Timpul, septembrie 1994 (Anul 5, nr. 172-193)

1994-09-01 / nr. 172

POPOR ROMÂN, NU GREȘEȘTE CINE CREDE /N TINE p P ANUL V 1 SEPTEMBRIE REȘIȚA JOI NR. 172 (1196) 1991 COTIDIAN SOCIAL-POLITIC-CULTURAL INDEPENDENT ISSN 1221-1184 8 pagini 150 lei Apel fără glas Greu încercată în atîtea rin­duri, de istorie ca și de stihii, blinda și nostalgica noastră Moldovă a mai îndurat încă o crîncenă lovitură în zilele acestui ciudat sfîrșit de au­gust. Și parcă spre a dovedi, la modul tragic, comuniunea de obîrșie, de grai și de soar­tă a românilor de pe ambele țărmuri ale Prutului, diluviul s-a abătut năprasnic asupra tuturora. De la Orhei și pînă la Vaslui puhoaiele s.au pră­vălit apocaliptic, stingînd vieți, strivind case, făcînd u­­na cu pămîntul așteptatele bucate ale toamnei. Au rămas Seismograf în urmă peisaje halucinante, stranii pustietăți, dureri fără margini și fără nume. Sigur, au avut de suferit și alte zone ale României, deli­rul naturii răvășind și atît de apropiata — geografic și afec­tiv — Timișoara, însă parcă nicăieri catastrofa nu a lovit atît de vrăjmaș și de crunt ca în Moldova. Și trebuie să fie cineva cu desă­vârșire uscat sufletește ca să nu se cutremure citind dispe­rarea mută din privirile fe­meilor. Ele, aceste femei ano­nime, care încercau să-și re­găsească vechile rosturi, să pună o relativă ordine în haos, ținîndu-și aproape co­piii și adunîndu-și sărmanele lucruri risipite. De unde au ele fantastica tărie de a în­cepe totul de la capăt ? • Subscriem fără ezitare la măsurile dispuse de guvern, în scopul ajutorării grabnice a concetățenilor noștri loviți de un destin orb, de un teri­bil dezastru. , Rămîn însă și frații noștri de dincolo ie Prut, pentru care s-a consi­derat mai potrivit să se re­curgă la sistemul relațiilor di­recte, între organele adminis­trației locale. Se speră în a­­cest fel ca ajutoarele să a­­jungă mai curînd la neferici­ții lor destinatari. Dar cine va lansa inițiativa și cu ce rezultate ? Știm că în ultima vreme s_au acumulat resentimente, s-au adîncit suspiciuni între cei de un neam și de o lege. Și poate tocmai asta s.a ur­mărit. Dar nu e timpul, acum, să discutăm despre cutare de­clarație piezișă, despre limba moldovenească, ori despre a­­derarea Basarabiei la C.S.I. Acum e vorba despre oame­nii care-și plîng românește nenorocirea și care au nevoie de noi. Oameni simpli, pen­tru care toată politica din lu­me nu valorează cu­ un aco­periș deasupra capetelor sau cu­ hrana zilnică a copiilor. Iar dacă apelul autorităților de la Chișinău, adresat înain­te de toate României, nu a reușit să-i convingă pe toți, propunem o alternativă. Să ne imaginăm rugămintea fără glas din ochii surorilor noas­tre năpăstuite de peste anele, deocamdată tulburi, ale Pru­tului. Al. BARSESCU 101 ANI DE LA ÎNFIINȚAREA JANDARMERIEI_________ „Jandarmeria face legătură între societatea civilă și instituțiile militare“ • Ne-a declarat dl lt. colonel Constantin IANCU, comandantul Trupelor de Jandarmi din Caraș-Seve­­rin, cu ocazia Zilei Jandarmeriei — Domnule colonel, pentru în­ceput v-aș ruga să ne spuneți cî­­teva cuvinte despre trupele de jandarmi, îmi spuneați cu pu­țin timp în urmă că aceste trupe sunt liantul între societatea civi­lă și formațiunile militare. — După cum bine spuneați și conform tradiției istorice, trupele noastre au o istorie destul de so­lidă, încă de la