Tineretul Liber, august 1992 (Anul 4, nr. 713-733)

1992-08-01 / nr. 713

r r.v Е F.S.N. despre schimbare și nemișcare La clubul Nasty din­ Capitală, s-a desfășurat săptămînala con­ferință de presă a Comitetului Director al Frontului Salvării Naționale. Alături de o parte a membrilor Biroului Executiv, Intilnirea cu ziariștii s-a bucurat de prezența d-lui Petre Roman (președintele F.S.N.) și a d-lui Caius Traian Dragomir (candi­datul unic al F.S.N. la președin­ția României). „Eu aș caracteriza confrunta­rea politică — dezbaterea poli­tică,­ ce ne stă in față — ca fiind o înfruntare dintre schim­bare și nemișcare. Afirm că există astăzi forțe politice care sînt adeptele nemișcării, cara doresc să perpetueze ceea ce... n-au făcut sfidînd democrația. Asistăm la o încercare de instala democrația formală. To­­­tuși in România democrația există și aceasta datorită fapte­lor concrete in viața socială și cea a individului“ — a declarat In debutul conferinței de presă președintele F.S.N., dl. Petr­e Roman. Dintre temele abordate de conducerea F.S.N. am mai re­ținut : • F.S.N. a susținut și susține schimbarea celor doi prefecți din județele Harghita și Covasna, și aceasta deoarece, aceștia nu au respectat o serie de hotăriri ale guvernului, in special pe cele privind limba de predare în școli și licee. Toate acestea cu efecte negative asu­pra elevilor și a cadrelor didac­tice. • Afirmațiile potrivit că­rora Legea privatizării și efec­tele ei ar trebui anulate, nu sunt ,decit un reflex al sistemu­lui pe care încercăm să-l aban­donăm definitiv. Această atitu­dine politică este­ asemănătoare cu cea care a fost auzită tim­­p de „pentru ca să se reînfiin­țeze gospodăriile agricole co­lective“... sau potrivit alteia, că problemă economiei se poate re­aliza numai prin intervenția sta­tului, adică o recentralizare e­­conomică. • F.S.N. nu se opune adoptării unei legi a reînființă­rii județelor abuziv desființate, dar consideră agitația in jurul acestui subiect că pe o formă simplistă și disperată de propa­gandă electorală. • Afirmațiile potrivit cărora F.S.N. a dorit să piardă alegerile locale, nu sunt decit simple speculații. • Am reținut din alocuțiunea d-lui Caius Dragomir că „un nou mandat Iliescu nu poate decurge în mod normal“. CRISTIAN OPREA il: S „Incoruptibilul" de la Mănăștur in cursa prezidențială „In ceea ce privește candida­tul la președinția României a­­vem nevoie de un om «eco­nomic»,, nu scriitor, medic, con­deier sau zimbitor...“, a declarat iert în cadrul unei intilniri cu presa domnul deputat Ioan Ga­­l­ kt vra — vicepreședinte al P.U.N.R. In accepțiunea P.U.N.R. pre­­ședintele României trebuie să fie­­ un om dinamic, nu neapărat un­­ simplu liant între Guvern și Parlament. Referitor la datura domnului Gheorghe candi­­du­­[­­V­nar pentru înalta funcție in stat­­, domnul Gavra- a declarat repre­­p ,­~­zertianților .presei că alegerea ..., s-al realizat pre mod democratic j#' cu toate afirmațiile presei pe care nu a intirziat să la taxez« ;T’ drept „extravaganța ziariștilor". f In ;altă ordine de idei domnul­u­l Gavra a ținUî *4 repar« ce mal­if­­­era de reparat In legătură cu unele afirmații privitoare la ac­­­­tivitatea firmei URSUS, unde Í alături de vajn­icul primar clu­­jan a devenit acționar. Deviza îi­ candidatului P.U.N.R. la pre-­­­ședinție va fi : „MUNCA, LE­­;sI CALITATE, DEMNITATEA NA­TIONALA, DUMNEZEU“. Prin­tre actele curajoase ale d-lui Funar se număra și dezvăluirea •it faptului că domnul senator Minai­or Hălpeanu In perioada cit a­ fost mai marele peste administrația SI­­ din municipiul de pe Someș și-a­­u atribuit în mod ilegal spațiu de locuit care acum este revendicat de persoanele cu probleme In­tre procurarea locuinței. Dezvăluirea H? listelor cu persoanele ce dețin pe spațiu excedentar a fost reali­at,, rată cu sprijinul presei locale. .". Am mai aflat de la directorul 1c campaniei electorala a P.U.N.R., JR „care a speriat comisia parla­­j­a­­­­mentarâ pentru timpii de ante­­nă“ (Cornel Brahaș), că pe data­­ de 8 august nu va mai avea loc Convenția Națională a P.U.N.R. Dorind să fie autentic In toate P.U.N.R, și-a Început campa­nia electorală „In mod decent“, nu ca alte partide la Brașov sau la Timișoara“. S-a mai adus la cunoștința ziariștilor că începînd cu data de 24 august se va desfășura sesiunea extraordinară a Parla­­m,­e> meritului României. I­­ ceea ce ne privește aștep­tăm un­ Interes să vedem cum va deveni un om economic fn­­pH. coruptibilul de la Mănăștur“, t/. (Cristian Oprea). Dl. Cornescu ne duce cu zăhărelul Orice s-ar spune, domnul Cornescu nu are nimic din aplombul și alura unui candidat la președin­ție , vorbește încet, cu poticneli și bilbe, uneori vrea doar să pară că răspunde exact, la obiect, dar, de fapt, o ia pe după gard, partidul pe care îl conduce este, mai mult o fixație a liderilor și a celor cîțiva parlamentari­ de­ adunătură, progra­mul său politic, din cirm se poate înțelege, ceva de genul : „Să fie bine și tot românul este să prospere“, vorba lui Caragiale, și, mai ales, nu zîmbește, domnule, deloc! (din conferința de presă de­ ieri, am înțeles că lucrurile scrise mai sus sunt reclamă și ii cerem candidatului plata pentru spa­țiul consumat). La întrebările noastre, domnul Cornescu a răspuns, după cum urmează : • În luna septembrie, la început, una dintre firmele conduse de domnia sa va aduce 12 000 t. de zahăr, cumpărate cu 3 700 000 dolari din China (e drept că plățile se vor taci la 9 luni după li­vrare), ceea ce va ferici tot românul cu zahăr la numai 125 de lei kilogramul. Evident, râspunzînd la întrebarea noastră, domnul Cornescu susține că nu este absolut nici o legătură între alegeri și data când sosește zahărul. • „Este o afacere directă intre acest ziar si NOI- e vorba de o afacere și nu de politică și că cred că sunt destul de mare (nu re sens — ? n.n.) ca să-mi reglez problemele mele, exact cum tre­buie și exact cind trebuie". • „Orice om care citește, realmente, ziarele. Isi dă seama cit de penibilă a fost această campa­nie. La care nu am răspuns și nici nu am de grad să răspund, la modul în care această campanie a fost făcută. Adică, nu vreau să am un dialog pe această zonă“. • „Eu nu am vrut să intru, sau nu vreau să intru In Tineretul liber, pentru a stăpâni un ziar (...). Un om care intră într-un ziar, care este acționar al acestui ziar, in general, profită de acest ziar din punct de vedere economic“. • „Din punctul meu de vedere, Tineretul liber, în acest moment, ratează ceea ce se cheamă o «șansă istorică», o șansă istorică, de ce? Acest ziar era primul ziar, ca mărime vorbesc, ca tiraj, care era... a ajuns pe locul 4. Pînă și acest scandal forțat in jurul meu, în loc să-i mărească tirajul, l-a făcut să stagneze, sau, chiar să-l diminueze“.­­•­ „Motivul pentru care eu mă interesez de Tineretul liber este pentru că el are o clientelă fidelizată. Este singurul motiv pentru care m-a atras Tineretul liber". •­­întrebări : dacă veți participa la acționarilor, care sunt părerile despre Adunarea propune­rile de modificări la Statut; dacă vă mențineți dorința de a achiziționa un pachet de acțiuni „de blocaj“ — 34 la sută de acțiuni) : „Voi fi mline, la nouă jumate (astăzi — n.n.) la parter, în acea sală care... Dacă vreți punctul de vedere al juriș­tilor mei, privind, in primul rind, reuniunea, In sine, de mîine, ea­ este nestatutară, și este exem­plară. In secunda In care se publică ordinea de zi a unei Adunări Generale, legea indică (? ? ! — n.n.) ca să fie publicat, in același timp, In fiecare punct“. VLADIMIR BALANICA P.S. La ieșirea din sediul firmei domnului Cor­nescu (de ce și-o ține conferințele de presă la prăvălie, numai dumnealui știe), un tînăr foarte brunet, așezat la o masă rabatabilă, aduna, potri­vit afișului la vedere, „adeziuni pentru candida­tura domnului Cornescu la președinție“. M-a pus ăla negru să-l adresez niște întrebări, așa, mai mul de derută : „Știți cînd și unde s-a născut domnul Cornescu ?“ — „Nu știu" — „Dar, cu cut vă plătește domnul Cornescu, pentru ca să stați toată ziua aici, la măsură?“ — „Cu nimic" — „Cum așa, stați aici fără nici un leu ? Sunteți măcar membru al P.S.D.T. ?“ — „Nu domne, stau așa, de plăcerea mea...“. Adică, tu pui cu plăce­rile oamenilor ? Fără comentarii... Convenția, firesc, și-a început campania la Timișoara (Urmare din pag. 1) toți cu alegătorii, dl. Horia Rusu, președintele P.N.L.­A.T., i-a și cerut permisiunea, de a-l numi simplu, doar Emil, și­­­ de-al considera unul de-al lor. Idee acceptată și amplificată apoi in conferința de presă in care, în­trebat fiind cum s-a simțit în­ Timișoara, printre oameni, posi­bilul viitor președinte a spus : „ca In Piața Universității !