei­le cu care poate fi dezlegată e­­nigma mineriadei și poate a celei mai grave crize consumate în România după legitimizarea structurilor democratice prin ale­geri libere. Cum afirmațiile d-sale nu s-au rezumat la o relatare a unor fapte, ci au avut ca țintă măsuri — unele acceptabile — deopotrivă politice și represive, ne putem aștepta, pe bună drep­tate, ca factorii competenți să-i examineze discursul, să decidă în consecință și să facă publice con­cluziile desprinse. Avem nevoie de adevăr ca de aer, lumină sau tine. Deocamdată, cel puțin o notă falsă este de sesizat în scenariul personal al dlui Gelu Voican. D-sa a afirmat că, între altele, conspiratorii s-ar fi bizuit și pe o grevă — probabil generală — la Reșița. Sintem­ în fața unei minciuni și această convingere ne-a fost confirmată de convor­biri avute ieri cu cei mai îndrep­tățiți să știe de pregătirea unei greve: lideri sindicali din mari întreprinderi, în argumentarea chiar a unei ipoteze — dar sena­torul de Buzău ne-a asigurat de certitudinea veridicității fapte­lor pe care le-a relatat —, une­ori, o singură fisură e îndeajuns să pună sub semnul îndoielii în­tregul ei edificiu. Discursul în cauză deocamdată nu rezolvă nimic, în schimb pu­ne noi întrebări, încă mai serioa­se. Ce scop urmărește senatorii­ de Buzău ? Scenariul său este doar o validare a tezei, deja for­mulată, că ne-am aflat în pre­zența unui puci de tip comunist? Sau am fost, ascultîndu-l, mar­torii unei post-festuri tentative de a salva imaginea premieru­lui Petre Roman și de a o umbri, prin contrast logic, pe cea a pre­ședintelui Ion Iliescu ? Ce puteri oculte și ce servicii de informa­­­ții ultrasecrete și paralele cu ce­le legale are la dispoziție Un se­nator, și în ce cadru legal a pu­tut acționa pentru a culege șirul de informații prezentate camere­lor parlamentului și țării ? Nu cumva d-sa a urmărit ca, prin­­tr-un efect emoțional formidabil, să mute accentul de pe un plan al problemei, pe altul : suprafața, in locul profunzimii ? Timotei JURJICA Furnalul moare, dar nu se predă Moartea furnalelor a fost și rămîne drama furnaliștilor reși­­țeni. Unii au înțeles-o, majorita­tea au contestat-o. Pînă la urmă, furnalele au fost sacrificate în favoarea oțelăriei. O curiozitate reportericească ne-a readus zile­le acestea în perimetrul oțelă­riei. Pe platoul de elaborare, în halele de pregătire am reîntîlnit o parte din jurnaliști, încercau din răsputeri să se acomodeze cu noile condiții de muncă. Cei mai mulți însă, în timp ce vorbeau, aruncau priviri discrete în direc­ția jurnalelor. Ei nu și-au pier­dut încă speranța că odată și odată... Din păcate, am aflat și lucruri care nu pot fi trecute sub tăcere. Iar dacă nu se iau măsurile care se impun s-ar putea să se adeve­rească ceea ce ne spunea un jur­­nalist și anume că „moartea jur­nalelor va însemna sinuciderea oțelăriei și apoi închiderea com­binatului“, întrucît nimeni nu do­rește aceasta, să spunem deci lu­crurilor pe nume. Cît nu este încă prea tîrziu. S-a spus de către conducer­a combinatului că una din cauzele pentru care nu funcționează cel puțin patru cuptoare din cine­ la oțelărie ar fi lipsa oțelurilor și că prin redistribuirea topitorilor de la furnale, vor merge neapărat patru. Topitorii așteptați au ve­nit, dar și acum merg doar trei cuptoare. Aceeași conducere i-a asigurat pe jurnaliști că există suficient fier vechi pentru ca oțelăria să elaboreze 30-40 000 tone de oțel lunar. Un adevăr care începe să șchioapete. In ul­timele trei zile, media de oțel n-a depășit 500 de tone. Or, da­că se păstrează acest ritm, în loc de 17 000 tone lunar, cît au rea­lizat oțelarii (dar cu aport de fontă lichidă), se va mai reduce cantitatea cu vreo 2­3000 de tone. Ca să mascheze lipsa fierului vechi, șeful oțelăriei — care a dat garanții că nu vor fi proble­me — dă acum­ frecvent dispozi­ții să se refacă vatra cuptoarelor, deși acestea n-au nici­ un bar. Se pare că cineva a greșit calcu­lele. Sau