constituire trupe­le noastre au făcut legătura între localitățile rurale, mai ales, și structurile forțelor armate. Tre­buie înțeles de aici că jandarme­ria este o structură militară care are misiuni în acest segment al vieții sociale. Noi sărbătorim la 1 septembrie 101 ani de la apariția primei legi a jandarmeriei naționale. La actuală, suntem­ continuatorii ora a­­cestei tradiții. Privitor la misiu­nile trupelor noastre, aș sublinia, în primul rînd, participarea ală­turi de forțele de poliție la asi­gurarea climatului de ordine și liniște publică în municipii, în localități și în alte zone. Aceeași participare alături de forțele de poliție la asigurarea transportu­rilor pe calea ferată, în triaje, în gări, o participare pentru rezol­varea unor situații deosebite cum ar fi inundații, incendii, cutre­mure, alte calamități naturale. Avem și misiuni de sine stă­tătoare, cum sînt: paza și apărarea obiectivelor importante, la con­cret Aeroportul Caransebeș, IMR, precum și misiuni pe care le în­deplinim la ordin, atunci cînd este nevoie și cînd primim astfel A consemnat Mario BÁLINT (Continuare în pag. a 3-a) La Caransebeș Pentru construcția unei stații de benzină, Consilierii locali ascund adevărul și încalcă legi.De ce oare?, Totul a pornit de la aver­tismentul unui pensionar. Domnia sa era revoltat­­ă în centrul orașului, distrugînd spațiul verde și punînd în pericol un monument, se construiește încă o stație PE­CO, cînd în Caransebeș exis­tă o puzderie de ele. Pro­prietar și întreprinzător : Ti­tus Traian Păirățan. Încercînd să vedem des­pre ce este vorba, am desco­perit ceea ce nu le-am fi imaginat. IAU O CONSILIERII LOCALI HOTARIRI CU OCHII INCIN­SI, IAR DUPĂ O LU­NĂ. UNII, ORI NU MAI ȘTIU CE AU HOTARIT, ORI NU MAI VOR SA ȘTIE. Ancheta noastră a pornit de la Consiliul Local al ora­șului Caransebeș. De acolo de unde se dă undă verde in­vestițiilor de acest gen. Do­cumentul de bază, mărturia scrisă a h­otărîrii adoptate (procesul-verbal al ședinței de consiliu) consemna limpede faptul că, dlui T.T. Păirățan i s-a aprobat, eliberarea auto­rizației de construcție. Ho­­tărîrea a fost luată în unani­mitate și fără condiții. Stația însă se construiește atît în curtea casei, care zice-se ar fi proprietatea dlui Păirățan cit și pe un teren aparținînd patrimoniului public (spațiul verde, sacrificat pentru pista de acces, și parcarea din preajmă, sacrificată pentru pompe). Acest teren trebuia atribuit, în cel mai bun caz, prin licitație sau concesiona­re .Un proces-verbal rămîne un proces-verbal , lapidar și lipsit de viață“, ne-am zis și ne-am adresat cel­or care au luat hotărîrea. Consilierilor. Era firesc să începem cu dl Armand Antistescu, (MEA), președintele comisiei de spe­cialitate, comisie care a asi­gurat documentația și a pre­zentat-o în plenul­ consiliului. Poziția domniei sale, nu ne-a lămurit, mai degrabă ne-a derutat: „Nu este relevant faptul că eu, ca ecologist, am susținut constr­ucția unei sta­ții PECO în plin centrul ora­șului. Și în Piața Unirii din Timișoara există o asemenea stație. Am considerat că în felul acesta se va sparge ma­fia benzinarilor. Consiliul in Dorina SGAVERDIA (continuare in pag. a 4-a) „Timpul se scumpește!