Tribuna Româna, 1859-1860 (Anul 1, nr. 1-89)

1859-09-17 / nr. 36

chiului; și fiindcă acestu iițiu, în contra altora, sporește cu vriîsta, trei pătrimi din populația sătească morți nebuni! Cănd vei mai adăogi apoi că alcoolul acesta se consumă prin măna jidanului, acestu polipusugător ce stoarce măduva Romănului; că fără mustrare de cugetu, el amestică în spiriul cel vinde, tutun, sămănță de maca, vitriol, etc, adecă, opiu și nicotină, și alte ingrediente veninoase, judecă ce se face cu vieața bietului țeranu, și nu te mira dacă mortalitatea e mare. Nu știu de ai avuta ocazie, Domnul meu, să mergi vreodată prin Galiția sau prin Podolia. Vei ai trecut negreșit prin mai multe tîrgușoare alcătuite de barace înșirate în patratu. Mijlocul ce formează piața este un lacu de glod, în care barbotează Jidanii, locuitorii acestor tîrgușoare, rufoși și stremțuroși, scăpăndu-și papucii rupți prin noroiul ce'l frămăntă. În vinde decăt rachiu, singurul obiectu cu care toate baracele acele nu se speculează acea mișeniță de iudei. Sub cîrmuirea Domcnului M. Sturza, care au patronat invazia jidovească, Măria Sa a începutu a da hrisoave de înființare de tîrgușoare ebreești, a cărora prologu era cam așa: De vreme ce întemeerea tîrgurilor prin țeară slujește la înflorirea negoțului, șul. Noi, în părinteasca noastră îngrijire pentru binele patriei, încuviințemu înființare de tîrgu la moșia... și poruncimu, șul, șul. Această, deci, ”părintească ingrijire” au isbutit a molopsi și satele, căci jidanii și rachiul lor îndată s'au răspănditu pretutindene. încă o anecdotă: Nu demult ministrul de finanțe al Rusiei, arătă împăratului Alecsandru Pluma la care se suise acciza rachiului, ce se vănduse din nou prin licitație, și care covîrșia nu știu cu căte milioane prețul îngroprizei aspirate. Ce nenorocire! zisă țarul oftănd, iar ministrul care se aștepta la laude pentru sîr- 2 mase capotu, căci el înțelese că înțeleptul gurița cu care sporise venitul hazneler monară gicea, în acestu sporiu de venit, un sporiu de ticăloșie pentru numeroșii sei supuși. Asemănează acum aceasta cu acea parintească îngrisire, care ne-a înzestrat cu jidanii, și.... - Dar sfirșește, (iar tămă că nu zic finește) acum cu povestele, Spune ce ai să spui? - Voiam să ți arăta, Domnul meu, că amu văzut, cu prilejul înscrierei, că nicăire nu suntu țeranii mai saraci, decăt pe moșiile unde suntu târgușoare. Și de înțeles. Întrun satu e numai o crășmă și un jidanu. În cloacurile de care ț'am vorbit suntu pre atăte crășme pre căte barace, și în toată baraca căte o duzină de jidani. Bei civilizate, atăt de regulate și curate; lucrul e lesnevoiești îmbunătățirea stărei materiale și morale a Romănului? Închide belnițile, sloboade vănzarea rachiului numai într'o mică și bine chibzuită cătime, formează societăți de temperanță, cu premii pentru cei ce nu'l voru gusta, ia cu desăvirșire specula aceasta din măna Svreului, întroduce iarăși vinul, și țeranul îți va mulțumi, și coastele dealurilor, părăginite, se voru îmbraca iarăși cu podgorii, și negoțul vinului va fi din nou aceea ce era ne cănd Cazacliii esportau din țeară sume de vedre, lăsăndu în țeară sume de bani. Sănătate! cănd vezi, ogoarele și fănațele și pămăntul bine lucrate, pe orășăni și pe săteni pre toți ocupănduse cu în toate părțile ca furîmbrăcați, foindu bine