Transilvania, 1872 (Anul 5, nr. 1-24)

1872-07-01 / nr. 13

14, toti de a le chtoruva magnati italiani, ceea ce s’a si facutu. Asia apoi acelu banditu spolik pe Iacobu IV, ducele de Piombino etElba, pe Quidobaldu de Urbino, pe principele Iuliu Cesare de Camerino et Varono, pe care’lu si assasink inpreuna cu pe trei filii ai sei. D’in acelea rapine făcu apoi pap’a Alessandru ducatele Nepi et Sermonata, pe care le dona numitiloru duci bastardi. Pre candu acumu famili’a Borgia credea ca domni’a loru este sigura, si ca una parte considerabile a Italiei va deveni regata pentru famili’a loru, Nemesis care nu dorme neci una-data, a prefacutu in fumu si cetia tóte planurile loru intr’unu modu estraordinariu, care merita a fi cunoscutu mai de aproape, pentruca se se vedia, ca Dumnedieu celu indelungu rabdatoriu, in fine totu nu lasa nepedepsite crimele omenesci. Pap’a Alessandru VI. cu tata ne mai audit’a sa rapacitate, inca totu mai simtia lipsa mare de bani si avutii; cele dupe femei susu numite si alte concubine ale sale, fiic’a sa Lucretia si fetiorii, era mai alesu Cesare cerea sume enorme; preste acesta mai tienea si este multa, cu ajutoriulu careia caută se se sustiena. D’in acestea cause, simoni’a cea mai nerusinata inca era la ordinea dilei. Toate demnitățile civili si eclesiastice se vendea pe bani, era anume demnitatea de cardinalu costa regulatu cate treidieci de mii de galbini. Inse ceea ce supară pe pap’a era, că multi cardinali vietiuiă prea multu, si asia nu’i dă ocasiune de a vende stallurile mai desu. Pap’a si fiicu-seu Cesare isi propuseseră o subjuga si ducatulu Toscanei cu Florentin a, pentruca cu acela se’si mai marésca regatulu pentru famili’a sa, d’in care credea elu ce va fi alesu si successoriulu seu. Ducatulu Toscanei se potea luă numai cu armele, ceea ce era si costă bani multi. Dara de unde bani? Dela cardinali, inse cumu? Foarte usioru, omorindu prin veninu pe diece cardinali d’in cei mai avuți, intre carii la loculu antaiu stă cardinalulu Corneto. Sub pretestu cu averile cardinaliloru după mórtea loru cadu in proprietatea basericei, pap’a si filiuseu era se puna man’a pe tata avuti’a loru, preste acestea mai era se storca dela fiacare cardinalu nou numitu cate 30.000 de galbini, si spesele bellice era se fia castigate. Planulu facutu in acestu modu intre tata si filiu, in una di d’in Augustu 1503 pap’a tramite invitaţi uni amicabili cătra celi diece cardinali, că se mérga la cina in una vinia nu departe de Vaticanu, că se se ospete cu totii. Cesare luk asupra’si arangearea cinei asia, in crtu totu elu avea se procure si vinulu amestecata cu veninu, carele pe atunci se numea „Cantarella“ si se crede ck nu era altu-ceva decatu arsenicu albu, pentruca in alte casuri candu person’a destinata de móarte nu avea se mara indata, se amestecă succu de cuenta si de aconitu. Pentru că nu cumuva vinulu cu veninu (otrava) se se amestece cu celu bunu^Cesare tramise pe celu mai fidele sierbitoriu alu seu cu vasulu inainte, pentru că se’lu pana la unu locu separatu si se aiba grija de elu, se’lu dea numai atunci candu ilu va cere Cesar’e, seu adeca se terne d’in acelu vinu numai la ospetii pe cari’i va denotă tiranulu assasinu. Sierbitoriulu supusu la mandatele despotului seu, duse acelu vinu la viniu si’lu puse la una parte. Intr’aceea venindu si chialariulu papei si vediendu vasulu cu vinu, întreba pe sierbitoriu că ce vinu este acela si pentru ce l’a pusu separatu, era acela respunse ridiendu, ca vinulu ce adussese elu era de una calitate forte buna, chiaru estraordinaria, d’in care se va presenta numai la ospetii celi mai de frunte. Chialariulu papei afla acelu respunsu indestulitoriu si tacu. Preste pucinu ajunse si pap’a in vinia, cu ceva mai curendu că ospetii, pantrucă elu mai avea se vorbésca ceva în secretu cu Cesare. Provedenti’a, seu ceea ce dicu filosofii, casus fortuitus, volise asia, că pap’a se’si uite amuletulu seu a casa. Acelu amuletu era una hostia de scuminecătură pusa in una capsula de auru, pe care o portă totu-deauna la sene, pentruck cineva ’i dissese odenioara, ck pre cktu tempu va portă la sene acelu amuletu, nu va mori, sau incai nu va mori cu moarte rea. Este adeca si acesta unulu d’in fenomenele cele mai grele de esplicatii ale naturei omenesci, ck de comunu oamenii blastemati, corrupti, scelerați, sunt foarte superstitiosi; ei de Ddieu nu se temu, rușine n’au, viéti’a altora oameni o au că si viéti’a unom pulii de passere, si totusi se temu adessea de toata umbr’a. Deci pap’a Alessandru VI. tramisse pe sierbitoriulu filiului seu, ca se mearga iute in Vaticanu, se’i aduca amuletulu, fara care nu se scă sigurii. Acumu nu mai era cine se ingrijesca de vinulu amestecatu cu veninu. Abia pleca sierbitoriulu , candu era ck pap’a obositu de caldur’a cea mare si fiendu’i forte sete, chiama pe chialariulu seu că se’i dea unu pacharu de vinu. Acesta crediendu ca va face bene deca va dă domnului seu d’in vinulu celu mai bunu, si aducimdu’si amente de vorb’a sierbitoriului, merse si implendu una carafia d’in vinulu celu de marte, o puse pe banc’a pe care siedea pap’a. Frra a cugeta la celu mai micu pericolu, pap’a ’si implu pacharulu si setosu cumu era, ilu beii plina la fundu. In aceleasi momente venise si filiu-seu, caru’i inca’i era sete, implu si elu unu pacharu si’lu beh. Intr’aceea venindu si ospetii, se puseră cu totii la mesa spre a cina, inse plina a nu apuca se mănânce prima bucatura, pe pap’a ’lu apucara dureri atktu de cumplite, in cktu se sucea si incârligă că unu verme si cadih la pamentu. Aceleasi simptome se aratara si la filiu-seu Cesare Borgia, asiă nu remase decktu că se duca pe ambii in palaturile loru. Be intielege ck d’in acea cina si beţia se alesse nimîcu, si asia celi diece cardinali scapara cu vietia. Medicii chiamati indata, constatară ca pap’a si Cesare beliseră veninu si inca atktu de multu, in cktu antidotulu la pap’a nu mai ajuta nimicu, si asia eru după dureri neaudite suferite in ckteva dile, in 18. Aug.