Tribuna, 1964 (Anul 8, nr. 1-53)
1964-01-02 / nr. 1
PAZĂ DE NOAPTE Focul pîlpîie sfios în amurg, Soarele-și depune razele pe deal, Și cîmpul în gînd se restringe, împiedecat pe-alături paște un cal... Vistiernic sînt pe comori și pe trudă, Munca-i retezată de noapte-n jumătate, Ca intr-un joc de iele se-apropie, se-ndepărtează Clăile cu aur — însorite palate... Dac-ar fi hoți și bandiți să mă fure, Calul abia ar aștepta să mănînce din jur, Fulger mi-ar fi-n braț, furtună-n mînie — S-ar naște o poveste cu un erou legendar... Departe-ndrăgostiții par jocuri de lumină, Greierii-mi cîntă aromele din fîn, Iar satu-n noapte, printre bogății. Adoarme liniștit, ca un stăpîn ... EMIL CRĂCIUN . „Ostenelile de bunăvoie fac mai ușoare pe cele nevoite", spunea acum mai bine de două milenii elenul Democrit. Pornim, in notațiile de fată de la acest adevăr elementar, în jurul campionatului categoriei „A“ ne-am lovit de aceleași probleme discutate și răsdiscutate, acceptate și răsacceptate, mereu rămase, totuși, in suspensie. Prea des rupem firul desfășurării campionatului, fără motivări serioase, inclinînd evident spre victorii facile și neconcludente. Am Întrerupt de două ori campionatul pentru meciurile olimpicilor cu reprezentativa Danemarcei. Dar nu pentru o etapă, ci pentru mai multe. Măcar de am fi avut rezultate certe, peste limita mediocrității. Am întrerupt, pentru jocul echipei Dinamo cu Real Madrid, iar clasamentul nu s-a hotărnicit și datorită incursiunii Stelei peste hotare. Cumva, nu ne ferim cu prea multă ușurință de „ostenelile de bunăvoie"? Sunt cunoscute echipe din lume care deși joacă mai multe meciuri pe săptămînă, se zice că randamentul, eficacitatea lor crește. Ar fi timpul să nu mai privim Îngust și să punem aglomerarea confruntărilor numai pe seama mercantilismului de moment. Din „echipa lumii“ au lipsit nume sonore in fotbal, numai pentru că trebuiau să susțină meciuri de campionat. Iar cei care s-au prezentat au aterizat in Anglia doar cu două zile înainte de meci. Prea multe cantonamente inexpresive prin comportări și randament. Greșeala, poate, rezidă în modul defectuos de formare a reprezentativelor. Se pornește de la scheletul unei echipe de club care, inevitabil, vine cu pretenții de păsuire. Dar de ce nu respectă echipaschelet cinstea ce i se acordă? Mare lucru ar fi să susțină intimiri ■ante și post reprezentative mai aglomerate? In aceste oboseli de nevoie credem că rezultatele celor de bunăvoie ar fi altele. Vrea Steaua să plece peste hotare? Să-și susțină meciurile de campionat, iar pe urmă, drum bun și succes. Atta pretenție putem avea și noi. Ritmicitatea nu este o problemă care ține exclusiv de producție. Dimpotrivă, filozofia sportivă o susține cu noian de argumente. Deci, să fim mai ritmici, să luptăm loial și cu avantaje egale. Poate așa Vom ajunge să nu „ardem tot ce-am iubit", cum spunea, cu îndreptățită nostalgie, Eugen Barbu. _ ■ Dar, adevărul filozofului antic nu tine numai de lupta directă. Se poate aplica in aceeași măsură și pregătirii pentru luptă. Ne gîndim la antrenamente. Sub aspectul pregătirii, prea adesea ne mulțumim cu iluzii. După meciul din Danemarca, am simțit cam devreme laurii pe frunte și era ca pe-aici să-i pierdem. Pentru Torino am făcut eforturi și am purtat in cord înțepăturile de care ne puteam lipsi, evitîndu-le cu înțelepciunea seriozității. Deci, rezultă — fără efort de cercetare — necesitatea unor antrenamente riguros științifice, solicitante și intensive. Nu o dată sau de două ori pe săptămînă. Nu două sau trei ore. Dacă e nevoie, în fiecare zi și atîtea ore cu cere scopul urmărit. Au unii antrenori obiceiul de a scădea ritmul după o victorie, permițînd relaxări alarmante.Poate specialiștii Farului și Rapidului vor