Tineretul Liber, septembrie 1990 (Anul 2, nr. 213-238)
1990-09-01 / nr. 213
„TINERETUL LIBER" pag. 2 Tată-joc 4» Jtoția unui silbi&ct ,pe case am fi fost tentați (SM .S.SBtto ...du Risto íi efionamaca“; .m primul Tint, dacă ști-am fi intoiit «tev» extrgan de ‘interesante (moltamte, mai ales) scrisori, din partea «UMorilor. Este' vorba de speciflä și mai ales <De u na dintre gravete ,*i jwmrari- deteriorates iMtejettiff oBArtre * fa ® wt³ rp«rs»o HÜ# toStato# WtoÄ .ay* «fcoteman im. «utrască instanță: viața colectivității. Sta baza speculei, a bișniței, a măruntelor găînării — (Cane ,sub oi›,,daop«triva, viața străzii, pretutindeni în țara — stau, la urma urmei, și dorința și puterea de s-aingela aproapele, smul■ gînduri din buzunar (sau, dacă vreți,■ determinîndu-i — prin lipsa ,mărcii respective — să-și golească buzunarul) diferența de preț derivînd dinlăcomie și 100 H Multe alte carențe de ordin ioest. A venit, dea vremea să bordam, la rubrica noastră, ța acest aspect al degradării umane care mușcă, zilnic, din trupul cind,va sănătos al acestei țări ; cîndva, cind legile erau legi , bine chibzuite, îndreptate împotriva păcatelor omenești și ,nu asupra oamenilor, ca atare respectate ! Înde-i lege,' mi-î tocmeală, iar unde lege nu-ri (sau nu-i cum trebuia,să ție), tocmeala ia forma , speculei, a bișniței, a liberei și înfloritoarea înșelăciuni». . . Nedrepți am fi să spunem că-n anii dictaturii aceste tare sociale (alimentate de cele etice) nu existau. Atîta doar că nu îmbrăcau forme atît de violente ca după Revoluție , atunci Știai la ce te poți aștepta parcurgînd străzi ca Lipscani sau Covaci, acum ești sufocat de speculanți și de bișnițari la tot pasul. Și nu doar în pestrița noastră Capitală.. Dar, să ne aruncăm privirea prin scrisorile primite ! • ȘI LA NEHOIU, IN AERUL CURAIAIA ÎNĂLȚIMILOR.» 2 •J Se scrie domnul Crăciun &usma dinitichiai pe strada Lunca Prip,QrJ nr. 23?., în orașul Nehoiu ."L» trog să «paâizați ,fi «&faceți lumină în urbea noastră, «ude întunericul n-are ce -căutat publicați la presă faptele murdare care se petrec, după Revoluția din decembrie, în Wendp, unde se știe mai puțin că vremurile vechi au apus odată cu tiranii Redau o parte din preocupările primăriei Nehoiu, prin dl. Alexandru Diaconescu, primar. Dumnealui, în loc dă se preocupe ,de multiplele probleme privind alimentație prafului, construcțiilor i de locuințe și de a multe necazuri, se o pupă de cele ce vwnează. Cer« peste 12 000 de persoane ale orașului, prin «forturi depuse in anii ..epocii de *w“ (muncă vofenniară și contribuție bănească, încasată obligatoriu : între 409 și 860 le« de familie) au înlesnit construirea»și «și« de cultură model, pe Valea »arăului... iată însă că în casa noastră de cultură au a părut pericolele sociale : specula, bișnița, sub acoperirea unei autorizații emise de secția financiară a județului Buzău numitului inginer Bogdan Alb«. Acesta «ste ajutat, î» ,îndeletnielrile“ lui, de primarul Diaconescu și de directorul casei ***, cultură, care îi permit speculantului să preia o bună parte din spațiul casei de cultură, unde s-a deschis un „case-bar" de »© aptă și practică jocurile de noroc, jocurile mecanice etc. „Șeful“, dl. inginer Albu, are angajați pe măsura lui, niște slugi binecunoscute, care nu se tem de lege cum se tem de muncă. Fără investiții și bătaie de cap, speculantul culege roadele din feuda creată de democrație. De exemplu : cumpără brifcol de la cooperativă cu 5 lei sticla și-l revinde cu preț dublu și triplu , cumpără băuturi alcoolice de la magazinul de stat și le revinde la prețuri pipărate, pentru că-i local de tun, la casa de cultură.» Vă scriu în calitate de cetățean născut și crescut Nehoiu, cu rugămintea să interla veniți, pînă nu se va degrada clădirea. Dacă plinea ?i alte alimente necesare sunt lăsate la voia întimplării, de birturi și de dughene nu ducem lipsă, pentru ele oamenii din conducere pun interes, nu glumă. Ar trebui să fie întrebați cei puși pe căpătuială , cite cărămizi au pus la temelia casei de cultură ? Consumatorii de la cafe-barul de noapte au ajuns să-și facă necesitățile pe covoare și în sălile rezervate spectacolelor, în clădire miroase a tutun, a băutură și a W.C., pentru că, iată, avem și noi „sector particular". Rețineți, îa încheiere, că inginerul Aîfeu este de profesie constructor și nu bișnițar, deci putea cere autorizație și putea să-și construiască un sector cu adevărat particular pentru a faceri personale. Vă rog să voi «puneți unde trebuie să fiu chemat și vin să depun mărturie sau aduceți televiziunea să filmeze, să taia toată lumea ce se întîmplă la Kelleiu. Aici populația se întreabă , pînă cînd își fac de cap edilii ,și speculanții ?