Transilvania, 1871 (Anul 4, nr. 1-24)
1871-07-01 / nr. 13
'ki® Acesta fóia ese Ae cate 3 cóle pe luna si costa 2 fiorini v. a. pentru membrii asociatiunei, era pentru nemembrii 3 £r. Pentru străinătate 10 franci cu porto i V postei. r/y wk /a&’A---------— Fói’a Asociatiunei transilvane pentru literatura romana si cultur’a poporului romanu. o-■* Abonamentulu se ^ ^ face numai pe cate i 1 anu intregu. Se aboneaza la Comitetulu asociatiunei in Sibiiu, seu prin posta seu prin domnii co- ■ lectori. cu’. (S'SSr^~ —>A®9. i r. 13. Brasiovu 1. Iuliu 1871. Anulu IV. Sumariu. Momente d’in istori’a moderna a Greciei. (Fine.) — Statutele societăţii pentru crearea unui fondu de teatru nationalu romanu. — Colectiune de diplome istorice transilvane. (Continuare.) — D’in pomelniculu martiriloru romani dela a. 1848/9. (Fine.) — Păstrarea legumeloru. — Protoc. sied, comit. — Ordinea lucrariloru admn. gen. a XI. — Hegal, de concursu. — Bibliografia. Momente d’in istori’a moderna a Greciei. (Fine.) In cktu pentru clerulu grecescu, apoi Mohamed in respectulu aceluia nu se tienh strinsu de doctrinele primitive ale Islamului, pentru ca se continue proselitismulu cu sabia sî cu focu, adeca se oblege pe toti crestinii a trece la legea mohamedana, ci elu stabili intre altele acestea maxime de statu. Isusu inca a fostu profetu, asia dara legea lui se fia tolerata in imperiulu meu, plina candu blastematii de grauri voru cunósce dara dela sinesi, el numai Allah este Allah si Mahomet profetulu seu. Clerulu sî patriarchulu grecescu se fia aparatu si luatu sub protectiunea mea sî a successoriloru mei la tote ocasiunile in contra toturoru carii tienu cu elu. Ur’a, urgi’a sî desbinarea intre giaurii greci sî giaurii latini se fia atietiata, sustienuta sî nutrita prin cr’edintiosii Islamului in vecii veciloru, pentru ca asia se se ruineze totu-deauna ei intre sine sî se fia, precumu au mai fostu, de insulu sî de bajocur’a alesiloru lui Allah sî ai profetului seu. Patriarchulu grecescu d’in Constantinopole se fia recunoscutii de „Patriki Eoum,“ adeca caputalu Romaxloru, precumu se numea grecii pe sine piina la fundarea noului loru regatu. Patriarchului se stea in î’angu de pasia cu trei code. Sultanulu se’lu investesca pe densulu prin unu „beiatu,“ adeca prin diploma de confirmatiune, intru toate drepturile primatului seu preste ceilalti patriarchi, adeca d’in Ierusalimu, Alessandri’a sî Antiochi’a, se’lu inbi’ace cu caftanu, se’i dea unu calu albu sî unu birtiu patriarcescu cu unu nasture rotundu de osu de elefantu (fildisiu), cumu sî se’i recunosca dreptulu de a trage dela greci toate emolumentele tempurali, pre cate le trăsese sî mai inainte. Preste acésta sultanii mai lasasera inca sî alte cateva drepturi in manile clerului crestinescu, spre mare consolatiune a credintiosiloru. Episcopii aveaunu feliu de jurisdictiune politienesca, civile sî religioasa. Contracte de cumpărare sî vendiare, testamente, regularea de tutorate sau epitropii sî altele câ acestea se facea la episcopia. Tocma sî in caşuri de certe sî judecați, creștinii mai inainte de a merge la ,,Kadi,“ alu turciloru, pentru câ se’i judece după „Koran,“ alerga la persoanele biseiicesci ale x*eligiunei sale. Se scie ca in vigorea legiloru imperatesci remase dela Iustinianu I. si stracurate pian „Basilicali,“ potestarea de judecători „arbitrii“ in cause civili fusese recunoscuta sî clerului. Ei bine, aceeași jurisdictiune de arbitrii o lasara si turcii in manile clerului crestinescu pentru crestini. Numai deca partile nu se invoia asupra arbitriloru, trecea la judecat’a turcesca. Căuşele matrimoniali (de casatoria) si de hereditate (clironomia) au remasu pe langa cleru asia, in chtu in acestea episcopii nu mai functiona cu simplii arbitrii, ci cu tribunalu, cu curte, dela care apellatiunea se potea inainta numai la sinodu sî la patiiarchu. Sinodulu celu mare alu patriarchiei era compusu odenióra d’in toti archiepiscopii patriarchatului, era mai tardiu se reduse la 12 membrii, d’intre carii optu „santi părinţi“ era obligati a locui in Constantinopole. Acestu sinodu este supremulu tribunalu pentru clerulu intregu sî instantia de apellu pentru sententiele de prima instantia a mitropolitiloru. Acelasi sinodu alege, sî in casuri de asia, destitue pe patriarchu, intocma câ sî pe mitropoliti sî pe episcopi, administra averea eclesiastica, mai alesu pe cea depusa in banc’a d’in capitala, de unde gubernulu turcescu de multe ori „o ia inprumutu,“ adeca sciti dvastra, camu ce feliu de inprumuturi sunt acelea. In fine la sinodulu patriarchale se pertracta, ba in pai’te se pertractéza sî in dîtele nóstre inca sî cause private, mai alesu de ale familiiloru de frunte crestinesci, numai pentru ca acelea se nu apuce pe manile turciloru sî se nu fia judecate după intieleptiunea loru. Acesta se intempla cu atatu mai desu, cu catu judecătorii turcesci in cause civili iau elte diece procente remuneratiune pentru sine si d’in valoarea obiectului de certa. # Jurisdictiunea eclesiastica a patriarchului sî a sinodului mare d’in Constantinopole se intendea odeniara fóarte departe, adeca preste toate tierile Turciei europene, ale Anatoliei, preste Rusi’a etc. Iix dîtele nóstre acea jurisdictiune a incetatu in Russi’a, in imperiulu austriacu, in Greci’a libera sî in Romani’a libera. Caus’a principale a acestei micsiorari a potestatei sî jurisdictiunei scaunului pati’iarchale nu se afla numai in abusurile sî mai alesu in simpui’a, cu