Tineretul Liber, septembrie 1990 (Anul 2, nr. 213-238)

1990-09-01 / nr. 213

„TINERETUL LIBER" pag. 2 Tată-joc 4» Jtoția unui silbi&ct ,pe case am fi fost tentați (SM .S.SBtto ...du Risto­ íi efionamaca“; .m primul Tint­, dacă ști-am fi intoiit «tev» extrgan de ‘interesante (moltamte, m­ai ales) scrisori, din partea «UMorilor. Este' vorb­a de speciflä și mai ales <De u na dintre gra­vete ,*i jwmrari- deterio­rates iMtejettiff oBArtre * fa ® wt³ rp«r­s»o­ HÜ# toStato# WtoÄ .­ay* «fcoteman im. «utrască in­stanță: viața colectivității. Sta baza speculei, a bișniței, a măruntelor găî­­­nării —­ (Cane ,sub oi­›,,daop«triva, viața străzii, pre­tutindeni în țara — stau, la urm­a urmei, și do­rința și puterea de s-ai­­ngela aproapele, smul­­■ gînduri din­­ buzunar (sau, dacă vreți,­­■ determi­­­­nîndu-i — prin lipsa ,mărcii respective — să-și go­lească­ buzunarul) diferența de preț derivînd din­­lăcomie și 100 H Multe alte carențe de ordin ioest. A venit, dea vremea să bordam, la rubrica noastră, ța acest aspect al degradării umane care mușcă, zilnic, din trupul cind,va sănătos al aces­tei țări ; cîndva, cind legile erau legi , bine chib­zuite, îndreptate­ împotriva păcatelor omenești și ,nu asupra oamenilor, ca atare respectate ! έnde-i lege,' mi-î tocmeală, iar­ unde lege nu-ri (sau nu-i cu­m trebuia,să ție), tocmeala ia forma , speculei, a bișniței, a liberei și înfloritoarea înșe­lăciuni». . . Nedrepți am fi să spun­em că-n anii dictaturii aceste­­ tare sociale (alimentate de cele etice) nu existau. Atîta doar că nu îmbrăcau forme atît de­­ violente ca­ după­ Revoluție , atunci Știai la ce te poți aștepta parcurgînd­­ străzi ca Lipscani sau Covaci, acum ești sufocat de speculanți și de biș­nițari la tot pasul. Și nu doar în pestrița noastră Capitală.. Dar, să ne aruncăm privirea prin scri­sorile primite !­­ • ȘI LA NEHOIU, IN AERUL CURAI­AIA ÎNĂLȚIMILOR.» 2 •J Se scrie domnul Crăciun &us­­ma­ dinitichiai pe­­ strada Lunca Pri­p,QrJ nr. 23?., în orașul Nehoiu .­­"L» trog să «paâizați ,­fi «&­­faceți lum­ină în urbea noastră, «ude întunericul n-­are ce -căuta­t pu­­­blicați la presă faptele murdare care se petrec, după Revoluția din decembrie, în Wend­p, unde se știe mai puțin că vremurile vechi au apus odată­­ cu tiranii­ Redau o parte din preocupările primăriei Nehoiu, prin dl. Alexandru Diaconescu, primar. Dumnealui, în loc dă se preocu­pe ,de multiplele­­ probleme pri­vind alimentație prafului, construcțiilor i de locuințe și de a multe necazuri, se o pupă de cele ce vwnează. Cer« peste 12 000 de persoane ale orașului, prin «for­turi depuse in anii ..epocii de *w“ (muncă vofenniară și con­tribuție bănească, încasată obli­gatoriu : între 409 și 860 le« de familie) au înlesnit construirea­­»și «și« de cultură model, pe Valea »arăului... iată însă că în casa noastră de cultură au a părut pericolele so­ciale : specula, bișnița, sub aco­perirea unei autorizații emise de secția financiară a județului Bu­zău numitului inginer Bogdan Alb«. Acesta «ste ajutat, î» ,în­­deletnielrile“ lui, de primarul Diaconescu și de directorul casei ***, cultură, care îi permit spe­culantului să preia o bună parte din spațiul casei de cultură, unde s-a deschis un „case-bar" de »© aptă și practică jocurile de noroc, jocurile mecanice etc. „Șeful“, dl. inginer Albu, are angajați pe măsura lui, niște slugi binecunoscute, care nu se tem de lege cum se tem de mun­că. Fără investiții și bătaie de cap, speculantul culege roadele din feuda creată de democrație. De exemplu : cumpără brifcol de la cooperativă cu 5 lei sticla și-l revinde cu preț dublu și tri­plu , cumpără băuturi alcoolice de la magazinul de stat și le re­vinde la prețuri pipărate, pentru că-i local de tun, la casa de cul­tură.» Vă scriu în calitate de cetățean născut și crescut Nehoiu, cu rugămintea să inter­la veniți, pînă nu se va degrada clădirea. Dacă plinea ?i alte ali­mente necesare sunt lăsate la voia întimplării, de birturi și de dughene nu ducem lipsă, pentru ele oamenii din conducere pun interes, nu glumă. Ar trebui să fie întrebați cei puși pe căpă­tuială , cite cărămizi au pus la temelia casei de cultură ? Con­sumatorii de la cafe-bar­ul de noapte au ajuns să-și facă ne­cesitățile pe covoare și în sălile rezervate spectacolelor, în clă­dire miroase a tutun, a băutură și a W.C., pentru că, iată, avem și noi „sector particular". Reți­neți, îa încheiere, că inginerul Aîfeu este de profesie construc­tor și nu bișnițar, deci putea cere autorizație și putea să-și con­struiască un sector cu adevărat particular pentru a faceri perso­nale. Vă rog să­ voi «puneți unde trebuie să fiu chemat și vin să depun mărturie sau aduceți tele­viziunea să filmeze, să taia toa­tă lumea ce se întîmplă la Ke­llei­u. Aici populația se întreabă , pînă cînd își fac de cap edilii ,și­­ speculanții ?