Tribuna Româna, 1859-1860 (Anul 1, nr. 1-89)

1859-07-01 / nr. 15

Sighipina Momina. . Aseasta fuie ese ue unre oghi­re pertemîna. Abonașepntele se fasp in Iassi la ditestia Piei sttada 8. Urighidon; iag în Vaeptesti si rghin distriste­la esteditogiite rostelog. PREȚUL: pe tani 2 galbeni. PREȚUL: pe anu 22 lit. om­i ĂDD .­u IAȘI, MERCuri 1 IULI 1856. CC ANUL 1. Buletinu parlamentariu. Adunarea din București, împrumutămu aoi din Romănul următoarea prescurtată dare de samă despre ședințile Adunărei din București din 15 și din 18 iunie trecutu. Ședința de marți 15 iunie. e”Ședința de marți, de­și nu s'au făcut mai nici o altă lucrare de căt votarea co­­misiei pentru luarea socotelilor, a fost însă d'o mare însemnătate, căci putem zice că ea a fost explicarea și sintesa desbaterelor ședințelor precedente, ce au fost provocate prin raportul secției finanțiare asupra soco­­telilor...” În ședința de marți, partea dreaptă avea 29 de membri și partea stîngă peste tot 27. „Se n procedează dar la votare și din 11 membri, ce s'a hotărît să compue comisia, partea dreaptă, (și vorbim aci mai cu seamă de șefii partidului), n'a votat compact de­­căt numai pentru D. Boerescu; restul bile­­telor purtau numele mitropolitului și ale DD. lor: Catargiu, Oteteleșeanu, Lenș, Petrescu, Belu, Stefanopulo, Ștefan, Vlădoianu, An­­ghelianu. A­­ vceasta dovedește lămurit, că toată lu­­­­pta n'a fost petru o chestie de dreptate și de moralitate, ci numai, precum s'a zis, pentru o pasiune de partit și pentru scopul ca par­­titul din partea dreaptă să poată ucide, prin­­majoritatea sa, partitul Ghica, carele subt stin­­dardul regulamentar este singurul ce poate lupta cu dănsul, și să remăie astfel, pentru eventualitățile de domnie, pe ter­mul insti­­tuțiilor și intrigilor celor vechi, (în care se vede că tot mai speră), singurul partitu pu­­tincios. Partitul național carele nu putea a se pune pe unu aseminea teremu, și carele cerea să se facă dreptate pentru toți fără osebire de parte, se protestă acum din nou, cu energiea ce-i da dreptea și scopul cel dat cu totul pe față al partidului Bibescu-Știrbei, și dec­lară că nu numai că nu va lua parte la unu aseminea votu ci îacă că se va trage din cameră spre a sili astfel pe guvern a disolva o Adunare ce dovedește necurmat, că nu voiește a uita trecutul, și a se hotări a intra în sfîrșit pe calea națională și legală. După ce D. Ioan Brătianu protestă, cum zi­­serăm, prin cuvintele cele mai energice, D. Boierescu declară că nu poate face parte într'o comisie compusă astfel, și ședința de­­venindu foarte furtunoasă fu suspendată pentru 10 minute. „Trebuie să spunem aci, că unii din mem­­bri pentru carii votase partea dreaptă n'au avut majoritatea cuvenită de voturi spre a fi aleși, și că pentru alții votănd toată partea stîngă și vr­o duci trei din partea dreaptă, membrii ce se alesără la ăntăia votare fură: „D. Catargiu cu 44 voturi. D. Oteteleșeanu cu 29. D. Belu cu 19. D. Ștefan Greceanu (pentru care a votat toată parghea stîngă și numai ciuci din partea dreaptă) cu 29, și D. Boierescu cu 56. „Redeschizănduse din nou ședința și pro­­cedănd la votare pentru membrii ce mai li­­psiau, vr'o patru cinci din membrii din partea dreaptă înțelegănd, mai bine decăt șefii a­­cestui partid­, dreptatea și interesul public se deslipiră de dînșii și se adesără, pe lăngă cei optu de mai sus, DD. Bozianu cu 34 voturi, D. C. A Roseti cu 34 și D. Ioan Brătianu cu 29. „Faptele și țifrele vorbind cu prisos prin ele însele, sfărșim repetănd și noi cele zise ori în cameră, că pănă ce guvernul nu va face din nou apelu la nație, este peste putință ca dreptatea și convenția să se puie în lucrare. Ședința de vineri 18 iunie. „Domnul Catargiu luănd cuvăntulu în numele a cinci din colegii sei din comisia de socoteli, zice: că în urma împrejurărilor, afară din toate legile parlamentare, din ședința tre­­cută, în urma acuzărilor repetate, de ură, de părtinire și de resbunare, ce din nenoro­­cire s'au făcut necontinui, și care partea dreaptă este obicinuită a auzi adesea, declară că demisionează, lăsănd asupra părței ce­­ i-a acuzat ca să tragă singură asupra ei și onoarea și respunderea. D. Catargiu mai a­­daogă, că în desbaterile precedente a arătat cu îndestule cuvinte, că mai mult de zece milioane sunt cheltuite afară din toate teme­­iurile legei, ce cerea să se întoarcă îndată în casele publice, și că și în viitor D-lor vor dovedi, că sunt gata a priimi binele, și a da o dovadă de nepărtinire, moderînd chiar improbația