“... De altfel, pe aceste coordo­nate, ale identificării cu proble­mele alegătorilor, s-au derulat și intîlnirile premergătoare mi­tingului, în care fluxul de in­formații a circulat in ambele sensuri, dl. Constantinescu fe­­rindu-se (deși a afirmat ca are soluții pentru majoritatea pro­blemelor) să dea formula op­țiunii tocmai in orașul de la care are destule de Învățat. Un oraș prin care s-a putut plimba liber, fără gardă, fapt ce con­stituie, după părerea d-lui Vio­rel Oancea, primarul Timișoarei, un argument în lupta electo­rală, căci „un om care nu poate face acest lucru într-un oraș al țării sale, nu poate fi președin­te“. Or. Timișoara reprezintă pentru Convenție, de fiecare dată, un punct de plecare, un izvor de curaj și Încredere, spre deosebire de actualul președinte pentru care, mai de grabă pare a fi... sfirșitul lumii ! Reliefînd toate aceste aspecte, vorbitorii de la mitingul elec­toral — ce a fost urmat de un spectacol tematic pe măsură — au încercat să impună atenției și alte argumente care conferă votului din septembrie atribu­tele unui act decisiv, capabil să împlinească esențial, idealu­rile revoluției române, realizing tranziția de la rău spre bine, asigurând afirmarea inteligenței și a forței creatoare. Poate și de aici nevoia de unitate (sim­bolic, campania a fost inaugurată la Timișoara în Piața­ Unirii, căci unitatea s-a dovedit facto­rul decisiv al victoriei asupra dictaturii) pe fondul unei recon­cileri In care justiția și adevărul să cumpănească și să domine actul de dreptate socială, nece­sar pentru o reconstrucția mo­rală și pentru învingerea celui mai periculos adversar al de­mocrației (conform părerii d-lui Constantinescu), cel cuibărit in cugetele noastre și țintuit aici de vechile inerții. Căci debarasîndu-ne de acest numai mod adversar va putea fi înce­prinsă flacăra speranței, da ren­­e renaște demnitata și elanul unei națiuni obosite și triste. Om obișnuit, dl. Emil Con­­stantinescu­ care — mai ales prin întrebările insistente ale ziariș­tilor a fost pus să-și enunțe po­ziția în unele probleme — do­rește să aibă acces la dosarele securității, să se declanșeze un proces al comunismului și nu al comuniștilor Politică / Mapamond STRADA (Urmari din pag. 1)­ găturii urbane a ieșit la lumină o faună stranie, ascunsă pînă mai ieri de cortina dictaturii, O lume disperată. Sălbăti­cită. Murdară. Violentă. Agresivă. La limita cea mai de jos a umanului. Născută astfel de natura insăși sau de lunga noapte a epocii totalitare. Lovită incă odată de valul tul­bure și necruțător iremediabil pierdută, al tranziției. O lume bolnavă și parcă De cerșetori. Biănt­ari. Proxeneți. Tîrfe. Hoți. Alienați mintal. Epave pentru care strada colae­ră salvare, teren de pradă și adăpost, liman tulbure « a­ unei vieți chinuite. Cum spuneam, lumea bucureșteană nu mai e cenușie. Stră­­zile vechi sau arterele cu arhitectură proletară au ieșit, vrînd nevrînd, din hibernare. Semne multicolore, ca niște pete de fard, acoperă fața obosită a bătrânului oraș, care, astfel su­lemenii, dă pe alocuri senzația de vitalitate. Din păcate, ini­țiativele temeinice, business-ul serios se învecinează prea adesea cu improvizațiile, cu bișnița sordidă. Dar orice afa­cere are nevoie de o firmă câ­ mai la... stradă. Firme res­pectabile alternează cu dughene și tarabe care adăpostesc un comerț derizoriu, adesea ilicit, linii sunt tentați să creadă că un astfel de talcioc generalizat conferă o notă de pitoresc Balcaniei noastre. Nu cred. Nimic din culoarea bazarurilor Orientului, nimic din dulceața Isarlîcului nu sălășluiește in apocaliptica noastră țigănie. Străzile vechi cu case dărăpăna­te, arterele de blocuri coșcovite, cartierele neterminate, cu macarale ruginite, încremenite pe cer, maidanele rămase in urma demolărilor, pline de gunoaie și clini vagabonzi, toate astea sugerează un oraș abandonat, peste care se înalță, atranii, strigătele de chemare ale negustorilor. Trăim proba­bil Intr-o luma tare trebuie să treacă mai inu­i prin groapa cea mai cumplită a haosului și a disperării, pentru a re­naște. Azi, domnul VICTOR BABIUC (firmare din pag. 1) Iar Senatul i-a dat votul ca un gest de mărinimie. Nu știm cine l-a propus și cine l-a pro­pulsat pe dl. Victor Babiuc (probabil ci liderul național din vremea respectivă, dl. Petre Roman),, dar nefiind nici no­­mertelaturist, nici dizident, nici o revoluționar pe baricade, nici lătrător ín C.P.U.N., numirea sa ia M l. a stirnit derută. Cum a­­dica, au gindit parlamentarii in cor, să ne lăsăm pe mina unuia