* • SA FILMEZI UN CON­STRUCTOR CARE DISTRUGE CASE... Domnule Susmă, dacă așa stau Iacurile, la Neboiu, e foarte trist pentru urbe. Apreciem îndrăz­neala și răspunderea dumnea­voastră, ca bun cetățean al ora­șului, care intervine cu­ încă nu e prea tirziu. Nădăjduim că n-ați exagerat și că n-ați­ impli­cat in mod gratuit cele două nume : al primarului și al ingi­nerului care, spuneți, s-a dublat de speculant. Ficat, ar fi putut trăi „la înălțime“ (luăm in con­siderație și cota localității) prin nobila meserie de inginer con­structor, r­idicînd și nu ajutînd să se degradeze case (fie ele și de cultură sau mai ales... de cultură­­). Solicitați, la fața lo­cului, televiziunea. S-ar putea intîmpla ca aceste rînduri tipă­rite să ajungă pe masa vreunui entuziast reporter de televiziu­ne și, dacă șefii instituției foste „libere" ii vor permite, va face un drum la Nehoiu, vi va căuta și vă va dovedi că «e poate», fil­ma tot ce-i «colo ! Brrr ! • POTECA LIBERA PRIN HĂ­ȚIȘURI... A doua scrisoare aparține d-lui­­ Constantin Marinescu, președin­tele Uniunii economice române a întreprinzătorilor­ particulari (semnătură și parafă) : “Criza de produse pe piață îndeamnă­­ pe om să dea oricît, pentru a-și „ procura cele de trebuință. Sunt, servin două aspecte : pricu.l ori relații (și dispus să riște) antre­nează deopotrivă pe posesor și pe cel care procură ; cel care procură determină pe cel care posedă un produs sa­ i-i livreze,­­ oferindu-i o sumă peste costul­ produsului, tentantă pentru po­sesor, lată o afacere încheiată .. (criza spunindu-și cuvintul), care alterează caracterele a doi oa­meni născuți a fi cinstiți. Cei doi „păcătoși“ prosperă, lumea ii invidiază și-i hulește, iar adevă­­­­rații vinovați sunt, totuși, cei puși­ în funcții de răspundere, spre­­a se îngriji de soarta poporului... Dacă „libera inițiativă" — ar fi cu adevărat ’• liberă, așa incite firmele particulare să­ poată im­porta nestingherite orice, produs cerut pe piață, aceasta s-ar în­­­destulă și l-ar scoate pe bietul românaș din suferință. Statul în­suși ar avea enorm de cîștigat. Pentru orice marfă, care in­tră în țară, vameșul pune taxă, eliberind act financiar legal, ast­fel că marfa poate fi vindută. Pe d­e altă parte, ar trebui să-i aplice pe loc și regia — trans­port și beneficia­r—­­și­ să-i eli­bereze certificat pentru costul produsului, ce poate fi vîndut în interiorul țării, indiferent de loc. La fel s-ar putea proceda și cu produsele indigene. Antidotul celor care vînd ne­­autorizat îl poartă organele fi­nanciare și poliția în servietele lor : eliberarea pe loc a autori­zației de comerciant ambulant, cu amendă pe trei luni din urmă și apoi taxarea produsului și eli­berarea unui act din care să re­zulte­ prețul de vînzare, luin­­du-se în­­ calcul regia. Astfel s-ar putea curmă dintr-o dată criza, bișnița, pretinsa speculă,, căi prin care oamenii devin necins­tiți, ,,lupt, unii față de alții și­­ chiar, infractori. Factorii de răs­pundere pot pune capăt, dacă vor, la tot ce se întîmplă rău intre oameni și le pot reda liniș­tea și bunăstarea. Copiii noștri merită să guste și ei, în sfîrșit, banane, curmale, măsline etc. Or, statul nu importă, firmelor particulare nu le creează posibi­litatea să importe, numai ser­viciul de dezinformare­ și propa­gandă mincinoasă este la post, cu zvonuri alarmiste, care abat atenția oamenilor de la adevăr și realitate, dînd totul pe seama bișnițarilor, a speculanților, infractorilor deveniți țapi ispă­­­șitori. Firmele particulare n-au spații comerciale, deși, în realitate, în București, peste 3 000 de spații sînt libere și plîng după stăpin (toate parterele blocurilor noi sînt libere !) Guvernul a luat o inițiativă, creînd o potecă liberei inițiative, prin hățișuri. Cu în­verșunare, însă, i se opun foști ceaușiști rămași fideli vremilor apuse, regretîndu-l pe ceaușescu în gura mare. Să vedem ce se va mai întîmplă !* • OMUL FAȚA DE OM CA LUPUL... Scrisoarea d-lui • Marinescu, analitică și acuzatoare, nu ne poate­ lăsa indiferenți. Pe noi, cei care i-am dat gura, in primul rînd. Ideal ar fi ca lucrurile să nu se oprească aici și mesajul ei să răzbată prin acele „hăți­șuri“ de, care, pe bună dreptate, se vorbește, tn privința alterării raporturilor morale dintre oa­meni, stimate demn, ați pus de­getul pe rană, chiar­ dacă n-ați reliefat (nu v-ați propus asta, desigur) toate „umflăturile" care apar de-a lungul filierei . Ie ve­dem, îndeobște, numai cînd ples­nesc... Ați spus bine, vai, că omul se comportă, întocmai ca-n celebra expresie latină, față de om, ca lupul, sub zodia unei prost în­țelese libertăți. Ca acum, par­că, niciodată... Dar­ ar Dumnezeu să tresară, la scrisoarea dum­neavoastră, cine trebuia ! DRAGOMIR MAGDIN Cste ceva despre cei care sapă la propriu gropile altora (II) (Urmare din nath­l) pe sub