Tribuna Româna, 1860-1861 (Anul 2, nr. 90-112)
1860-05-26 / nr. 94
PREPUL: pe 1 anu 2 galbeni. No. 91. Sghiminna Momina. -nuinae. Asepeta fuie ebe ue unoe oghi re berteșana. Aronameptele se fasp in Ilabui la digestia loiei strada Tatralaghilog: iag in Vnepgesti si rghin disttiste la eureditoghiile rostelog. NRECGUL: pe 7 anu 22 lei ANUL P. IASSI, IOI 26 MAI SII 1860. Părinții greci. Ghivăcia părinților greci este proverbială. Cel ce nu cunoaște, însă, partea celor au luatu în toate intrigile politice în contra țerei, și subt toate cărmuirile străine și pămăntene, toate afiliațiile și influențile ce, fără a se părea, au în societatea noastră, nu cunoaște pe părinții greci. Manevrele lor în cuestia averilor, ce, prin abuzu, se zicu greco-monastirești, merită atenția țerei întregi. Țeara este amenințată a fi, prin o simplă formalitate, despoicată de cătră părinții greci, de averele ei cele mai drepte, cele mai necontestabile. Ca și cherestegii turci, părinții turco-greci și-au luatu drepturi în țeara noastră ca într'o țeară de jafu. Incă sub domnia lui M. Sturza cu ostia cherestegiilor turci s'au tratatu de tribunale, și dreptatea auotărîtu. Deși cauza și pretențiile părințiloru greci erau de aceeași fire, adecă de competența tribunaleloru locale, părinții greci au isbutitu a mai face dintr'o cauză civilă și particulară între Statu și S.Sle loru, au isbutitu, zicemu, a face o cauză politică. Guvernurile pămăntene, pănă astăzi, au urmatu numai influenților trecăndu peste orice legalitate. În locu de a sili pe acei părinți a-și produce înaintea tribunalelor titlurile pe care și întemeiază pretențiile, și a lua, cu tot dreptul, în a sa dispoziție averile în chestie, în locu de a-i îndatori a se supune legei și a isgoni din țeară pe căți-va desfrănați, intriganți și tulburători dintre Sfințiile lor, i-au îngăduitu a'și însuși drepturi ce n'au avutu și a chiema înterveniri streine, într'o cauză, sau mai bine a zice, în mai multe cauze individuale și cu totul de competența tribunalelor civile. Astfel cu pe lăngă complicările și nerănduelile iscate de jurisdicțiile ce și-au însușitu la noi agenții străini, guvernul au avutu și pe acele iscate de părinții turco-greci, cari mai alesu prin toate mijloacele și în toate ocaziile au alimentatu pe cele dintăi. După asemene urmare nesocotită a guvernelor, s'ar păre că cu dreptu cuvăntulelor și totu contingentul anualu al celor ce vinu de se îngrașă la noi din averea țerei, s'ar păre că, cu dreptu cuvăntu, pe desprețuescu și ne trătează de capite de bou. Convicția noastră este că nu arăta dificultățile chestiilor, sau greutatea posiției țerei noastre, au adusu asemene încălcări a drepturilor țerei și răpirea averilor Statului. Credemu că nici o împresurare nu peaaverea nimănuia, și cel ce o putea dosi sau te resista în contra dreptului scrisu, a actelor, și mai alesu, a formalităților civile și polițienești cu care unu guvernu înțeleptu poate ține în respectu oricari tendinți a oricăreia comunități, sau a oricăruia agentu străinu, în parte. Cauza o videmu, mai cu seamă, în nepricepirea, în păcătoșia, și mai alesu, în indiferența agenților guvernului pentru binele publicu, pentru averea publică. Au postit, putemu zice, o macsimă, primită pănă acumu în politica funcționarilor de mai nainte, că averea publică sau a Statului nu e răpi o făcea în bună credință. Puțini din foștii funcționari n'au profitatu de ocazii; ei chiar li-au făcutu să nască; și este știutu că averile cele mai colosale, închipuite mai nainte, n'au avutu altu isvoru decătu averea publică. Nu vomu mai specifica, dar cei ce au tendință a se îngămfa afle că lumea știe pe fie cine de unde vine, știe că dacă unii își iau unu tonu de o megaloprepie ce nu li șede, meritul este sau al lor sau al unor părinți, sau străbuni de ai lor carii fiindu funcționari, sau în putere sau altă ceva, au fostu totu-odată și niște meșteri tâlhari. Fără îndoială, nu e regulă fără esepție, și în interesulu adevărului și al dreptăței facemu în favoarea acelor esepții toate reservele cuvenite. Pututu-neamu însă împedeca a nu observa, văzindu unele din armoariile măndrei noastre aristocrații, că era mai conformu adevărului a fi înlocuite prin unu ciubucu... sau și prin unu ștreangu, după meritele unor asemene glorioși suitori; însă, fie-le terna ușoară cu totu reulu ci mi-au făcutu! În sonpietatea noastră sfășietă de patimi, avemu nevoie de uitare, de înfrățire. În toate Sfaturile, prevederea guvernului, vom zice încă și îngrijirea pentru binele public, sau patriotismul funcționarilor, au făcutu că, din timpu în timpu, s'au adunatu