spune ceva la acest capitol). în alte cazuri, unii antrenori se transformă in birocrați fără orizont, îi preocupă mai mult inventarierea mișcărilor în caietele de antrenament, decit antrenamentul propriu-zis. Și Popescu și Ionescu au făcut 100 de mișcări libere. S-au culcat la pămint de nori și au fugit 1243,56 m. Dar că Niculescu nu știe să se transforme din fundaș în extremă, sau Mihăilescu ratează 8 din 10 lovituri de 11 m, puțin le pasă. N-ar fi de preferat aplicarea sistemului 4—2—4 cu precizie de cronometru in locul frazelor stereotipe? Nu ne-ar încălzi mai mult o schemă de atac bine pusă la punct, decit niște vorbe frumoase? Se-nțelege, nimic să nu se facă la voia intîmplării. Metoda și ritmul să predomine! Ritmul creează reflexe, reflexele se derulează ritmic, așa cum au fost condiționate. Și, fără doar Și poate, vom ajunge să respectăm toate regulile jocului. în cazul neprezentării pe teren, o echipă pierde prin forfait. Neprezentările organizate, în seama cui să le punem? Că doar și forfaitul este o regulă de joc!... Sperăm, că anul viitor, prin intervenția hotărîtă și competentă a Federației, fotbalul nostru să fie la înălțimea posibilităților sale reale.. ION ARCAȘ AN P.S. Conversația rugbistică, de la egal la egal, cu francezii, acasă, începe să însemne victorie. Acel 6—6 de la Toulouse e un nou sufragiu pentru întrecerea celor cinci... Cu Romînia șasel. EJ QJ3COT TIR TATICIM E Interesul pentru Romînia este deosebit de viu (Urmare din pag. la) dintre care îl amintesc pe fostul director al Muzeului din Timișoara, I. Miloia. în prezent, aceste tradiții de colaborare sunt continuate și măsurile de perspectivă sunt optimiste. Aș menționa vizita pe care o va face la Cluj în aprilie 1964 prof. Stefano Bottari care, în cadrul studiilor pe care le întreprinde în legătură cu istoria artei bizantine, se interesează și de unele aspecte ale evoluției artei feudale în țările române. Din delegație vor mai face parte, ca reprezentanți ai Universității bologneze, prof. Heilman și prof. Semerano. Se va da atenție în viitor și schimbului de cadre universitare tinere cu scopul desăvîrșirii specializării lor. în această privință părerile noastre coincid perfect cu ale colegilor italieni reprezentați în discuții de rectorul Universității din Bologna, prof. Felice Battaglia. — Care a fost activitatea desfășurată de dr. în Italia? Prof. N. Lascu: La Universitatea din Bologna am ținut două conferințe. Prima, Dezvoltarea învățămîntului superior din Cluj — un fel de răspuns la conferința rectorului Forni din 1960 despre istoricul universității bologneze, cea mai veche din Europa — a avut drept scop să informeze pe universitarii italieni asupra dezvoltării centrului nostru universitar în anii puterii populare și a fost însoțită de proiecții în cadrul cărora am prezentat diferite institute și laboratoare, grădina botanică, orășelul studențesc de pe strada Hașdeu, parcul sportiv. A doua conferință a fost de specialitate și s-a referit la un Manuscris al unei opere a lui Ovidiu de la Biblioteca Bathyaneum din Alba Iulia. La Bologna am vizitat de asemenea Institutul de filologie clasică. Am fost apoi invitați la Torino, orașul care a sărbătorit de curînd o sută de ani de la inaugurarea primului curs de limbă și literatură romînă la o universitate din străinătate, unde am ținut în fața studenților cursului de limba romînă o lecție despre raporturile culturale italo-romîne. în drum spre Torino am depus o coroană la mormîntul prof. G. D. Serra„ om de știință progresist, încercat prieten al țării noastre, care a funcționat timp de două decenii la Universitatea din Cluj. Au urmat apoi două orașe pe care le-am mai vizitat în 1958. Este vorba de Florența unde, la cercul lingvistic condus de