Tineretul Liber, mai 1991 (Anul 3, nr. 393-414)

1991-05-01 / nr. 393

TINERETUL LIBER" pag. 2 Marginalii la dezbaterea t Tezelor anteproiectului­­ de Constituție (U­nare din pag. 1) că, Parlamentul reprezintă fi­rește, organul suprem al pu­terii de stat, instituția funda­mentală a democrației — „cheia de boltă a instituțiilor noastre“ — dar de aici și până la modul în care oratorii au ținut să o sublinieze este distanța de la analiza imparțială, detașată a unei realități independente, judecarea unei situații cu re­la­percusiuni directe asupra pro­priului statut. Din alternativa parlament bicameral, respectiv unicameral, s-a optat pentru prima soluție. Pentru motivare a fost invocată tradiția parla­mentară românească și necesita­tea diferențierii atribuțiilor ce­­lor două camere. In fapt însă, majoritatea­mendamentelor covîrșitoare a a­­u condus la­­ impunerea unei coincidențe de prerogative ale Senatului și A­­dunării Deputaților, așa incit .sentimentul de frustrare unora și posibilitatea rivalității a dintre ele să fie total excluse. S-a decis ca atît senatorii cit și deputații să fie aleși prin vot direct și să se pronunțe, în­ e­­gală măsură, asupra compo­nenței echipei guvernamentale, în privința fixării competențe­lor Parlamentului, pe ansamblu, întregul demers constituțional s-a caracterizat prin tendința­ lărgirii acestora și a unei cuan­tificări favorabile în raport cu cele prezidențiale și mai ales guvernamentale. La baza deli­mitării raporturilor în relația ternară președinte — parlament — guvern, s-a aflat ideea con­sacrării parlamentului ca orga­nism legislativ suprem, cu largi atribuții de decizie și control; în perspectiva viitorului, con­solidarea puterii parlamentului constituie firește soluția optimă pentru garantarea unui regim democratic și nu se poate pune­­ la îndoială voința sinceră a ac­tualei Constituante de a preveni orice lacună de principiu care să favorizeze, la un moment dat, alunecarea spre un nou totalitarism. Numai că nici o inocență absolută nu e de pre­supus în atitudinea adoptată cu diferitele grupări parlamentar Ceea ce se petrece la vedere, pe stradă, are o echivalență im­plicită în raporturile de forțe din forul legislativ, iar contes­tația deschisă a formațiunii po­litice aflată în prezent la pu­tere se exprimă în cadrul in­stituțional parlamentar prin a­­prehensiunea opoziției vizavi de tendințele de dominare ale ma­jorității ca și prin efortul său de a impune anumite reglemen­tări de echilibru. Iar dacă pen­tru parlamentarii F.S.N. supe­rioritatea competențelor deci­zionale este o voluptate în sine, pentru reprezentanții opoziției ea constituie o bătălie cîștigată pe frontul confruntării politice. De altfel, cea mai însemnată dispută constituțională înre­gistrată — in jurul modalității de alegere a președintelui, res­pectivi prin vot direct sau in­direct­ — atestă existența unui asemenea substrat. E de presu­pus că ne temeiul acelei ma­jorități electorale obținută la 20 mai, confortabile, gruparea F.S.N. a optat clar pentru de­semnarea președintelui prin scrutin universal în timp ce o­­poziția a susținut cu putere a­legarea acestuia, de către Parla­ment, unde raporturile politice, inechitabile in prezent, ar pu­tea suferi sensibile deplasări în viitor. Dacă republica prezi­dențială reprezintă o formă de stat mai puțin democratică de­ ,­cit cea parlamentară este un fapt discutabil. S-a argumentat de altfel, cu competență juri­dică și în mod destul de con­vingător, că fiecare dintre ele poate asigura la fel de bine un regim democratic. Insistența cu care­ au fost susținute insă am­bele puncte de vedere, precum și distribuția lor in funcție de actuala configurație politică din legislativ demonstrează mai de­grabă că apărarea democrației­­ este, în acest caz, o falsă pro­blemă, sau doar una de rang secund în timp ce determină­rile conjuncturale motivează mai puternic respectivele op­țiuni. Nu trebuie uitat că ac­tualul președinte s-a desprins din F.S.N. Afinitățile sale cu formațiunea majoritară sînt indubitabile iar asigurarea unor atribuții sporite pentru institu­ția prezidențială nu poate decis să întărească puterea de decizie a majorității, lăsînd fără spe­ranță opoziția. Dimpotrivă, li­mitarea autorității prezidențiale, pină la condiția de simbol sta­tal, ar da timp mai liber de manifestare parlamentului unde raporturile de forțe­ sunt varia­bile. Domnul Iliescu poate fi ales președinte la următoarele alegeri, dacă