Tribuna Româna, 1859-1860 (Anul 1, nr. 1-89)
1859-10-18 / nr. 43
Sghinnna Momșina. lor făcute in această cercetare, și vă mărturisescu, Domnule redactor, că am foest toți foarte surprinși de a vide astfeliu de nedrepte încriminări aruncate asupra aceluia căruia, noi megieșii Coloneștiloru sute de care din împregiurime, ii datorim încetarea băntueliloru, ce necurmat am suferit timpuri atăt de îndelungate pănă la acea cercetare. Ca megieșu, ferit de atunce de prădăciunile ce sufeream, atăt eu căt și locuitorii de pe moșiea mea, și așa ca persoană, care urmărind demarșele revizorului, am fost necurmat în cunoștința lucrăriloru sale. Am deci o sfăntă datorie de împlinit, datoria de a arăta că această linește ne vine de la Domnul Rolin, autoriul desființerei unei bante ce au trecut prin mai multe comisii ce s'au succedat una alteia, pentru ca în urmă bania să remăe și mai înverșunată. Așa, Domnule redactor, desigur că nedrept s'au acuzat pe revizor, și aceasta mă face a crede că asemine acuzații n'au pututu recurge decăt de la patimă. Privighitoriul ocolului Zelatinu Domnul Chiriac, care împreună cu țiganii făcea cele mai cumplite prădăciuni și care avuse atătea comisii, și proprietarii moșiei Coloneștiloru, carii încuraja bandiții din zi în zi mai mult în faptele lor, au fost iarăși dați în judecată tot după lucrările Domnului Rolin, care fără tagadă au aratat multă giustiție în cercetarea de față, și aceasta, trebuie să o mărturisim, în timpul tristului guvern al Căimăcămiei. Repetez, prin urmare, că cu aceasta îmi deplinescu o sfăntă datorie, simțind mult că trebuie să fie o deosebire între a face reu și a face bine, și că dacă și într'un caz ca și în altul am fi trași deopotrivă, consecvențile n'ar putea aduce nemic buni. De aceea, Domnule redactor, avăndu convinție că și d-voastră trebuie să împărtășiți asemine principii, vă rogu să bine-voiți a'i face locu în coloanele stimabilului vostru ziaru. Primiți, vă rog, încredințarea considerației, șcl. T IAMANDI. Știri DIn STRĂINĂTATE. O analisă a tratatului de Șuril din 17 octomvri. Prin telegrafii, cu data din Turch marți 18 octomvri, s'au anunțat foilor din Londra analisa tratatului de pace în chiestu la Turch, luni în 17 octomvri, între Francia și Austria. Bată o prescurtare de această analisă dupre ziarul Times. Dupre preambulul cuvenitu, tratatul de pace stipulează: că Francia întoarnă Austriei vapoarele austriace cuprinse în resboiul din urmă, etc.. că Austria dă Lombardia, afară de Mantul, de Peschiera, și în hotarele trase de o comisie specială; șăi... că împăratul Francesilor declară că el strădă aceste părți ale Lombardiei regelui Sardiniei; că, păn'intr'unu ani, emplorații guvernelor respective al Austriei și al Piemontelui să'și poată strămuta avutul lor; să'și poată, in totu cazul, reține dreptul asupra proprietăței ce ar lăsa după dănșii strămutănduse, că pensiile agonisite în Lombardia să se respinză de guvernul sardinesului..., că Sardinia ia asupră și de a plăti o datorie de 40,000,000 de fiorini argintii, și pe lăngă aceasta este respunzătoare pentru trei din-linci ai datoriei Muntelui Lombardo-Venețiano. În totul datoria rămasă asupra Sardiniei se știe la 250,000,000 de franci. După aceste, vine articolul 18 care stipulează, că amăndură puterile contractante să'și unească străduințile lor cu scopu de a o introduce duce de Toscana, îndupleca o reformă rărnate ale Italiei, ce n'au în administrarea Statului bisericescu. Articolul 19 stipulează că: marginile teritoriale ale Statelor luatu parte în resboiul din urmă, se voru pute schimba numai cu bună priimirea celoralalte puteari ale Europei ce au luatu parte la formarea și garantirea acelora State. Drepturile a ducelui de Modena și a ducelui de Parma, sunt espresii reservate decătră înaltele puteri contractante. Articolul 20 stipulează că: amănduoi împărații vor ajuta din toată puterea lor la formarea confederăciunei tuturor Statelor Ppaliei, al cărei scopu va fi preservarea neatărnărei și a întregimei Italiei,terioară și esterioară a Italiei prin mijlocul unei armate federale. Iar Veneția, care rămăne sub sceptrul împăratului Austriei, va să facă parte din confederăciune, și să fie soanele ce au luatu parte în cele din urmă eveniminte să nu fie atacate nici în persoana nici în proprietatea lor, ci să poată remăne nesupărate într'amăndupă țerile. Articlul 22 stipulează că Tratatul acesta să fie subscrisu și întăritu, și întăriturile schimbate la Turich păn'in 15 zile. Alte articule stipulează că Austria dații ce sunt de locu din teritoriul înscirștiu, articlul 17 închezășuește așămintelor religioase din Lombardia libertatea de a dispusa dupre placa de proprietățile lor și de pămăntu, dacă stăpănirea unor asemine proprietăți este necompatibilă cu legile noului guvernămîntu. Luni 17 octomvri (5 al nostru) s'au subscrisu, la Turich, tratatul de pace între Francia și Austria, după atătea luni de laborioase tratative. Marți, 18 octomvri dup'amează-zi, umbla vorba la Paris că, a doua zi, Monitoriul