Transilvania, 1920 (Anul 51, nr. 1-12)
1920-07-01 / nr. 3
- 286 -Cum din slujbele trecute, arse ’n smirnă şi ’n tămâie, Pe sub bolţile bătrâne stătue să mai rămâie O mireasmă dezminţire, mănăstire, Sufletul pe care-l porţi este supraveţuirea milioanelor de morţi. Când răsfir, înduioşată, inima pe care o am Peste vatra unei patrii, peste timpul unui neam, Simt adânc pe fericiţii, cari în stratul vremii dorm, Cum sporesc fluidu acesta furtunatic şi enorm. Voevozi, popor şi clerici Ce din prapori de biserici Sfinţiau flamuri de răsboiu, Când iubirea de moşie şi de lege şi de noi Din pioşi făcea eroii şi pioşii din eroi. Odihnească ’n pomenirea veacurilor româneşti mic şi mare! Adormiţi în mausolee sub pisanii lapidare Ori sub crucile umile dintr’un cimiter stingher, Cu cu harurile tale, veşnic să nu i adumbreşti, — Voevod lângă boier Şi boier lângă ţăran, Umilinţa din suman v Şi mărirea din brocardul scump şi greu Una sunt când stăpâneşte ţara ta şi Dumnezeu. Azi te căutăm cu dorul cerbilor după izvor, Cu, fântână priitoare adăpării tuturor. Dogoriţi de ’nvâlvorarea luptei, suntem însetaţi Tiu de ură pentru duşmani, ci de dragostea de fraţi, mănăstire, cuib de aur al răsboinicei istorii, Dă-ne sufletul din tine de evlavii şi de glorii — In puterea şi ’n credinţa darului pe care--l porţi, Vor luptă cu noi alături milioanele de morţi! Nichifor Crainic»