se menține votul universal, dar formațiunea ac­tualmente majoritară nu e obli­gatoriu să repurteze același succes. Or, desemnarea pre­ședintelui de către Parlament, ar fi astfel susceptibilă de a furniza în viitor surprize poli­tice. în sfîrșit, cam în aceeași lo­gică a opțiunilor s-a înscris și dezbaterea asupra prerogative­lor instituției guvernamentale. Cu­ privește însă guvernul, o rivalitate, se pare clasicizată, — cum a reieșit din doctele ple­doarii ale unor vorbitori — și nu­ strict conjuncturală a grevat demersul legiferator al Consti­tuantei. Orientarea cvasi-gene­­rală spre restrîngerea compe­tențelor acestuia, mai ales­­­ in domenii rezervate legii“ a con­jugat o dispută generică mo­dernă, cu polaritatea majorita­­te-opoziție și disensiunile poli­tice interne din cadrul F.S.N. Deși discuțiile s-au desfășurat în limite de principiu inataca­bile, totuși o anume severitate general exprimată în propune­rile referitoare la instituția gu­vernamentală nu a putut scăpa iar sursa ei contextuală este ușor de identificat în scurta dar a agitat o istorie postrevoluționară relației parlament-guvern, punctată de atacuri reciproce, atitudini inamicale, cereri ale guvernului de acordare a unor prerogative sporite sau chemări la ordine, de către parlament, prin săptăminalele întrebări și interpelări. Desigur, observațiile de mai sus nu sunt de natură să releve fenomene cu impact negativ a­­supra conținutului și aspectului viitoarei Constituții a Româ­niei. Conceput după mode­le prestigioase, antreproiec­­tul aflat in discuția Parla­mentului oferă posibilitatea de alegere între diferite so­luții. CINE CUMPĂRĂ DIN MAGAZINELE PE (Urmare din pag. 1)­gazinelor COMTURIST, la toa­te minunățiile... Acum suntem­ în magazinul 35 COMTURIST din strada Ga­briel Peri. Se primește marfă. Zeci de cutii de cafea. Cartoa­ne de bere și băuturi răcoritoa­re. Ciocolată și țigări. Privim galantarele: cosmetice de mar­că, licențe de joc, băuturi de re­nume — whisky canadian, sco­țian, irlandez, coniacuri franțu­zești, confecții, încălțăminte și jucării, aparatură electronică JVC, Panasonic, Sanyo, cafea și cacao în cîteva sortimente, țigări — ce să mai spunem, ceasuri și gablonzuri, piese auto și ulei Castrol, aproape un ma­gazin universal în limita spa­țiului disponibil. „Avem cam 400 de feluri de marfă“, ne spu­ne Angela Udrea, gestionara magazinului. Și dacă e să păs­trăm limbajul de shop — depo­zitul e „full“! Vin și clienții. „Ciorapi de damă“? „De la 1,30 și 1,90“. „Care este diferența?“ „De finețe“. Pe lingă ciorapi, clientul mai cumpără și cîteva mărunțișuri: „Doriți și o­uă?“ „Nu. Pungi de plastic pun­aș vrea­­ să ofer eu COMTU­­RIST-ului“. întreprinzătorul a­­rab își notează adresa fir­mei COMTURIST și nume­le persoanelor cărora să­­ li se adreseze. „Un casetofon pentru băiat. Sunt ultimii bani pe care îi mai avem în cont. Aș vrea să-i fac lui o plăcere!“ Este ales aparatul. Băiatul îl butonează. De restul mama se gîndește ce să banilor, mai cumpere. Ezită între dulciuri tot pentru băiat, și țigări Kent, pentru stomatolog, învinge sto­matologul. Oricum alți bani, do­lari, nu mai au de unde să vină, soțul doamnei care a lucrat în străinătate, a murit acum un an. „Lasă, mamă, termin școa­la și merg eu să lucrez afară!“, o consolează­­ copilul. O doam­nă în vîrstă întră, se uită, în­treabă de prețuri, apoi pleacă. Revine, se uită di­n nou tot, își face socoteli, apoi peste în­tinde nota de comandă. Ia ți­gări pentru , doctori și două pa­chete de cafea care sunt și ele destinate medicilor. „Ce să-i faci, bătrînețele! Primesc ceva bani de la copii și-i țin numai pentru cazuri din astea...“. Ma­gazinul are clientelă de ani de zile. Jipa Nicolae este unul din­tre ei. A lucrat mult timp în străinătate și a cumpărat de aici lucruri de folosință înde­lungată, băuturi, răcoritoare și dulciuri pentru copii, cînd nu se găsea pe piață, cafea, dar ce nu a cumpărat. Virgil Flo­rian are soția casnică, cinci co­pii și o mătușă în străinătate. Și el este clientul magazinului. Primea valută drept cadou. Va­luta o schimba aici pe alimen­te pentru copii, atunci cînd se găseau cu mare greutate, pe obiecte pentru casă și gospodă­rie. Cineva întreabă dacă­ a crescut valoarea dolarului în comparație cu marca. Află că da. Pleacă și revine. După a­­parențe, este student arab în România, întinde o sută de mărci, cumpără un pachet de Marlboro și primește restul in dolari. Este și asta o mică