despre care nu știm nimic, iar el va afla totul despre noi ? Depășind momentele critice, dl. Victor Babiuc s-a așezat in scaunul cel mai Înalt din M I. și s-a pus pe treabă. Treaba cred că n-a fost deloc ușoară intr-un minister supramilitari­­zat, unde un civil trebuia să facă față unei cohorte de gene­rali și alte grade superioare. Mai mult de-atât forehrii de­partamentelor, promovați peste noapte printr-un destin binevoi­tor —nu se știe dacă cei aleși sunt cei mai nimeriți, pentru că toți s-au „lansat“ pe vremea „răposatului“ — puteau să-i faci o opoziție redutabilă. Deo­camdată, nu s-a auzit evident, cu cîteva excepții, de demisii, destituiri și „eliberări“ răsu­nătoare, ceea ce Înseamnă că ministrul de interne este foarte diplomat, iar subordonații săi sunt la fel de disciplinați. Fap­tul că ministrul de interne mi­litează pentru demilitarizarea poliției nu-i deranjează pe cei vizați. După ce au renunțat la „table“, polițiștii nu vor avea nici un regret pentru „macaroa­na“, camaraderia e aceeași, via­ța își urmează cursul, iar pro­fesiunea își spune cuvîntul. In orice democrație, oricît d­e ori­ginală, poliția e necesară, toc­­mai pentru apărarea ei. Altfel, dl. Victor Babiuc este primul ministru de interne cu tentă evident partinică. Dacă Armata nu-și poate permite un ministru „înregimentat" unui partid, M I, ars această șansă. Să fie asta o eroare a democrației? că da, poate că nu. Dar Poate dacă ministrul de interne vrea sa candideze la funcția preziden­țială, evident sub umbrela par­tidului său, chiar dacă n-a fost desemnat, dar în discursul său își permite să-l critice pe actua­lul președinte, înseamnă că e oricum onest și incoruptibil. Dacă dl. Victor Babiuc va fi destituit înainte de alegeri, acest lucru va însemna un mare scan­dal politic. Oricum, el singur a ajuns o personalitate care prin grija adversarilor poate deveni un erou. Sperăm să nu ajungă la acest stadiu. O istorie secretă a P.C.R. (Vili) (Urmari din pag. I) războiului civil și In acest sens comuniștii trebuie să-și creeze, în paralel cu activitatea legală, un aparat ilegal paralel care, in momentul hotărîtor, urma si poată ajuta partidul In revolu­ție. In România, acționau grupuri comuniste ilegale care nu erau recunoscute nici de mișcarea so­cialistă și era normal să se men­țină rezerve față de activitatea ilegală, deosebit de periculoasă, conducerea P.S.R. orientîndu-se spre activitatea legală, la lumi­nă, avind în general încredere în democrația burgheză. La punctul 7 se specifică ei partidele care doreau să parte din Comitet­n trebuiau facă să o rupă, odată pentru totdeauna și absolut, cu reformismul și politica de centru, urmînd ca această ruptură să se ia timpul cel mai scurt, producă­du-se exemple de reformist­­dîn­­ca Turatti și Modigliani, din Parti­dul Socialist Italian. Or, după cum am arătat, delegație de socialiști români fu­­­sese în Italia unde au discutat cu omologii lor problemele miș­cării socialiste, iar accentul punctului f se presenta ca un pericol, in sensul că Moscova urma să traseze, fără obiecții, linia oricărui partid intrat­­ în Comitem. Punctul 18 prevedea că „Par­tidele care pînă în prezent con­­­tipu­ă,să răminâ „la vechile pro­­grame social-democrate sînt obligate să revizuiască In cel mai scurt termen cu putință aceste­ programe și să elaboreze potrivt condițiilor speciale ale țării lor, un program nou, co­munist, în spiritul hotăririlor Internaționalei Comuniste“. In continuare, se menționa că pro­gramul fiecărui partid afiliat trebuia să fie aprobat, fie da congresul ordinar, fie de comi­tetul Executiv al Com­iter­nului, cu specificația că în cazul res­pingerii de către acesta din urmă se făcea apel la congres. Deci era normal să fie ceruta precizări și asupra acestui punct care, întors pe toate fețele, du­cea la o singură concluzie — „programul nou“ era de fapt di­rijat din afară, Cominternul de­venind și prin aceasta o organi­zație­ superpartinică. La cererea părții sovietice, s-a­u­ convenit ca delegația să adreseze un mesaj radiofonic mișcării­­ muncitorești din România, în care și -a precizet« solidaritatea „perfectă" cu proletariatul rus și hotărirea de afiliere la Com­intern, precum și consemnarea problemelor intr-un proces-ver­­bal. Dar, la Încheierea acestui document, Racovski a mai de­clanșat, o manevră, insistind" foarte mult ca sa se specifice și lista viitorului Comitet Executiv al Partidului