Transilvania, 1873 (Anul 6, nr. 1-24)
1873-07-01 / nr. 13
ZK'&r*---------i^s0 Aceasta foaia ese cate 3 cale pe luna si costa 2 fiorini v. a. pentru membrii asociatiunei, era pentru nemembrii 3 fr. Pentru străinătate 1 galbeni cu porto V ■ postei. q/y && ANSILVANI’A. Foia Asociatiunei transilvane pentru literaturra romana si cultur’a poporului romaim. --------------- V?f Abonamentulu se ^ ^ face numai pe cate 1 anu intregu. Se abonedia la Comitetulu asociatiunei in Sibiiu, seu prin posta seu prin domnii colectori. ^ \r. 13. Brasiovu 1. Iuliu 1873. Alllllll VI. gumariu: Ioanu Corvinu de Irunedoria. (Urmare.) — Reflexiuni la discursulu dlui Vintila. — Colectiune de diplome istorice transilvane. (Urmare.) — Ordinea lucrariloru adun. gen. XIII. — Procesu verbale. — Regulamentul bibliotecei despart, cerc. II Ioana Corvina de Ilimodor’a, originea, genealogi’a, faptele sale immortali. (Urmare.) Pre langa avuțiile castreloru turcesci au mai cadiutu in manile ostasiloru lui Corvinu doue sute de flamure, cu vreo cinci mii de captivi, de si unii vorbescu de mai multe mii. Intre cei remasi morţi pe campulu seu mai bene, in valea bătăliei, au fostu insusi belliducele Sebabeddin, mai multi bei, precumu Osman, nepotu alu faimosulu belliduce, Timurtasch, Omer, Firiz, Iacobu, Chisi si Dedefutak, toti generali de renume. Sultanulu perdii in acea batalia una dein armatele sale cele mai frumoase, era numele lui Ioanu Corvinu, sau cumu ii dicea turcii, Iancu, ajunse a fi si mai terribile pentru mohamedani, cu atata vise mai gloriosa pentru lumea Christiana. Scriptorii grecesci dein acelea tempuri comparara pe Corvinu candu cu Achilles, candu cu Elector. Ioanu Corvinu restitui, precumu dice si cornitele Iosifu Teleki, renumele si glori’a armeloru unguresci, care in dilele lui Sigismundu se întunecase, inse totu asia eru restabili si sustieni renumele si glori’a armeloru romanesci, pentruca in batali’a cea de cu primavéra de langa Sibiiu si in acésta dela Iuliu dein districtulu Hatiegului, partea mai mare a trupeloru lui Corvinu a constatu dein romani, cu cnezii sau primarii si cu alti boieri sau aristocrati romani esiti dein comitatele si districtele romanesci („Districtus valachicales“) cu comandanţi in fruntea batalioneloru romanesci. Era si lucrulu cele mai naturale ca devn romani se se compună grosulu armatei romanului Ioanu Corvinu, pentruca districtele romanesci, averile, familiele si vieţile romanesci era cele mai multu espuse la invasiunile si devastatiunile turciloru, pre candu familiile magiare isi cauta scapare deincolo de Murasiu si de Somesiuri, pe unde si locuia in partea loru cea mai mare, éra sasii se tragea sub scutulu muriloru de cetati făcute de mai multi regi si de tiera, — daco-romanii séu trebuea se dea peptu cu turcii in largulu câmpului, séu déca acésta nu se mai potea, se scape numai cu viéti’a golana in ascunseturile muntiloru, lasandu’si locuinti’a in pred’a flacareloru. Batali’a castigata de ardeleni in Iuliu 1442 asecura tier’a pe tempu indelungata de invasiuni, era comandantiloru turcesci le trecu, voli’a buna de a mai sparia pe ostasii lui Corvinu cu aratarea turbanului loru. Ioanu Corvinu, omu religiosu cumu a fostu, a demandatu, ca se se faca in tóte basericele tierei rogatiuni de multiamita lui Ddieu, pentru victoria strălucită, ce le a datu cu acea ocasiune. De aci incolo scriptorii difera in enarrarea fapteloru lui Ioanu Corvinu pentru restulu anului 1442. Unii voiiescu a sei, cu Corvinu indata după aceea ar fi trecutu in Muntenia, nu numai spre a persecuta pe turci plina presto Dunăre si mai departe, ci si spre a se bate cu Vladu NI. Dracula, care era si ar fi cadiutu in prepusu, ce a datu man’a cu turcii. Aci inse chronicarii se încurca asia de tare si confunda evenimentele de inainte cu cele dein acestu anu intr’unu modu, in crtu pana acuma nici unu criticu nu a sciutu ce se alega dein spusele loru. De altu mentrea confusiunea este chiaru la Bonfinius si la Chalcocondilas. Voru mai veni alti critici moderni ca se o descurce; noi acilea voimu merge mai multu numai pe urma unoru documente autentice, dein care mai aflamu unele fapte memorabili de ale lui Corvinu. Corvinu a tramisu si asta-data multime de trofee la Buda, care au fostu recepute cu bucuria atatu mai mare, ck tocma pe atunci sultanulu Murad II, ca si cumu ar fi fostu siguru de victori’a sa in Transilvani’a, tramisese la regele Vladislau ambasadori, carii se’i cera Belgradulu serbescu, tributu si pe de asupra pe Ioanu Corvinu de ostatecu (obses). Regele recepuse pe ambasadorii turcesci cu pompa mare, elu inse avh atatamente, ca se nu le dea nici unu respunsu decisivu, plina ce nu va asculta si pe Corvinu si anume plina ce nu va lua scire despre resultatulu bătăliei. Dupa ce’i veni regelui scirea prin cursori iuti despre glorios’a batalia, ambasadorii turcesci se departara dela Bud’a cu budiele inflate. Se pote, ca in aceleasi dile, adeca in urm’a victoriei, Ioanu Corvinu a mersu in persona la Bud’a, in totu casulu inse elu s’a reintorsu curendu la postulu seu de vodă alu Transilvaniei si banu alu Severinului, pentruca se trena in ochi de aproape toate ulterioarele mișcări ale turciloru. Dein documentulu de impa-23