a­facere.1 Studentul a cîștigat un dolar și cîțiva cenți... t Una peste alta, am aflat că magazinele COMTURIST sunt preferate de cei ce au posibili­tatea să plătească în valută (ro­mânii care au lucrat în străină­tate, turiștii și oamenii­ de afa­ceri străini, corpul diplomatic și tehnic al ambasadelor și re­prezentanțelor economice), cei care au pensii în valută, bur­sierii, chiar și cei care schimbă leii pe dolari la 200 lei/dolarul. De ce? In primul rînd calita­tea mărfurilor, în marea lor majoritate, mărfurile din aceste magazine sînt de marcă, nu sînt depreciate, ai certitudinea cer­tificatelor fitosanitare și de prospețime. CRISTINA BÁLINT „GEPA INTRA ELECTRO CENTER“: O SUTA. IES CU APARATE UNUL­ DOI La „Gepa Electro Center“, ca de obicei, aglomerație. Mai a­­les că suntem­ în week-end, în­cerc să deduc cărei categorii so­­cio-profesionale îi aparține unor clientela. Demers dificil de fi­nalizat. „Figuri“ cu pretenții, crispate, ce se vor distinse, dar nu sugerează decit bani grăma­dă. Deși nu am­ prins zile cu „vînzare și în lei“, una din vân­zătoare, cunoscută publicului te­lespectator grație reclamei pen­tru casetofoane, auto „contec“, își întreabă demonstrativ co­legul „Adrian, astea nu se vînd și pe lei?“ întrebare reto­rică... Denumirea magazinului sugerează ce anume se vinde înăuntru. Produse electronice. Pentru că nu am dezarmat prea repede, am reușit să discut și cu cîțiva fericiți cumpărători, Dana și Monica. S-au recoman­dat studente. Extrem de bine îmbrăcate, fardate impecabil. Au admis că-și fac tîrguielile din magazinele ce vînd pe va­lută. De ce? „Găsim mărfuri de calitate bună. Boutique-urile în lei oferă numai solduri la pre­țuri sfidătoare. Bani aruncați aiurea“. Un cetățean străin, a­­rab refuză să-mi spună cum se numește. Absolut toate cumpă­răturile și le face la „Gepa“. Le-a recomandat și prietenilor săi sosiți în România să proce­deze la fel. „Marfă bună, preț scăzut“, a fost părerea sa. O.K. Un alt domn cu o cutie imensă în brațe, conținînd un caseto­­fon, m-a interpelat enervat. VALUTĂ? „Sunt ospătar. Mă privește de unde am bani“. Interesant e faptul că nu-l întrebasem pe el, ci pe altcineva dacă-și per­mite să frecventeze „Gepa“. E­­roare de recepție! Oricum, răs­punsul a stîrnit hohote, de ris celor care vizitau magazinul în scopuri... pur informative. în­tre aceștia­, oameni necăjiți, dar curioși, fără prea mulți bani în buzunare, cu atât mai puțin do­lari. Am surprins la ieșire un „dialog“ insolit: „Iar m-am pă­călit. De ce nu spun în recla­ma de la televizor că vînd pe valută? Am dat o groază de bani pe tren,' Credeam că gă­sesc aici un televizor color. A­­cum ce fac? Iar la liste, la coa­dă?" Răspunsul colegului a fost simplu: „Taci, domne, că-i ter­mină p­ăștia, cu valuta lor cu tot. Ai răbdare!“ Doamna Cris­tina Burada, profesoară din București, își cumpărase un mixer „Moulinex“. Mi-a spus că circulă frecvent peste hotare și „aici mărfurile sunt confirmate iar prețurile mai mici. Am pu­tut face o comparație în cu­noștință de cauză“. Dl. George Pădure, director-conducător al magazinului „Gepa", mi-a con­firmat textual „Cine cumpără aici nu reprezintă populația ță­rii. Deocamdată nu sînt multe magazine de genul nostru în București. Volumul zilnice oscilează­ între vînzărilor 5 000 și 10 000 de dolari. La o populație de 23 de milioane de locuitori e puțin. Am auzit că vor să descurajeze, să interzică vin­­zarea pe valută. Statutul nostru de funcționare prevede clar: vînzare în valută sau lei. S-au semnat miniștri, directori în Ministerul Finanțelor, organisme internaționale Există care sancționează , asemenea „ezi­tări“, în Ungaria cumperi forinți sau valută. Piața se au­în­toreglează. Cei care iau deci­zii restrictive decid cit sînt pe post. Pe urmă nu-i mai intere­sează... Nouă ne pare rău cînd vedem că nu cumpără decit 1—2 la sută din cei ce intră în magazin. Realmente, ne pare rău“. Intr-adevăr, regretele d-lui­ director sunt justificate. Cu cit ar crește numărul de cumpă­rători efectivi, ar crește și în­casările magazinului. Logic. Pînă atunci, trebuie să recu­noaștem că magazinele care vînd pe valută se adresează unei „elite“ a clientelei. Cum Își procură aceasta devizele nu ne privește... LIANA SIMION ^ Mi t elite"­~ Desen de GH. MATEI DECLARAȚIE A CARTELULUI SINDICAL „ALFA“ IN LEGĂTURĂ CU DISCUȚIILE DE LA PREȘEDINȚIE Domnul Bogdan Hosu, mem­bră al consiliului de condu­cere al cartelului, a declarat, în