Transilvania, 2012 (Anul 118, nr. 1-12)
2012-09-01 / nr. 9
Michel Foucault, contradicţia reprezintă „iluzia unei unităţi ce se ascunde sau care este ţinută ascunsă”27, funcţionând de-a lungul discursului ca un principiu al istoricităţii lui. Privit din perspectiva contradicţiei, romanul este aidoma lui Ulrich din Omul fără însuşiri de Robert Musil: „e liber să aibă toate calităţile. Pentru că, de fapt, nu le are! Ele l-au făcut ceea ce este şi i-au determinat drumul pe care s-a înscris, dar cu toate acestea nu-i aparţin. Când se înfurie, ceva râde în el, când e trist, pune ceva la cale. Dacă îl emoţionează ceva, el şi respinge lucrul acela. Orice comportare urâtă lui i se va părea, dintr-un punct de vedere sau altul, bună. întotdeauna doar un context posibil va determina pentru el felul în care să aprecieze un anumit lucru. Nimic nu e stabil în ceea ce-1 priveşte. Totul e fluctuant, parte dintr-un întreg, din nenumărate altele, care probabil alcătuiesc un supraîntreg mai mare, despre care el însă nu are nici o idee. Aşa că fiecare din răspunsurile lui este un răspuns parţial”28. La fel, ficţiunea critică a romanului - discursul teoretic al acestuia - îşi află unitatea şi vitalitatea în contradicţie şi se dezvoltă sub semnul iluziei teoriei sale ultime. Note: 1. Marcel Corniş-Pop, Tentaţia hermeneutică şi rescrierea critică. Interpretarea narativă în stodia poststructuralismului, traducere de Corina Tiron, Bucureşti, Editura Fundaţiei culturale române, 2000, p. 370. 2. Kumkum Sangari, The Politics of the Possible: Essays on Gender, History, Narrative, Colonial English, New Delhi: Tulika, 1999: „the recognition of such relativity is precisely the recognition that the world is open to change: it is necessary to prevent a foreclosure by a single meaning so that different meanings may become possible”. 3. Milan Kundera, O întâlnire, traducere din franceză de Vlad Russo, Bucureşti, Editura Humanitas, 2009, p. 27. 4. Ştefan Afloroaei, Experienţe alternative de adevăr, comunicare susţinută în cadrul Conferinţei Internaţionale „Cunoaştere şi acţiune”, organizată de Universitatea de Nord din Baia Mare, în cadrul proiectului POSDRU Societatea barată pe cunoaştere, Baia Mare, 9-12 decembrie 2010. 5. M. Bahtin, Probleme de literatură şi estetică, traducere de Nicolae Iliescu, prefaţă de Marian Vasile, Bucureşti, Editura Univers, 1982, p. 131. 6. Walter Benjamin, Iluminări 7. Albert Thibaudet, Reflecţii. Despre literatură. Despre roman, traducere de Georgeta Pădureleanu, texte alese, prefaţă şi note de Mircea Pădureleanu, Bucureşti, Editura Minerva, 1973, p. 163-164. 8. Ibidem, p. 172-173. 9. Georg Lukács, Teoria romanului. O încercare istorico-filosofică privitoare la formele marii literaturi epice, în româneşte de Viorica Nişcov, prefaţă de N. Tertulian, Bucureşti, Editura Univers, 1977, p. 86-87. 10. M. Bahtin, op. cit, p. 484. 11. Marthe Robert, Romanul începuturilor şi începuturile romanului, traducere de Paula Voicu-Dohotaru, prefaţă de Angela Ion, Bucureşti, Editura Univers, 1983, p. 88-89. 12. Roland Barthes, Gradul zero al scriiturii. Noi eseuri critice, traducere din franceză de Alex Cistelecan, Chişinău, Editura Cartier, 2006, p. 17. 13. Ibidem, p. 28. 14. Ibidem, p. 30. 15. Ibidem, p. 32. 16. Ibidem, p. 34. 17. Virgil Nemoianu, Structuralismul. Cu o culegere de texte traduse de Gabriela Rădulescu şi Virgil Nemoianu, Bucureşti, Editura pentru Literatură Universală, 1967, p. 12. 18. Vezi şi Virgil Nemoianu, O teorie a secundarului. Literatură, progres şi reacţiune, în româneşte de Lívia Szász Câmpeanu, Bucureşti, Editura Univers, 1997. 19. Irina Mavrodin, prefaţă la Jean Ricardou, Noi probleme ale romanului, în româneşte de Liana şi Valentin Atanasiu, Bucureşti, Editura Univers, 1988, p. 9-10. 20. Umberto Eco, Hector in fabula. Cooperarea interpretative în textele narrative, în româneşte de Marina Spalas, prefaţă de Cornel Mihai Ionescu, Bucureşti, Editura Univers, 1991. 21. Alain Robbe-Grillet, Pentru un nou roman, traducere şi note Vasi Ciubotariu, prefaţă: Ioan Pop-Curseu, Cluj-Napoca, Editura Tact, 2007, p. 132. 22. The Novel, volume I, History, geography, and culture (edited by Franco Moretti), Princeton University Press, 2006: “The novel is a great anthropological force, which has turned reading into a pleasure and redefined the sense of reality, the meaning of individual existence, the perception of time and of language. The novel as culture, then, but certainly also as form, or rather forms, plural, because in the two thousand years of its history one encounters the strangest creations, and high and low trade places at every opportunity, as the borders of literature are continuously, unpredictably expanded. At times, this endless flexibility borders on chaos. But thanks to it, the novel becomes the first truly planetary form: a phoenix always ready to take flight in a new direction, and to find the right language for the next generation of readers”. 23. Philippe Forest, Romanul, realul şi alte eseuri, traducere şi postfaţă de Ioan Pop-Curseu, Cluj-Napoca, Editura Tact, 2008, p. 30. 24. Linda Hutcheon, Poetica postmodernismului, traducere de Dan Popescu, București, Editura Univers, 2002, p. 197. 25. Hayden White, The Value of Narrativity in the Representation of Reality, „Critical Inquiry”, 7,1980,15-27, p. 56