Socialist Român. Delegații au obiectat, arâtînd că singurul care putea lua o astfel de decizie era congresul P.S.R.,­ cedînd, în final, cu con­diția ca lista să­ fie „provizorie“. Racovski­ a „umplut paharul“, avansînd propunerea privind in­cluderea unui membru in condu­cerea P.S.R., care să se ocupa cu "„acțiunea conspirativă“, a­­ceasta stîrnind discuții dictorii, delegații români contra­­refu­­zind să semneze procesul-verbal, iar mesajul radiofonic nemai­­fiind transmis. Discuțiile s-au terminat in coa­dă de pește, creindu-se chiar ostilitate între Racovski, pe deo­parte, și C. Popovici și Gh. Cris­­tescu, de cealaltă parte, socia­liștii români informînd despre acest lucru intr-o scrisoare a­­dresată Comitetului Executiv al Cominternului. Delegația s-a fragmentat, Do­­brogeanu-Gherea și Fabian in­­soțindu-l pe Racovski la inspec­ția­ economică in regiunea Do­­nețului, in timp ce restul socia­liștilor s-a reîntors la Moscova, unde, la 11 noiembrie, a fost convocat intr-o primă ședință la Comintern. în timpul discuțiilor, se ridică Buharin care pune 6 întrebări privind activitatea P.S.R. (va urma) Republica Moldova Președintele Snegur solicită observatori O.N.U. CHIȘINĂU . Potrivit datelor furnizate de Ministerul Apărării al Moldovei și de autoritățile de la Tiraspol, în orașul Tighina situația se menține încordată. Ca urmare a tirurilor de mortiere lansate în noaptea de joi spre vineri asupra sediului poliției moldovenești din localitate, 2 polițiști și-au pierdut viața, alte Î2 de persoane — 18 moldoveni și 4 rusofoni — fiind rănite, in­formează agenția France Presse. Citind biroul de presă al președinției moldovenești, agenția France Presse informează, totodată, ca președintele Mircea Snegur a adresat omologului mesaj prin care solicită sprijinul său american, George Bush, un Washingtonului in trimiterea de observatori ai Națiunilor Unite, In ideea evitării revenirii stării de război in Transnistria. Remis ambasadorului american la Chișinău, dna Mary Pendleton, documentul menționează că un mesaj similar a fost transmis și secretarului general al O.N.U., Boutros­­..hall. Voluntarii moldoveni continuă greva foamei CHISINAU - Joi la statui­­­ lui Ștefan cel Mare și Sfint a fost reluată greva foamei, de­clarată săptămâna trecută de voluntari din zona de conflict In semn de protest împotriva reînstaurarii in republică a ve­chilor structuri comuniste și promoscovite, a demiterii mi­nistrului apărării, generalul Ion Costaș, și a ministrului secu­rității naționale, Anatol Pluga­­ru, precum și împotriva nego­­­cierii unei păci provizorii, ne­sigure și unilaterale „Nu s-a făcut nimic din ceea ce ne-au promis președintele și alte instanțe, cu care am discu­­tat săptămâna trecută, a declarat agenției Moldova-Preș volunta­rul grevist Tudor Ciorap, s-a salvat ca prin minuni care din prizonieratul gardiștilor, după ce a fost supus unor torturi și suplicii cu adevărat bestiale. Sa fim oare buni numai pentru a fi folosiți în război ? Pentru cunoaște focul războiului și apoi a calificați drept „extremiști“, „fasciști“ și pe urmă ignorați ?...“ Minoritățile nu au reprezentanți in parlament CERNĂUȚI — „Drepturile minorităților naționale continuă să fie neluate In seamă de auto­­ritățile de la Cernăuți" — de­clară prof. Alexandrina Cernov, pre­șdinta Societății pentru cul­tură românească „Mihail Emi­­nescu“. Potrivit afirmațiilor sale factorii de putere nu numai că nu țin cont de normele interna­ționale in această privință, dar nu respectă nici propriile legi referitoare la drepturile rezer­vate minorităților naționale. Este și motivul pentru care, profitînd de vizita unei delegații a U.D.M.R. in Ucraina, repre­zentanții societății „Mihai Emi­­nescu“ din Cernăuți, invitați si ia parte la întilnirile oficiala care au avut loc cu acest pri­lej, au reiterat revendicările lor naționale in fața autorităților. Tot cu această ocazie, comen­­tîndu-se legea electorală, s-a evidențiat faptul că în Ucraina nu există posibilitatea ca o mi­noritate națională să-și aibă re­prezentanți proprii în Parlament care să pledeze pentru cauza acesteia. 