exclusivitate, ziarului nostru : „Discuțiile purtate au avut ca punct principal varianta econo­mică susținută de cartelul ALFA, și anume că fosta­tate socialistă de stat a proprie­apar­ținut și aparține populației Ro­mâniei. în programul cu care s-au prezentat la alegeri parti­deler politice nu s-a făcut nici un fel de referire asupra crite­riilor și a modului în care ur­mează să se treacă în proprie­tate privată fosta proprietate socialistă de stat. Considerăm că numai consultarea populației a­­supra variantelor de privatiza­re asigură legalitatea deciziei în această problemă. O societate care respectă principiile de­mocrației nu­ poate fi , condusă­­ împotrivă voinței­ membrilor a­­cesteia și in această perioadă, cînd se iau decizii majore, se impune, pentru asigurarea stabi­­­lității măsurilor adoptate, ca ele să derive din consultarea populației. Apreciem deschide­rea președintelui României, domnul Ion Iliescu, de a iniția dezbateri cu specialiștii asupra diverselor variante de privati­zare a economiei, dar conside­răm că în această problemă de­cizia finală trebuie să aparțină populației României“. (Nicolae Iliescu). * AVANTAJOS Societatea pe acțiuni „ATLAS" din Brăila a pus recent in cir­culație cursa de călători Brăila — București și retur, cu pleca­re din Brăila autogară la ora 6 dimineața și­ sosirea în Bucu­rești, la Gara de Nord, în jurul orei 11,00. Cursa se reîntoarce la Brăila la ora 14,311 și sosește în jurul orei 18. Avantajul aces­tei curse este că ea circulă în regim de cursă rapidă, deci fără opriri, se efectuează cu autocare și costă, pe un sens, doar 132 lei, mult mai puțin decât prețul unui bilet pe calea ferată. PROGRAM SATELIT RTL plus : 14,15 Tatăl meu extraterestru­ (serial). 14,40 Fa­milia Munster (serial). 15,05 Fe­tele de la colegiu (comedie). 17,00 Brink’s (comedie). 19,45 Știri. 21,15 Don Camillo cel puternic (comedie). 0,00 Top Gun (film american). PRO 7 : 14,30 Sport . Tenis : BMW­­ Open, 13,00 Ros&anne (serial). 18,25 Răfuiala lui Harry (comedie). 18,50 Știri. 19,05; Desene animate : Bugs Bunny! 19,40 Răzbunarea­­ lui Sandokan­ (film). 21,15 Aventurile cardina­­­­lului Braun (film polițist). 0,00; Cannabis (film polițist­ cu Jane­ Birkin). (Andreea Neacșu). JALE (Urmare din pag. 1) trem de dur, ce li s-a impus în trecut, odată cu apariția demo­crației, constructorii și-au luat cu de la sine putere o bineme­ritată vacanță plătită­­ de circa 3 luni. S-a găsit chiar și­ o jus­tificare : prin anii ’60, lucrul pe șantiere era întrerupt pe pe­rioada de iarnă. Firește, atunci nimeni nu a avut argumente și curajul necesar să-i contrazică. S-a convenit apoi, ca cele 3 luni de vacanță să fie recuperate ul­terior prin clanul sporit cu care constructorii aveau să se apuce de treabă în vară. Iată că a­u venit și sezonul cald, dar rit­mul de lucru nu s-a mărit, re­cuperarea timpului pierdut ne­­fiind posibilă. A apărut în plus și tentația de a lucra la con­strucția magazinelor particulare, în condițiile unor stimulente consistente din partea patroni­lor. Spre toamnă, a început re­organizarea. Motiv pentru care lucrul pe șantiere a fost între­rupt, apartamentele în diversele stadii de execuție fiind pur și simplu părăsite. După ce s-au deșelat muncind, Guvernul a ținut să-i recompenseze pe con­structori pentru efortul deose­bit depus, hotărînd ca în dome­niul lor de activitate lucrul să fie din nou întrerupt în perioa­da de iarnă, înainte de decem­brie ’89, apartamentele din Centrul Civic și complexul Pia­ța Victoriei, ce urmau să fie atribuite nomenclaturii de a­­­tunci, erau repartizate prin in­termediul Primăriei Capitalei. Acum e tot așa, ba încă și mai și. Constructorul lucrează cu încetinitorul, dar reușește, de bine, de rău, să predea ceva a­­partamente D.G.D.A.L.-ului, as­tăzi transformat în regie auto­nomă. Acesta predă apartamen­tele terminate Primăriei Capi­talei. Șeful spațiului locativ, cu avizul viceprimarului, reparti­zează locuințele primăriilor de sector, sau, după caz, direct ministerelor (în special M.I. și M.A.N.). Primăriile de sector le repartizează la rîndul lor pe cote întreprinderilor, prin inter­mediul cărora apartamentele a­­jung în sfîrșit la cetățeni. Pe acest circuit lung și­­ sinuos se mai întîmplă ca unele aparta­mente să se mai piardă pe drum, iar cele ce ajung la în­treprinderi nu sînt repartizate neapărat celor de pe primele locuri ale tabelelor de priori­tăți. CE PĂRERE ARE PRI­MĂRIA ? Incercînd să deslușim