Tribuna Româna, 1859-1860 (Anul 1, nr. 1-89)

1860-01-14 / nr. 57

S­­­­­­NREPSULUI pe Ilanii 2 galbeni. - - N'. 57. Mon SCG Asepsip fois sue ve unge oghi­re pertesina. Abronamentele se facp in labui la digestia foiei strada Tatralaghilog, iag în Vaeptesti si rgin distghiste la esrecitogin­e rosteleg­­ana. PREGUL pe apa 22 lei. ANUL 1 - IAȘI, gios 14 IANUARI 1V66. REVISTĂ DIN LĂUNTRU. Iașii, 13 ianuari 1860. Procesul de presă, pentru articolul Morali­­tatea publicatu în Stepa Dunarei, s'au cercetatu de cătră Curtea Princiară. Autoriul D. Dimitrie Sturza, cumu și gerantul Stelei, s'au osăn­­dintu la închidere în mănăstire pe trei luni. Sub acestu titlu: Serbarea aniversala din 5 ianuari cetimu în Monitoriul de sămbătă 9 ianuari, următoarele: ”Conform cu programa ce s'au publicat de Monito­­ril Oficial, serbarea națională din 5 ianuari, me­­nită spre a consfinți aniversară suitei Î. Sale pe tronul Moldovei și agiungerea țerei în era regene­­rației sale politice, s'au început prin o salvă de 21 tunuri; un timp minunat favoriza astă solenitate, i­­ar soarele cel mai strălucitoriu ăși desfășura ra­­zele sale; de aceea, toată poliția au fost în curănd petrecută de o întreagă populație, fericită că poa­­te să'și vedereze sentimentul patrioticii de care era însuflețită. ”Spre 10 oare dimineață, garnizoana cu muzica în frunte, s'au dus pe piața catedralei (Mitropoliei), unde sa­u celebrat o liturgie solonelă. Î. Sa au fost față: împrejurul Î. Sale se vedeau EE. U­. Miniștrii guvernului, înalții ofițeri ai Curței și ai armiei, corpul diplomaticii, notabilitățile de prin toate cor­­purile Statului și o mulțime nenumerată, compusă După leturgie. Î. La au trecut în revistră corpul de cavalerie și de in­­din toate clasele societăței, fanterie, ce era înșirat dinaintea bisercei; și, în astă întrunire cu totul națională, se recunoștea, că fie­care serba, cu o vie bucurie, serbarea țerei. ”După revistă, au urmat la Palatul Administra­­tivu o primire generală, nu mai puțin numeroasă și complectă de căt acea de la 1 ianuarie. Întrarea D. Sale au fost salutată prin mărturisirile celor mai vii simpatii. Domnilor­ au zis Î. Sa, solem­­­„tatea ce o serbăm este mai nainte de toate aniver­­­sala zilei cănd Moldavia s'au recăștigat, sub aus­­„pițiile puterilor garante, drepturile sale cele vechi Văd dar în acea­ Să nu aducem „nimică în ne­ngrijire spre a le întări. „și s'au proclamat automia sa, „sta, serbarea renașterei naționale. „dar aminte, Domnilor, că, de astăzi înainte, pot „trebue să faceți ca aceste drepturi atăt de preți­­„oase să'și dee fructurile lor, și că să nu lăsăm Numai prin „acest chip vom da acestei aniversare toată însăm­­„nătatea ce o merită și adevărata consfințire ce i­i se cuvine.” eSara, poliția au fost iluminată. Palatul admini­­strativu era ornat cu embleme alegorice, între care se observa armele întrunite a Principatelor și figu­­rile Credinței și a Nădejdei. Pănă tărziu în noa­­pte, mulțimea s'au îndesuit în giurul acestui sim­­bol a îndoitei sale credinți religioase și politice. ”A doua zi, vechia serbare a Botezului, care atăt de natural se ține de acea despre care am vorvit, s'au îndeplinit, tot cu aceleși sentimente, pe la 11 oare și după Iordan, trupele, ce erau înșirate în curtea Palatului Administrativu, au fost stropite cu aghiasmă după datina țerei, și Î. La Prințul Dom­­nitoriu au primit în sala Tronului toate notabilită­­țile țerei. Acolo Î. La, după ce s'au tron, și au învitat pe toți să șadă în așazat pe giurul sa­­lonului, au rădicat un toast spre propășirea Patri­­ei. Adunarea au răspuns la aceasta prin o aclama­­ție unanim. ”În cursul acestui timp, se organisa o serbare militară. DD. ofițeri ai armiei s'au fost cotizat spre a da un