SL Vineri pînă în Gri­­vița. Uimind desigur Uni« me­troului.» Ca un făcut, sistematic în acea perioadă au a vut loc spargeri de cavouri, s-au sfări­­mat crud. Miliția era de părere că autorii aparțin unor secte. E însă de mirare cum la 180 de ca­vouri sparte,­ n-au fost decît 2—s reclamații pentru jaf. Spar­gerile au continuat, dar miliția, brusc, și-a declinat competența. Ce se urmărea cu simularea a­­cestor spargeri . Cred că vroiau ca cimitirul să fie distrus in în­tregime, precum cel din Cringași. PLANUL UNEI MINȚI BOINAVE ! DISTRUGEREA CIMITIRULUI CRINOAȘI Ceea ce mi-a povestit Nicolae Iordan despre deshumarea și transferarea morților de la Ciu­rel întrece cu mult puterea de i­­maginație a unei minți normale. Imagini ce par decupate dintr-un coșmar care, incredibil, s-a de­rulat aievea. Povestind, chipul i se crispează. Face din cînd în cînd pauze privind în gol și tră­­gind cu putere din țigară. „Era parcă în nenorocita iarnă a lui ’85. Din senin s-a primit ordin sa se adune 45 de oameni de­ la toate cimitirele pentru Crîngași. întreprinderea de Prestări Ser­vicii Funerare care a dat perso­­nal mai numeros a lucrat sepa­rat. Noi am fost folosiți doar la gropile de 7 ani. Ni s-a spus : Plătin b,ne- Și am fost, 7 800 m februarie și é 500 în­ martie. Dar inițial n-am știut ce ne așteaptă. Cimitirul­­ Crîngași are pînza freatică la suprafață. După primul rînd de cazma țîș­­nea apa, a fost monstruos. In special cu morții träfitermi Airy mod­.u proaspețiîi * trăgeam din mocirlă, cădeam­ și*T noi in noroi odată cu ei, trăgeam și se rupeau bucăți de cârpe putredă (,„­ I) încărcăm in ca­mioane, cite 4, unul peste altul, iar din coșciugele umflate de apa curgea noroi,amestecat cu sin­ge. La cimitirul Sirbi (in cartie­­rul 18 Februarie) unde au fost transferați, lucrau pușcăriașii. Noi însoțeam morții .» Și reîn­­humam­ Cu pelerine nu pot«« lucra, ne stînjeneau. Am înd­rat lapoviță și ninsoare, seta nu are nici o importan c Acasă hainele puțeau a ho­t. lăsam să Intrare. Nevestele luau și le fierbaău în fiecare Cîțiva băieți s-au îmbolnăvit niște ciudate boli de piele, ciuda faptului că, Sanepidul si bea în permanență și ne «trop cu dezinfectante. Mirosurile , se pot descrie. Din cînd în ele băieții romau. Eu nu pute: voma si din cauza asta îmi­­ mai rău. Lucram de la 5 din neața la 10 noapte». In cele luni, noapte de noapte, visi numai maluri spintecate și cac vre în putrefacție. De fapt, să fiu cinstit, nici nu îmi­­ dădeam bine seama cind visez cind e realitate». Apoi a c­u înghețul, se săpau gropile pămîntul se făcea în cîteva c beton. Loveam cu cazmaua și­­rtepșa în gură. Rareori putea mînca. Dar la cutremur în­­’77, exemplu, au fost săptămini care efectiv n-am mîncat del­­a să nu ne fie rău beam aici dublu rafinat. Aveau grijă să aducă în fiecare zi, stăteam vată parfumată în nări și tot c­reaba. Nu era mort să fie în­tr Numai bucăți de mîinii, picioa capete, trupuri sfîrtecate... Ei fotografiați, triați de miliție armată...“ Nea Iordan s-a oprit. Nu n poate continua. De fapt și de-abia ,am putut să notez,­­ reușind să-mi stăpînesc, in­t­­regime, groaza,­ și spaima. Com­parab­ia și chiar concluziile final își pierd utilitatea, pînă plecare am mai schimbat puți cuvinte despre eu totul alte cruri, incercînd să uităm am­ doi rememorarea făcută. In zil ce ieșeam pe poartă, clopotul i­cepuse să bată vestind o altă i­mormîntare... Și groparii o i de la capăt, gîndindu-se proi­­­fct la vremurile tihnite, pe c: demult nu le-am mai avut. „Cj oi ieși la pensie, un minut mai stau «lei­­­ îmi spunea­i­colae Iordan. Mă duc undeva, țară, cit mai departe de amin­tea muncii fosteia mizerale: Reiate că voi reuși s-o uit!“ ÎNTREPRINZĂTORUL, OAIA NEAGRĂ A ECONOMIEI? în pavilionul 7­5 din „Com­plexul expozițional“ din „Piața Presei Libere" funcționează în­treprinderea mică „Concord“. Interesul față de această firmă ne-a fost trezit fie faptul­ că vinde produse din import pe lei. Domnul Ion Alexandrescu,­ direc­torul­ acestei firme ne face scurtă prezentare : „Funcționăm­­ pe baza Decretului-Lege 54/1990. Domeniul de activitate este des­tul de larg -­ agrement, produc­ție , confecții metalice, tinichi­­gerie și vopsitorie "au fos comer­cializare angro bunuri de larg consum, import-export. Deo­camdată, pe baza unor relații personale am fost ajutați de niște oam­eni de afaceri străini. Prin ei am obținut la prețuri a­­vantajoase diverse produse pe care le-am livrat către firme particulare. Doresc să mențio­nez că în prețul de desfacere al produselor a fost inclus și ICM pe care firma noastră l-a achi­tat. Ținând cont de costul de a­­chiziție, cheltuielile de transport, costurile proprii și beneficiul calculat, taxele și impozitele pe care le-am plătit am livrat Whisky cu: 480 lei sticla de 750 grame,. Gin cu 300 lei sticla de 750 