Tribuna Româna, 1864 (Anul 6, nr. 164-197)
1864-01-16 / nr. 166
Rretini regimamentate anii 221ei NO. 166. Asepeta foie ese ve încerguire serteșîna. ADonamintele se fasii în Iasei la dighestionea foiei, țpolita Tabalaghilogii; iag în Vaspgesti si rghin distriste la esreditoghiile rostelog. re jei lmmu Allei- GIAZULI DOI 16 IANUARIE 18864. ANPDID V. COMANIA Ipubii 15 ipmolagie. Trebuie oare să spunemu care e sentimentul general despre realisarea dorințelor rostite pentru înflorirea Iașului de cătră comisiunea ad-hoc? Acestu sentimentu este îndoeala. Și cănd unu publicu întregu stă la îndoială, să știi că conștiința nu'i este destul de luminată, că convicțiunile nu'i sunt înrădăcinate; este unu și astfelu pe scaunul minței sale morți și nu o rază de lumină, și în atundul inimei sale o poftă răvnitoare ear nicidecumu o voință raționalminte determinată. Aceasta credemu că este starea spiritului publicu din Iași în primvirea așteptărei de ceea ce se va face de la București pentru înflorirea Iașului, sau cumu zice mesagiul M. S. Domnului la deschiderea Adunărei, pentru îmbunătățirea soartei vechei capitale a Moldovei”. Imbunătățirea soartei Iașului: mari cuvinte, dar care fără de voie ne reamintescu pe acele pentru îmbunatațirea soartei muncitoriului de pămăntu, ce dupre convențiunea de Paris, trebuia să se facă fără întărziere! Publicul iașeanu are totu dreptul să se îndoiească: în adevăru, dacă în cinci ani de zile nu s'au făcut nimica pentru înbunătățirea soartei țăranilor, apoi acum îndată, într'o zi va să se facă totul pentru Iași pentru țeară legislativă. Totul pentru Iași și nimica cer aceasta cu putință? Cu cătu s'au cerutu mai mult, cu atăta, pare-ni-se, trebuie să ne așteptămu la mai puținu. Ministeriul actual zise Adunărei că, după chestiunea rurală și acea electorală, mai este o cestiune serioasă pre care au numit'o îmbunnătățirea soartei Iașului, și apoi ieșeanca comisiune ministerială zice: înflorirea Iașului, înainte de toate, prin împlinirea în total a tuturor dorinților rostite! Și pănă să venimu a resfira și noi dorințile rostite, din capul locului trebuie să spunemu că ideea ce au preocupatu comisiunea, căndu au formulatu atătea și atătea dorinți, au fostu ca să dobăndești populara paremie, cere cătu de multu ceva. Chiar pănă a nu se subscrie prescriptul-verbalu finalu ne aducemu aminte, ca de o șenă câipitoare, ca de o pantomimă bolborosiri de vorbă, de cetirea ce D. Ivașcu au datu unei hărtie unde altă dorință nu se rostia decătu acea pentru strămutarea Curței de Casațiune aici în Iași. Hărtia aceea era adevărata espresiune a puținilor neguțitori creștini mai înstăriți din Iași; și zicemu într'adinșu creștini, fiindcă toți nu sunt romăni de origine, și unii, precumu, pare-ni-se, însuși D. Ivașcu, sunt numai de ieri de alaltaieri împămănteniți cetățeni romăni. Așadată, dintre toate dorințele rostite pentru înflorirea Iașului este una pre care consulta de la Mitropolie, au acceptat o mai tare: aceea e strămutarea Curței de casațiune în Iași, în conformitate deplină cu hărtia Ivașcu. Această dorință s'au înscritu în rubrica a 5-a cea mai din urmă, cu titlu acestu semnificativu: Îmbunătățiri propuie a aduce de îndată îndreptarea orașului, și dacă cumu este motivatămbunătățirile propuse pănă aci, zice, sunt 'menite a da resultatele lor în viitoru. Sunt 'însă măsuri prin care de îndată s'ar putea aduce îmbunătățiri Iașului din puntul de vedere materialu; îmbunătățiri care îl vor angiuta să treacă cu răbdare zilele de nevoie pănă la realizarea reformelor și a îmbună- La locul întăiutățirilor între aceste îmbunătățiri stă: strămutarea cursei mai mari,de casațiune la Iași. Realizarea acestei dorințe va aduce Iașilor încredere prin inmediata ardicare a valoarei proprietăților; ea va înlesni mai presusu de toate o adevărată înfrățire ia Moldoveni și Munteni. Tocmami-te! Dar apoi, în Adresa lor de mulțămire cătră D. Cogălniceanu, consultații tărgoveți mai adaugu, relativu la strămutarea zisei curți, că'l roagă să se facă de argința și nemijlocitu. Bravo! bravo! bravo consultă ministerială, ia așa se cere îmbunătățirea soartei unei comune urbane însemnătoare de la unu primu ministru ce au fost altă dată deputatu liberalu în Oposițiune, dar nu ca bietele comune sătești care nici suntu consultate despre nimica, nici suntu căutate în durerile lor, nici sunt representate în Adunare, nici macar li se dă ocasiunea de a'și arăta dorințele lor prin o înaltă Comisiune consultativă. Ei acumu știț ce au făcutu d. ministru? Romanul din urmă ne spune că au presentatu A dupărei dorințile emise de înalta consultă de aici întocmai ca cumu căți-va deputați ar fi întrodusu o petițiune simplă