Tribuna Româna, 1859-1860 (Anul 1, nr. 1-89)

1860-01-14 / nr. 57

Stibina Somina. N trul finanțelor pentru dările asupra velnițelor, întru atăta nu ne putemu uni cu el împlivirea dărilor ce vroiește a impune asupra venitului brutu. Noi ințălegemu subt venitul brutu, acelu venitu pe carel aduce o meserie sau altă antrepriză fără a să scăde cheltuielele producției. impositul venitul brutu, este a ataca și capitalul esploatărei, (sanitale de sigheșation) și de al micșora din anu în anu. Adevărurile matematice fiind cele mai necontestabile, cu cifre, dar, vomu sprijini aserciunele noastre. Să luăm, de esemplu, pe un proprietariu vie de 10 pogoane, din care au scosu 1000 vedre de vinu, ce l'au văndutu căte cu 5 lei vadra adusu pe cănătăiu. Venitul brutu, dar ce sau adusu via consistă în 5000 lei, înse pentru a produce aceste 5000 lei proprietariul era sălitu a întrebuința următoriul capitalu. 1) Lucrul pogoanelor căte 100 lei de pogonit ... 1000 lei. 2) 20 mii de haragi - veșie 4560 - 3) 40 malduri mlajă - pe malduru. .1470 - 4) Cercuitul a 20 vase. . 5) Culesul cu hrana culegătorilor 600 - 6) Călcatul cu oameni la teascu 500 - 7) Dijma sau zeciueala viei 100 vedre 500 - 8) Adusul în tărgu cu ciuma . 1000 - Suma cheltuielelor 17100 lei Rămăne dar folosu curatu 600 - Totalul 5000 lei, au dat 30 lei de venitul curatu iar din capitalul esploatărei, și urmănd cu asemenea dare în 20 de ani, ni s'au absorbatu tot esploatarea, și elu nu mai este în stare de a mai pune sapa în via lui. Iar dacă vom pune acești 250 de lei numai pe venitul curat, apoi darea nu va fi de 5%, ci de 41%. Această socoteală are aplicație ori la care meserie sau antrepriză industrială, și nicăierea capitalul esploatărei nu poate fi atacat, fără ca peste mai scurtu sau mai delungatu timpu, să aducă desăvărșită ruină îndustrialului. Noi socotim, în sfirșitu, că însuși D. ministru al finanțelor, învoindu de a culege vro căteva poame în livada d-sale, tare rău s'ar uiga la noi, dacă culegănd poamele am rupe și crengile prețioaselor hurtuoane căci după mai scurtu sau mai delungatu timpu, copaciul despret de crengile sale, ar conteni a da rodu. A. Vincler (avocatul). REGIA VĂMILOR. Cea mai delicată operăciune în administrarea finanțelor este springerea veniturilor Visteriei, adecă, în termini tehnici, percepciunea impozitelor. Nicăierea modul operărei nu are o spriurire mai mare decătu în positul n'ar dacă sarcină foarte ușoară modul percepsiunei nu ar veni să sporască grutatea și să o facă odioasă căteodată”. Pentru stringerea veniturilor Statului se cunoscu pănă acumu trei moduri: Celuănlăiu este acela mai vechiu care s'au întrevuințatu de popoarele cuceritoare, și mai alesu de Romani. Puterea supremă frisează suma ce voiește a lua dintr'o țeară, ci apoi administrarea aleasă de locuitori face nu numai impărțirea(reparticiunea) dar și stringerea (percepciunea). Acestu modu s'au practicatu la noi de străinii ce au incălcatu țeara. Asșgăzi chiar birurile se strîngu în sate de vornici și în ttrguri de staroslii breslelor. Satul să adună și după ce face cisla pe capete de omu și pe capete de vite o dă vornicului spre a stringe de la fie-care locuitoriu suma de dare ce s'au aruncatu asupră'i și a o duce la sameșul ținutului. Al duoile modu de percepciune este regia În regie Statul nu se sărvește de voinici și starosti, ci elu singuru aruncă dările, le împarte și le strînge prin agenții sei numiți perceptori pentru acele directe și same și pentru acele indirecte. Statul are căte o administrare înadinsu înființată pentru fiecare ramu de venitu publicu. Regia este practicată în toate țerile civilisate. Al treile modu de percepciune este prenduirep. Cu aceasta Statul încăsuește veniturile publice fără a mai intra în cheltuielele de administrare. În acestu modu antreprenorii veniturilor Statului, puindu cheltuielele, plătindu că știurile, caută, firește, a le scoate și pe aceste împreună cu o resplătire a ostenelei ce și dau în esploatare. Acestu modu este practicatu în toate Statele despotice unde se află Fiscu, iar nu Tesauru publicu. Modul stringerei veniturilor publice prin esploatațiunea lor de cătră particulari se află, pentru dările inderecte, aplicatu întoată puterea lui la noi. Bănuelele de totu feliul nu au cruțatu pe antreprenorii noștri, pentru că nici la noi nu au fostu mai puține motive decătu in alte teri. ța ministrul Sșli, numea pe antreprenori e”cei mai mari dușmani ai Statului; Voisvolsbegt îi numea e pedepsele lui Dumnezeu;” iară Togvot îi soma de ”a curma odată scandalurile lor. Inicuitățile scandaloase a antreprenorilor de venituri publice au făcutu să isbucneasă cu atăta furie revoluția mare a Franției. Murmurile publice de la noi în contra antreprenorilor de veniturile Statului au îndemnatu pe semne pe gubernămîntul actualu de a pune unu capătu scandaloasei esploatațiuni a unor particulari și a înlocui modul de arenduire prin modul de regie. Însă regia