* • SA FILMEZI UN CONSTRUCTOR CARE DISTRUGE CASE... Domnule Susmă, dacă așa stau Iacurile, la Neboiu, e foarte trist pentru urbe. Apreciem îndrăzneala și răspunderea dumneavoastră, ca bun cetățean al orașului, care intervine cu încă nu e prea tirziu. Nădăjduim că n-ați exagerat și că n-ați implicat in mod gratuit cele două nume : al primarului și al inginerului care, spuneți, s-a dublat de speculant. Ficat, ar fi putut trăi „la înălțime“ (luăm in considerație și cota localității) prin nobila meserie de inginer constructor, ridicînd și nu ajutînd să se degradeze case (fie ele și de cultură sau mai ales... de cultură). Solicitați, la fața locului, televiziunea. S-ar putea intîmpla ca aceste rînduri tipărite să ajungă pe masa vreunui entuziast reporter de televiziune și, dacă șefii instituției foste „libere" ii vor permite, va face un drum la Nehoiu, vi va căuta și vă va dovedi că «e poate», filma tot ce-i «colo ! Brrr ! • POTECA LIBERA PRIN HĂȚIȘURI... A doua scrisoare aparține d-lui Constantin Marinescu, președintele Uniunii economice române a întreprinzătorilor particulari (semnătură și parafă) : “Criza de produse pe piață îndeamnă pe om să dea oricît, pentru a-și „ procura cele de trebuință. Sunt, servin două aspecte : pricu.l ori relații (și dispus să riște) antrenează deopotrivă pe posesor și pe cel care procură ; cel care procură determină pe cel care posedă un produs sa i-i livreze, oferindu-i o sumă peste costul produsului, tentantă pentru posesor, lată o afacere încheiată .. (criza spunindu-și cuvintul), care alterează caracterele a doi oameni născuți a fi cinstiți. Cei doi „păcătoși“ prosperă, lumea ii invidiază și-i hulește, iar adevărații vinovați sunt, totuși, cei puși în funcții de răspundere, sprea se îngriji de soarta poporului... Dacă „libera inițiativă" — ar fi cu adevărat ’• liberă, așa incite firmele particulare să poată importa nestingherite orice, produs cerut pe piață, aceasta s-ar îndestulă și l-ar scoate pe bietul românaș din suferință. Statul însuși ar avea enorm de cîștigat. Pentru orice marfă, care intră în țară, vameșul pune taxă, eliberind act financiar legal, astfel că marfa poate fi vindută. Pe de altă parte, ar trebui să-i aplice pe loc și regia — transport și beneficiar—și să-i elibereze certificat pentru costul produsului, ce poate fi vîndut în interiorul țării, indiferent de loc. La fel s-ar putea proceda și cu produsele indigene. Antidotul celor care vînd neautorizat îl poartă organele financiare și poliția în servietele lor : eliberarea pe loc a autorizației de comerciant ambulant, cu amendă pe trei luni din urmă și apoi taxarea produsului și eliberarea unui act din care să rezulte prețul de vînzare, luindu-se în calcul regia. Astfel s-ar putea curmă dintr-o dată criza, bișnița, pretinsa speculă,, căi prin care oamenii devin necinstiți, ,,lupt, unii față de alții și chiar, infractori. Factorii de răspundere pot pune capăt, dacă vor, la tot ce se întîmplă rău intre oameni și le pot reda liniștea și bunăstarea. Copiii noștri merită să guste și ei, în sfîrșit, banane, curmale, măsline etc. Or, statul nu importă, firmelor particulare nu le creează posibilitatea să importe, numai serviciul de dezinformare și propagandă mincinoasă este la post, cu zvonuri alarmiste, care abat atenția oamenilor de la adevăr și realitate, dînd totul pe seama bișnițarilor, a speculanților, infractorilor deveniți țapi ispășitori. Firmele particulare n-au spații comerciale, deși, în realitate, în București, peste 3 000 de spații sînt libere și plîng după stăpin (toate parterele blocurilor noi sînt libere !) Guvernul a luat o inițiativă, creînd o potecă liberei inițiative, prin hățișuri. Cu înverșunare, însă, i se opun foști ceaușiști rămași fideli vremilor apuse, regretîndu-l pe ceaușescu în gura mare. Să vedem ce se va mai întîmplă !* • OMUL FAȚA DE OM CA LUPUL... Scrisoarea d-lui • Marinescu, analitică și acuzatoare, nu ne poate lăsa indiferenți. Pe noi, cei care i-am dat gura, in primul rînd. Ideal ar fi ca lucrurile să nu se oprească aici și mesajul ei să răzbată prin acele „hățișuri“ de, care, pe bună dreptate, se vorbește, tn privința alterării raporturilor morale dintre oameni, stimate demn, ați pus degetul pe rană, chiar dacă n-ați reliefat (nu v-ați propus asta, desigur) toate „umflăturile" care apar de-a lungul filierei . Ie vedem, îndeobște, numai cînd plesnesc... Ați spus bine, vai, că omul se comportă, întocmai ca-n celebra expresie latină, față de om, ca lupul, sub zodia unei prost înțelese libertăți. Ca acum, parcă, niciodată... Dar ar Dumnezeu să tresară, la scrisoarea dumneavoastră, cine trebuia ! DRAGOMIR MAGDIN Cste ceva despre cei care sapă la propriu gropile altora (II) (Urmare din nathl) pe sub SL Vineri pînă în Grivița. Uimind desigur