în Adunare. Nimicu mai multu, nimicu mai puținu. Nu alesu, dintre toate celelalte, mici macaru dorința așa de aprinsu rostită pentru strămutarea Curței de Casațiune. Pentru aceasta mai cu samă trebuia neapăratu unu proiectu de lege în toată forma, fiindu că art. 38 din Convențiune, care prescrie ca înalta Curte să se așeze la Focșani, nu este abrogatu încă formalu prin o lege spețială. Și ministeriul de față s'au făgăduitu că va respecta Convențiunea în spiritul și în litera ei! Cu toate aceste, și sub forma unei petițiuni, Adunarea poate veni la o desbatere, și să dee unu votu definitivu. Publicul ieșa nu însă, care de mai înainte se părea cuprinsu de îndoială, aflăndu acumu de cazul ce au făcutu d. ministru primariu de dorințile pentru înfiorirea Iașului în genere, și de dorința leașcu cu deobsebire, credemu că se va dumeri și va înțelege că dacă D. Cogălniceanu n'au luatu asupră și de a traduce în fapte macar unele din dorințile rostite, apoi se vede că realizarea lor ar fi costatu multu pe seara întreagă, că ar fi lovitu în interesele ei cele mai mari, în aspirările ei cele mai legitime p e concentrarea puterilor publice, consolidarea mirei. Noi amu zis-o, că tu pentru forma dorinților rostite, că nici unei representanțe a țerei nu i s'ar căde să se adreseză cu așa toni cătră guvernu căndu se atinge de modificarea disposițiuni fundamentale, dar încă o consultă orășenească, să înalțe astfel cu vocea sa în numele unui oraș, ce și are trei deputați în Adunare. Dar dacă căutămu la ceea ce este în fundul dorinței acesteia de a se aduce Curtea de Casațiune în Iași, cumu și la cuvintele ce oea ce motivează, atunci stămu a ne întreba: amu aginisu, Dumnezeule, să voimu a ne răzui aici cu unirea, a primi, cumu se zice, conte de apotecari, a ne tarifa entusiasmul nostru însuși, a ne prețului simțimintele patriotismului, a cere despăgubire pentru că tu ne-amu rădicatu în stima lumei, pentru căci ne-amu înălțatu odată macaru pentru unu momentu la Aseminea degradare morală, despre partea noastră, p resimțul demnităței naționalepingemu departe de la Romănii ieșeni în numele țerei Moldovei intregi, în numele a toată Romănia. Care vă suntu, domnilor, motivele, temebinecuvăntate pe care vă răzemați cerăndu, bună care, cu premură strămutarea Curței de Casațiune? vă puneți în puntul de vedere al intereselor materiale, prea bine, dar să vedemu cumu înțelegeți satisfacerea acestor interese. Ziceți că aducerea Curței de Casațiune în Iași ar produce o inmediată aidicare a valorei s'ar rădica cu toată proprietăților; cu alte cuvinte, chirile. Dar oare și astăzi încă, scăderea lor de duci anii încoace, chiriile în Iași nu sunt destul de rădicate? Și apoi căți sunt proprietarii de case creștini și romăni carii cîștigă din chirii? De bună seamă unu număru prea-puținu însemnătoriu. Micii proprietari de case n'ar căștiga nimica cu aducerea Curței de Casațiune în Iași. Despre partea noastră, în conștiință o declarămu, nu putemu lua responsabilitatea că, aducănduse Curtea de Casațiune în Iași, Iașii îndată ar înceta de a pătimi în interesele sale materiale, căci știmu bine, și publicul o știe ca și noi, că acestu tărgu rumănu disnaționalisatu pătimește mai de multu și nu din causa unirei; ostiga Iașului creștinu era declarată chiar înaintea resboiului din Crimeea. Au doară n'amu avutu noi durerea de a vedea aici neguțitorimea Iașului voioasă de invasiunea oștilor rusești, care'i aduse alișveriști, care făcuse meargă comerțul? Puse dughenierei noștri ieșeni măna pe cugetu și spuie-ne, oare nu le-au părut zeu căndu se retrăgea rușii dincolo de Prutu? cătu au ținut acelu timpu cu norocu pentru comerțu, trebuie să o spunemu verde acelor ce au uitatu, guvernul țerilor era concentratu în București în mările comisarului estraordinariu al Țarului; consiliul miniștrilor din Iași nu însemna nimica; visteria țerilor era una; unitatea administrațiunei superioare completă, și centralizarea desevărșită. E bine! asemine favori pentru comerțul Iași anu erau durerile cele mai crăncene pentru țeară, și aducerea Curței de Casațiune nu credeau să tragă după sine atăta alișveriști că nu au fost adusu ocuparea ostilă a țerilor de cătră Rusia. Așadată putemu zice cu temeiu că nu cu aducerea Curței de Casațiune în Iași se vor satisface aici interesele materiale, și că, orși că tu s'ar rădica valoarea proprietăților urbane, totu va rămăne dughenierilor ieșeni ceva mai multu de doritu. Cătu pentru motivul acelei adevărate înfrățiri între Moldoveni și Munteni” despre care vorbește consulta noastră, să ne fie iertat a zice că nu merită a fi luatu de seriosu; și ea ca pentru ce. Înfrățirea de care vor însoțită de între uinei Iurile