cunoscutul savant G. Devoto, care ne-a vizitat țara, am ținut comunicarea observații lingvistice asupra manuscrisului ovidian de la Alba Iulia, pe care îl consider provenind din ambianța italică a sec. al XlII-lea tocmai datorită particularităților lingvistice, și de Catania unde, la cererea decanului Facultății de litere și filozofie, prof. Cataudella, am vorbit despre același manuscris ovidian. La Florența am avut de asemenea o convorbire cu prof. Albini, director adjunct al Bibliotecii naționale în privința îmbunătățirii schimbului de publicații cu Biblioteca centrală universitară din Cluj. în fine, am vizitat șantierele arheologice de la Gella (veche colonie grecească) și Aidone (o vilă rustică romană) și am poposit la Sulmona, locul de naștere al lui Ovidiu, unde prof. Cianfarani mi-a prezentat săpăturile de la așa-zisa vilă a lui Ovidiu și unde — la cercul internațional de studii ovidiene — am constatat interesul de care se bucură aici studiile ovidiene din țara noastră. Prof. V. Vătășianu: La Bologna am vizitat Institutul — foarte bine organizat — de istoria artei către dispune și de o bibliotecă de specialitate bogată. Am constatat, în cadrul vizitei, că problemele care preocupă Institutul clujean de istoria artei în privința clasării și înnoirii diapozitivelor cu reproduceri de artă — notez că ambele institute dispun de aproximativ același număr de diapozitive — sunt actuale și pentru specialiștii bolognezi. Am ținut aici două conferințe: în cadrul primei conferințe am prezentat Momentul de apogeu al arhitecturii moldovenești din secolele XV—XVI, iar în cadrul celei de a doua m-am referit la aspecte care interesează reciproc pe specialiștii celor două țări privind Relațiile artistice dintre Italia și Țările Române în perioada feudală, împreună cu prof. Lascu am participat apoi la excursii de studii oferite de Universitatea bologneză la Ferrara și Ravenna. La Ferrara, unde ne-a însoțit prof. Alfieri, ne-au interesat foarte mult problemele de principiu și rezultatele săpăturilor de la Spina făcute pe baza fotografiilor din avion, iar la Ravenna, însoțiți de profesorul Bottari, am vizitat monumentele de mare celebritate ale orașului: Mausoleul Galiei Placidia, Mausoleul lui Teodoric, bisericile paleocreștine, biserica San Vitale cu cunoscutele mozaicuri din epoca lui Justinian. în afara programului oficial am făcut două excursii de studii. La Parma și Modena m-au interesat în mod deosebit cîteva monumente de artă medievală dintre care catedralele romanice și bineînțeles picturile lui Correggio din Parma. Apoi am vizitat Florența și Roma. în timpul șederii mele în Italia am dezbătut cu profesorii italieni o serie de probleme de ordin actual, unele legate direct de monumentele pe care le vizitam. La Bologna, de pildă, am discutat cu prof. Bottari despre identitatea meșterilor care au lucrat alături de Arnolfo di Cambio la biserica San Domingo. Un vast cerc de probleme de interes comun am abordat în discuția cu profesorul Ghisalberti, director de prestigiu al Institutului II Risorgimento italiano, vechi și sincer prieten al poporului român. — Care este interesul de care se bucură în Italia istoria patriei noastre, cercetările savanților romîni și cum s-a manifestat interesul acesta față de delegația noastră? Prof. N. Lascu: Trebuie spus de la bun început că interesul pentru Romînia este deosebit de viu în Italia. Relațiile culturale și științifice în curs de consolidare și lărgire dovedesc aceasta: în timpul șederii noastre în Italia am putut constata acest interes în diverse împrejurări. Universitarii italieni se interesează în detalii despre sistemul de învățămînt superior din țara noastră, acum cînd sistemul universitar italian se află în criza despre care a vorbit la