Uni« metroului.» Ca un făcut, sistematic în acea perioadă au a vut loc spargeri de cavouri, s-au sfărimat crud. Miliția era de părere că autorii aparțin unor secte. E însă de mirare cum la 180 de cavouri sparte, n-au fost decît 2—s reclamații pentru jaf. Spargerile au continuat, dar miliția, brusc, și-a declinat competența. Ce se urmărea cu simularea acestor spargeri . Cred că vroiau ca cimitirul să fie distrus in întregime, precum cel din Cringași. PLANUL UNEI MINȚI BOINAVE ! DISTRUGEREA CIMITIRULUI CRINOAȘI Ceea ce mi-a povestit Nicolae Iordan despre deshumarea și transferarea morților de la Ciurel întrece cu mult puterea de imaginație a unei minți normale. Imagini ce par decupate dintr-un coșmar care, incredibil, s-a derulat aievea. Povestind, chipul i se crispează. Face din cînd în cînd pauze privind în gol și trăgind cu putere din țigară. „Era parcă în nenorocita iarnă a lui ’85. Din senin s-a primit ordin sa se adune 45 de oameni de la toate cimitirele pentru Crîngași. întreprinderea de Prestări Servicii Funerare care a dat personal mai numeros a lucrat separat. Noi am fost folosiți doar la gropile de 7 ani. Ni s-a spus : Plătin b,ne- Și am fost, 7 800 m februarie și é 500 în martie. Dar inițial n-am știut ce ne așteaptă. Cimitirul Crîngași are pînza freatică la suprafață. După primul rînd de cazma țîșnea apa, a fost monstruos. In special cu morții träfitermi Airy mod.u proaspețiîi * trăgeam din mocirlă, cădeam și*T noi in noroi odată cu ei, trăgeam și se rupeau bucăți de cârpe putredă (,„ I) încărcăm in camioane, cite 4, unul peste altul, iar din coșciugele umflate de apa curgea noroi,amestecat cu singe. La cimitirul Sirbi (in cartierul 18 Februarie) unde au fost transferați, lucrau pușcăriașii. Noi însoțeam morții .» Și reînhumam Cu pelerine nu pot«« lucra, ne stînjeneau. Am îndrat lapoviță și ninsoare, seta nu are nici o importan c Acasă hainele puțeau a hot. lăsam să Intrare. Nevestele luau și le fierbaău în fiecare Cîțiva băieți s-au îmbolnăvit niște ciudate boli de piele, ciuda faptului că, Sanepidul si bea în permanență și ne «trop cu dezinfectante. Mirosurile , se pot descrie. Din cînd în ele băieții romau. Eu nu pute: voma si din cauza asta îmi mai rău. Lucram de la 5 din neața la 10 noapte». In cele luni, noapte de noapte, visi numai maluri spintecate și cac vre în putrefacție. De fapt, să fiu cinstit, nici nu îmi dădeam bine seama cind visez cind e realitate». Apoi a cu înghețul, se săpau gropile pămîntul se făcea în cîteva c beton. Loveam cu cazmaua șirtepșa în gură. Rareori putea mînca. Dar la cutremur în’77, exemplu, au fost săptămini care efectiv n-am mîncat dela să nu ne fie rău beam aici dublu rafinat. Aveau grijă să aducă în fiecare zi, stăteam vată parfumată în nări și tot creaba. Nu era mort să fie într Numai bucăți de mîinii, picioa capete, trupuri sfîrtecate... Ei fotografiați, triați de miliție armată...“ Nea Iordan s-a oprit. Nu n poate continua. De fapt și de-abia ,am putut să notez, reușind să-mi stăpînesc, intregime, groaza, și spaima. Comparabia și chiar concluziile final își pierd utilitatea, pînă plecare am mai schimbat puți cuvinte despre eu totul alte cruri, incercînd să uităm am doi rememorarea făcută. In zil ce ieșeam pe poartă, clopotul icepuse să bată vestind o altă imormîntare... Și groparii o i de la capăt, gîndindu-se proifct la vremurile tihnite, pe c: demult nu le-am mai avut. „Cj oi ieși la pensie, un minut mai stau «lei îmi spuneaicolae Iordan. Mă duc undeva, țară, cit mai departe de amintea muncii fosteia mizerale: Reiate că voi reuși s-o uit!“ ÎNTREPRINZĂTORUL, OAIA NEAGRĂ A ECONOMIEI? în pavilionul 75 din „Complexul expozițional“ din „Piața Presei Libere" funcționează întreprinderea mică „Concord“. Interesul față de această firmă ne-a fost trezit fie faptul că vinde produse din import pe lei. Domnul Ion Alexandrescu, directorul acestei firme ne face scurtă prezentare : „Funcționăm pe baza Decretului-Lege 54/1990. Domeniul de activitate este destul de larg - agrement, producție , confecții metalice, tinichigerie și vopsitorie "au fos comercializare angro bunuri de larg consum, import-export. Deocamdată, pe baza unor relații personale am fost ajutați de niște oameni de afaceri străini. Prin ei am obținut la prețuri avantajoase diverse produse pe care le-am livrat către firme particulare. Doresc să menționez că în prețul de desfacere al produselor a fost inclus și ICM pe care firma noastră l-a achitat. Ținând cont de costul de achiziție, cheltuielile de transport, costurile proprii și beneficiul calculat, taxele și impozitele pe care le-am plătit am livrat Whisky cu: 480 lei sticla de 750 grame,. Gin cu 300 lei sticla de 750 grame, coniac. Pompador cu 350 lei sticla de 750 grame. Alte