grame, coniac. Pompador cu 350 lei sticla de 750 grame. Alte produse le-am vîndut și pe va­lută, un exemplu fiind uleiul de motor pentru autoturisme tip E.L.F. pe care l-am vîndut cu 4 dolari litrul, față de 4,25 dolari litrul prețul Com­ turistului. La autoturisme folosite prețul este mixt, in lei și în valută. In va­lută se plătește prețul de achi­ziție conform facturii de cum­părare, iar în lei cheltuielile a­­vute de firmă. Pentru a putea face o comparație cu prețurile practicate la tîrgul de mașini vă ofer un singur exemplu. Avem acum la vînzare, printre alte au­toturisme și unul marca Volvo 343, an de fabricație 1981, km bord 80 000. Prețul lui este de 490 de dolari și 55 000 lei. Pre­cizez că în cei 55 000 lei intră și unele reparații pe care le-au executat pentru ca autoturismul să fie in perfectă stare de func­ționare. De asemenea ne obli­găm ca cel puțin trei ani să asi­gurăm piesele de schimb pe care eventualii noștri cumpărători le vor solicita. Pentru vînzarea produselor din import nu avem probleme, mai ales dacă le vin­dem pe lei. Dificultățile apar dacă vrem să exportăm. In pre­zent, cu toate că avem comenzi, întreprinderile de stat nu accep­tă să colaboreze cu noi, indife­rent de prețurile oferite. Se vor­bește de o hotărîre a Guvernu­lui prin care se interzice con­tractarea de produse cu firmele particulare“. S-ar părea că sprijinul promis de Guvern activităților bazate pe libera inițiativă funcționează și în cazul întreprinderii „Concord“ tot cu jumătăți mici de măsură. Dacă la importuri nu apar probleme, în momentul în care se pune problema exportu­lui întreprinderile de stat sunt mai mult decât reticente. Cu­ timp mai trebuie ca întreprin­derile care sunt proprietate par­ticulară a unor cetățeni români să fie tratate ca parteneri de afaceri de către întreprinderile de stat . Oare conducerea aces­tor întreprinderi și a ministe­relor procedează la fel cînd in­tră în relații de afaceri cu fir­me străine ? Refuză oare cola­borarea cu anumite firme stră­ine pentru că nu sunt proprie­tate de stat ? In viziunea aces­tor domni un cetățean român nu poate încheia un contract cu o întreprindere de stat decît dacă își ia lumea în cap și vine ca reprezentant al unei firme stră­ine ? ! NICOLAE ILIESCU Deranjez, enervez... (Urmare din pag. 1)­ta niște piese și să aibă îndrăz­neala, să aibă tupeul, să aibă lipsa de colegialitate și de res­pect, și față de public, și față de mine, de a spune : „Voi cvi­­ta cintecul acesta despre artist, o mai veche compoziție a mea". Și începe să evite cintecul Pen­tru Charlie Chaplin, și nu spune că versurile sînt ale lui Adrian Păunescu. El a scris o melodie, eu am scris uni text care durea­ză. Melodia lui putea fi — as­cultați-o — însoțitoare de orice text, ca dovadă că atîtea lodii frumoase sînt însoțite une­le texte proaste. Dovadă. Festivalul de acum de la Mamaia, ediția de acum, ca și cele de altădată. Deci sala e în delir, se aplaudă frenetic,, dar nimeni, nici din­tre oficialii festivalului, nici din­tre oficialii televiziunii, nici Vic­tor Socăciu, care știe că Adrian Păunescu este autorul acelui text, nu mărturisesc aceasta. De ce nu a avut Socaciu, apoi, o­­nestitatea să spună că și textele cîntecelor Drum la drumul mare sau Tata și caii pe care el le-a anunțat că sunt, de asemenea „cîntecele lui", aparțin aceluiași autor, al cărui nume nu se vrea rostit, Adrian Păunescu. Cit de rău trebuie să fie sufletul unui om pe care l-am ajutat să se a­­firme în România, l-am trecut de mină punții« pericolului, de la accidentele universitare, pînă la accidentele de repartiție, la Calafat, la fabrica de conserve și suc de roșii, unde, la fuga lui, nu l-am lăsat să-și termine, ca toți tinerii de seama­ lui, stagiul. L-am luat și din armată să mă ajute într-un reviziune în care spectacol de te­m­ aș fi de­scurcat foarte bine și singur. Nu era absolut nevoie de el ! El își închipuie că era indezirabil la spectacolul acela, așa declară într-un interviu pe care l-a dat in Basarabia și pe care nu știu dacă s-a gîndit că-1 voi citi vreo­dată și eu. Cât de gros trebuie să fie obrazul acestui om care vine și spune că-i cintecul lui, numai al lui. Eu anunț în spec­tacolele pe care le facem noi, sub noua titulatură a Cenaclului Flacăra, de Mișcarea culturală „Totuși, iubirea", eu anunț, deci, cînd se cîntă o piesă a lui Geor­ge Nicolescu, a lui Socaciu, a lui Hrușcă, Iar el, Socaciu, se duce la Festivalul național de muzică de la Mamaia și uită să spună de cine sunt versurile, ca și cind acestea ar fi așa, cum să spun, versuri populare. De ce se în­­timplă toate aceste lucruri ? Cine se teme atît de mult de mine nicit a hotărît să-mi uci­dă, iarăși, numele ? Ce să mai zic eu atunci ? Sunt sau nu sunt un nume în dizgra­ție ? Evident că da. Sigur, nu sunt un artist interzis — nu știu dacă ar mai putea fi azi interzis cineva — dar cum să nu mă con­sider așa, d-le Țone 7 Toată lu­mea scoate gazete, și genialii și cretinii, și mediocrii și subme­diocrii, și divele și țațele. Și scot și eu un număr din gazeta Vremea la Rîmnicu Vilcea printr-o conspirație al cărei an­și grenaj mă jenez să-l amintesc printre umbrele noroioase ale vremii, mi se oprește gazeta și eu nu scot decit un număr. Și umblă amicii mei de la gazeta aceasta, George Chirea și Anca Vîrlan, din tipografie in tipo­grafie și obțin toate aprobările să scoată gazeta și cînd află aia că e vorba de Adrian Păunescu, dau un telefon undeva, la un Centru conducător și li se spune : „Vezi-ți, domnule, de treabă !