4» TINERETUL LIBER SIM­BATA, 1 AUGUST 1992 Aeroportul din Sarajevo, temporar închis SARAJEVO . Exploziile rafalele armelor automate con­­t­tinuau să se facă auzite în zorii zilei de vineri la Sarajevo, după o noapte de bombardamente ne­întrerupte — relatează France Presse. Sectoarele cele mai­ afec­tate sunt cele situate in orașului, într-o m­ică vale vestul care duce spre est — a precizat un purtător de cuvînt al Forței de Protecție a O.N.U. (FORPR.ONU). Agenția citată amintește ca, în capitala bosniacă, asediată, din luna aprilie de forțele sârba, lo­cuiesc în condiții precare și ne­sigure, 360 000—400 000 de per­soane. Aeroportul din Sarajevo, atina de un obuz de mortiere, a fost temporar închis, vineri dimi­neață, pe fondul confruntărilor neîntrerupte din capitala bos­niacă, asediată de forțele sârbe. Potrivit surselor, o pistă a aero­portului a fost atinsă în jurul orei locale 9:20, cu puțin înain­tea aterizării prevăzute a co­mandantului FORPROM­, gene­ralul Lewis McKenzie, opera­țiunile pe aeroport vor fi re­luate. In momentul în care vor fi întrunit« condiții­» de secu­ritate. Extrema dreaptă liberalii ZAGREB — Aproap­e 000 de croați au luat parte la Zagreb la un miting al partidului de dreapta din Croația, condus de Dobroslav Paraga, majoritatea lor fiind tineri, relatează agenția Reuter. Participanții erau îmbrăcați în cămăși negre și de mai multe ori au salutat cu brațul ridicat, potrivit ritua­lului de salut nazist, arată agen­ția. Manifestația a avut un ca­racter ostil su­blior, printre par­­ ­ coșmar pentru croați ticipanți putind fi văzută o mare pancartă prin care se cerea să se efectueze un marș spre Z­e­­mun, suburbie a Belgradului, pe malul Dunării. „Războiul nu se va încheia pînă cînd Serbia nu se va preda absolut și necondiționat printr-o pace semnată intr-un Belgrad care va fi distrus și rar du­pă suprafața pămlntului“, a decla­rat Dobroslav Paraga. „Interesul elvețienilor pentru Romania s-a manifestat prin multiple inițiative­ — interviu cu ambasadorul Confederației Elvețiene la București, domnul S. MEISI — — Domnule ambasador. Elveția celebrează la 1 august un moment important, acela cînd in anul 1291 a luat ființă prima Confederație El­vețiană. De ce a fost aleasă această zi drept sărbătoare națională și care este semnificația ei și pentru cetățenii elvețieni? — Locuitorii a trei mici cantoane care se găsesc astăzi în centrul Elveției, s-au reunit la începutul lunii august 1291 și și-au promis reciproc ajutor și sprijin In cazul unei agre­siuni externe. In plus, ei au luat mai multe decizii susceptibile de a facilita o conviețuire pașnică și prosperă. Si-au fixat pe hîrtie hotă­­rîrile lor, intr-un document care se încheie astfel: „Deciziile luate In Interesul și avanta­jul tuturor trebuie, cu voia lui Dumnezeu, să dureze veșnic; și ca mărturie și confirmare a acestui lucru, prezentul act este prevăzut cu pecețile celor trei comunități și văi mai sus amintite. Scris in anul Domnului 1291, la În­ceputul lunii august“. In cursul celor 700 de ani de istorie elvețiană, alte cantoane s-au alipit acestui nucleu consti­tuit din trei mici cantoane de munte. Astăzi Elveția se compune din 26 de cantoane, inglo­­bind popoare de patru limbi diferite, de reli­gii diferite, cu istorie și cultură diferite; or, aceste cantoane trăind împreună timp de șapte secole, formează o confederație unită. Nimic mai natural deci deci» da a aleg« 1 august ca zi națională. Ce semnifică 1 august pentru elvețieni. Semnificația nu este aceeași pentru toți elve­țienii și ea poate să se schimb» In cursul tim­pului. Dar In fond ea ne amintește de curajul strămoșilor noștri de a fi independenți și de voința lor de libertate. După circumstanțe și în funcție de situația politică, ziua națională poate să întărească și să stimuleze patriotis­mul ,spre exemplu in cazul unui pericol din exterior, sau să dea naștere unui sentiment de gratitudine urmat de solidaritate după ce pe­ricolul a trecut. Pentru cei mai puțin aplecați spre istorie, ziua națională poate fi o zi agrea­bilă de sărbătoare, de folclor și de focuri de artificii, apreciate îndeosebi de copii. — Sînteți ambasador al țării dumneavoastră in România de cițiva ani. Din punctul dum­neavoastră de vedere, cum ați caracteriza evo­luția relațiilor româno-elvețiene? — Nu pot decit să constat că legăturile bi­laterale intre țările noastre se consolidează în mod constant. Interesul elvețienilor pentru Ro­mânia s-a manifestat, imediat după căderea comunismului, prin multiple inițiative ale unor persoane particulare și prin acțiuni de solida­ritate ale comunelor Mulți oameni au venit și vin încă in România cu ajutoare. Multe sate elvețiene s-au înfrățit cu sate