cîteva dintre misterele ce înconjoară construcția locuințelor de lux ale Capitalei, ne-am adresat șefului Serviciului spațiului vo­­tiv din cadrul Primăriei Capita­lei, inspector Costică Vasiliu. Ia­tă ce ne-a declarat domnia sa: MARE ÎN J,— în Centrul Civic, în zona cu­prinsă intre Casa Poporului și Piața Unirii s-au dat deja in fo­losință un număr de 1 437 de a­­partamente. Actualmente, în pe­rimetrul cuprins între Piața Uni­rii și Piața Muncii, sunt termina­te 400 de apartamente din totalul celor aproape 15 mii preconiza­te, aflate în prezent în diverse stadii de execuție. Apartamen­tele din Centrul Civic au fost repartizate mai întâi sinistrați­lor, iar apoi primăriilor de sec­tor, care au primit câte 150 fie­care, iar acestea le-au reparti­zat la rândul lor instituțiilor centrale, Parlament, M.I. și M.A.N. Apartamentele nedate încă în folosință țin de Primă­ri­a Capitalei, investițiile de aici fiind făcute de către noi. O parte din ele au fost lucrate de către Centrala de construcții a primăriei, iar aproximativ 13 mii au fost date pe timpul lui Ceaușescu Trustului MCM­D, care a apelat la mai multe uni­tăți din țară. Datorită inerției create la începutul anului 1990, foarte multe familii de țigani au ajuns să locuiască în aceste apartamente, care costă între isloo mii și 600 mii de lei. Eu am încercat să sugerez conducerii de atunci a primăriei, că ar fi necesară o triere a viitorilor locatari, dar nu am reușit decit să-mi urc în cap Televiziunea, fiind acuzat că lucrez întocmai ca pe vremea lui Ceaușescu. în prezent, în zona Centrului Ci­vic construcțiile stagnează. Stăm așa de prost cu locuințele iicit am­ ajuns să împărțim în de­cembrie ’90 pînă și stîlpii care sínt deja în picioare. Deși s-au făcut unele presiuni asupra pri­măriei, mulți miniștri și secre­tari de stat dorind să obțină un apartament în zonă, totuși nu am avut de unde să le dăm. Situația este dramatică. Pri­măria nu are bani, construc­torul cînd are, cînd nu are chef de muncă, materialele lipsesc, am predat 1 100 de apartamen­­tiecare incercînd să găsească o portiță de scăpare. Eu cred că greșeala vine tot de sus. Pe timpul lui Ceaușescu făceam și Canal, și Dîmbovița* și blocuri, aveam și materiale, și mină de lucru“. CUM GÎNDEȘTE D.G.D.A.L.-ul Mergînd în con­tinuare pe firul problemei, am poposit la D.G.D.A.L., rebotezat acum Regie autonomă de inves­tiții și administrație locativă. Iată ce ne-a declarat directorul tehnic al acestei instituții, ing. Marian Zlatan : „în prezent, in Centrul Civic, mai precis zona Piața Unirii — Piața Muncii, aproximativ 4 000 de aparta­mente se află in diverse stadii de execuție, (adică se stă — traducerea ne aparțin­e), în zona Piața Victoriei, 1 300 se află în stadii diferite, iar 700 in sta­diul de execuție. Circa 200 sunt gata pentru a fi date in folo­sință, dar construcția multor apartamente din această zonă este in prezent sistată, pentru că se regîndește detaliul de sistematizare, (din nou ?). In Centrul Civic, zona Unirii­­ Muncii, lucrările sunt executate de către M.A.N. Aici lucrează cam 2 000 de militari și tot a­­tîția civili, constructori de me­serie. ■ Din păcate, se lucrează doar cinci zile pe săptămînă, timp de opt ore pe zi. Ar tre­bui ca un om să facă un apar­tament pe an. Dar în aceste­ condiții este aproape imposibil. De lucrat, s-a lucrat, dar ma­terialele au fost folosite la con­strucțiile particulare. într-un bloc cu 10 nivele din zona cen­trală s-au furat, aproape TOATE COZILE DE BAIE. Un veritabil record Guiness, nu ? Deși nu lucrează în acord, constructorii cer măriri de salariu cu 250 la sută. Ceaușescu a promis 15 mii apartamente în doi ani, la con­strucții lucrând 11 trusturi. După Revoluție, au dispărut toate, transformindu-se treptat în societăți. Cum să te mai ții de cuvînt acum, și cui să te mai plingi ?