Tribuna Româna, 1860-1861 (Anul 2, nr. 90-112)

1861-04-20 / nr. 108

Prețul: Pe annu anu 2 galbeni. BS Asepsta fiie eus ve unoe ogi re vertemana. S­onamentele se facu în Iași la direcțiea foiei, srada Talpalarilor, iar in București și prin districte la espeditoriile postelor. No. 108. IAȘII, JOI 20 APRILIE 1861. Prețul: Pe giumatate de anu 42 asi. ANUL PI.­­­­­­ PLANULI 70 ARPICIE Știrea ce amu datu sămbătă, că Adunarea din București au pusu în acusare pe ministe­­riul Iepureanu, acumu s'au adeverit. Propu­­nerea presintată de mai multu de două treimi a membrilor Adunărei, în ședința de vinerea trecută, 14 aprilie, s'au examinatu de secțiu­­nile întrunite declarate în permanență, încătu în ședința următoare, sămbătă 15 aprilie, pro­­punerea s'au votatu de Adunare cu 35 bile albe contra 15 negre, numerulu votanților fi­­ind de 50. În urmarea acestui votu, prin ca­­re s'au datu formulu în judecată ministeriul din 13 iulie, Adunarea au numitu o comisione, compusă din șapte membri, și însărcinată de a redacta actul de acusare cătră înalta curte Altă știre mai nouă de justiție și de casare, de la București, în causa aceasta, nu avemu. Temeiurile actului de acusare, care voru fi, negreșitu trase din considerentele pe care au fostu motivată propunerea celor trei­zeci și cinci, nu ne lasă nici umbră de îndoială că unu ministeriu așa de gravu acusatu, de Adu­­de Înalta Curte. Almintrele votul Adunărei ar rămăne, ca nare, va fi și condamnatu atăte altele, o spaimă trecătoare netemută de nimine, Curte de Justiție, și care va fi ministeriul ce va veghie la esecutarea votului Adunărei? Ni se spune că D. Panu, primariul nostru minis­­tru, este chiematu de M. 85. la București ca să formeze unu nou cabinetu, nou, într'adevăru, căci acesta are a fi­ uniculu, unul singuru, pen­­tru ambele țeri, unite, se zice, acumu desăbăr­­șitu, prin stăruința M. 5. Domnului și bunu placul M. 85. Sultanului și al puternicilor sei aliați. Dar oare noii consilieri ai M. 5. Dom­­nului Principatelor-Unite, carii, pe lăngă toate celelalte greutăți cu care e încărcată situa­­țiunea din lăuntru și de-afară, voru să aibă de purtatu personalul ei la înălțimea chiemărei lor? Din ce și gingașa povoară de a compune Înaltei Curți de Justiție, fi-voru grupu țerei, pute-se- al Adunărei, din ce cuibu al voru ei găsi înzestrați cu acele însușiri, cu acele primviri ale bărbaților de statu ce se ceru pentru a rădica puterea mai presusu de patimile vulgarei ambițiuni de a purta sub­țioară unu portofoliu roșu? Avemu destule, prea destule, ruine de oameni politici sub ochii noștri noue nimicnicii pentru ca să mai dorimu noue căderi, de caractere! Totu ce trebuie să dorimu, totu ce suntemu în dreptu de a spera, este ca Înalta Curte, acestu mare templu al justiției viitoare a Romănilo să se întemeieze o dată, după asta lungă a­­șteptare, fără precugetări interesate de a scuti sau de a osîndi pe miniștrii căzuți sub repro­­barea țerei și sub înculparea Adunărei. Grija cea mai întăie, dară, și datoria cea mai lăntă a viitoriului cabinetu caută să fie de a nu lăsa, nici în găndul nimănui, celu mai micu prepusu că puterea esecutivă, prin numirea cu­­tărui sau cutăruia la înalta curte, ar ținti să înm­urească. Motivele înculpărei ministeriului Iepureanu, în orice sensu, asupra otărirei ei, căte sunt espuse în propunerea adoptată de A­­dunare, ni se paru de cea mai mare greutate, și de aceea țeara are dreptul de a spera ca judeca­­ta să fie dreaptă și nepătată de nicio înm­urire. Căci noi nu credemu că opiniunea publică va rămă­­ne mulțămită numai cu efectul moralu al vo­­tului Camerei, aceasta s'ar fi putut întămpla de nu se făcea apelul la alegători prin disolve­­rea din 31 genurie trecutu. Considerentul celu dintăiu al propunerei de dare în judecată cu­­prinde că ministeriul ca să'și copere illega­­litățile comise în administrarea sa, și să în­­­­năbușească arătările făcute de Adunare, au ce­­­­­­rutu domnitoriului displeerea ei cu păra ne­­dreaptă că pu vreii să calce prerogativele celo­­ralalte puteri ale Statului”.. meiu va trece în actul de acuzare, precumu­nu se poate într'altu chipu, atunci nu este tre­­buință de o lege specială asupra responsabi­­lităței miniștrilor, pentru ca Înalta Curte, pe acestu singuru motivu, să se atențieze de culpa­­bilu peniu ministeriu, care, însușindu'și unu dreptu ce nu'lu are însuși capul Statului, adică, ace­­la de a întinde pâra în contra Adanpgrei, au tinsu a resturna înseși principiile fundamenta­­le ale or­cărui sistemu representativu, în vir­­tutea cărora representanța țerei nu este, nici poate fi, justițiabilă decătu de țeară. Al doile considerentu al propunerei de pu­­nere în acuzare zice ”că în totu cursul ale­­gerilor, ministeriul au întrebuințatu toată pu­­terea și toate mijloacele administrative și ju­­decătorești ca să exercite asupra operărilor electorale o presiune