munca, nicele, pare că simți o mulțumire, văzănd acestu Dienerge de care trebue să se fi bucurănd niște oameni atăt de harnici. Te miri, însă, nu puțini cetind pe la toate ungiurile scris cu litere mari: o piest vag regmis de mendieg, sau Das betten ist hegrotten. Aceasta te face să te mai găndești, entusiasmul tu mai scade, și, prin o deducție !o De vreme ce este oprit a cerșitori, va să zică suntu aice cerșitori, va să zică suntu aice calici și apoi îngurnăndute cu găndul la satele noastre rea clădite, la sătenii noștri prost îmbrăcați, unde însă în toată coliba găsești pănea de toate zilele, unde nu cerșitorește nime, zici iarăși. Va să zică la noi nu suntu calici, de vreme ce nu tinde nime măna ca să ceară, cănd mai ales nu suntu opriți de la aseminea, va să zică lipsa și calicia nu au bătutu încă la ușa Romănului. Apoi, dacă vrei să te încredințezi și mai bine de acestu Diener de minciunos al popoarelor bătrănei Europe, aruncătți ochii pe tablourile statistice și vezi căți oameni morți de foame în Staturile luminatei drame, a doctei Germanii și a avutei Englizeri, și spune'mi dacă a auzit că în seara noastră a murit vr'odată cineva de foame. Știu că'i să'mi zici, că aceasta provine de la grămădirea mulțimei oamenilor pe unu pămăniu sterpu. Fie dar de unde vine că crimele capitale, uciderile, hoțiile etc. covărșescu în Europa civilizată cu mult pre acele ce se comitu în țerile noastre barbare? ). Precum vezi, Domnul meu, toate arată că acelu Dienerte falsu în țerile luminate există în realitate în satele noastre; toate vorbescu din care ai face unu popul model, dacă ai sterpi în favoarea popurului romănu, din el lenea și beția. ?) Din nenorocire, plasa calicilor este și sporește la noi prin orașe. veniți nu știu de unde, Rușnani de soiu, se strecurară, suntu vr'o după sute ani, în țeară, și se așezară in Iași. Doamnii, îndurănduse de sărăcia lor, le dănuiră unu locu pe coasta Bahluiului ca să se locuiască, și prin mai multe tunți și șumăți. Atunce după esemplul altor hrisoave le hărăziră oarecare scuteri unde truanivii aveau șefu și corporații,?”) formară și ei breasla calicilor cu starostele și ceaușul lor, avănd numai o nominală atărnare de metropolie. Nișe nu se mai ocupă de acești venetici, lăsăndu'i să trăiască și să se hrăniască cum puteau. Avăndu, deci, locul lor în orașu, găsind o îmbelșugată indestulare în generozitatea creștinilor, acești oamni înjghebară o legătură strănsă între ei, nu suferiră să între în breaslă de către coboritorii lor, iși clădiră bordee și vizuini unde, ca niște troglodiți se trăgeau noaptea după ce colindau cu cerșitoritul casele ș bisericile. Acolo, în Intunerec și în ascuns iși săvărșiau grozavele mistere. Acolo se învățau unii de la alții cumu săși facă bube false și rane hidoase; se deprindeau a'mi suci mădulările, a'și trăgăna glasul, a'și întoarce pleopele ochilor, a face proologul, pre orbul, pre idiotul ca să atragă Acolo, trăindu într'unu comunismu scîrbosu, avănd femeile la un locu, necunoscănd nici relege nici morală, trăindu în beții, tatăl cu fiea, și fratele cu sora, slujindu'și copiii ca să'i facă ca pre ei, se plodiau și se înmulțiau. Dorindu apoi a'și crea și unu venitu foncieru, începură a îndezmăna la osebite fețe parte din locul bănuitu; și mulțăminduse a se aciua în vr'o bortă sau subt vreun șopru, își