nu le-a făcut nimeni niciodată. înainte, pentru o șar­jă se băgau în cuptor 140-160 to­ne fier vechi și 100-120 tone fon­tă lichidă. Dispărînd furnalele a dispărut și fonta lichidă. In a­­ceste condiții, trebuie mers a­­proape la dublu, adică 260 tone numai fier vechi. Or, îndemnul la refacerea permanentă a vetre­­lor e un semn că fierul vech­­e Gheorghe DOLOT (Continuare în pag. a 2-a) Statul nu-i ajută pe țărani Și-na­nte prigorenii erau cu­noscuți ca buni gospodari și de­stoinici crescători de animale. Dădeau și­ atunci tot felul de pro­duse la stat pe un preț modest, ce-i drept. Apoi, după revoluție, și-au zis c-a venit, in sfîrșit vre ■­mea lor, a celor cu pămînt, cu brațe tari și pricepere de gospo­dari. Și s-au pus serios pe trea­bă. Cu mașini și utilaje agricole moderne. Cu dragoste de-a avea în bătătură cît mai multe ani­male. Și să facă totul, cu mai­­mult folos, întru belșug și pros­peritate. In comuna Prigor există, as­tăzi, 58 de tractoare parti­cul­are și 5 combine. Firesc, nu există pămînt nelucrat. Ca în aU­ra al­te sate unde mari suprafețe au rămas în paragină, are nimănui. Acolo, cooperativele agricole s-au desființat, iar noii prop­ietari n-au nici acum acte clate de in­trare in proprietate. Nu sînt sti­mulați să cultive terenul, atîta timp cît prețul lucrărilor, stabi­lit de stat, este aberant, iar pre­țul girului este limitat, tot de stat, la numai 8 lei kilogramul. Un pixuleț de Coca-Cola face cît 11-12 kg de griu. Și ne mai mi­răm că deja se simt primele semne ale viitoarei crize de pîi­­ne... Dar nu despre acest gen de nedreptățiri ale țăranului vrem să vorbim acum. La Prigor, cum spuneam, oamenii și-au cumpă­rat și-și vor mai cumpăra trac­toare, alte mașini agricole. Aici se profilează clar tipul de mini­­fermă agricolă puternică și ren­tabilă. Cît țăranu-i țăran, nu-și lasă pămîntul nelucrat, începe iarăși să crească nurnă- Nicolae SÎRBU (Continuare în pag a 2-a) ANUL­­ I / NR. 192 (455) MIERCURI REȘIȚA 2 OCTOMBRIE 1991 4 pagini — 5 lei în urma consultărilor din ultimele zile, finalizate ieri printr-un dialog al președinte­lui Ion Iliescu cu liderii par­tidelor politice reprezentate în parlament, domnul Teodor Stolojan a fost însărcinat de șeful Statului cu formarea noului guvern. 7 ZILE LA PRIMĂRIA REȘIȚEI Agenda de lucru a primă­riei municipiului a fost deose­bit de încărcată în săptămîna care a trecut, organizate două Astfel, au fost simpozioane, joi a avut loc ședința de lu­cru a primăriei în care au fost dezbătute problemele re­feritoare la încălzire și apro­vizionarea cu combustibil pentru iarnă. Astfel, prin gri­ja primăriei s-au adus, deo­camdată, 46,5 tone lemne de foc și 4 vagoane de bricheți. Sînt în discuție probleme le­gate de aprovizionarea cu pe­trol și motorină 7 ZILE LA POLIȚIE Dl căpitan Valentin Homes­­cu, purtătorul de cuvînt al po­liției, ne-a declarat: „A fost, pe drept cuvînt, o săptâmină a violenței!“ Se pare că are dreptate din moment ce decursul celor șapte zile tre­în­dute, au avut loc patru acci­dente grave de circulație, și trei crime. Iată, succint, cîte­­va cazuri: Marți, 24 septembrie, la ora 21, pe Calea Caransebeșului din municipiul Reșița, Gheor­­ghe Boteanu, în vîrstă de 24 ani, pilotînd autoturismul I­CS-4211, lovește violent pe trecerea de pietoni pe Geister Maria, în vîrstă de 55 ani, în aceeași zi, dar în jurul orei 20, în comuna Cornereva, Ion Stanciu, Nicușor Stanciu și Gheorghe Țepeneag, aflindu-se în stare de ebrietate, s-au a­­plicat mai multe lovituri de cuțit lui Nistor Surdulescu: în ziua de 26 septembrie, în jurul orei 22,30, pe raza co­munei Armeniș, Galambu­za Ion, de 27 de ani, a fost vic­tima unui omor prin lovituri cu un corp contondent, in zona capului, de către Avram Ștefan, de 28 ani, care se o­ rubrică realizată de Mario BMI­NT (Continuare în pag a 3-a) Și „Salvarea“ trebuie salvată! • Mașinații și falsuri în adeverințe medicale îi cunoaștem pe dțiva oameni care lucrează la „Salvare“. Fie că-i vorba de doctorul Cotîrlă, șeful stației, de liderul de sindi­cat, ale cărui revendicări le-am susținut, sau de șoferii mereu pe drumuri, în cursă contra crono­metru pentru salvarea vieților omenești. Despre greutățile lor, despre simțul datoriei, zi și noapte, am mai scris. De­ aceea, parcă nu-mi venea să-mi cred urechilor, cînd i-am ascultat pe domnii ing. Bejan, de la R.M.A.S., și Mircioane, viceli­­der de sindicat la Combinatul Siderurgic S.A. — Reșița. Ce spun dumnealor ? Un lucru foar­te simplu și foarte grav. Că, în anumite secții, unele persoane își permit grave abateri de la disci­plina de muncă, absentează ne­motivat, sub paravanul unor a­­deverințe medicale eliberate de medicii de la „Salvare“, din Re­șița, în timp ce oameni serioși și buni muncitori sunt puși pe liber, prin reducerea locurilor de muncă și șomaj, sunt destui care nu pă­țesc nimic, folosindu-se de astfel de adeverințe. Caz concret. In ziua de 13 sep­tembrie, Ioan Sablanovschi, mun­citor tratamentist la secția 2500, era de pază, schimbul II, la for­ța nouă. Un loc de muncă ce so­licită o protecție specială, fiind vorba de gaz metan și altele. Și totuși, la ora 21, cînd a fost con­trolat, cel în cauză nu era deloc Nicolae SÎN­BU (Continuare în pag. a 3-a) Vise roz de tîlhar In după-amiaza zilei de 19 septembrie a.c., Gheorghe Ciortan din Caransebeș, in vîrstă de 22 de ani, odihnit și viguros, pentru că din p.d.v.-ul lui, munca este bu­nă doar pentru negri și sclavi, mișună teleleu de colo-colo prin oraș, cu ochi,­ lui de vie­zure drogat, vigilenți și în pa­tru. Ajunge, în cele din urmă, la un birt privat de la auto­­gară, loc de pripas și de isco­dit pentru că aici ospătăriță era nevastă-sa. Maria Cior­tan, între două turi, observă că țurci și-o uită­ unul dintre consumatori, Gheorghe Șoan­­dă, din Goleț, tată de trei co­pii, muncitor ceferist la sta­ția Catarsebeș, este in bani, il fixează insistent și nu-i mai dă drumul. Tîlharul își gă­sise prada, cum naiba era s-o mai scape ? In jurul orei unu din noap­te, Gheorghe Șoandă o ia din joc spre autogară, de unde in­tenționa să ia un autobuz spre casă. Mișcarea nu-i sca­pă derbedeului și pîș­­piș, pe urmele omului, îl ajunge în­­tr-un colț și tabără pe el. Morișca pumnilor se pune în mișcare și victima, căzută la pămînt, nu mai poate opune rezistență. Este jumulită cu dexteritate de șapte mii de Mircea CAVADIA (Continuare în pag a 3-a) TRANSPARENȚĂ LA PARLAMENT lișa din spate Cele două casete pierdute de un lucrător al Televiziunii Ro­mâne trebuiau să prezinte țării pasajul cel mai dramatic de la Adunarea Deputaților, modul în care minerii au dat buzna și parlamentarii nunțarea bîtelor, stăteau sub ame­topoarelor pietrelor. Din intîmplare (?!) în­și­să, tocmai aceste casete pierdut ca atîtea altele. Am s-au a­­flat însă că posturi străine de televiziune au difuzat aceste i­­m­agini... Trăirile în acele clipe, acolo în interiorul parlamentului, au fost dramatice și contradictorii, înă­untru — minerii și însoțitorii lor amenințau cu v­orba, cu top­rul și cu bîta. Afa­r — ortacii lor strigau: „dacă t ’a ieșiți, vă scoa­tem noi“. Evidt­t ca nu veniseră cu gîndul să i­cite adunarea. Și, cu toate ar­stea, parlamentul țării a reușit a -i domine. Dl Dan Marțian a dă dovadă de o ma­re diplomație de tact și înțelep­ciune, în pa­­ment nu au fost violențe. Poate mici altercații. La una din ele a fost angajat și un parlamenta din Caraș-Seve­­rin, care tocu­l venea spre sa­lă. Dar în afară de două geamuri sparte și niște urme de topor Pe tocul unei uși nu au rămas alte urme de violență. Ceea ce s-a întîmplat în Adu­narea Deputaților nu­­ s-a consu­mat numai la tribună, nu a în­semnat numai dialogul de la mi­crofon. Parlamentarii noștrii, revendicîndu-se județului dintr-o vatră siderurgică, au dobîndit o altă imagine în fața minerilor, au reușit să se apropie de ei. Du­pă ce dl Antonică Dijmărescu Dorina SGAVERDIA (Continuare în pag. a 3-a)

Next