produse le-am vîndut și pe valută, un exemplu fiind uleiul de motor pentru autoturisme tip E.L.F. pe care l-am vîndut cu 4 dolari litrul, față de 4,25 dolari litrul prețul Com turistului. La autoturisme folosite prețul este mixt, in lei și în valută. In valută se plătește prețul de achiziție conform facturii de cumpărare, iar în lei cheltuielile avute de firmă. Pentru a putea face o comparație cu prețurile practicate la tîrgul de mașini vă ofer un singur exemplu. Avem acum la vînzare, printre alte autoturisme și unul marca Volvo 343, an de fabricație 1981, km bord 80 000. Prețul lui este de 490 de dolari și 55 000 lei. Precizez că în cei 55 000 lei intră și unele reparații pe care le-au executat pentru ca autoturismul să fie in perfectă stare de funcționare. De asemenea ne obligăm ca cel puțin trei ani să asigurăm piesele de schimb pe care eventualii noștri cumpărători le vor solicita. Pentru vînzarea produselor din import nu avem probleme, mai ales dacă le vindem pe lei. Dificultățile apar dacă vrem să exportăm. In prezent, cu toate că avem comenzi, întreprinderile de stat nu acceptă să colaboreze cu noi, indiferent de prețurile oferite. Se vorbește de o hotărîre a Guvernului prin care se interzice contractarea de produse cu firmele particulare“. S-ar părea că sprijinul promis de Guvern activităților bazate pe libera inițiativă funcționează și în cazul întreprinderii „Concord“ tot cu jumătăți mici de măsură. Dacă la importuri nu apar probleme, în momentul în care se pune problema exportului întreprinderile de stat sunt mai mult decât reticente. Cu timp mai trebuie ca întreprinderile care sunt proprietate particulară a unor cetățeni români să fie tratate ca parteneri de afaceri de către întreprinderile de stat . Oare conducerea acestor întreprinderi și a ministerelor procedează la fel cînd intră în relații de afaceri cu firme străine ? Refuză oare colaborarea cu anumite firme străine pentru că nu sunt proprietate de stat ? In viziunea acestor domni un cetățean român nu poate încheia un contract cu o întreprindere de stat decît dacă își ia lumea în cap și vine ca reprezentant al unei firme străine ? ! NICOLAE ILIESCU Deranjez, enervez... (Urmare din pag. 1)ta niște piese și să aibă îndrăzneala, să aibă tupeul, să aibă lipsa de colegialitate și de respect, și față de public, și față de mine, de a spune : „Voi cvita cintecul acesta despre artist, o mai veche compoziție a mea". Și începe să evite cintecul Pentru Charlie Chaplin, și nu spune că versurile sînt ale lui Adrian Păunescu. El a scris o melodie, eu am scris uni text care durează. Melodia lui putea fi — ascultați-o — însoțitoare de orice text, ca dovadă că atîtea lodii frumoase sînt însoțite unele texte proaste. Dovadă. Festivalul de acum de la Mamaia, ediția de acum, ca și cele de altădată. Deci sala e în delir, se aplaudă frenetic,, dar nimeni, nici dintre oficialii festivalului, nici dintre oficialii televiziunii, nici Victor Socăciu, care știe că Adrian Păunescu este autorul acelui text, nu mărturisesc aceasta. De ce nu a avut Socaciu, apoi, onestitatea să spună că și textele cîntecelor Drum la drumul mare sau Tata și caii pe care el le-a anunțat că sunt, de asemenea „cîntecele lui", aparțin aceluiași autor, al cărui nume nu se vrea rostit, Adrian Păunescu. Cit de rău trebuie să fie sufletul unui om pe care l-am ajutat să se afirme în România, l-am trecut de mină punții« pericolului, de la accidentele universitare, pînă la accidentele de repartiție, la Calafat, la fabrica de conserve și suc de roșii, unde, la fuga lui, nu l-am lăsat să-și termine, ca toți tinerii de seama lui, stagiul. L-am luat și din armată să mă ajute într-un reviziune în care spectacol de tem aș fi descurcat foarte bine și singur. Nu era absolut nevoie de el ! El își închipuie că era indezirabil la spectacolul acela, așa declară într-un interviu pe care l-a dat in Basarabia și pe care nu știu dacă s-a gîndit că-1 voi citi vreodată și eu. Cât de gros trebuie să fie obrazul acestui om care vine și spune că-i cintecul lui, numai al lui. Eu anunț în spectacolele pe care le facem noi, sub noua titulatură a Cenaclului Flacăra, de Mișcarea culturală „Totuși, iubirea", eu anunț, deci, cînd se cîntă o piesă a lui George Nicolescu, a lui Socaciu, a lui Hrușcă, Iar el, Socaciu, se duce la Festivalul național de muzică de la Mamaia și uită să spună de cine sunt versurile, ca și cind acestea ar fi așa, cum să spun, versuri populare. De ce se întimplă toate aceste lucruri ? Cine se teme atît de mult de mine nicit a hotărît să-mi ucidă, iarăși, numele ? Ce să mai zic eu atunci ? Sunt sau nu sunt un nume în dizgrație ? Evident că da. Sigur, nu sunt un artist interzis — nu știu dacă ar mai putea fi azi interzis cineva — dar cum să nu mă consider așa, d-le Țone 7 Toată lumea scoate gazete, și genialii și cretinii, și mediocrii și submediocrii, și divele și țațele. Și scot și eu un număr din gazeta Vremea la Rîmnicu Vilcea printr-o conspirație al cărei anși grenaj mă jenez să-l amintesc printre umbrele noroioase ale vremii, mi se oprește gazeta și eu nu scot decit un număr. Și umblă amicii mei de la gazeta aceasta, George Chirea și Anca Vîrlan, din tipografie in tipografie și obțin toate aprobările să scoată gazeta și cînd află aia că e vorba de Adrian Păunescu, dau un telefon undeva, la un Centru conducător și li se spune : „Vezi-ți, domnule, de treabă !