“ Și ei își văd de treabă, iar eu rămîn cu gazeta oprită de la numărul 1. De ce n-am și eu, Adrian Pău­nescu, dreptul să scot o gazetă în România . Am compromis cu ideea de gazetar în timpul dic­taturii . Nu cumva eu am ținut sus această idee, la o gazetă nu­mită Flacăra, pe care toată lu­mea o citea cu sufletul la gură 7 Cine anume vrea astăzi să se uite chiar și acest fapt, că am făcut, intr-un anume timp, cea mai bună revistă a țării 7 Nu cumva sînteți de-a dreptul criminali, domnilor 7 Nu cumva n-am la cine să mă plîng . Nu cumva ar trebui să fac lucrul pe care l-am visat în nopți de coș­mar, în cea mai deznădăjduită iarnă a vieții mele, iarna pe care am încheiat-o, cind mă hotărî­­sem să nu-mi mai deranjez com­patrioții și să mă duc să mă ingrop într-o odaie la Chișinău, la frații mei de acolo și să vă las in pace și să vă uit . Și să vă faceți dv., toți cei care mă urîți, care nu mă mai suportați, clasamentele literare aicea, a­­casă, așa cum le vreți. Să­­ veți reviste, mama revistelor, mama ciolanilor și eu să vă apar ca un strigoi la zile mari cind se adună norii pe satele moarte ale României. Ei, bine, n-am puterea să re­nunț la această relație între mine și supraconștientul acestei nații. Sunt foarte necăjit, d-le Țone, sunt necăjit pentru că după scoaterea mea intenționată cultura romănă, comandată din de vechea dictatură, coborîrea mea a continuat în vremea aceasta negăsindu-se subiect mai tentant decit... Adrian Păunescu, pentru 22, pentru Contrapunct, pentru Adevărul și chiar, cu riscul de a te supăra pe tine și pe cițiva dintre colegii dumitale, pe care vă apreciez foarte mult, și pen­tru Tineretul liber. Aici, în Ti­neretul liber, am fost acuzat, într-o anchetă a doamnei Ga­briela Hurezean, că de ce — au­ziți ce urmează — preferă tine­retul pe Păunescu ,lui Blaga . Ce-aș putea răspunde eu la ast­fel de provocare, mai ales că este o falsă problemă, pusă nu­mai așa, ca să găsești cu orice preț nod în papură cuiva anu­me . Tot felul de publicații, în București și în provincie, in limba maghiară îndeosebi, dar și-n limba română, au dat o ve­ritabilă bătălie împotriva mea. Și apoi Europa Liberă, Televi­ziunea noastră, ca și cea de la Budapesta, alte posturi de radio de pe­te miri unde, au găsit in Adrian Păunescu un subiect pri­vilegiat. Dumnezeu să-i ierte pe toți pentru acest vast proiect de cri­­­mă, de asasinat, care a fost ra­tat de puțini, îmi cer scuze pen­­­tru că am mișcat în somn și am stricat, astfel, buna lor ochire. (Va urma) MAREA SI­MCA PUBLICITATE OFERTE „ Întreprinderea de Piele Sintetică SIDERMA, cu sediul în București, str. Compozitori­lor nr. 49, sector 8, angajează de urgență următoarele categorii de personal, cu domiciliul stabil dii București : fochist mediu pre­siune ctg. 1—4 ; electromecanic ctg. 3—5 ; operatori chimiști (bărbați) ctg. 21-8 ; conducător auto c­tg. B, C, D, E ; electrosti­­vi­itorist ; paznici (bărbați). Re­lații suplimentare la tel. 25 38 35/ 18. ÎNTREPRINDEREA Arta Mo­bilei angajează conform Legii 12/71 și cu domiciliul stabil în București, următorul personal : automacaragiui, tractorist-rutie­­rist, maistru mecanic centrală termică, 3 maiștri prelucrarea lemnului, 3 electricieni, instala­tor centrală termică, 3 tinichi­gii, 3 hidroforiști, 2 compreso­­riști, tîmplari­ categ. 3—6, 4 fo­­chiști. Relații tel. 55 62 30 / 22. (0048) VÎNZĂRI VIND transporter, Mercedes 307 Diesel, stare foarte bună. Tel. 19 19 48. (0049) VIND Are 10/1988 perfectă stare, urgent. Tel. 21 49 51. (0070)­ ­VIND LADA 1500. Tel. 88 02 84. ' (0039) CUMPĂR casetofoane, radio­­casetofoane defecte, casete sigi­late. Tel.­60 98 24. (8503) MATRIMONIALE TINAR 37/1,68 doresc tînără 30— 37, în vederea căsătoriei. Tel. 60 18 82. (7032) DORESC parteneră pe viață, 31— 40 ani, 1,60-1,75, frumoasă (drăguță), cultă, suplă, fină, fair-play. Tel. 1108 33. (9885) INTELECTUALĂ, studii supe­rioare, 44/1,62 cu posibilități si­gure de stabilire în Germania și calități sufletești deosebite, do­resc cunoștință demn serios, harnic și sufletist,, 45—50 ani, studii corespunzătoare, căror limba germană. Post cunoș­tes­tant, Of. poștal nr. 63 sect. 1, București. (2063) DIVERSE AGENȚIA de turism DACO­­REX din str. 13 Decembrie nr. 20, telefon. 