“.. CE FAC CON­STRUCTORII ? Timp de aproape 3 zile, am luat drumul șantierelor. Iată cum arată o zi de muncă pe șantierul aflat în apropierea Mînăstirii Antim în zona mi­nisterelor : Programul de lucru începe la ora 9,00 cu pauza de masă. Un muncitor apare vioi cu trei sticle de vin în brațe. Intră într-o baracă împreună cu alți doi și se pun pe treabă. Un jilțuț, care, în cel mai mare „sichir“, un săculeț de ciment cu o roabă. în jurul unui com­presor, 10 muncitori își dau cu părerea despre modul cel mai potrivit în care acesta poate fi pornit. Alți trei muncitori, bine proptiți in lopeți, admiră duși pe gînduri priveliștea. în rest, tăcere. în păienjenișul zecilor de barăci, o găsim cu greu pe cea a șefului de brigadă, ingi­ner Petre Constantin, din ca­drul întreprinderii ARO-Con­­struct compania 4. Iată ce am aflat de la dînsul : „întreprin­derea noastră numără 1 600 de oameni, dintre care 300 lucrează în brigada pe care o conduc. Noi avem de terminat sediul ministerelor, sau latura sud, cum i se mai spune, precum și vreo 10 tronsoane din ansamblul Căuzași, lucrări de finisaj exte­rior și interior. Este eronată ideea că pe șantier construc­torii nu lucrează. De vreo 3 luni ne-am organizat în socie­tăți, înainte eram Antrepriza construcții-montaj­e, unitate de sine stătătoare. Am avut pro­bleme cu procurarea cimentu­lui și a betoanelor. Dar pînă la urmă am reușit să găsim furnizori. Prețurile la aceste materiale au crescut de­ 4 ori, sporind costul construcției, nu însă și al manoperei. Nu am negociat încă salariile, dar oa­menii sînt mulțumiți că au unde să lucreze. Un constructor cîș­­tiga pină acum intre 2 000 și 6 000 de lei. Am deschis un șantier și în Germania, unde lucrează specialiști în structuri, pentru că noi în țară nu avem ce să le dăm de lucru. Acum­­­ zona Căuzași­i Muncii este pur și simplu părăsită. De ea ar trebui să se ocupe D.G.D.A.L. și fostul I.C.V.L. Noi, în 1990, am predat 1 100 de apartamen­te și avem în prezent lucrări în Vitan — Foișor, Brîncoveanu și Piața­­ Victoriei. Avem mari probleme cu furturile. Colegii noștri care lucrează în zona Vitan — Foișor nu au putut preda apartamentele pentru că într-o singură seară o scară în­treagă a fost spartă de sus pină jos“. De ansamblul Unirii sud — Căuzași se ocupă șantierul 2, întreprinderea Monolit (fostul ACM 3). Aici stăm de vorbă cu inginerul Nicolae Tăbircă : „în­ prezent lucrăm cu circa 200 de oameni. Avem deja apartamen­te predate de anul trecut, iar acum lucrăm la magazine. Blo­curile B2 și B8 se află intr-un stadiu avansat de finisaj. Ter­menele de execuție ni le-am fixat singuri, dar avem proble­me cu materialele, cum ar fi oțel beton, BCA, cărămidă, gre­sie,­ lemn, pentru parchet, cuie de tîmplărie ,sîrmă. BCA-ul nu ne ajunge. Primim 24—30 mii de metri cubi pe zi, cantitate care este însă insuficientă. Că­rămizi am avea nevoie de 30—40 mii la un obiectiv, iar parchet cam 2 500 metri pătrați de lemn la fiecare scară. Aparta­mentele se construiesc la ace­leași standarde de calitate pre­conizate înainte de decembrie ’89. Avem însă și pierderi mari. Pentru că se fură ca-n codru“, în această zonă, de bine de­ rău se mai lucra cite ceva. Suntem­ asigurați că pînă la sfîrșitul anului vor fi gata două blocuri. Am văzut cum se lucra, am văzut cum se lucrează, vom Ve­dea ce va fi. MULTIPLE FEȚE ALE HOȚIEI Să încercăm să privim in con­tinuare problema apartamente­lor din Centrul Civic din punc­tul de vedere al beneficiarilor, în 1989, apartamentele , din a­­ceastă zonă aveau fixat un a­­numit preț. Din noiembrie ’90, cele în construcție au căpătat un altul. Iar cele terminate în 1991 vor ajunge la un preț cam de cinci ori mai mare decât cel inițial, în prezent, zona Poporului — Piața Unirii Casa este în întregime ocupată. Primării­le au avut grijă să mute în cele mai­ bune apartamente construi­te în regim industrial un nu­măr mare de țigani. Alături de aceștia, conviețuiesc și.­.. destui români, nu toți de cea mai bună credință. Iată și un exem­plu ales la întîmplare din zeci­le de cazuri de acest gen : Da­vid Grigorescu din București, a participat la evenimentele din decembrie ’89 fiind pînă la data de 24 în sediul Comitetului Central, făcînd parte din nou creatul F.S.N. Pe 25 decembrie '89 participă la apărarea Televi­ziunii, iar pe 6 ianuarie ’90 se prezintă la Guvern de unde este repartizat la Primăria Ca­pitalei. Profitând de faptul că avea cerere depusă pentru ob­ținerea unei locuințe încă din anul 1988,­­solicită atribuirea a­­cesteia de urgență, întrucît lo­cuiește împreună cu soția, mama și doi copii în numai două ca­mere. I se repartizează un a­­partament cu trei camere în Centrul Civic, B-dul Unirii nr. 12, bloc 7, sc. 1, etaj 3, ap. 8. în realitate, David Grigorescu locuia singur, fiind divorțat de multă vreme, fosta soție căreia i-au fost încredințați spre creș­tere, cei doi copii minori având­ de mai mulți ani apartament proprietate personală. Acum, el va trebui să suporte rigorile legii, făcîndu-se vinovat de în­șelăciune în dauna avutului pu­blic. Un alt exemplu, cu un in­divid