“ Și ei își văd de treabă, iar eu rămîn cu gazeta oprită de la numărul 1. De ce n-am și eu, Adrian Păunescu, dreptul să scot o gazetă în România . Am compromis cu ideea de gazetar în timpul dictaturii . Nu cumva eu am ținut sus această idee, la o gazetă numită Flacăra, pe care toată lumea o citea cu sufletul la gură 7 Cine anume vrea astăzi să se uite chiar și acest fapt, că am făcut, intr-un anume timp, cea mai bună revistă a țării 7 Nu cumva sînteți de-a dreptul criminali, domnilor 7 Nu cumva n-am la cine să mă plîng . Nu cumva ar trebui să fac lucrul pe care l-am visat în nopți de coșmar, în cea mai deznădăjduită iarnă a vieții mele, iarna pe care am încheiat-o, cind mă hotărîsem să nu-mi mai deranjez compatrioții și să mă duc să mă ingrop într-o odaie la Chișinău, la frații mei de acolo și să vă las in pace și să vă uit . Și să vă faceți dv., toți cei care mă urîți, care nu mă mai suportați, clasamentele literare aicea, acasă, așa cum le vreți. Să veți reviste, mama revistelor, mama ciolanilor și eu să vă apar ca un strigoi la zile mari cind se adună norii pe satele moarte ale României. Ei, bine, n-am puterea să renunț la această relație între mine și supraconștientul acestei nații. Sunt foarte necăjit, d-le Țone, sunt necăjit pentru că după scoaterea mea intenționată cultura romănă, comandată din de vechea dictatură, coborîrea mea a continuat în vremea aceasta negăsindu-se subiect mai tentant decit... Adrian Păunescu, pentru 22, pentru Contrapunct, pentru Adevărul și chiar, cu riscul de a te supăra pe tine și pe cițiva dintre colegii dumitale, pe care vă apreciez foarte mult, și pentru Tineretul liber. Aici, în Tineretul liber, am fost acuzat, într-o anchetă a doamnei Gabriela Hurezean, că de ce — auziți ce urmează — preferă tineretul pe Păunescu ,lui Blaga . Ce-aș putea răspunde eu la astfel de provocare, mai ales că este o falsă problemă, pusă numai așa, ca să găsești cu orice preț nod în papură cuiva anume . Tot felul de publicații, în București și în provincie, in limba maghiară îndeosebi, dar și-n limba română, au dat o veritabilă bătălie împotriva mea. Și apoi Europa Liberă, Televiziunea noastră, ca și cea de la Budapesta, alte posturi de radio de pete miri unde, au găsit in Adrian Păunescu un subiect privilegiat. Dumnezeu să-i ierte pe toți pentru acest vast proiect de crimă, de asasinat, care a fost ratat de puțini, îmi cer scuze pentru că am mișcat în somn și am stricat, astfel, buna lor ochire. (Va urma) MAREA SIMCA PUBLICITATE OFERTE „ Întreprinderea de Piele Sintetică SIDERMA, cu sediul în București, str. Compozitorilor nr. 49, sector 8, angajează de urgență următoarele categorii de personal, cu domiciliul stabil dii București : fochist mediu presiune ctg. 1—4 ; electromecanic ctg. 3—5 ; operatori chimiști (bărbați) ctg. 21-8 ; conducător auto ctg. B, C, D, E ; electrostiviitorist ; paznici (bărbați). Relații suplimentare la tel. 25 38 35/ 18. ÎNTREPRINDEREA Arta Mobilei angajează conform Legii 12/71 și cu domiciliul stabil în București, următorul personal : automacaragiui, tractorist-rutierist, maistru mecanic centrală termică, 3 maiștri prelucrarea lemnului, 3 electricieni, instalator centrală termică, 3 tinichigii, 3 hidroforiști, 2 compresoriști, tîmplari categ. 3—6, 4 fochiști. Relații tel. 55 62 30 / 22. (0048) VÎNZĂRI VIND transporter, Mercedes 307 Diesel, stare foarte bună. Tel. 19 19 48. (0049) VIND Are 10/1988 perfectă stare, urgent. Tel. 21 49 51. (0070) VIND LADA 1500. Tel. 88 02 84. ' (0039) CUMPĂR casetofoane, radiocasetofoane defecte, casete sigilate. Tel.60 98 24. (8503) MATRIMONIALE TINAR 37/1,68 doresc tînără 30— 37, în vederea căsătoriei. Tel. 60 18 82. (7032) DORESC parteneră pe viață, 31— 40 ani, 1,60-1,75, frumoasă (drăguță), cultă, suplă, fină, fair-play. Tel. 1108 33. (9885) INTELECTUALĂ, studii superioare, 44/1,62 cu posibilități sigure de stabilire în Germania și calități sufletești deosebite, doresc cunoștință demn serios, harnic și sufletist,, 45—50 ani, studii corespunzătoare, căror limba germană. Post cunoștestant, Of. poștal nr. 63 sect. 1, București. (2063) DIVERSE AGENȚIA de turism DACOREX din str. 13 Decembrie nr. 20, telefon. 