14 52­09 organizează : excursii la sfîrșit de săptămînă (3 zile) cu autocarul la stațiu­nea Neptun. Cazarea în hotel de categoria I. In program vizita­rea fostei vile prezidențiale. Costul 549 lei/persoană ; excursii la Sh­aglvȚ în fiecare­­ joi și sîm­­băta, cu vizitarea mănăstirilor Căldărușani și Vlad Țepeș, plim­bate pe lacul Snagov cu navă prezidențială. Costul fosta 149 lei/persoană. •CITATIA nr. 2196/1990. Numi­tul BANU GHEORGHE, cu do­miciliul necunoscut, este chemat la Judecătoria S.A.I. în ziua de 11 sept. 1990 în proces pentru încredințarea minorilor. In caz de neprezentare se judecă in lipsă. ~ <­­ț. (9709) CAUT tînără 23—32 ani, seri­oasă, gospodină, drăguță,­­ fără vicii, pentru ajutor trional și e­­ducație fetiță 10 ani. Asigur lo­cuință. Tel. 80­38­82.. . (9770) SOLICIT împrumut pe termen lung (minimum 18 luni) dobînda convenabilă. Tel. 7« 99 88. (0055) ÎNTREPRINDEREA EUROPA STANDARD caută urgent vînză­­tor, decorator, lucrător întreține­re, specialist in probleme de co­merț exterior. Relații la tel. 37 2473 și la sediul nostru din București str. Costache Bălăces­­cu nr. 1, sector 1, prin strada Vicing. (2023) DRAGO! GHEORGHE (profe­sor matematică) anunță cunoș­tințele noul număr de telefon • 27 64­65. (9914) SCHIMB apartament ultracen­tral, 2 camere, dependințe, toate mari, pentru apartament 3—4 camere la curte, sector 1 sau 2, telefon 35 02 38. ANIVERSĂRI 18 trandafiri roz pentru GA­­BRIELA-DANA RUTA, la majo­rat. Ii urăm multă sănătate, fe­ricire, succese la învățătură, în­deplinirea tuturor Mama, tata și fratele­ dorințelor. (0410) COMEMORĂRI­ LE împlinesc 6 luni de cind tragic și nedrept Iubitul nos­tru soț și tătic COMAN TOMA, ne-a părăsit. Vei dăi­nui veșnic in sufletele noas­tre. Sanda, Camelia și A­­drian. (1884) S-AU împlinit 7 ani de la decesul bunului meu tată STANESCU GHEORGHE din Olănești-Băi. Comemorarea dinsului și a mamei STA­NESCU CRISTINA a avut loc la Caracal la 26.VIII.’90. An­gela și George Drăguț, (MP 3066) VIND sterilețe și două butelii aragaz-voiaj a 3 ,kg fiecare, cu arzător și bec de iluminat. Tel. 69 75­44. (0092) VIND difuzoare profesionale 8 ohimi, 15 tob, medii, joase, noi. Tel. 9.74/27862 sau 27136. (9532) VIND BMW 525 automatic, azs fabricație 1980, stare ireproșabilă, cameră video MV 110 Panasonic, telefon 35­02 38.­ ­ cumpârări­ ­ CASA, zonă deal, eventual ofer și înscriere Dacia 1988. Tel. 2183 3«. (9793) " SCHIMBURI PIERDERI DIPLOMĂ bacalaureat nr. 148/1978 Liceul Al. Sahia , diplo­mă soră medicală nr. 883/1970, diplomă asistentă medicală nr. 1500/1979. DECESE COLEGII din ÎNCERC sunt alături de Nuțl State in ma­rea durere pricinuită de dis­pariția prematură a fiicei sale MIHAELA. (2783) FAMILIA îndurerată­nunță încetarea din viață a­­a neprețuitului ION pensionar — cadru BONCIU, didactic. Ii vom păstra o veșnică a­­mintire. Inmormintarea sîm­­bătă, 1 septembrie, la cimiti­rul Străulești II, orele 13. (2734) SUFLETUL meu e și pustiu va rămîne. Te pustiu iu­besc ALEXANDRU, Steluța. (2864) GEORGE și Ion Sorescu deplîng moartea mătușii DE­­METRU MOTOESCU. Scum­pa ei imagine va rămine veșnic in amintirea familiei. (2868) SCRIITORUL Marin Sores­cu deplinge moartea teptată a mătușii sale, neaș­pro­fesoara DEMETRA MOTO­­ESCU, căreia ii va păstra o veșnică amintire. (2869) NEPOȚII din familia He­­răscu aduc un ultim și pios omagiu mătușii lor, profe­soara MOTOESCU DEME­TRA. Ii vom păstra o veșnică amintire. (2870) CU sufletele împietrite de durere anunțăm dispariția prematură dintre noi a bu­nului nostru prieten GRADIN ALEXANDRU (ALEX). Sin­cere condoleanțe familiei în­doliate. Prietenii din bloc. (2820) SI­M BATĂ 1 SEPTEMBRIE 1990 Ecouri Greva cumpărătorului (h) In urmă cu aproximativ o lună, cumpărător nu există piață.- „Nu scriam despre fenomenul intale- cei care cer prețuri exorbitante rabi­ al pieței negre, despre spe- (și să nu-i excludem pe veroșii cu la care, pe fondul proastei zarzavagii !) sunt nebuni, ci noi, funcționări a comerțului și a­n­ care le dăm banii. In puterea­provizionării cu bunuri de larg noastră stă controlul prețurilor, consum, aduce sărăcie unora și (...) Pot trăi, și nu e o utopie, îmbogățire rapidă altora. Pen- eu puținul pe care mi-l oferă tru­­n gazetar nu există bucurie magazinele : piinea, carnea, a­mai mare decît aceea de a con­­leiui. Și zarzavaturile de la A­stata că mesajul său a ajuns la prozar. Să ne oprim și să-i cititor și a fost aprobat de aces­ sancționăm pînă nu-i prea tîr­za. Numeroasele scrisori și te­­ziú. Cu masa de bani nemunciți lefosne pe care le-am primit speculanții vor presa asupra mi-au dat certitudinea că­lin­ prețurilor. Avem fapte, avem tem cu toții împreună în dorin- ouă. Dar să putrezească pepenii­ța de mai