d-lor, și lăsănd să indice opinia publică. „Domnul Bosianu zice, că motivele, ce pun înainte d-lor spre a se retrage, ar putea zice că sunt din acelea care se resim­t în­­dată și că prin urmare ar fi trebuit să 'și dee îndată demisiunea; că se numai a le zice, despre sumele ce le arată ritate. Ori căt veți tăgădui, faptele sunt mai mari decăt cuvintele; și publicitatea d-lor c'ar fi trebuit să se întoarcă îndată ca să fie mai exacți cănd facu istoria trecu­­tului, și să și aducă aminte că însuși D. Catargiu zicea, că este unit cu noi întru toate, și că dacă atunci era de acea părere, de ce acum a venit înapoi? „Domnu Catargiu zice, că nu retractă nimic, și că 'și dă demisiunea spre a dovedi a lor nepărtinire. „Domnul Ioan Brătianu zise: ”Domnul Ca­­targiu au zis că ne lasă respunderea și o­­noarea, onoarea înse aci este unu perifras. Căt pentru respundere on­ea eu și colegii noștri, zice d. Brătianu, pentru că în toate actele noastre am avut și vom avea con­­știința curată, fiind­că noi n'am fost îm­­plicați în nimic în toate socotelile trecute. Ași luau eu chiar singur, însă nu este aici che­­stia de respundere și voiu s'o puiu pe ade­­văratul Efterim, s'o arăt în toată golăciunea ei. Trecutul d-lor este, că noi am arătat mefiență și vinu să ne dea o dovadă de pur­­tarea d-lor cea cavalerească, însă dacă a­­veți această încredere absolută nu mi-ați fi dat din ziua de'ntăi locul modestu de mine­­aduce lucrurile acolo, încăt oamenii să nu se mai mulțumească pe cuvinte, că vom muri. „Tot astfel și d-voastră aveți unu drapel, și încă aveți unu drapel viu, căci un omu, și nu știu de ce nu voiți amorul se lui și să și d'aceea nu îl reprezintă s'o declarați. Noi v'am zis că fiind­că drapelul d-voastre este angajat în astă luptă, poate videți de căt cele făcute de drapelul ce vă este rivalu pe tărîmul d-v. am cerut să venim geloși, fiind­că sunteți în această cameră o partidă așa de considerabilă, și dorim, avem trebuință, ca legile ce veți face să fie con­­stăzi sunt conservator și amicu al ordinului acela d'acum; avea drapelul despotismului streinu, și d'aceea eram anarhiștu, cănd astăzi suntem subt unu drapelu de dreptate și de naționalitate, și sunt prin urmare inimic al anarhiei; și de­și nu potu simpatisa cu drapelul cel viu subt care serviți d-voastre fiind, însă, acum conservator și amicu al ordinului actual de lucruri; te măndumă ca nu cumva dumnevoastră orbiți de pasiunea onorabilă, o mărturisesc, la care vă împinge amorul in­­dividual, ce jurăm să venim și noi, duci trei măcar, de pulpană cănd vor fi pe tapet socotelile drapelului d­­ca să vă putem trage voastre. Lucrurile sunt publice și este de prisos să le tăgăduim. V'ați arătat exclusivi: ați fost, cum zice francezul, rog sang dintr'unu partitu; din nenorocire raportul secției d-voas­­tre o să se publice; și acel raport va dovedi că lupta a fost numai ca s'atacați pe rivalul ce aveți pe acel terîmu, ce poate îl mai aște­­ptați să mai vie iarăși. Comisia fusese cu totul exclusivă și noi am arătat că eram datori a respinge acel ter­ru de luptă de partidu, după care abia eșisem, și socotiam că erau­ datori să priimiți să între și dintre noi în comisie spre a sluji de paratener.” După ce Domnul Brătianu urmă desvolta­­rea acestei teme, adresănduse din nou că­­tră șefii părței drepte și zise: ”voi patro­­nii, carii cunoașteți lucrările trecute - căci aci nu este numai vorba de respundere ci și de cunoștințe speciale- cum compromiteți acum milioanele ce sunt a reîntra în ca­­sele publice, și încă mai multu decăt atăt, infamiile trecutului ce trebuiesc lovite ori­unde se vor Cine știe! poate că ne-am arăta și noi por­­găsi spre a scăpa viitorul. țiali, dar chiar de n'am fi așa, avem nes­­periința noastră, care în ochii d-voastre este fi­­rește să fie de o mie de ori mai mare chiar și decăt este în adevăr; de ce dar lă­­sați să compromitem astfel țeara și din punc­­tul material și din cel moral? De ce nu veniți cu bătrăna voastră spera­nță să nu a­­rătați unde ne rătăcim, ba încă să ne și o­­moriți ca partitu, dacă vom arăta că suntem orbiți de patimă?” mărginește lor, vostră cum pentru care am combătut, și furisim, biți de și în d-voastre, siderate; ne'mpăcat de care v'am al ordinului Aveți, Domni­­l'al nostru, cu care, măr­­um­ drapel, de ce nu'l mărturisiți noi îl mărturisim minoritate spre atunci, și dechiarat noi a scapa de lucruri în și d­­a­­să fiți pr­­onoarea zis și'p repet, suntem căci, precum mai înainte eram inimic ființă de anarhist, tot atăt

Next