care, din păcate, pînă la ora actuală nu poate fi tras la răspundere, in ciuda faptului că face o speculă de zile mari. Posesorul numărului de telefon 31 61­12 anunță prin intermediul rubricii de mică publicitate a ziarului nostru că vinde un a­­partament cu patru camere în Centrul Civic pe B-dul Unirii, lingă Casa Poporului. Prețul de­ Vînzare — o bagatelă 35 mi­i dolari. Socoteala este simplă. Omul a cumpărat apartamentul ce i-a fost repartizat cu 600 de mii de lei. Acum cere pe el 35 de mii de dolari. Dacă va ob­ține aceștia bani și îi va­ schim­ba la bursa neagră, va obține un beneficiu, de cca 7 milioane de lei. Cine spunea că nu ne pricepem la afaceri ? Și în a­­cest caz­, lipsa unei­ legislații generează haos. în Israel, de pilulă, legea fiu permite celui de a obțintu un apartament din partea primăriei ,să-l scoată 1a mezat timp de­ 5 ani. Acolo e­­xistă o comisie specială negu­­­vernamentală care face o serie de investigații de natu­ră să confirme spusele celui ce face o­ cerere pentru atribuirea unei­ lor politice ce s-au succedat locuințe. înainte, pe vremea­ por­tretului, se construia mult și prost, dar, apartamente de bine de rău existau. La ora actuală, suntem­ singura țară din­ lume care își permite luxul de a lu­cra în construcții în regie nu­mai cinci­ zile pe săptămână timp de 8 ore. Cererile de a­­partamente înregistrează cote aproape imposibil de realizat la or­a actuală, în condițiile pe care le-am expus mai sus. Am avut curiozitatea de a vedea, cum arată o zi de audiențe în biroul primarului sectorului I,­ domnul Ioan Purnic­escu. In fiecare săptămînă circa 30—40 de persoane solicită locuințe. Unii au găsit apartamente li­bere, dar pînă să ajungă să îe obțină,­­ constată că au fost ocu­pate de către altcineva. Cei ce se află în întreprinderi pe pri­mele­­ locuri ale listei de priori­tăți sunt omiși cu regularitate, apartamentele fiind repartizate­ celor de pe alte locuri. Am văzut oameni care și-au adus­ mobilierul în­ fața Primăriei. Alții care se plîng că locuiesc cu trei-patru copii intr-o sin­gură cameră, tineri căsătoriți care nu au unde locui. în tot acest timp, constructorul român lucrează cum poate și cum a fost învățat. Nu se grăbește căci nu are nici un motiv. Mai face un ciubuc, mai amena­jează un magazin privat, avind mare grijă să-și refacă forțele sâmbăta și duminica in urma uriașului efort depus. CONSTRUCȚII! Desen de RADU POPOVICI MIERCURI I MAI 1991 # ' MAREA ȘI MICA PUBLICITATE OFERTE ÎNTREPRINDERE Particu­lară repară televizoare la domiciliul dumneavoastră, angajează electroniști personal calificat radio-tv cu </•>, normă sau transfer. Tel: 66 85 20­­ 65 60 66. (9479) PROFESIONALISM — So­cietatea „BIROTICA“ con­tinuă instruirea de presti­giu prin seria ,a 7-a de cursuri­­ practice, microcalcu­latoare IBM-PC, procesare text. Relații și înscrieri Dumbrava Roșie 18, pină la 10 mai. — 11 61 81 — 11.37 75 — 1­ 62 30, orele 16—19! VINZĂRI ÎNCHIRIERI (40601 VÎND tractor nou U 650 nero­­dat. Tel. 915/11486. (5998) VÎND Renault 18 GTS 1930 perfectă Stare. Tel. 10.05 02, după orele 17. (­9616) . VÎND apartament două ca­mere conf. I. Mangalia, Hotel Mangalia. Telefon, lungă 917/ Ș4924 sau 67 64 57. (6515) ROSTOV, leg*e, benzi 30 000 lei. Tel. 39 08 91. (6354) CUMPĂRĂRI CUMPĂR TV. ORION. Tel. 53 82 47. (6094) CUMPĂT­, valută. 77 44 33. (61 62) TABLĂ 0,5, frigider, scîndură, firmă 3—4, țeava, aparat ten­siune, bicicletă — folosite. 45 10 29. (6417) CUMPĂR motor ARO Diesel absolut nou. 55 17 83. (6869) l ÖFER două camere mobilat pe valută. Tel. 55 42 12 — orele 16. (6374) PIERDERI CARNETE STUDENT BARZU Dragoș Viorel, Ne­­delcu Nicolae, Zbîrnea Ileana. Se declară nule. PIERDUT , legitimație de ser­viciu pe numele CERCEL CAR­MEN. O declar nulă. (960909) MATRIMONIALE „Concordia“ intermediază că­sătorii în țară, inclusiv in me­diul rural, in ITALIA și FRAN­ȚA pentru persoane intre 20—­ 55 ani cu pregătire medie sau superioară. Telefon: 59 20 59. DIVERSE TÎNĂRA familie, posesoare autoturism, dorim să îngrijim persoane în vîrstă contra locu­ință sau preluare contract. Tei. 73 07 29. (6006) STUDIOUL ALHAMBRA or­ganizează curs de steno-dacti­­lografie. Condiții avantajoase Relații la telefon 89­21­95, după ora 18. (6728) COMEMORĂRI PE data de 2 mai soțul meu. lt. col. post-mortem POPOVICI GHEORGHE ar fi împlinit 40 de ani, dacă o mină criminală nu i-ar fi curmat firul vieții în ziua de 23.12.1989 la Otopeni. Nu te voi uita niciodată, dra­gostea