bine, împlinită prin care ni se oferă cu 40 de lei muncă și onestitate. Sigur, în kilogramul ! (...) Să se ducă peste noianul de opinii a existat, cum mări și țări bișnițarul de la Con­era firesc, și una împotrivă. Ea stanța care avea în rafturi pan­aparține lui Ionel Costea,. Șos­­tofi cu 2 400 lei percenea. (...) Pantelimon 26, ap. 178, Bucu- Cum pot să-i permit unui vis reșut. Iată rîndurile domniei sale, oarecare să devalorizeze astfel de un umor pe care nu se poate moneda națională ? Ar trebui ca să nu-l apreciem : „Doamnă, în momentul în care își cumpă­ca viața de ascet pe care v­o­ră pîinea de la noi să i se cea­impuneți, aveți de pe acum un ră 400 lei de pîine. Mai mult, loc asigurat In rai. La dreapta chiria pentru local să-i fie cal­ Sf. Petru. Numai că 999 din 1­000 curată după principiul lui, pen­tre locuitori ai acestei țări din­­tru o lună — 40 000 lei. (...) Să dese altfel. Oricum, vă doresc muncim, să muncim, să ne adu­succes, pentru că pînă s-o găsi năm, să privim cu severitate pe marfă în magazine, mai aveți toți cei care vor să ne umileas­ce așteptat vreo 400 de ani". Iată că: Nu-i durere mai mare decît că, intr-adevăr, 999 de locuitori să vezi că nu poți rezista spe cu­gindesc altfel decît domnul Zo­­lei, Inflației. Ea poate fi oprită nel Costea care se pare că este prin adeziunea în masă la Greva singurul cititor in concepția că- cumpărătorilor. Oameni buni, ruia a renunța la mărfurile da putem realiza asta. Un om ade­lux („lux“ e un fel de a spune) vărat își poate controla actele, vehiculate la prețuri aiuritoare, dorințele. Nu banii-s puțini, reprezintă un act de asceză. Din Pretențiile sunt mari. Nu trebuie păcate, din lipsă de spațiu, nu decît să trecem cu calm la eco­pot reda decit o parte din p­re­­nomia de piață, să muncim cu zile „pro“ care au sosit la redac­ devoțiune și totul va fi salvat, fie. Iată fragmente din scrisoa­ Să luăm exemplul japonezilor, rea doamnei Natalia Gheorghiu. Duc o viață de o austeritate e­ingineră la Ministerul Resurse­­xemplară.“ Cel mai concis me­lor și Industriei : „Ieri, la coadă, iar l-am primit de la doamna E-comentam articolul dumnea­ lena Stoica, Str. Magnoliei 14, voastră, Greva cumpărătorilor. Brașov, care, pe o frumoasă (...) Vreau să vă mulțumesc că, ilustrată, a caligrafiat cu grijă "fiindu-vă, îmi regăsesc gîndu- doar atît : „De acord !“. Le mul­țile cu speranțe, revolte, dorințe numesc tuturor pentru buna cre­de bine, gîndurile căutătoare de dință cu care judecă lucrurile, drumuri, de cărări pe care, mer­ pentru efortul depus în slujba gînd, să ai posibilitatea, înălțind mai binelui nostru comun. Exi­caPul deasupra unei coloane ver- stă legi care îngrădesc „înflori­tebrale neplecate, să respiri o­rea" speculei, dar ele nu au încă gură de­ aer curat și tare. Poate destulă putere. Se mai face bi­­ne ajută Dumnezeu — sau ne uiță, prețurile practicate la dir­ajură să ne ajutăm singuri — ciumile particulare sunt in con­să putem trăi zile mai bune, tim­ure inaccesibile (un pachet doresc și sper asta ca mamă, ca de BT necartonat la localul „Ba­soție, ca româncă și ca un om­ bilon“ costă împătrit, 35 de lei !), care se vrea cu ochii deschiși a­ rafturile magazinelor se golesc ®upra vieții. Vă doresc, din su­ în continuare pe sub tejghea, în fler, sănătate, împliniri și pu­ piețe mercurialul este ca și inex­tere de muncă (de fapt, de sup­­istent, mărfurile confiscate de la, pentru că vă consider mai lar speculanți n-au apărut nici in linia în­tîl decit mine)“. Im- Până în ziua de azi la vedere și Plantă și scrisoarea domnu- nici că se bănuiește ce soartă lui Neculai Vira, din Slobozia , vor avea, țiganii cară netulbu­„Ader din toată inima la Greva tați berea cu sacul, zahărul, deși cumpărătorilor . Excelentă este­ raționalizat, nu se găsește decit marea Gabrielei Hurezean. Dă și­­,la negru“ cu 40 lei kilogramul, pamintul țării mele oameni. Am Noi suntem­ cei care trebuie să practicat îndemnurile din arti- întărim puterea legi răbdînd colul apărut în Tineretul liber Încă puțin, făcind un efort de din 8 aug. ’90 mai de multă vre- voință. Și mai ales, contribuind, me. Dar cînd văd că pe lumea fiecare la locul lui de muncă, la asta mai sînt oameni care gin­ revitalizarea producției. Fiindcă, dese la fel, prind curaj“. De a­ dacă fără­ cumpărător nu există ceea zic, dragă cititorule, dacă piață, apoi, e la fel de clar că gîndim la fel, hai să declarăm eu nu există nici fără mărfuri, greva cumpărătorului. Fără GABRIELA HUREZEAN Să excomunicăm trista practică a excomunicării (Urmare din pag. I) men social este odioasă, potriv­nică oricărei echități. In al doi­ acoperișuri, de la etajele supe­­rea rînd, că trebuie făcută dife­­rioare ale unor clădiri înalte, rențierea între cei care au pro­din tunele, împușcind în ceafă fi tot de ea pentru a face crime