românești. Schimburile comerciale și fluxurile turistice n-au atins încă cifrele de acum cincizeci de ani, dar nu se poate recupera în doi ani ceea ce a fost distrus in timpul a atH de multor ani. Progrese se Înregistrează însă, recent am parafat, respectiv semnat, acorduri asupra pro­tecției investițiilor, contra dublei impuneri și asupra unui ajutor financiar. Sunt din ce in ce mai mulți oameni de afaceri elvețieni care se angajează în România. Nu există, Intr-ade­văr, afaceri spectaculoase Intre Elveția si Ro­mânia dar prefer progrese constante și stabile unor fluctuații abrupte. — Europa se află într-o continuă schimba­re. Elveția ar putea adera în viitorul mai mult sau mai puțin Îndepărtat la Comunitatea Europeană. In acest context cum vedeți am­plificarea raporturilor dintre țările noastre? — România și Elveția sunt confruntate cu provocarea pe care evoluția de pe continentul nostru și noua structură europeană i-o pun în față. In lunile și anii viitori, toate țările Eu­ropei trebuie să-și caute locul și poziția viza­vi de ceilalți. Este datoria noastră de a urmă­ri această dezvoltare de a stabili legături ar­monioase cu celelalte țâri și de a contribui ac­tiv la această nouă construcție pentru ca ea să fie durabilă și fdină de succes. Este clar: cu cit Europa va fi mai unită, cu atît drumu­rile noastre se vor intersecta mai mult iar in­­teresele noastre vor fi mai convergente.­­ A consemnat, VICTOR LUPU AGENȚIILE DE PRESĂ MAI TRANSMIT­ E PREMIERUL REPUBLICII TURCE A CIPRULUI DE NORD, DL. DERVIȘ EROGLU, a declarat recent următoarele cu prilejul unei conferințe de presă organizată in legătură cu întrevederile ce se desfășoară la New York In problema ciprio­tă : „Singura autoritate în pro­blema unor cedări teritoriale este poporul. Chestiunea pamin­­tului are un aspect concret. Nu putem accepta o rezolvare care să-i pună pe drumuri pe ciprio­­ții­ turci, transformați din nou in imigranți. Există o Republică Turcă a Ciprului de Nord cu granițe bine stabilite și nu poa­te intra in discuție cedarea vreu­nui sat sau a vreunui rîu. Ar fi mai bine ca in locul unor trata­tive indirecte, liderii celor două comunități să discute direct fră­­minturile insulei“. (Agenția T.A.K.). • DOI PALESTINIENI răpiți de trei zile in orașul ocupat Gaza au fost găsiți morți vineri dimineața în această localitate — transmite A.F.P., citind surse palestiniene. Cei doi, avind virsta de 23 și 18 ani, suspec­tați de „colaborare“ cu rările israeliene, fuseseră autori­zați de la domicilul lor de radi­oa­meni mascați. Nu s-a oferit nici o inform­ație in legătură cu cir­cumstanțele morții acestora. • MINISTERUL APARARII IRAKIAN a denunțat cinert viitoarele manevre militare americane du­se drept in Golf, calific in­­provocare“ si „de­monstrație de forță“ — trans­mit» A.F.P. In perioada S—19 august a m­l prevazut« manevre militare kuweitiano-americane in baza acordului de cooperare și de apărare semnat de cele două țări în 1991. • GUVERNUL ALBANF.A afirmat că va acorda populației a compensații pentru preturilor la bunurile majorarea alimen­tare de bază, prevăzută să intra în vigoare de la 1 august. Com­pensația însumează 280 leka (2.8 dolari) pentru fiecare persoana, lunar, după liberalizarea prețu­rilor la majoritatea bunurilor de consum. t­ Încercarea de lansare a economiei de informează agenția Reuter, piață, re­cepționată de Rompres. • UN AVION AL COMPA­NIEI THAI AIRLINES, la bor­dul căruia se aflau 210 per­soane a dispărut vineri, pe când efectua o cursă între Bangkok și Katmandu, unde urma să aterizeze la 12:S5, ora locală. Echipa de la turnul de control de pe aeroportul din Katmandu a avut ultimul con­tact cu membri ai echipajului cu o oră înainte de momentul prevăzut al aterizării, mențio­nează agenția France Presse, care transmite știrea. (Urmare din pag. 1) In luptele de pe Nistru. Sâ lăsăm la o parte detaliul istoric asupra determinărilor, complet diferite care animă beligeranții și să re­ținem că era vorba de un r­ico Tratat de la Varșovia. Desigur, altfel machiat, cu uniforme noi și avind obiective... nobile. For­ța, așa cum arăta pe hîrtie, era de intervenție — dar nu a C.S.I. In afara Rusiei și a Ucrainei^ membre cu acte în regulă, și­­ a Moscovei, marcată de ambi­guitatea „observatorului“. Ro­mânia și Bulgaria, invitate să participe, nu aderaseră la C.S.I., la data nașterii atît de puțin faimoasei convenții. Pactul rămas în dotarea experților