nu este fără să'și aibă și ea stingerile sale care, în oarecare cazuri, devinu multu mai păgubitoare Statului și poporului decătu chiar arendunirea. De aceea cănd s'au propusu modul regiei, sprijinitorii ei au insistat cu toată puterea de a o încungiura, în punerea ei în lucrare, cu toate condițiile esenciale care asigurează adevărata ei superioritate asupra arenduirii. Aceste condiții esenciale, indicate de practica făcută în alte țări, consistă: într'o puternică organisare administrativă; 2 într'o contabilitate ținută, după regulile statorcite, cu cea mai mare claritate și elactitudine, și ale, în oameni aleși prin concursu publicu de probitate și de onestitate. Guvernămîntul actualu au simțitu importanța : achestoru condiții esenciale pentru a asigura tesaorul publicu de toate necuviințele modului regiei în aplicarea lui la vămi. Pentru acest sfârșitu, elu au numitu o comisiune, compuse din persoanele cele mai capabile, cu însărcinare de a pregăti unu proiectu de lege și a elabora unu regulamentu administativu. Aseminea au deschisu unu cursu publicu de finanțe și de contabilitate pentru găti agenții necesarii. Nici comisiunea pentru întocmirea regulamentului vămilor nu s'au întrunitu, nici cursul publicu nu s'au continuatu, și, cu toate aceste lipsuri, videmu că regia vămilor au luatu cu privire locul arenduirei, și au început a lucra de la anul nou. Dacă din înzăstrarea regiei cu condițiile esențiale asiguritoare succesului, vămile, sub regie, nu vor aduce Stratului unu benitu mai de mare că tu au fostu acelu datu cu modul amare, sau, celu puținu nici măcar arătu renduirei, cine va respunde paguba? Miniștrii responsabili? Nu este destul de a schimba unu sistemu, măcar cătu de defectuosu ar fi fostu, ci trebuie încă a lua și cele mai potrivite măsuri practice ca sistemul nou, cu care se înlocuește celu vechiu, se fie asiguratu de a da rezultate, pe viitorime, mai folositoare decătu acele dobăndite în trecutu. Știutu lucru este că nu toate cele vechi sunt rele, precumu nici toate cele note sunt bune. La cele vechi, ca și la cele noue, împregjurările economice în care se desvălescu sistemurile, cerințele practice ce le însoțescu, au o înmurire atătu de puternică cătu pe cele vechi, de ar fi și rele, le facu adeseori bune, și pe cele noue, măcar de ar fi cele mai bune, le facu rele. Totul atărnă de la condițiile esențiale, de la punctul unde se îmbinează teoria cu practica, de la mijloacele practice ce se intrebuințează pentru a pune în lucrare unu sistemu finanțiaru, ca și unu regime politiuu. Sistemul nou al regiei vămilor, precătu de călduroasă aprobare ar fi pututu ave din partea publicului, sub condițiile esențiale de aplicare arătate mai susu, pre agături inspără astăzi deficiința cea mai motivată, bătăndul struncinatu chiar din temelie. Încătu, dacă dreapta giudecată să refuză de a'lu aplauda, inima, totuși, ne îndeamă de a'i dori isrăndă bună, ca nu cumva ne isbutirea să dee o armă mai multu cu care să'lu combată partizanii sistemului vechiu de arenduire. Omul și ideea. Dar mai multu omul lisea Slăbănogului din evangelie spre a'lu vără în scăldătoare cănd să tulbura apa; căci pătimașul știea că să va face sănătoșu de va îngraja apă; înse nu are omul care să realisăză dorința sa, să pune în lucrare ideea sa. Regia, deci, cere, mai multu decătu ori care altu ramu de administrare publică, oîn soluri prinși cu arenduirea, în care au unul integru și luminatu care să o pună lucrare. La noi nu sunt decătu dupe de oameni, oameni vechi, și oamenii noi. Unii au mijloacele și alții au ideele lor, lor practice. Este ideea progresivă și ideea retrogradă care să reprezintă de oamenii noi și de oamenii vechi. A pune, deci, pe oamenii progresiști spre a aplica ideele retrograde este o contrazicere (nonsens) inadmisibilă și neexplicabilă totu atătu de monstruosă ca și încercarea zădarnică de a încredința aplicarea ideelor progresiste în ghivăcia practică a oamenilor vechi, a partizanilor regimelui și alu sistemului trecutu. Sistemul vechiu, modul arenduirei, au avutu și are oamenii sei, oare sistemul nou, modul regiei are oameni? Oamenii vechi, detrăigu, cunoscu, nu este nici o Indudieală, mijloacele prantice cu care au îmbătrănitu învățăndule și practicăndule sub regimele trecutu; înse ei nu cunoscu nici decumu mijloacele pratice, cerute de rănduelele noue, de ideele pore, de contabilitățile și controlurile asiguritoare isbutirei noului sistemu. Aceiași oameni, partizani ai trecutului, ai isvoadelor fără legătură și fără controlul științei, chiemați de a pune în lucrare sistemul nou al regiei strămutați într'o regioană ca să găsescu Supuindusă poporul. De fi dar A ataca dar cu acest venitu unei dări de 59 a proprietariul care relațiile de bani ale capitalul au plătit trebuinciosu pentru adese ori de cătu o 250 lei 220 lei Guvernămintului cu aceeași D. Rudușter zice: ImÎn Francea se pretotul străină pentru dănșii. Oamenii vechi, 3.