copii, femei, bătrîni, folosindu-se și nelegiuiri, de la cele politice de faimoasele puști cu lunetă, la cele culturale, și cei care*­a­ Și totuși, generalizarea terme­­nui și ifi­sm­ul ei, amăgiți de un numui „nomenclatură“ este falsă fals ideal, au izbutit să înțelea­și nedreaptă. Să ne explicăm că pînă la urmă adevărul, ba mai întîi printr-o seamă de chiar să-și sfințească locul. Să exemple străine celebre . Unul ne gîndim de pildă la savanții dintre cei mai virulenți scriitori A G. Murgulescu și Miron Nico­critici ai comunismului a fost lescu, ambii miniștri ai învăță­iugoslavul Milovan Djilas, Mom­­oentului și președinți ai Acade­miu al Partidului Comunist din miei, prin funcții, cooptați și în 1932, în 1945 secretar al Biroului comitetul central, primul și vice-Politic, vicepreședinte al Repu- președinte al Consiliului de Stat. blicii în 1953. Deci în mod evî­ au reușit să facă tot ceea ce s-a deat — un „nomenclaturist“. In putut pozitiv și bine, în contex­ 1954 începe să critice deschis­­ul drumului greșit pe care „calea iugoslavă“ spre comu­ tancurile sovietice antrenaseră nism. Este destituit din toate țara. Să ne gîndim la Octavianu funcțiile de stat și de partid, in Paler, scriitorul-moralist atît de repetate rînduri arestat și intern- iubit (cu ale cărui păreri din nițat, abia în 1966 amnistiat. Pu­ ultimele luni sînt totuși rareori blică neîntrerupt, de atunci, de acord). A fost vicepreședinte scrieri anticomuniste cu totul ar ^2V, redactor-șef al celui de remarcabile, al doilea cotidian ca însemnătate Dar Arthur Köstler, notoriu din țară, care, firește, susținea scriitor și filosof al științei ? A politica de partid (deși tot acolo fost și el membru de frunte al a promovat o excelentă „pagină Partidului Comunist German a II-a“, de cultură), prin func­(1931—1937) și o dată cu aceasta Pe 51 membru al Comitetului membru al Kominternului. No- Contras. Apoi persecutat, margi­menclaturist, firește. Dar apoi nu , SUPUS la penibile visce­­autor al unor clasice lucrări anti- nori de procese literare. Să-1 comuniste, de pe poziții politice condamnăm la tăcere în cultură și etice, cum ar fi De la zero la viața publică fiindcă a făcut infinit. Să-l uităm pe André parte, ani la rind, din nomen­ Glucksmann și pe ceilalți mem­­ c­tura . Și că ți alții din nomen­bri ai grupării „Noii Filosofii“ c la­tură nu au fost sau nu au de­din Franța ? Ideologi convinși ai j, ,pr­in iluminări, asemenea marxismului, membri reprezen­­drumului spre Damasc, pa­tativi ai P.C. Francez, iar astăzi meni adevărați, chiar dack și critici neînduplecați, de pro­ au im­perfecțiuni. Excepție nu funzime, ai comunismului. Oare „aci nici președintele ales el un om de bună credință i-ar pu­ îanl’ Ion Iliescu, de atîtea ori tea considera demagogi și opoi­ in cadrul nomenclaturii, turiști ? Despre Al. Dubiek și să ne ferim deci de ștampile, Imre Nagy ce să mai vorbim­ de etichetări simpliste și deseori Dar să evocăm și o analogie dăunătoare. Fără excomunicări­­ din Istoria religiei, Apostolul Nimeni nu vrea să absolve de la Pavel provenea dintr-o familie cultă și condamnare criminalii, bogată, cu principii fanatice, dar competențele, oamenii de Persecutor al creștinilor, trăiesc bune intenții — chiar dintre cei de iluminarea credinței pe sim- care au greșit din greu în trecut bolicul drum spre Damasc. Cân­­d ne sunt trebuincioși pentru a vertit la creștinism, se consacră construi noul edificiu social­e­activității misionare, scrie cel e­­conomic, spre care ne duce um­brele scrisori către romani și drum atît de anevoios, corinteni și cunoaște moartea ,ci poate, mai mult decit orice martirilor la Roma, in anul 64, să ne poată arăta tot ei, cei care Experiența noastră tragică ara­ au greșit atît de mult, propriul tă și ea mai multe lucruri. Mai nostru drum spre Damasc, întru întîi că nomenclatura ca feno­ asanarea noastră morală. AGORA TINERILOR (Urmare din pag. 1) După experiența trăită în Franța aș putea afirma că re­sursele rezistenței noastre in „opera" criminală de anulare a personalității umane au fost tocmai cele furnizate de valo­rile culturale proprii și de cele europene. Niciodată nu ne-am simțit în afara granițelor casei comune. Telefonul fără fir a funcționat ireproșabil. In fond și acele cenacluri care au proliferat, multe dintre ele patronate de prestigioșii oameni de cultură, n-au fost altceva decit nuclee ale re­zistenței. Cultura a fost cea care ne-a asigurat legătura permanentă cu lumea­ cu Europa. Iată de ce niciodată nu­ ne-am simțit izolați, cu atît mai mult acum cind dialogul nu mai cunoaște restricții. Nu ne rămine altceva de făcut decit să fim înțelepți, așa cum­ am dovedit-o în nenumărate rînduri pînă acum în fața lumii, descoperind acele resorturi care să dirijeze efectele in folosul propriu și al partenerilor noștri europeni.

Next