și a a istoricilor. In Transnistria, „căș­tile roz“ nu au introdus cu pom­pa noua ordine și noul climat, pentru motivul suficient ca pro­iectul a sucombat intre mape. Bulgaria a refuzat rapid și sec. România a refuzat echivoc și vivace: la Helsinki, unde lucra pentru Conferința multi-general europeană, domnul Ion Iliescu s-a grăbit să declare câ „da. România este de acord, dacă toa­te părțile interesate sunt de a­­cord“, iar la București parla­mentul autohton a emis o decla­rație în care pasa Consiliului de Securitate sarcina ingrată de a manipula problema. Pe teren a rămas Igor Smirnov și ciracii in­vitați, astfel, de o conjunctură protocolară să-și vadă mai de­parte de patima războinică. Nu este nici prima, nici ultima oară cind gherilarzii mărunți, dar­­ foarte tenaci, sunt lăsați să-și facă de cap intr-un context In­ternațional care pare ordonat de funcția disciplinară a marilor puteri. Această funcție comen­tată insolent și In raport cu dis­poziția intimă a analistului — cînd de „reașezare a păcii In drepturile firești“, cind de „jan­darmeria­­ internațională" — sa manifestă spasmodic și scapă de sub zodia principiului regula­tor, cînd sovieticii au intrat. In august 1968, in Praga, singurul rezultat efectiv al acestui asasi­nat (in afara asasinatului pro­­priu-zis) a fost creșterea rîndu­­rilor membrilor de partid in România. Occidentul a emis de­clarații înaripate și necrologuri doctrinare, dar nu a mișcat un deget. Echilibrul terorii era prea echilibrat, iar zonele de influen­ță prea clarificate, pentru a risca cineva introducerea de scaune acolo unde se convenise să nu existe așa ceva. Cînd americanii au intervenit in Golf, declanșind cel mai simandicos bombarda­ment imaginat du­pă cel de-al doilea război mondial, sovieticii nu au crocuit la rîndul lor, pu­ternic sprijiniți de alibiul ca, de fapt, nici nu mai existau. Sfi­darea americană s-a consumat elegant, in aplauzele cordiale ale comunității internaționale tulbu­­­­rate plăcut că democrația nou­lui continent tocmai ciștigase războiul cu estul fără a consu­ma un singur glonț. Gloanțele trase in România erau de pro­ducție românească, iar „geno­cidul“ rămînea o afacere inter­nă... Numai că „furtuna deșer­tului“ a fost urmată de „mama bătăliilor“. Saddam Hussein rămas intact, a ieșit de sub mi­a­sipuri fără nici o zgh­ietură și a început să batjocorească vigu­ros Casa Albă, prin tertipuri mă­runte și tertipuri gigantice. Bush nu se lasă. Il descrie pe patro­nul Bagdadului in termeni de o rară simplitate : „bruta, dictato­rul și negustorul cu moartea“... Frumos. Masele impozante de naivi din lumea Întreagă nu In­­țeleg, Insă, nimic. America În­vingătoare, sprijinită de logisti­ca întregii lumi „civilizate“, în­ghite gălușca . Saddam ține echipele de control internațional la ușa din dos a Ministerului Agriculturii, unde s-ar afla­blioteca burdușită de secrete bi­armatei Irakiene. Faptul că m­­a­rile suspansuri strategice sunt disimulate în arhiva acestui mi­nister este o problemă a admi­nistrației locale. Dar cu staff-u­­rile de experți nu au acces la documente și că «In» ținiți de la Agricultură la Ministerul Spor­tului pentru a pune mina pe cheia apărării lui Saddam asta e cam mult... Dar unde merge mia, merge și suta. Mai la nord, Miloșevici a­­târn­ă o mănușă asemănătoare, își transformă Ura intr-un la­găr de refugiați și pune pate uscate pe un foc de lungă pers­­pectivă. America se alertează, N­A.TO. se alertează, C.E.E. »• alertează ,pliâ și România, plă­tind din greu consecinței« em­bargoului. Intră In acest purificator. Rezultatul ? I­ delir cu­noaștem. In Iugoslavia nu me­rită sâ Înceapă o „mamă a bâtă­­l­iilor.... Sfidarea se acceptă pa teren ți se respinge, demn și inutil, in declarații elegant dac­­tilografiate. De curtnd. In mic. In Colum­bia s-a intimplat un lucru ase­mănător : Escobar, regele drogu­rilor, a șters-o din pușcărie, cumpanindu-și libertatea cu sumă care ar pune cu botul pe o sabe bugetul unei țări în curs de dezvoltare. La ieșirea din detenție nu a fost întimpinat de fanfara guvernului sau de repre­zentanți ai poliției și jandarme­riei în uniformă de gală — ceea ce este o simplă scăpare de pro­tocol. Pe viitor, se impune ca sfidările să fie asezonate adec­vat, cu umilința entuziastă față de calibrul cocoșesc al demer­sului. Bărbăția neregulamenta­ră merită să intre un anal, nu numai prin conținut, dar și prin formă—

Next