Tribuna Româna, 1864-1865 (Anul 6, nr. 198-254)
1864-05-28 / nr. 203
. Plănia Comini. ------e precurmarea ostilităților dacă nu se va primi vre-o baze de pace; și în cazul acesta încetarea ostilităților va face locu unui armistițiu în regulă așezată pe condițiuni diferite de cele de mai nainte. Bartoaia oficială a guvernului francesu spune că plenipotenții Puterilor neutre au invitatu pe beligeranți ca să ceară fără guvernele lor întărziere instrucțiuni de la respective cu scopu de a se putea discuta această chestiune a armistițiului în ședințaotărătă pe pioi, 2 iunie (s. n.). După noutățile diplomatice relative la lucrările conferinței de la Londra, aveau în Europa noutățile parlamentare, precumu: închiderea sesiunei corpului legislativu, în Frannglipa; desbaterile camerei comunelor în teza atingătoare de politica urmată de guvernu în afacerile Chinei; deschiderea Dietei transilvane; lucrările Dietei boeme în sensul naționalu, și altele și altele. Despre închiderea sesiunei, camerei deputaților din Franța, pronunțată sămbătă la 28 maiu (C. noi, că regularea definitivă 1861 n'au fecut, că tu și cel n.), arăta vomul face a se lua aminte la a budgetului pe annul și că budgetul arătu celu ordinariu estraordinaru pe annul 1865 s'au legiuitu în sesiunea aceasta. Președintele camerei D. de Morni, care este numitu de-a dreptul de împăratul, despărțindu-se de 'iubiții sei colegi le-au adresatu o cuvăntare foarte frumoasă. Intr'insa președintele mulțumește deputaților, tuturor fără nici o deosebire, adecă și opozanților, pentru ajutorul ce i au datu în îndeplinirea îndatoririlor sale, apoi făcăndu alusiune la desbinările partiturilor politice, vine a zice că însuși au fostu în stare de a vede că tu de multu judecata omenească variează cu cele mai bune cugetări, potrivitu situațiunei și posițiunei în care fie cine se află. Cine zice partiu zice porțialitate. Și ca probă D. de Monni cită o anecdotă. Eu mi-a dus aminte, zise președintele, că la începutul carierei mele politice era unu omu mare, unu ilustru marșalu, mareșalul uult, fie cine admitea înainte de a fi marșalul ministru că el căștigase bătălia de la Tulusa, însă dacă se făcu ministru erau mulți carii afirmau că elu au fost pierdute. Acestă mică anchetă racontată cu bun amoru au făcut pe toți să viră și să se despartă voioși. D de Morii au mai adaus a zice că: înteresele țerei să caută mai bine căndu cu toții sunt uniți în străduințile lor, și causa libertăței se ajută mai multu căndu aceasta se face atrăgătoare prin moderarea și La zicere D. Gle-Bizoan obserivă că deputații loecuitatea espresiunei opiniunilor, această rescu cu toții să vază iarăși la anul viitoriu pe amabilul lor președinte cu unu regulimentu îmbunătățitu pentru Cameră” și cu încoronarea edificiului D. de Morpi, care este totdeauna promiu la respunsuri, au lăsat fără respunsu pe d. Gl. Bizoan; și au terminatu lucru rostindu frasea că esiunea anului acestuia este închisă”; iar deputații repetindu strigarea” trăească Impăratulu'au despărțitu cu pace. Senatulu pa se zămfnie ăncă o săptămănă în ședințe, înse numai pentru ca să dee sancțiunea sa măsurilor votate de deputați. In Engliteza parlamentul are să fie mai multu, poate și festimpu totu pănă la augustu ca mai totdeauna. Ședința camerei comunelor de marți 31 maiu, au fostu, precumu pmu atins mai sus, însemnată prin desbaterile asupra politicei guvernului in China. D. Cobden au propusu resoluțiunea aceastpă politica de ne-intervențiune (neamestecu), pingi, prin forța armelor, în afacerele politice dinlăuntru ale țărilor străine, ne care