Transilvania, 1884 (Anul 15, nr. 1-24)

1884-07-01 / nr. 13-14

Nr. 13—14 Amilii XV, Sibiiu, 1—15 Iulie 1884. Acesta fuia­ese câte 2 case pe luna si costa 2 florini val. austr., pentru cei ce nu suntu membrii asociatiunei. Pentru străinătate 6 franci (lei noi) cu porto poștei. Abonamentulu se face numai pe câte 1 anu intregu. Se abon­dia la Comitetulu Associatiunei in Sibiiu, sau prin posta sau prin domnii colectori. TRANSILVANIA. Fói’a Associatiunei transilvane pentru literatura romana si cul­tur’a poporului romanu. Sumariu : Studiu istoricii asupr­a raporturiloru agrarie din Ungari’a si tierile adnexe. — Estrasu din alta epistola a dlui Dr. M. G. Obedenariu de data Rom­a 12/24 Februariu 1884, adressata dlui Dim. A. Sturdza, pressedinte alu Academiei romane si ministru de externe. — Schitte istorice despre Strigoi. — Starea femeiloru înainte si după crestinismu. — Manifestulu comitetului centrale alu congresului economicu din Romani’a. — Părțile rele ale conventiunei comerciale. — Bibliografia. — Post’a Redactiunei. Studiu istoricu asupr’a raporturiloru agrarie din Ungari’a si tierile adnexe. Periodulu. III. (Urmare). In descrierea raporturiloru agrarie din Ungari’a in periodulu II se vechiuza multele moduri, cu care omenii erau aruncați in s­erbitute barbara; de aici inse a tre­­buitu se urmedie, a si urmatu firesce micsiorarea nume­­rului locuitoriloru, pentru că cine nu mai potea, caută mi­­diulece cu se ruga dintr’unu statu unde nu există pentru ele nici libertate si securitate personala, nici de avere. Afara de acestea, expeditiunile cruciate începute pe la 1097 si continuate pana la 1291 adeca aprope doua sute de ani, in cari au peritu la 6 milione de omeni din Europ­a, au consumatu si din Ungari’o multime ne­­numerata de locuitori, de cari si asia statulu acest’a nici­odată nu avuse in abundantia, ci tocm’a din contra, ade­­veratii barbati de statu puțini căti erau, simtiau tare lips’a locuitoriloru, fără cari unu statu nu merita acestu nume, căci elu remane totu­ deun’a seracu si espusu la invasiuni din afara. Spre a vindecă reusu acest’a si spre a face că omenii in locu se ruga din tiera, mai vîrtosu se intre in ea de airea, căti-va regi si consiliari mai prevedietori de ai loru sau incercatu că de o parte se istoredie sortea classei de locuitori cadiuti in fierbitate, era de alta se îndemne pe străini a veni si a se asiediă in tiera. Scopulu ântâiu credeau ei că­ nu voru ajunge prin decrete aparatorie contr’a rapacitatii si tiraniei oligarh­i­­loru, ale caroru fara­de legi Pseudonimulu Timoleon le-a descrisu asta de bine in publicatiunile sale din anulu acest’a, era scopulu alu doilea se urmariă prin impartiri de privilegie forte pretinse la coloniști străini, precumu este cunoscutu din documente nenumerate. Se afla inse destule urme in documentele vechi si chiar in decrete de ale regiloru, din care ne convingemu, că cu tóta tendenti’a oligarh­iei de a supune si înjugă pe tota lumea, totuși afara de nobilii privilegiați si de classele clericali, mai eră o classa numerósa de omeni liberi in person’a si averea loru, fără a fi numerati in­tre nobili. Mai eră si alte classe de omeni semiliberi, cu drepturi personali si cu dreptu de avere immo­­bila (pamenturi, moșii), obligați inse cătra unii oligarh­i, episcopi, monastiri sau cu cresi­cari contributiuni anu­mite si regulate prin acte formali, sau cu servitiulu mi­­litariu ori de securitate publica. Acestea classe nu s’au numeratu nici­odata intre classele de sierbi, de iobagi, ci au fostu libere ab antiquo, si numai după lupte si calamitati secularie au fostu reduse in stare de sclavia, precumu s’au intamplatu d. ex. cu Cneziatele cele multe romanesci si cu asia numitele classe de Servientes castri, Jobagiones castri etc., cari că ostasi mai alesu pe la cetati si fortaretle de la fruntarie, serviau tierei cu armele, era intru altele erau liberi. Spre a ne face óre si­ care idea despre classele ome­­niloru semiliberi de inainte cu 700 de ani, vomu cită si acilea puține exemple. Regele Bela N­­orbulu are in a. 1138 o fundatiune pentru prepositur­ a Demes, prin care obliga pe 59 sate mici cu 761 familii, că acestea se dea monastirei in fie­care anu : d­i­e­c­i­m­e­a din producte, apoi tóte la unu locu 1522 oi, 1522 ferdele de țarina, 1522 vedre de bere, 761 petrii de sare. Căte-va din acelea comune mai de­­deau si 50 porci, 175 vedre de medii si 1000 de scân­duri. Preste acestea tóte 59 satele mai contribuiau pa­­rintiloru călugări la dium a de­st­a Margareta 4 boi in­­grasiati, 30 oi din cele mai grase (pingvissimăs), 30 găsce, 40 găini, 20 grundi (petrii) de sare, apoi de ser­­batorile Nascerei Domnului 20 găsce, 40 găini, si 10 petrii de sare; toti atătea daruri aveau se duca si de Pasci. Aceiași locuitori mai aveau se ajute monastirei si la unele reparaturi, se-i cosesca si orbea din fena­­tiele ei. In alte părți prestatiunile (robot’a, munc’a) locuito­rilor u­tierani erau si mai usiare; d. ex. cinci satuletie îs

Next