Transilvania, 1868 (Anul 1, nr. 1-25)
1868-07-01 / nr. 14
acelea secaturi de cerimonii era originale ardelenesci, sau numai inprumutate dela alte curti, pe la care inca domnea multe nebunii de acestea. Odata bucatele pe masa, principele esia cu soci’a sa in sala de mancare, era deca cumva era invitati si dintre consiliariu tronului, curau amu dice astadi ministrii, aceia esta mai anteiu. înaintea principelui mergea unu ciocoiu mare, carele pe atunci se chiamă „bopmester,“ cu unu bastonu de tresti’a ferecatu cu argintu si mai lungu decatu era ciocoiulu. Altuia nu’i era ertatu se parte bastonu asia lungu; insusi principele avea unulu scurtu si grosu, inse netedu, candu din contra betiele mariiloru sale jupaniloru consiliari avea cate doua trei noduri. Pre candu esia principele, măriile sale ilu așteptă in ordine, era marii’a sa principele avea capulu coperitu cu căciulă mare cazacesca de samuru si de barsionu verde, era uneori si cu de cele lungi, precumu le porta romanii nostrii in unele tînuturi pana in dioda de astadi, numai catu ale lui si ale boieriloru era de samuru, de foina (soleru), sau de vulpe, precumu mai porta jidovii.*) In acele momente marele pacharnicu insocitu de altu ciocoiu, apropienduse de principe si de principesa, unulu cu ligianu mare de argintu, éra altulu avendu can’a cu apa si unu stergariu chindisitu frumosu, plecandu éra si genunchii adencu, mai anteiu se spală principele, apoi dumneaei principes’a An’a, numai candu venise Adamu Zrínyi in visita la Fogarasiu, apoi inca odata, candu a venitu unu ambasadoru dela regele Poloniei, ciocoii au trebuitu se terne ap’a dintr’odata pe manile principelui si pe ale acelora, pentrucă se nu le sara in nasu la nici unii lips’a de eticheta, apoi si pe stergariu s’au stersu totu deodata. Dupace se spală principele, apoi séu pop’a calvinescu, séu pacharniculu dresatu inadinsu dicea incetu rugatiunea mesei. Cateva minute pre catu tînea rugatiunea, principele scotiendu caciul’a o tînea in mana, după aceea era ’si coperea capulu si asiedienduse la masa alaturea cu dóamn’a se apucă de mancatu. După acésta hopmesterulu asiediă la masa pre toti ospetii chiamati, inse asia, că nimeni se nu siédia aproape de măriile sale, ci din giosiu de principele siedea hopmesterulu, deca vrea se manance si elu la mas’a domneasca, era deca nu, mergendu la locuinti’a sa ducea cu sine la masa si pre ceilalti boieri cati nu remanea la principele. Alti boieri cati nu era chiamati, plecandu genunchiele la domnulu si la *) Mustella zibellina (Zobel), meles seu mus silvestris et vulpes.