Transilvania, 2016 (Anul 122, nr. 1-12)
2016-01-01 / nr. 1
Sci-Fi(cţiunea) postmodernist!: romanul „Hesperus” al lui Ioan Petru Culianu Ciprian Iulian TOROCZKAI Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, Facultatea de Litere şi Arte “Lucian Blaga” University of Sibiu, Faculty of Letters and Arts Personal e-mail: torocipri@gmail.com Postmodern Sci-Fi: loan Petru Culianus “Hesperus” This study examines the presence ofpostmodern and Sci-Fi elements in loan Petru Culianu’s micro-novel Ffesperus. It fully represents Culianu’ originality, as it breaks both with the literature of his Romanian generation and with Eliade s literature. On the one hand, it illustrates a genre rarely approached by his generation - namely, the Sci-Fi; on the other, it follows a postmodern structure which neither Culianu’s, nor Mircea Eliade’s contemporaries (one of his models) have not observed in their literary works. Thus, at least a part of Culianu’s literature must be placed within the category of postmodernism, Hesperus being one of the most eloquent evidences in that regard. Keywords: postmodern fiction, Sci-Fi, utopia, virtual worlds, distorted time, transhumanity, loan Petru Culianu. ---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------Introducere Pornindu-se de la grila de interpretare discipolmaestru, în anul 2002 s-a organizat de către Grupul de Dialog Social o dezbatere cu tema „Culianu versus Eliade”. Participanţii au abordat raportul dintre cei doi profesori de Istoria Religiilor de la Chicago inclusiv prin prisma preocupărilor pe care ambii le-au avut nu doar pe plan academico-ştiinţific, ci şi literar. în ceea ce priveşte ultimul aspect, s-au subliniat deopotrivă asemănările şi deosebirile dintre Mircea Eliade şi Ioan Petru Culianu: pe de o parte, aceştia au ilustrat principii şi teme din istoria religioasă şi mitologie în lucrări de ficţiune; pe de altă parte însă, modul în care s-a realizat acest fapt de către fiecare autor în parte a fost diferit. Astfel, Moshe Idei a plasat creaţia ştiinţifică şi literară a lui Mircea Eliade în contextul românesc interbelic, chiar dacă a predat şi scris timp de mai multe decenii în Franţa şi în Statele Unite ale Americii, Eliade „a început şi a rămas un scriitor şi un cercetător de origine română, cu formaţie românească şi cu o ideologie românească până în ultimul moment”2. In ceea ce-l priveşte pe Ioan Petru Culianu, încă de la începuturile formării sale intelectuale acesta s-ar fi vădit a fi diferit de „monoliticul Eliade”. Structura sa ar fi fost mai profundă, având de-a face cu un „cosmopolit clasic”3. Atras de ştiinţele cognitive, el a întruchipat o istorie intelectuală în mare parte diferită de a lui Eliade (deşi sunt elemente clare de influenţă de la acesta): „Culianu cred că a încercat, şi cred că a şi reuşit - suţine M. Idei -, să devină o figură cosmopolită, care înseamnă postmodernă, care înseamnă joc mintal (s.a.), care nu crede, poate, în structuri profunde ale realităţii”4, în special în ultima parte a vieţii sale, acesta ar fi promovat metoda morfodinamicii care avea ca premisă fundamentală tocmai ideea că, în fapt, realitatea nu este „stabilă”, ci ea se creează prin combinări. In cadrul aceluiaşi dialog amintit, Andrei Cornea a exprimat aceeaşi idee, dar plecând de la problematica sacrului în gândirea celor doi. Dacă pentru Eliade ceea ce este fundamental este „ontologia sacrului”, pentru Culianu „sacrul nu e ceva (s.a.), ci un sistem de producere,... e un sacru procedural, e o procedură de crea sacru, un soft bazat pe o binaritate, pe o distincţie 51