București cu cîteva săptămîni în urmă prof. Mario Allara, rectorul Universității din Torino. Istoria patriei noastre îi interesează de asemenea pe italieni. Profesoara Gina Fasoli de la Universitatea din Bologna se interesează de istoria economică și politică a orașelor din Țările Române din evul mediu și ne-a cerut să-i mijlocim colaborarea cu un specialist român, pentru a-și întregi informațiile științifice. Profesorul florentin Contini, specialist de mare prestigiu în filologie romanică, vrea să studieze o serie de manuscrise vechi de valoare deosebită aflae în bibliotecile romînești. Se solicită insistent colaborarea istoricilor noștri la revistele de specialitate italiene. Aș vrea să citez revistele Maia din Florenșaj, Siculorum Gimnasium și Orpheus din Catania, cît și publicațiile Universității bologneze care mi-au adresat personal această cerere. Lucrările științifice ale savanților romîni îi interesează în cel mai înalt grad pe oamenii de știință italieni și în timpul vizitei în Italia am avut deseori ocazia să discutăm problema intensificării schimbului de publicații. Printre publicațiile solicitate se bucură de real interes Studia Universitatis Babeș- Bolyai cu seriile pe specialități. Interesul viu pentru Romînia l-am sesizat și în alte împrejurări. La Bologna, de pildă, am aflat cu plăcere că titularul catedrei de limbă și literatură latină G. B. Pighi, într-un poem original scris recent, a introdus o versiune latinească plină de fidelitate a Mioriței, rostită de un dac în conversația sa cu un indian. Sau, ca să dau un exemplu care privește o altă ramură a științei, la Catania, un tînăr asistent de la Facultatea de medicină mi-a vorbit entuziast despre rezultatele strălucite obținute prin aplicarea valoroasei metode experimentate de prof. Mureșan și pe care acesta a expus-o în cadrul unei lucrări de specialitate. Prof. V. Vătășianu: Exemplele se pot înmulți. Vreau sa amintesc de pildă interesul viu și satisfacția cu care a fost primit la Bologna darul în cărți al Universității noastre care a cuprins monografia acad. G. Oprescu despre Grigorescu, Istoria artei feudale din Țările Române de V. Vătășianu, monografiile de artiști romîni apărute în colecția Meridiane, Comentariile lui Coșbuc asupra Divinei Comedii, recenta traducere din Tacitus a prof. N. Lascu, mica monografie a Universității din Cluj și altele. Există un viu interes printre savanții italieni pentru istoria artelor din țara noastră. Prof. Bottari și colaboratorul său, conf. univ. Vulpe s-au interesat îndeaproape de problema originii bolților moldovenești, acceptînd fără rezerve teza expusă în recentul tratat de istoria artei feudale române în dauna părerilor mai vechi. Cercetările noastre îi interesează pe colegii italieni, publicații de specialitate ca Arta antica e moderna solicită colaborarea specialiștilor clujeni. Delegația noastră s-a bucurat de o primire deosebită, în discuțiile avute am abordat, cum spuneam, probleme de interes comun, care au în centrul lor problema lărgirii colaborării științifice italo-romîne. La conferințele noastre a participat alături de profesori, cercetători și studenți, un numeros public înștiințat despre programul delegației noastre de un mare ziar bolognez , Resto del Carlino, care a publicat și dări de seamă asupra conferințelor noastre. Ne-a impresionat profund prezența la conferințe a prof. Forun, conducătorul primei delegații bologneze la Cluj, pe care medicii ne-au interzis să-l vizităm la clinica în care se află internat. într-o atmosferă de prietenească înțelegere au decurs recepțiile date în cinstea delegației noastre și tradiționalele vermurhuri d’onore de la sfîrșitul conferințelor noastre, care au fost tot atîtea prilejuri de ai vorbi despre țara noastră.