închirieră bordeile la Jidani care le prefăcură în crășme. Această vieață trăndavă și fără grijă nu putea să nu răvniască leneșii și bețivii, și mai alesu țiganii desrobiți, (pentru că guvernul, care i-au liberat prin unu frumosu actu de umanitate, n'a gîndit că acești oameni deprinși de veacuri în sclăvie, nu trebuiau lasați deodată de capul lor fără nici o privighiere). Ei, deși nu erau primiți în breasla primitivilor calici, se făcură de la sine cerșitori, găsindu că meseria era ușoară și lucrativă. Cu cătu e mîngăios, Domnul meu, de a privi că satele nu au calici, cu atăt e tristu a vede cum ei sporescu prin orașe, și cătă degradare aducu nației în ochii străinului, care, neîntălnind la toată biserica, la toată primblarea publică decăt de aceste fețe particulare, crede, în neștiința sa, că o nație ce are atăte individe netrebnice nu poate fi decăt o nație objectă și calică. Ce s'ar pute face, dar, pentru vindecarea acestui zeu? Lucrul e mai ușor decăt se crede. Alege pre calicii sănătoși și spraveni, dăi la muncă subt o bună privighiere- Nu îngădui calicitul sub nici un pretecst. Iaie locul din stăpănire; clădește pe el unu ospițu care în adevăr să fie unu adăpost pentru cei neputincioși și stricați; și nu numai că vei curăți orașele de asemene urîtă lepră, și vei da mai multe brațe valide muncei, darvei seca și un abuz mare. Sănătate! gică, zici: Niște oameni unu mai mult mila. 1) Cele mai multe crime la noi vinu din beție, vezi sentințele tribunalelor judecătorești. ?) Potogoria e atătu de puținu cunoscută încăt țeranulu, eșindu din casa lui, pune numai bățu în ușă pentru semnu, și nime nu găndește a întra casă lu prăde. ?) La Paris există și astăzi stradele numite Cpe de la Sgande et de la retite Tgpandeghie. SCRISOAREA SG. Domnul meu, Cănd treci prin orașele și satele Euro Stibana Momâna. ------ Nopa Groaie Mergolina. Aveamu plăci de a anunța cetitorilor nostri apariția în București a unei noue foi liberale sub acestu titlu: Cefogma, dragii rolitisti șhimagii ri lfittegagii, ce va eși gioia și duminica, sub redactura responsabilă a DD-lor I. A. Comăneanu și I. G. Valentineanu. Prețul abonamentului pe unu anu este de 20 zvanțihi, pe 6 luni 10 zvanțihi, pe trei luni 5 zvanțihi. Abonamentele, în București, la redacțiunea ziarului, pasagiul Basel. N'avemu sub ochi decătu numerul 1-iu alu Reformei de duminica ”,g septemvri. Din articulul anzăiu- București alu acestui numeru cântăiu alu Reformei estragemu următoarele linii în care credemu a vede punctul de purcedere și linia politică pe care va să meargă giunele nostru confrate cătră scopul ațintitu de toată presa națională și liberală: F Titlul chiar alu acestui ziaru, zice Reforma uva arata publicului calea ce voimu să străbatemu și ținta la care voimu să agiungem. Nu venimu cu idei preconcepte, nici cu unu sistemu aparte sau de răsturnare, ci venimu cu înseși ideile seculului ca să ușurămu și mai multu calea spinoasă ce străbatu în mersul lor toți patrioții redactori. S Ziarulu nostru nu va purta niciodată sigiliulu moralizării și alu impunerii. Cetitorii vor afla într'nsulu o revistă scurtă de starea politică esterioară, după cele mai renumite și acreditate ziare, și o cronică interioară. Ziarulu nostru va trata chestiuni ") Cu toate aceste Romăni cerșitori suntu foarte puțini; mai toți suntu otrăini.