pentru Statu o gospodărie, (nu o putemu numi altfeliu), o gospodărie și averi ale Statului cari suntu colosale. Nu este locul de a cita ceea ce este în toate Staturile. Statul La noi nu are mai nimicu pe numele seu, afară de ceea ce au luatu de la guvernul moschicescu în Beserabia, de la turci, la reglementu. Toate averile celelalte în pămîntu figurează pe numele unor comunități relgioase, și precum se știe guvernulu sau Statulu stă mai multu cu chirie în țeară, ca și unu locuitoru ce nu este statornicu. Dar Statul să nu fi avutu așezeminte, zidiri și alte ale sale ? Au avutu de bună seamă, ci s'au cuprinsu de fețe streine. Vomu cita în treacătu unu esemplu. De suntemu bine înformați, se află urme în Visterie că s'au pusu o dare spre a se cumpăra casele ce suntu astăzi a urmașiloru rălos. Alecu Rosetti Râsnovanu, care este după curtea domnească cea mai mare zidire în Iași, și se știe că au fostu rezidență domnească. Cum această casă fiind proprietate a Statului au trecutu proprietate particulară? Să venimu, însă, la părinții greci. Romănii ce aveau sătea vinelui publicu pe atunci credeau a asigura așezemintele și îndeplinirea voinței lor încredințindu-le îngrijirei unor oameni ce păreau a se fi desbracatu de patimile lumei și a merge în calea Domnului. Departe erau acele suflete bune a prevede că cei mulți, din carii paru a merge spre Domnul, suntu mai alesu gata să dee măna cu diavolul; că, mulțemită guvernului fanariotu și străinu, și a substituției pe încetulu a călugăriloru greci la acei pămănteni, sufletele domnilor, din depozitari și îngrijitori, erau să tindă a se face proprietari, abătăndu astfel cu bănuirile de la scopul lor și silindu-se a surpa și a perde țeara pe care dănuitorii au țintitu a o înzestra cu așezeminte de bine-faceri. Vina înse nu este a unor oameni depravați, fără cugetu, fără țeară, ci a guvernului pămănteanu care, ca celu întăiu tutoru al binelui publicu, au suferitu încălcarea. Mirarea noastră este mare că astăzi chiar ghivăcia părinților greci se gioacă de toate drepturile țerei și este în momentu de a'și statornici drepturi ce nu le-au avutu, despoindu țeara de averea ei dreaptă, într'atătu, în cătu sumeția și nerușinarea acestor călugări au adusu pe mulți pămănteni a se îndoi de drepturile țerei, văzindu din partea guvernului, într'o așa mare înpregiurare, lipsă de energie și de inițiativă. Nici într'o țeală asemene despoiere a țerei de averea sa nu poate fi suferită în tăcere de pămănteni. Acum cănd agenții călugărilor greci, în această chestie, aflămu că suntu a sosi că au și sositu, totodată în posesierea moșiilor fiind a se face chiar în curăndu, iar pe călugării greci văzindu-i că dispută încă după placa de averile răpite de ei de la țeară, în vreme ce de la călugării pămănteni s'au luatu din mănă, văzindu că guvernul arată întru aceasta o slăbăciune neertată, căci în cauza de aceași fire nu ie aceleși măsuri; în cătu deși nu cunoaștemu prescripție nici valoarea oricăreia formalități, pentru răpirea averilor țetei, totuși pentru ca tăcerea se nu pară a fi o aprobare și o recunoaștere de dreptu, simțimu datoria atrage atenția țerei întregi asupra periculului în care se află cea mai mare parte din averile ei, voimu a zice, acele ce prin abuzu se zicu greco-monastirești. De căte ori au fost locu, țeara n'au lipsitu a se rădica în contra acestei desbrăcări. Nu credemu că guvernul actualu, ce să numește romănescu și al Principatelor-Unite, poate face mai puținu de cătu ceea ce au făcutu, în mai grele timpuri, guvernul Domnului Ioan Sturza. Guvernul lui Ioan Sturza, ca și toate guvernele ce au avutu căzu de puținu simțul patrioticu, au înapoitu îndată țerei averile răpite de la țeară de călugării greci subt domnii și influenți streine și dușmane țărei. Căci după cum zice Hrisovul lui Matei Basarabu VV, din 7149, e căndu să întîmplă de stătură a fi mitropoliți și domnitori țerei streini nouă... cu neamul cu limba și cu naravurile cele răle, adică greci, cari după ce nu să îndurară nici să lenevină în viața biruinței lor n ismeni și a pune giosu obiceiurile cele bune și bătrăne ale țerei, pentru care stricăciunea obiceiurilor curăndu le lu a aduce și țeara la răsăpire desăvărșitu, și la pusteire. Și pre dănsa pustiindu-o nu se rușinară nici se temură a aduce nararul celu reu în sfintele monastiri domnești ale țerei, ci îndrăzniră a călca obiceiurile monastirilor și pravila ctitorilor domnilor bătrăni ce au fost legiuitu ei de sfintele monastirile lor a le pune gipsu, și a întra în blestemul lor, și spurcăndu-și mănile lor cu orbitoarea migă, subt vicleană taină în-