neauzită, făcăndu din func­­țiunile Statului unu mijlocu de corumpere ge­­nerală”., Și această înculpare, ce nu e mai puținu grea, este totu de natura acelora pen­­tru care nu este de trebuință de o anume le­­ge pentru a fi aprețuită și judecată de Înalta Curte. Sunt culpe așa de mari pentru care unele co­­dice de legi nici au prevăzutu penalități, și cu toate aceste culpabilii n'au scapatu nepedep­­se responsabilitatea miniștrilor si­i. Pentru unu ministeriu constituționalu, ce culpă mai mare se poate închipui de căt aceea că au căutatu a resturna basele fundamentale ale sistemului representativu, și că, spre acestu sfir­­șitu, au întrebuințatu toată puterea sa și com­u­­terea generala, prin funcțiunile Statului? monstrarea Adunărei vine ca muștarul după ma­­să, cumu zice francezul moptag de argus dineg. Totuși să notămu că, în Adresa lor, onorabilii re­­presentanți din Dealul Mitropoliei, carii, ca și acești de aici, au fostu ”tot­deauna setoși de a înbrățoșa or-ce măsură menită a ne da uni­­rea Moldo-Romăniei, sau cel puținu a ne a­­propiea de acestu visu de auru al Romani­­lor, acumu mai mult decăt totu­deauna sun­­temu adăncit pătrunși de împerioasa necesitate, esprimată cu atăta tărie de frații noștri din Adunarea Moldovei, s'au arătatu și mai ex­­pliciți și mai prudenți, după calități preți­­oase ce n'ar strica să fie de-apurure nedes­­­ Toate rugile noastre,” ziceau în unanimitate represin­­tații Adunărei în adresa lor din 14 aprilie cătră Domnitoriu ”toate rugile noastre, spe­­ranțele noastre sunt că ocaziunile nu voru întărz­­ie a servi, că mărirea inimei tale le va crea, părțite în or-ce manifestare politică, la momentul oportunu, spre a ne pune cu o oară mai'nainte patriotismul nostru la încerca­­re, și a asigura romănilor esistența lor nați­­onală, ce au încredințatu cu atăta entusiasmu augustului lor alesu".. Visul de aur se va împlini credemu, în ziua de Paști și patriotismul represintanților R­o­­măni se va pune ne­întărzietu, de bună samă, la încercare, cu ocasiunea discutărei proiectu­­lui legei rurale. Este, însă, întrebarea: Unde e Înalta Dacă acesta te­­G În numărul trecutu n'amu zisu nimica des­­pre altu votu al Adunărei din București, emisu tot în ședința din 14 aprilie, în chestiunea în­­trunirei temporarie a ambelor camere legisla­­tive din Iași și București pentru a delibera în comunu asupra proiectului legei rurale ela­­­­boratu de Comisiunea Centrală. Acumu aceas­­tă chestiune a întrunirei Adunărilor pe unu timpu numai și numai spre o lucrare adtoc, au perdutu toată importanța, după ce știmu că 'unirea deplină a ministerielor și a Adunărilor s'au acordatu de la Constantinopoli; că M. Sultanul au adresatu o i­ade cătră M. 5. Dom­­nul prin care ac­resază țerei cererile făcute într'unu memorandu presentatu încă din vara trecută; că unu mesagieru turcu se așteaptă pe plimbăne la București; că însfîrșitu D. Panu e) chiematu de M. 8. să se afle acolo, în capitala p­omăniei, celu mai tărziu pănă gioi după Paști, și a duoă zi după vestirea unirei, acumu eRAN.­­­­VESUVEUI Citămu din Poporulu din 10 aprilie următoa­­rele: e”Adunarea nouă este compusă din: 11. deputați vechi ai guvernului, 34..­­ ai dreptei, cu 4 în centrală, 19 vechi și 11 noi. 12. - aj­ungeai, cu 8 vechi 7 neoi. 10. - ai centrului cu 7 vechi și 3 noi. 67. Suma totală a deputațiloru aleși. „Resultatul finalu al alegeriloru este majoritatea dreptei. Aceasta ar îndemna pe capul Statului a chiema la ministeru dreapta Adunărei. Dar, iată ne întrați în al treilea anu de cănd Măriea Sa Alecsandru Ioan, ca domnitoru al Romănilor, eștiu fiind din partitul libe­­ralu unionistu, au avut curagiul a se lupta în contra re­­acțiunei. Cu recunoștința cea mai vie și cu devota­­mentul celu mai neclintitu cătră tronul Romăniei, ți­­nemu seamă Măriei Sale că n'au dat și puterea ese­­acutivă în măna conservatorilor regulamentari, carii­așiiași sunt în posesiune de puterea legislativă, și de ma­­joritatea restrînselor colegiuri electorale. „Adevărata luptă la noi n'ar fi trebuit să fie între ministeru și întreaga oposițiune eterogenă, ci între tre­­cut și viitoru, între stănga și dreapta, între regula­­mentu și Convențiune, între unirea cu domnul pămîn­­teanu alesu la 5 și 24 ianuarie, și între separatismu, sau și unirea cu domnul străinu cerutu de majoritatea conservatorilor din Comisiunea Centrală. „Sperămu că și acumu asalturile ce se voru da de cătră dreapta Adunărei, pentru a pune măna și pe pu­­terea esecutivă, voru remăne zădărnicite. Și potu să remăne, dacă deosebitele fracțiuni ale partitului libe­­ralu se voru înțelege și se voru uni spre a conjura pericolul ce-i amenință și pe dînșii și pe noi toți. u­­nirea între elementele omogene, adecă între guvernă­­mintali, cei din stănga și cei din centru, poate forma o majoritate convențională care să facă pe dreapta a remăne în minoritate. sl. --

Next