mea și jur că nu-mi voi afla liniștea pînă cei vinovați de moartea cind­ea nu își vor primi pedeapsa. (9744) Știința și tehnica - anticipația infoclub - psihologia Din dorința de a veni in ajutorul celor interesați să fie la curent cu cele mai noi și spectaculoase realizări ale științei și tehnicii contemporane, Societatea comercială „Știință - teh­nică“ — S.A. anunță că se pot realiza abonamente direct la redacție la publicațiile : „Știință și tehnică" (lunară) — 6 apariții — 150 lei (120 lei revistele + 30 lei comision de expediere). „Anticipația" (lunară) — 6 apariții — 102 lei (72 lei revis­tele + 30 lei comision) „Infoclub" (trimestrială) — 4 apariții — 160 lei (140 lei re­vistele + 20 lei comision). „Psihologia" (trimestrială) — 4 apariții — 100 lei (80 lei revistele + 20 lei comision). Difuzorii particulari autorizați din întreaga țară se pot a­­dresa direct la redacție pentru preluarea spre vînzare a unui stoc de minimum 100 de exemplare, beneficiind de un rabat negociabil. Informații suplimentare la telefon 17 72­44. Banii vor fi trimiși prin mandat poștal pe adresa revistei pe numele Badea Gheorghe, Piața „Presei Libere“ nr. 1, sec­tor 1, București, cod 79781, specificîndu-se numele și adresa I la care vor fi trimise publicațiile. SOLUȚII ORIGINALE DE SPONSORIZARE " Căutăm sponsori pentru concursul „Cine citește «Tineretul Liber» câștigă !" Se asigură servicii de publicitate corespunză­tor sumei acordate: 15 000 lei pentru ediția săptăminală (din care 3—5 mii lei pentru premii) și 50 000 lei pentru edi­ția lunară (din care 20—25 mii lei pentru premii). Dacă do­­riți o soluție originală de sponsorizare apelați cu încredere la noi, vă putem oferi nenumărate variante ! Sunați la fel. 18 02 34. INSTITUTUL ROMAN DE MANAGEMENT IROttt va oferi serviciile sale in domeniile: formen - perfecționare, concustente, cercetere și proiectare, testere de personei. Pentru manageri, asistenții ecestore si Specialiști, utilizatori de calculatoare, informeticieni, IROflA organizează următoarele tipuri de programe:­­ INIȚIERE IN MANAGEMENT • MANAGEMENTUL ÎNTREPRINDERILOR NICI. SI MIJLOCII •MANAGEMENT GENERAL SI SPECIALIZAT (al producției,financiar-contebil, comercial-merketing,al resurselor umane) «METODOLOGIA ELABORĂRII STUDIIILOR DE FEZABILITĂȚI • INFORMATICA PENTRU MANAGEMENT GENERAL, FINANCIAR-CONTABIL, COMERCIAL, RELAȚII UMANE ■ INIȚIERE IN UTILIZAREA CALCULATOARELOR PERSONALE (PC) SAU A REȚELELOR DE CALCULATOARE (LAN) • UTILIZAREA LIMBAJELOR DE PROGRAMARE (BASIC, C, PASCAL, PROLOG) SI A PRODUSELOR PROGRAM (d'BASE, ORACLE,LOTUS, AUTOCAD, VENTURA, FIRST, STORYBOARD si altele) disponibile pe calculatoare; PC. ■ FORMARE ANALIȘTI-PROGRAMATORI (studii medii si superioare). Programele PROM* sunt susținute de o baza logistice catca intere­­seu­ de curs, leboresiere, retee de calculatoare, biblioteca, sala de lectura, precum si da conditii de rezidente intr-un cedru naturel deosebit. IM­ Hit desfesoare programe standard es le cerere, le sediu sau le beneficiar. Se eliberetze certificate de observire. INFORMAȚII SUPLIMENTARE : »•> Odei nr. 20, fetter 1, Bec­ereș­ti­tel: 33.35.51, 33.52.50/115/154 Fax: 33.49.02 ANIVERSARE După 161 de ani de la apari­ția celor dinții, unități organiza­te de infanterie ieri s-a sărbă­torit pentru prima oară Infanteriei arma celor 100 Ziua de tehnici, în toate garnizoanele au avut­ loc ceremonii de oma­giere a eroilor infanteriști.. I­a București în prezența domnului, general-maior Constantin Nicu­lae Spiroiu noul ministru, al a­­părării au fost depuse coroane de flori la „Monumentul ostași­lor români“, de­ la Academia Militară. La festivitate au par­ticipat cadre de marcă ale vie­ții militare, ofițeri în rezervă, veterani de război și­ alți invi­tați. (Florin Firică). Concursul săptăminii Concursul „Cine citește Tineretul Liber ciștigă !“ este spon­sorizat în această săptămînă cu premii de 3 mii de lei de către Agenția de Comerț „COMSI“ (Magazinul Unirea, etaj 2, Pasaj Călărași, tel. 13. 97. 89). Firma vinde en-gro­s și cu amănuntul încălțăminte din piele, confecții și articole de galanterie pentru bărbați, perdele Pașcani, cele mai soli­citate filme video le, puteți găsi la centrul de închiriere „COMSI“. Calitatea serviciilor ireproșabilă ! Celui mai bun cunoscător al activității Agenției de Comerț .,Com­s!“ firma of­eră­ un premiu suplimentar. în această săptămînă sînteți așteptați să vizitați și să cumpărați de la „Comsi“ !

Next