banchet garnizoanei și s'au întrunit și ei la un banchet frățescu, sbor ce s'au dat sentimentului patriotic, și cu astă ocazie, E. La Ministrul trebilor străine, au luat cuvăntul și au zis: ”Domnilor­ am onorul de a ră­­­dica un toast, czrile nu este la toți de o potrivă „de scumpu, în sănătatea Î. Sale Prințului Alecsan­­­dru Ioan I.” Acest toast au fost priimit cu acla­­mații; și D. General Milicescu, luănd iarăși cuvăn­­tul, au vorbit în chipul următoriu „În numele Î. Sale „Prințului Domnitoriu, carele au binevoit să mă în­­­sărcineze de a'l reprezenta între D-voastră, unul­­t țămesc foarte mult armiei naționale, pentru sen­­­timentile ce le-au manifestat și pentru spiritul „generosu și naționalu de care este însuflețită.” E. Sa D. ministru de culturi și instrucție publică au rădicat, tot în mezul acelueași entusiasmu, un toast pentru Î. S. Doamna Elena, carele au fost primit cu demonstrațiile cele mai vii. În fine, B. S. D. președinte al Consiliului, a­­­dresănduse cătră adunare, au pronunțat următoriul „cuvănt: Dacă mă unesc, din toată inima, cu mărtu­­­risirile de simpatii ce le-ați manifestat cătră D. „Lor, asta urmează din aceea că eu mă împărtă­­­șesc de toate sentimentele cu care sunteți însu­­­flețiți. Aveți tot dreptul să fiți îndoit de măn­­„dar văzind că Suveranul Romăniei au eșit din șiru­­­ rile D-voastre. Î. Sa nu poate să vă arăte mai „bine recunoștința Sa de sat prin îngrijirea zilni­­­ că, despre carea v'au dat atătea dovezi. Dacă noi „miniștrii, suntem întristați de spectacolul desbi­­­nărilor carile predomnește în lumea politică, și „care, chiar a doua zi după b­ruință, au despărțit pe „oamenii ce se luptase pentru aceiași cauză, lucru „însă, carile nu este de­căt un sămn puternic des­­„pre vitalitatea noastră încă confuză, totuși, sun­­t tem fericiți de a vă spune cătă măngăiere găsim în „spectacolul frăției și a disciplinei care predomne­­­ște în amăn după armiile, ce au fraternizat pe căm­­ipul de la Florești, și care de acum nu mai for­­­mează de­căt o singură familie, și în adevăr, la „tabăra de la Florești în zădar s'ar fi încercat ca cineva să deosebească între d-voastră carii erau „Moldoveni și carii Munteni; toți v-ați fost confun­­­dat în sentimentul naționalu, și acolo nu mai erau raliii de căt aii aceleiași patrie. Așa­dar, ați fost atei întăia carii au­ sigilat în acea tabără, prin în­­„frățire, actul unirei. Acest spirit de orăndueală, de „frăție și de disc plină este pentru noi o garanție mai „mult pentru propășirea națională. Am dat onorul „de a rădica un toast la toți acei carii poartă unifor­­­ma Romănă de la Orșova pănă la Marea Neagră!” e Unul d­intre ofițerii superiori, rădicănd un toast pentru EE. L­. DD. miniștri a guvernului, și mulță­­mindule pentru îngrijirea lor cătră armie, E. S au adăugit: „Nu Domnilor! Nu se cuvine noă ca să în­­­ nălțați acest toast, dar patriei comune, a căreia fii „suntem cu toții, și pentru carea sunteți gata a vă „jărtfi, în ziua cănd ea ar face un apel la decu­­mentul d-voastră.” „Astfel s'au încheet acest banchet, carele au avut tot caracterul unei serbări de familie. Sara, luminațiile au re'nceput, și teatrul s'au deschis pentru o reprezentație gata, organizată prin îngrijirea și cu cheltueala DD, ofițeri moldovenii, și prin dispozițiile Direcției, care n'au lăsat nimică în ne­ngrijiere, spre a da acestei reprezentații toată strălucirea de care era vrednică. Sala, învestită cu pavilioane, amestecate cu ramuri de brad, au în­­trunit o societate numeroasă. Î. La au onorat re­­prezentația această selonetă cu prezenția Sa, și au fost primit la venire de cătră DD. Șepfii armiei, Directorul teatrului și alte notabilități, și au în­­trat în sală, armonie a muzicei mi­­sub îndusta­lizare