“ Stimată redacție. După părerea mea pe d-voastră vă jenează acest fel de a aviza cititorii și abo­nații ziarului „Timpul", pe considerentul că fiind și tră­ind în rîndul celor nevoiași le cunoașteți greutățile și ne­cazurile care se abat în pre­zent asupra majorității popo­rului român. Dar din puținul pe care îl avem­ dorim ca ziarul „Tim­pul“ să prospere și să aducă lumină in inimile și casele noastre. Am avut ocazia și am citit ziarele asemănătoa­re din județele Colj, Mehedinți, Timiș, Arad Dolj, etc. și am făcut o comparație in­tre ele din punct de vedere al conținutului din cuprinsul lor și al ziarului nostru, în­deosebi, de cînd este așezat pe opt pagini găsim tot ceea ce dorim și ne interesează în conținutul lui. De aceea, zia­rul „Timpul“ nu a fost, nu este și nu va fi scump noi! Scump este timpul pentru un care și pe care il trăim ! Vă dorește prosperitate în timp și „TIMPUL“ mereu înainte spre viitor, Simion GARBONI, Comorîște I­­ MOLDOVA NOUA Fabrica de pîine, între hopurile tranziției și pretențiile cetățeniilor Cîteva fisuri pe traseul unei activități constante erau să pro­voace o veritabilă furtună în ca­zul Fabricii de Pîine Moldova Nouă, secție a SG „Mopar“ SA. Numai că riscurile meseriei, fondate și pe o zvonistică în care nu ne întrece nimeni, pro­babil, din Europa, au fost asuma­te cu înțelepciune pînă la urmă de conducerea unității și au rea­dus la normal activitatea ei. După perioada igienizărilor de sezon s-a ajuns la producția de 10.000 bucăți pîine zilnic distri­buită prin cele 18 puncte. Două mașini asigură transportul pîinii la centrele de desfacere, iar o mașină asigură aprovizionarea cu făină. In dotare, un „papuc“ a­sigură preluarea banilor de la aceste centre. Dotare suficientă? Insuficientă? In acest sens din șefă de secție Vladislavovici Semenica punctează, în discuția noastră recentă, buna colabora­re cu primăria și consiliul local, dar nu uită să amintească și lo­cul pentru mai bine. Sortimen­tele de bază sunt pîinea la 1 kg și franzela la 875 gr. Speciali­tățile „Mamaia“ (100 gr.), chifle și cornuri simple sunt însă prea puține și ele, explică efectele scumpiri din 19 august dar și te­merile ivite din vestea scumpirii griului de la 1 septembrie. Ionel BOTA „Cine-a tras în noi, după 22?“ S.a predat redacției noastre dl lt. col. Teodor Lache, omul pe care S.R.L.ul îl consideră, in punctul său de vedere, drept pri­mul „antiterorist“ al județului in decembrie ’89. Și pentru s-a simțit denigrat, dl­ecid­e că vrut să-și spună și dinsul punc­­­tul de vedere. Așadar, să-i dăm cuvîntul : — Am studiat cu interes rapor­tul S.R.I. care cuprinde puncte­le de vedere ale acestuia în le­gătură cu „evenimentele din De­cembrie ’89“ și nu mi s-a părut deloc neobișnuit că această in­­stituție „nou creată", „bine in­tenționată“, „frustrată“ de când se știe ea pe pământul acestei țări, de regulă „dezarmată" în momente de tensiune, dar gata „pentru tragere“ în orice clipă, „pașnică, nerecrutantă, nepregăti­tă pentru regii sau provocări“, nici strângând „prietenește cu ușa", nedelaționistă, neagresivă, dezinteresată, nevăzătoare sau neagresantă etc. Este și firesc să fie așa, pentru că nu are tradiții sau dacă are, m-a asigurat prin „elocința“ raportului că nu și-a însușit nici una din ultimii 40.50 ani. Chestia cu omorârea pisicii și aruncarea ei în curtea vecinu­­lui pentru ca mirosul să deran­jeze din această curte sau, pur și Amplu, pentru ca vecinul să aibă de lucru cu îngroparea pi­ A consemnat Dom SECU (Continuare la pag a 3­a)

Next