14 5209 organizează : excursii la sfîrșit de săptămînă (3 zile) cu autocarul la stațiunea Neptun. Cazarea în hotel de categoria I. In program vizitarea fostei vile prezidențiale. Costul 549 lei/persoană ; excursii la ShaglvȚ în fiecare joi și sîmbăta, cu vizitarea mănăstirilor Căldărușani și Vlad Țepeș, plimbate pe lacul Snagov cu navă prezidențială. Costul fosta 149 lei/persoană. •CITATIA nr. 2196/1990. Numitul BANU GHEORGHE, cu domiciliul necunoscut, este chemat la Judecătoria S.A.I. în ziua de 11 sept. 1990 în proces pentru încredințarea minorilor. In caz de neprezentare se judecă in lipsă. ~ <ț. (9709) CAUT tînără 23—32 ani, serioasă, gospodină, drăguță, fără vicii, pentru ajutor trional și educație fetiță 10 ani. Asigur locuință. Tel. 803882.. . (9770) SOLICIT împrumut pe termen lung (minimum 18 luni) dobînda convenabilă. Tel. 7« 99 88. (0055) ÎNTREPRINDEREA EUROPA STANDARD caută urgent vînzător, decorator, lucrător întreținere, specialist in probleme de comerț exterior. Relații la tel. 37 2473 și la sediul nostru din București str. Costache Bălăcescu nr. 1, sector 1, prin strada Vicing. (2023) DRAGO! GHEORGHE (profesor matematică) anunță cunoștințele noul număr de telefon • 27 6465. (9914) SCHIMB apartament ultracentral, 2 camere, dependințe, toate mari, pentru apartament 3—4 camere la curte, sector 1 sau 2, telefon 35 02 38. ANIVERSĂRI 18 trandafiri roz pentru GABRIELA-DANA RUTA, la majorat. Ii urăm multă sănătate, fericire, succese la învățătură, îndeplinirea tuturor Mama, tata și fratele dorințelor. (0410) COMEMORĂRI LE împlinesc 6 luni de cind tragic și nedrept Iubitul nostru soț și tătic COMAN TOMA, ne-a părăsit. Vei dăinui veșnic in sufletele noastre. Sanda, Camelia și Adrian. (1884) S-AU împlinit 7 ani de la decesul bunului meu tată STANESCU GHEORGHE din Olănești-Băi. Comemorarea dinsului și a mamei STANESCU CRISTINA a avut loc la Caracal la 26.VIII.’90. Angela și George Drăguț, (MP 3066) VIND sterilețe și două butelii aragaz-voiaj a 3 ,kg fiecare, cu arzător și bec de iluminat. Tel. 69 7544. (0092) VIND difuzoare profesionale 8 ohimi, 15 tob, medii, joase, noi. Tel. 9.74/27862 sau 27136. (9532) VIND BMW 525 automatic, azs fabricație 1980, stare ireproșabilă, cameră video MV 110 Panasonic, telefon 3502 38. cumpârări CASA, zonă deal, eventual ofer și înscriere Dacia 1988. Tel. 2183 3«. (9793) " SCHIMBURI PIERDERI DIPLOMĂ bacalaureat nr. 148/1978 Liceul Al. Sahia , diplomă soră medicală nr. 883/1970, diplomă asistentă medicală nr. 1500/1979. DECESE COLEGII din ÎNCERC sunt alături de Nuțl State in marea durere pricinuită de dispariția prematură a fiicei sale MIHAELA. (2783) FAMILIA îndureratănunță încetarea din viață aa neprețuitului ION pensionar — cadru BONCIU, didactic. Ii vom păstra o veșnică amintire. Inmormintarea sîmbătă, 1 septembrie, la cimitirul Străulești II, orele 13. (2734) SUFLETUL meu e și pustiu va rămîne. Te pustiu iubesc ALEXANDRU, Steluța. (2864) GEORGE și Ion Sorescu deplîng moartea mătușii DEMETRU MOTOESCU. Scumpa ei imagine va rămine veșnic in amintirea familiei. (2868) SCRIITORUL Marin Sorescu deplinge moartea teptată a mătușii sale, neașprofesoara DEMETRA MOTOESCU, căreia ii va păstra o veșnică amintire. (2869) NEPOȚII din familia Herăscu aduc un ultim și pios omagiu mătușii lor, profesoara MOTOESCU DEMETRA. Ii vom păstra o veșnică amintire. (2870) CU sufletele împietrite de durere anunțăm dispariția prematură dintre noi a bunului nostru prieten GRADIN ALEXANDRU (ALEX). Sincere condoleanțe familiei îndoliate. Prietenii din bloc. (2820) SIM BATĂ 1 SEPTEMBRIE 1990 Ecouri Greva cumpărătorului (h) In urmă cu aproximativ o lună, cumpărător nu există piață.- „Nu scriam despre fenomenul intale- cei care cer prețuri exorbitante rabi al pieței negre, despre spe- (și să nu-i excludem pe veroșii cu la care, pe fondul proastei zarzavagii !) sunt nebuni, ci noi, funcționări a comerțului și an care le dăm banii. In putereaprovizionării cu bunuri de larg noastră stă controlul prețurilor, consum, aduce sărăcie unora și (...) Pot trăi, și nu e o utopie, îmbogățire rapidă altora. Pen- eu puținul pe care mi-l oferă trun gazetar nu există bucurie magazinele : piinea, carnea, amai mare decît aceea de a conleiui. Și zarzavaturile de la Astata că mesajul său a ajuns la prozar. Să ne oprim și să-i cititor și a fost aprobat de aces sancționăm pînă nu-i prea tîrza. Numeroasele scrisori și teziú. Cu masa de bani nemunciți lefosne pe care le-am primit speculanții vor presa asupra mi-au dat certitudinea călin prețurilor. Avem fapte, avem tem cu toții împreună în dorin- ouă. Dar să putrezească pepeniița de mai bine, împlinită prin care ni se oferă