Tribuna Româna, 1859-1860 (Anul 1, nr. 1-89)
1860-02-14 / nr. 66
- - - Pițul, pe Doanu 2 galbeni. N. Sb. - „, Asepsta fuăie eue ue unoe ogi re vpertesina. Aronamentele se fasp in labusi la digestia fosei strada Tatralaghilog, iar în Vpeptesti uirgin distghiste la eurechitoghiile rostelog. . IAȘI, Duminică 14 FEVRUARI 1860 ni T PREGUL pe anu 42 lei. Acum REVISTĂ DIN LĂUNTRU. Iașii, 13 fevruari 1860. înSEMNĂTATEA ADUNĂREEI. ”Spune'mi frate ce gonești, ca să ții spunu eu cine ești” Impresiunea care au produsu disolvarea Adunărei elective este atătu de cunoscută precătu este știutu că în toate țerile constituționale înde s'au desfăcutu o Cameră chiar din pricini binecuvăntate, care aice nu le vedemu,aceasta s'au făcutu de cătră ministeriu, carele representa unu principiu, pentru ca elu să'și creeze alta după chipulu și asemănarea sa, spre a'i sprijini principulu. Spaserile se cunoscu pe pene, pentru aceea, prevăzindu catastrofa care ne amenința, eu, departe de a fi încăntatu de Adunare, amu apărat'o prin cinci articoli în Stepa Dunarei din 12 și 16 pmnaiu, numai din convinția că o Adunare aleasa sub sau guvernu provisoriu sa fi mai independinte în controlarea celui de față. Dacă și la noi ar căuta ministerul să'și compue o Cameră dependințe, lucru despre care ne place a ne înduoi, pănă nu vomu ave dovezi, oarecare ar fi pentru noi consecuințile? Înmurirea asupra alegerilor ar sări pe fiecare cetățeanu să creadă că guvernulu țintește de a face controlulu ilusoriu; majoritatea cetățenilor, pățită din ispită că vieața, onorulu și averea tuturor atărna de la guvernu,și obosita de lupte politice, s'ar îndupleca poate de a trimite în Adunare o majoritate servilă. Aceasta ar vota orice i s'ar propune. Ministerulu s'ar vede lipsitu de consilieriulu și apărătoriulu celu mai firescu alu intereselor țerei. Domnul însuși ar fi redusu de a primi propunerile majorităței ministerului, propunerile a patru persoane cărmuitoare, sprijinite de alte patruzeci din capu - dătătoare, dreptu dorințele bietei țeri însetate de reformă. De aice ar resulta adoptarea budgetului celui mai lucrurioșu, împrumuturi apăsătoare, biruri grele, administrația, justiția cu a ei curte de casație, și toate celelalte ramuri ocupate cu șefi amici acelor patru miniștri, cu subalterni amici acelora patruzeci de motani de ipsosu. Acestea, cu toate nenumeratele lor urmări, ar domni în lăuntru. Unde ar fi atunci garanția vieței, a onorului și a averei cetațenilor? Iar dinafară, presie pentru realisarea tuturor intereselor străine particulare, companii pentru bance de circulare, fonciară, pentru căi ferate, pentru esploatația minelor, poate pănă și pentru esploatația părului din capulu nostru, ca să numai avemu nevoie de a ne tunde,și toate aceste firește cu unu procentu grasu garantatu de finanțul nostru, căci ministeriul, carele nu s'ar mai pute apăra nici cu autoritatea Comisiunei centrale, nici cu feto alu unei Camere indipendente, va fi sălitu de a împlini hotărulu tuturor înmuririlor; și puterile care s'au încrezutu divanurilor ad-nos că, îndată ce ne vor da ele aripi, noi vomu zbura, ne vor respunde: ”Paserile care nu sboară se smulgu și din penele lor se fia cu saltele pentru cei carii știu a dormi pe moale! Unde ar fi atunci garanția drepturilor noastre politice? Unde ar fi progresul nostru? Iată perspectiva ce ne-ar amenința sub oricare ministeru carele ar fi în încuragiatu de o Cameră dependinte sau servilă: ”bancrutul în launtru, disprețul dinafara.” Pentru aceea să apelămu la patriotismulu corpurilor electorale, să le conjurămu ca se privească la prapastia ce ne-ar amenința, să le rugămu să fugă de oamenii carii suntu stăpăniți de ambiții deșerte, carii umblă după posturi, carii suntu apăsați de lucru or de spiritu de caste, carii se găsescu învurcați în multe speculații, carii gonescu averi. Intr'unu cuvăntu, carii suntu sclavi alu interesului lor personalu; și să ne triimită în epoca de față, care ni se pare a fi cea mai critică și pentru presentu și pentru viitoriu, deputați neptărnați, carii n'au fostu nici se potu face uneoria cuiva, și carii să cerceteze, să desbată și să voteze în cugetu toate cele trebuitoare pentru binele țerei, numai după a lor convinție, și să nu îngădue violarea legei. Să nu se înșăle Domnii alegători că o alegere care ar fi înrăurite, sau făcută cu nepăsare din partele, n'ar produce resultate mai triste decătu acele de sub regimele