Francesu avea să anunțeze că asemine s'au închietu unu altu tratatu între Sardiniea și Francia, cumu și unu al treile între căteșitrele puterile ce au purtatu resboiul cel din urmă în Italia. De multu era lățită vorba că trăgănarea negocierilor de pace provenia din neințelegerile ce erau între plenipotențiarii austriaci și sardinezi mai cu samă asupra cuestiei cumu să rămăie, după pace, cu datoria Lombardiei: acumu, dupre corespondința de Paris a fosei engleze Times, cuestia acestei datorii lombarde este regulată și cuprinsă în tratatele închiste, așa că numai este nevoie de arbitrie. Se zice că Austria și-au redus pretențiile, deși nu fără oareșicare folosire corespunzătoare. Așa după pacea închietă la Turich, între Francia, Sardinia și Austria, vine răndul și celoralalte puteari să se ocupe de consolidarea acestei păci. Spre acestu satrștiu, unu congresu este a se întruni la Brusela căt mai curăndu. Compunerea acestui congresu, pe căt se sună păn' acumu, este a fi din representanții a nose puteri numai, nenumărănduse Suedia și Portugalia de care deplăiu se zicea că au să facă parte. Despre Turcia nu se zice nimica pentru ce nu se numeră între puterile europiene. Chestia de căpitenie cu care va avea se ocupa congresul este reorganizarea Italiei Centrale. Se va vede, dară, că nu de multu viitorul congresu europeanu va ține în samă dorințile rostite de Italienii din ducate și din legații pentru unirea lor sub sceptrul regelui Sardiniei. Ministrul trebilor esterioare al Sardiniei, generalul Dathormida, în cele din urmă, s'au dusu la Parisu ca să stăruie prelăngă împăratul Francesilor pentru unirea ducatelor cu Piemontele, însă se propune că împăratul nu este de locu favorabilu înființărei (în Italia-de-sus) apus Statutare italianu! Cu toate aceste, se zice de sigur că împăratul au primitu cu multă bine-vroință deputăția ducatelor, și că această deputăție au remasu deplina mulțumită despre asiguranța ce i-au dat împăratul în că nu se aatinge de ne-întervenția străină. Asemine la temerile ce ar fi rostit deputăția despre mișcările omiilor napolitane, împăratul ar fi liniștit o cu desăvărșire. .. Iar despre cuprinsul tratatului de Turch, găsim încă oareși care indicăm într'un articolu de fondu al ziarului Times. Clausele tratatului ar fi mai aceleși stipulate la Vilafranca. ") Pentru partea din regatul Lombardo-Venețiano ce trece sub sceptrul regelui Sardiniei, guvernămîntulu regelui se leagă a lua asupră și o parte din datoria contractată în Lombardiei, însă condițiile anume atingătoare de respunderea datoriei, așa precumu s'au pusu la cale prin mijlocirea regelui Beligiei, se vor cuprinde în cel alduoile tratatu ce rămase a se suscrie după aceea, precumu amu spus'o mai sus. Căt pentru renturnarea și restaurarea familiilor princiare în domniile Toscanei a Parmei și a Modenei, se crede că Franciea nu se va depărta de linia politică păzită pănă acuma. Ea, dlară, nu se va pune singură la mijlocul cu forța, nici va lăsa pre Austria ca să forțeze lucrurile în favorul întoarcerei suveranumelenilor fugiți la scaunele lor. Despre unirea Italiei sub președința papei nu se sună mai nimica... Pacea de la turich seamănă, zia nu fi regulatu nici una din chestiile ce ținu în îngrijire pre Italia și pre Europa.... Împăratul Napoleon, la Vilafranca, au consimțit la restaurarea familiilor ducale, și au remasu statornicii în aceste stipulări. Curtea Austriei, cu obicinuita ei obstinare, au insistatu asupra îndeplinirei literale a tocmelei făcute la Vilafranca.. și Romaniolii s'au pusu în stare de revoluție... Și-au organisatu de sine instituții Foaia septămănanie din Parte Curieriul Dominicei din 16 octomvri cuprinde, cu data din 5 octomvri, o lungă corespondință din Constantinopoli atingătoare de cercetările făcute asupra congiurărei descoperite în 17 sestemvri. Iată prescurta cele spuse în această corespondință: Comisia înființată pentru cercetarea congiurărei au fost compusă din oameni interesați mai mult sau mai puțini de a nu descoperi din gura înculpaților decătu aceea ce s'ar fi potrivitu mai bine de a spune Europei despre cugetele și planul conspiratorilor. Această cercetare județiară, deși, fiind încredințată miniștrilor în contra coaurora s'au urzitu mai cu samă conspirația, Ende asigureze desvoltarea datorează a liberațiile și depositele și materiale, tului federalu, și intereselor care va săsi morale publice ale partașă la drepturile șitelor Italiei. Articlul 21 că Austria iea asupră și de tornici private pusu în preapa neamareluicedatu Austriei, să protecteze apărarea inale cărui clausule se vor stadin serviciul militariu sorce persoanele private au la îndatorire pacstipulează că: pera reîntoarce cauide cătră representanții tuturor Staașăzămintele se încetimea, streini.... însă simțetele de tare încătu care pimine mestice. Palienilor s'au arătat nu n'are s'au pututu ca se puie la cale de cătră cei duci vre-unu dreptu lucrul să așa să potentați Toscanii și Modenesii întocmai ca în se a )) Vezi Tribuna n”25. 3