cu 40 de lei muncă și onestitate. Sigur, în kilogramul ! (...) Să se ducă peste noianul de opinii a existat, cum mări și țări bișnițarul de la Conera firesc, și una împotrivă. Ea stanța care avea în rafturi panaparține lui Ionel Costea,. Șostofi cu 2 400 lei percenea. (...) Pantelimon 26, ap. 178, Bucu- Cum pot să-i permit unui vis reșut. Iată rîndurile domniei sale, oarecare să devalorizeze astfel de un umor pe care nu se poate moneda națională ? Ar trebui ca să nu-l apreciem : „Doamnă, în momentul în care își cumpăca viața de ascet pe care voră pîinea de la noi să i se ceaimpuneți, aveți de pe acum un ră 400 lei de pîine. Mai mult, loc asigurat In rai. La dreapta chiria pentru local să-i fie cal Sf. Petru. Numai că 999 din 1000 curată după principiul lui, pentre locuitori ai acestei țări dintru o lună — 40 000 lei. (...) Să dese altfel. Oricum, vă doresc muncim, să muncim, să ne adusucces, pentru că pînă s-o găsi năm, să privim cu severitate pe marfă în magazine, mai aveți toți cei care vor să ne umileasce așteptat vreo 400 de ani". Iată că: Nu-i durere mai mare decît că, intr-adevăr, 999 de locuitori să vezi că nu poți rezista spe cugindesc altfel decît domnul Zolei, Inflației. Ea poate fi oprită nel Costea care se pare că este prin adeziunea în masă la Greva singurul cititor in concepția că- cumpărătorilor. Oameni buni, ruia a renunța la mărfurile da putem realiza asta. Un om adelux („lux“ e un fel de a spune) vărat își poate controla actele, vehiculate la prețuri aiuritoare, dorințele. Nu banii-s puțini, reprezintă un act de asceză. Din Pretențiile sunt mari. Nu trebuie păcate, din lipsă de spațiu, nu decît să trecem cu calm la ecopot reda decit o parte din prenomia de piață, să muncim cu zile „pro“ care au sosit la redac devoțiune și totul va fi salvat, fie. Iată fragmente din scrisoa Să luăm exemplul japonezilor, rea doamnei Natalia Gheorghiu. Duc o viață de o austeritate eingineră la Ministerul Resursexemplară.“ Cel mai concis melor și Industriei : „Ieri, la coadă, iar l-am primit de la doamna E-comentam articolul dumnea lena Stoica, Str. Magnoliei 14, voastră, Greva cumpărătorilor. Brașov, care, pe o frumoasă (...) Vreau să vă mulțumesc că, ilustrată, a caligrafiat cu grijă "fiindu-vă, îmi regăsesc gîndu- doar atît : „De acord !“. Le mulțile cu speranțe, revolte, dorințe numesc tuturor pentru buna crede bine, gîndurile căutătoare de dință cu care judecă lucrurile, drumuri, de cărări pe care, mer pentru efortul depus în slujba gînd, să ai posibilitatea, înălțind mai binelui nostru comun. ExicaPul deasupra unei coloane ver- stă legi care îngrădesc „înfloritebrale neplecate, să respiri orea" speculei, dar ele nu au încă gură de aer curat și tare. Poate destulă putere. Se mai face bine ajută Dumnezeu — sau ne uiță, prețurile practicate la dirajură să ne ajutăm singuri — ciumile particulare sunt in consă putem trăi zile mai bune, timure inaccesibile (un pachet doresc și sper asta ca mamă, ca de BT necartonat la localul „Basoție, ca româncă și ca un om bilon“ costă împătrit, 35 de lei !), care se vrea cu ochii deschiși a rafturile magazinelor se golesc ®upra vieții. Vă doresc, din su în continuare pe sub tejghea, în fler, sănătate, împliniri și pu piețe mercurialul este ca și inextere de muncă (de fapt, de supistent, mărfurile confiscate de la, pentru că vă consider mai lar speculanți n-au apărut nici in linia întîl decit mine)“. Im- Până în ziua de azi la vedere și Plantă și scrisoarea domnu- nici că se bănuiește ce soartă lui Neculai Vira, din Slobozia , vor avea, țiganii cară netulbu„Ader din toată inima la Greva tați berea cu sacul, zahărul, deși cumpărătorilor . Excelentă este raționalizat, nu se găsește decit marea Gabrielei Hurezean. Dă și,la negru“ cu 40 lei kilogramul, pamintul țării mele oameni. Am Noi suntem cei care trebuie să practicat îndemnurile din arti- întărim puterea legi răbdînd colul apărut în Tineretul liber Încă puțin, făcind un efort de din 8 aug. ’90 mai de multă vre- voință. Și mai ales, contribuind, me. Dar cînd văd că pe lumea fiecare la locul lui de muncă, la asta mai sînt oameni care gin revitalizarea producției. Fiindcă, dese la fel, prind curaj“. De a dacă fără cumpărător nu există ceea zic, dragă cititorule, dacă piață, apoi, e la fel de clar că gîndim la fel, hai să declarăm eu nu există nici fără mărfuri, greva cumpărătorului. Fără GABRIELA HUREZEAN Să excomunicăm trista practică a excomunicării (Urmare din pag. I) men social este odioasă, potrivnică oricărei echități. In al doi acoperișuri, de la etajele superea rînd, că trebuie făcută diferioare ale unor clădiri înalte, rențierea între cei care au prodin tunele, împușcind în ceafă fi tot de ea pentru a face crime copii, femei, bătrîni, folosindu-se