Regulamentului organicu, căci sub Reglementu Domnii erau respunzători Curților, și ei nu putea să întroducă nici legi,nici dări, fără de învoirea lor. Astăzi țeara, grație ceriului, au reîntratu în deplinătate autonomiei ei. Domnulu este, precumu amu doritu și o dorimu toți, mai presusu de or-ce respundere; dar corpurile constitutuve ale Statului potu să facă or-ce legi, potu să impue orce dări etc. Cu alte cuvinte: Comisiunea centrală, compusă din delegații Adunărei și din recomendații ministeriului, propune legea. Adunarea o priimește, și ministeriul, dobăndindu de la Domnu sancționarea, ea devine lege santă. Convenția se arată ca totu viitoriulu nostru atărna numai de la independința, și simțulu celu bunu al Camerei. Spre a dovedi, în fine, și mai lămuritu această vocație, voiu cita, precătu mă sprijinește memoria, cuvintele din nota unei autorități binevoitoare, cuvintele Domnului comite Valovschi. Franța au datu Principatelor constituția ei din 1789. Dar fiindu că în acele țeri, care au fostu securi întregi prada abuzurilor, n'au găsitu persoanele învestite cu acelu gradu de moralitate ca să le încredințeze progresulu țerei, apoi l'au incredințatu unui aspru controlu al unei Adunari elective. Prin urmare, numai de la indipendința Camerei atărna presentulu și viitoriulu nostru. Dr. G. CUCIUREAN. Critica Mesagiului liberale (vezi Stela de marți, 9 oevruari) o refutare completă și judicioasă a Mesaj. Grigori Costachi Iepureanu, frate mai mare al D-lui Em. Costachi, actualul președinte al consiliului miniștrilor, adresă vecinei forgiului din 6 dedhemvri. Noi, carii asemine pu aprobămu de locumai niciunul din puncturile principale ale acestui strani programu ministerialu, amu cetitu cu vie plăcere desbaterea liniștită și cu tactu ce dede publicului D. Grigori Iepureanu. Cetitorii noștri și publicul amicu liberei discuții ne vor ține, credemu, de bine că reproducemu aici, în estrade insemnătoare anti-mesagiul unui progresistu conservatoriu care face profesie de a prețui multu, de a prețui după cumu se cade într'unu Statu constituționalu, libertatea presei. Așa conservatori amu dori să avemu cătu de mulți în fața noastră. Cu toate că știmu cu cătă neîncredere privește publicul nostru politicu pre conservatorii împrovizați progresiști, cumu sunt, bunăoară, și cei din majoritatea Centralei, totuși pref. Grigori Iepureanu, numai chiar pentru respectul deplinu ce arată liberei discuții, amu vroi a lu distingui însuși din viața celor cu Conservatoriul progresistu din București, și l'amu numi, bucurosu, progresistu conservatoriu, întru cătu ar rămănea fidelu replecsiilor ce ne trimite de la Cocoreni, în agiunul alegerei actuale. Iată și reflecsiile judecioase a d-lui Grigori Iepureanu contra mesagiului din 6 dechemvri trecutul care este înțelesul și scopulu mesagiulu din 6 dechemvri 18597 -tr „Vesagiul din 6 dechemvri, contrasignatu de secretariului de Statu, înzestratu prin urmare de forma constituțională, devine unu actu publicu, și cade de la sine în critica opiniei publice. Elu zice la pagina 1ie: „Că „s'ar socoti unu actu de cetățeanu rău, din „partea ori cui s'ar ține astăzi în lături.” „Ințălegemu apelulu acestu patrioticu alesagiului la opinea publică. La acestu apel vroim a respunde: „Mesagiul se poate asămălui cu acea ce în sfaturile constituționale se numește discursul Tronului, cuvăntu, pe care șeful Statului adresează Adunărilor legiuitoare la deschiderea lor; deosebirea este numai că în locu ca Mesagiul să fie o felicitare de bună venire, elu este o felicitare de călătorie fericită. „Motivulu disolvării trebuie dară a lu căuta în lipsa încrederei, pe care ministeriulu știea că'i va lipsi în majoritatea Adunărei. Disolvarea, prin urmare, a Adunărei, este unu apela la încrederea alegătorilor. „Ministeriul, supt cuvăntu de necompetență a Adunărei pronunță a ei disolvare. O asemine politică nu este nici cuma menită, nici spre a împăca duhurile, nici spre a însufla încrederea. „Disolvarea Adunărei se reduce la proporțiile micșorate a unei chestii atingătoare de portofoliu. „Dacă ministeriului s'au feritu de a da seamă de trecutul seu înaintea Adunărei legiuitoare, ne întrebămu: ce ne făgăduiește pe viitorime? Perspectiva viitorului, elu o închipuește supt cele mai strălucite coloare, fără însă de a ne înfățoșa și garanții îndestulătoare; ne vedemu dară nevoiți a întra în amănunțimele programei ministeriale; vom fșpținiu -