și a orchestrei. Î. Lor au fost salutate de aclamații unanime, repetate de mai multe ori și la care au respuns cu efuzie. e”Toată trupa actorilor, întrunită pe avanscenă au căntat imnul naționalu, a căruea cuvinte compuse de D. T. Porfiriu sunt aceste: Azi e zi aniversare, cănd Poporul Romănesc. Arătă că în elu totu are Simțimentul strămoșesc: Grăbește dară, o Romănie Și chiamă astăzi, pe fiii tăi, Rugi să înalță la ceriu, să vie, Pentru Alecsandru Ioan­e tăi. Multe veacri umilită, Inclinat'ai capul tău, Dar ești astăzi măntuită Numai prin Alesul tău; Grăbește dară o Romănie Și chiamă astăzi, pe fiii tăi, Rugi să înalță la cerui, să vie, Pentru Alecsandru Ioan întăi. Ceriul e la ea privește, Și ascultă al nostru doru! Din înălțime ocrotește Pe A­l nostru Domnitoru! Grăbește dară o Romănie Și chiamă astăzi pe fiii tăi. Rugi să înalță la ceriu, să vie, Pentru Alecsndru Ioan întăi. SPerdeea s'au rădicat. Decorația din fund repre­­zenta unu arc de triumf, de o arh­itectură gotică avănd deasupra icoana Sf. Gheorghie, și decorat cu ar­­mele puterilor garante. Sub arcul de triumf se vedea, cam în fund, pe unu piedestal, bustul D. Sale Prințului Domnitoriu cu inscripția: ”Voh robții, voh Dei. Iar în dreapta și în stănga Prințului se aflau persoane ce representau pe Domnii Ștefan Vodă, Petru Rareș, Mihai Viteazul și Mircea, cu costiumul, lor cel antic. În acel moment dobele au început a bate, și detașmnente de soldați din toate armele, cu muzica în frunte, au defilat pe d­inaintea Î. Sale, și'i înclinau steagurile lor, în mijlocul transportelor și a aclamațiilor generale; toto-odată, scena au fost iluminată cu focuri ben­­gale de feliurite coloruri. e fte­ cine au putut vede îndestul de lămurit, că astă serbare împrumuta de la împregiurările încă proaspete a unei noue stări de lucruri, unu carac­­ter foarte solonelu, și că aceste manifestații înfo­­cate au reînoit, între țeară și Dompu, pactul re­­generației naționale. Ast­fel, istoria nouei Domnii au însemnat ăncă o nouă dată, în șirul frumoase­­lor zile ce le - au inaugurat. Astă aniversară bri­­lantă au lăsat în toate inimile o impresie adăncă și suvenire neștearsă. Monitoriul Moldovei de sămbătă 9 ianuarie publică disposiția ministerială prin care de­­partamentul instrucțiunei publice și al afa­­cerilor bisericești dă în împrumutu visteriei suma de 555.847 lei și 60 bani, sumă pro­­venindă din căștiurile anului curentu ne res­­pinse încă (arierate) din partea posesori­­lor de fonduri ale monastirilor următoare: Adamul, Neamțul, Agapia și Varaticul. Im­­prumutul acesta, din casa clerului cătră tesaurul Statului, se face în urma re­otăriâ­­rei consiliului ministrilor. Aceasta au fost un n­ou Cea din urmă paradă militară. La toate sărbările naționale, oastea este aceea împregiurul căreia să adună mulțimea poporului. Poporul, împinsu de sințimăntul recunoștinței, caută, firește, a'și găsi unu locușoru de unde să ș'o esprime. Dar cătră cine altul simpatiile sale ălu potu atrage mai cu putere decătu cătră oastea acea eșită din însuși mănunt­ele sale? Oastea, cu tărie ei, ălu rădică în demnitatea sa de omu, de ro­­măni, și de creștini. Oastea este aceea ca­­sublimele virtuți de Căci ce altă sunt ostașii decătu membrii societăței des­­re trezăște în poporu abnegare și de patriotismu.­tinați a'și sacrifica și însuși viața pentru siguranția și fericirea țerei? Afară de aceea, o armie, bine ținută, vor­­bește ochilor poporului prin simetria și ar­­monica ei, și­ lu face de a admira minunata ei organisare. În oaste să află întroduse toate descoperirele cu care să fălește mai multu În ca­să al omenirei, științele, geniul iscoditoriu găsescu concentrate toate toate măestriile frumoase, și toate meșteșugurile-

Next