și nelegiuiri, de la cele politice de faimoasele puști cu lunetă, la cele culturale, și cei care*a Și totuși, generalizarea termenui și ifismul ei, amăgiți de un numui „nomenclatură“ este falsă fals ideal, au izbutit să înțeleași nedreaptă. Să ne explicăm că pînă la urmă adevărul, ba mai întîi printr-o seamă de chiar să-și sfințească locul. Să exemple străine celebre . Unul ne gîndim de pildă la savanții dintre cei mai virulenți scriitori A G. Murgulescu și Miron Nicocritici ai comunismului a fost lescu, ambii miniștri ai învățăiugoslavul Milovan Djilas, Momoentului și președinți ai Academiu al Partidului Comunist din miei, prin funcții, cooptați și în 1932, în 1945 secretar al Biroului comitetul central, primul și vice-Politic, vicepreședinte al Repu- președinte al Consiliului de Stat. blicii în 1953. Deci în mod evî au reușit să facă tot ceea ce s-a deat — un „nomenclaturist“. In putut pozitiv și bine, în contex 1954 începe să critice deschisul drumului greșit pe care „calea iugoslavă“ spre comu tancurile sovietice antrenaseră nism. Este destituit din toate țara. Să ne gîndim la Octavianu funcțiile de stat și de partid, in Paler, scriitorul-moralist atît de repetate rînduri arestat și intern- iubit (cu ale cărui păreri din nițat, abia în 1966 amnistiat. Pu ultimele luni sînt totuși rareori blică neîntrerupt, de atunci, de acord). A fost vicepreședinte scrieri anticomuniste cu totul ar ^2V, redactor-șef al celui de remarcabile, al doilea cotidian ca însemnătate Dar Arthur Köstler, notoriu din țară, care, firește, susținea scriitor și filosof al științei ? A politica de partid (deși tot acolo fost și el membru de frunte al a promovat o excelentă „pagină Partidului Comunist German a II-a“, de cultură), prin func(1931—1937) și o dată cu aceasta Pe 51 membru al Comitetului membru al Kominternului. No- Contras. Apoi persecutat, margimenclaturist, firește. Dar apoi nu , SUPUS la penibile visceautor al unor clasice lucrări anti- nori de procese literare. Să-1 comuniste, de pe poziții politice condamnăm la tăcere în cultură și etice, cum ar fi De la zero la viața publică fiindcă a făcut infinit. Să-l uităm pe André parte, ani la rind, din nomen Glucksmann și pe ceilalți mem ctura . Și că ți alții din nomenbri ai grupării „Noii Filosofii“ c latură nu au fost sau nu au dedin Franța ? Ideologi convinși ai j, ,prin iluminări, asemenea marxismului, membri reprezendrumului spre Damasc, patativi ai P.C. Francez, iar astăzi meni adevărați, chiar dack și critici neînduplecați, de pro au imperfecțiuni. Excepție nu funzime, ai comunismului. Oare „aci nici președintele ales el un om de bună credință i-ar pu îanl’ Ion Iliescu, de atîtea ori tea considera demagogi și opoi in cadrul nomenclaturii, turiști ? Despre Al. Dubiek și să ne ferim deci de ștampile, Imre Nagy ce să mai vorbim de etichetări simpliste și deseori Dar să evocăm și o analogie dăunătoare. Fără excomunicări din Istoria religiei, Apostolul Nimeni nu vrea să absolve de la Pavel provenea dintr-o familie cultă și condamnare criminalii, bogată, cu principii fanatice, dar competențele, oamenii de Persecutor al creștinilor, trăiesc bune intenții — chiar dintre cei de iluminarea credinței pe sim- care au greșit din greu în trecut bolicul drum spre Damasc. Când ne sunt trebuincioși pentru a vertit la creștinism, se consacră construi noul edificiu socialeactivității misionare, scrie cel economic, spre care ne duce umbrele scrisori către romani și drum atît de anevoios, corinteni și cunoaște moartea ,ci poate, mai mult decit orice martirilor la Roma, in anul 64, să ne poată arăta tot ei, cei care Experiența noastră tragică ara au greșit atît de mult, propriul tă și ea mai multe lucruri. Mai nostru drum spre Damasc, întru întîi că nomenclatura ca feno asanarea noastră morală. AGORA TINERILOR (Urmare din pag. 1) După experiența trăită în Franța aș putea afirma că resursele rezistenței noastre in „opera" criminală de anulare a personalității umane au fost tocmai cele furnizate de valorile culturale proprii și de cele europene. Niciodată nu ne-am simțit în afara granițelor casei comune. Telefonul fără fir a funcționat ireproșabil. In fond și acele cenacluri care au proliferat, multe dintre ele patronate de prestigioșii oameni de cultură, n-au fost altceva decit nuclee ale rezistenței. Cultura a fost cea care ne-a asigurat legătura permanentă cu lumea cu Europa. Iată de ce niciodată nu ne-am simțit izolați, cu atît mai mult acum cind dialogul nu mai cunoaște restricții. Nu ne rămine altceva de făcut decit să fim înțelepți, așa cum am dovedit-o în nenumărate rînduri pînă acum în fața lumii, descoperind acele resorturi care să dirijeze efectele in folosul propriu și al partenerilor noștri europeni.