pot profesămu de a o observa în relațiunile nostre cu Statele Europei și ale Americei să fie observată în relațiunile noastre cu împărăția Chinei. D. Cobden au arătat că politica subvernului în China nu numai zile țerei o distracțiune ci încă au produsu încurcări și greutăței negoțului; că comerțul cu China au scăzutu, că este dovedit că nu prin resboiu și cu forța, nu prin săngiuri și violențe se poate crește trecerea mărfurilor englese în China; că guvernulu au căutat să stabilească relațiuni politice cu gubernulu chinezu, că are acumu unu ambasadoru la Pechingu; totodată, înse, arată și neorînduelele cășunate prin amestecătura englesă în trebile dinlăuntru ale Chinei, precum este mai ales prin poliția burilor. D. Bobden recomandă să u adopte în China altă politică, stabilindu porturi trace pe țermurile Chinei. Politica din 1835 era o politică de conciliare, și D. Cobdenliează cu laudă o scrisoare de atunci aducă de Velington cătră lordul Nephr prin care repudiează orice întențiune de a întrebui istoria și violența în transacțiunile cu China. D. cobden cere porturi libere și reținerea guvernului de a se amesteca în afacerile din lăuntru ale Chinei. D. Laiard observă întăii că D. Cobden propune o politică cu totul nouă, apoi arată că comerțul cu China n'au scăzutu, din contra au crescutu. La ceea ce propune D. Cobden, organul guvernului respunde că în cele din urmă s'au stabilitu și unu portu liberu la Hong Kong, dar că aceasta nu le prea place bineoare asemene porturi prin Dacă țintă, săpere porturile dopre tractate atunci căndu ele sunt amenințate de turburătorii de țeavă, anume de Taipings. D. Laiard susține întrebuințarea ofițerilor englesi în serviciul guvernului chinezescu, și contestă că relațiunile cu China sunt asigurate numai cu aceea că șilor. resboiu nu așa, ci prin cesiune, apoi și alte puteri potu face Politica guvernului se juso singură asemene cereri. tifică prin aceea că ea are numai unu ministru britanicu are reședință în capiala împărăției. Dreptu conclusiune, D. Lastăruie , că este preste putință iar a i arăta de a schimba politica guvernului fără serioase sacrificie a intereselor englese. Lordul Naaus zice că cei ce combatu politica guvernului se razimă pe aceea că ea nu este de o neutralitate strictă în mijlocul părților în luptă. D. Cohren zice că împărtășește deplinu sentimentele rostite de D. cobden, combate cifrele aduse de D. Laiard în sprijinul opininiei sale că comerțul n'au scăzut. Lidel respunzăndu D-lui Laiard zice că apăra forțele engleze nu se mărginesc la numai porturile dupre tractate ci se amestecă și se îintinde mai departe. D. Greguonfrespunzănd D-lui Cobden citează scrisori din partea persoanelor aflătoare în China, din care se vede că politica guvernului este aprobată. D. Elfinston, deși condeamnă politica guvernului, nu se unește însă cu ideea D-lui Cobden. D. Ulii arată că politica guvernului și costă multu. D. Chinglee obusmiă că purtarea căpitanului Serar Osborn, la care au făcut alusiune lordul Napu, este onorabilă. pe iar Colonelu Spirua depusmene apără Lordul Palmerston observă că discusiunea are acestu caracteru de însemnatu, că D. Cole o primvre den chestiunei întinsă și largă, căndu acei ce au urmatu după dănsul au datu o ochire îngustă și mărginită asupra politicei guvernului, blamăndu'l pentru că au întrebuințatu pe căpitanul Osborn, pe maiorul Gordon și pe alții în ajutoriul guvernului chinesescu. Dară ordinile ministeriului pentru întrebuințarea lor s'au revocatu și nu este în cugetul nimănui să le mai reunească; așa încătu politica criticată au luatu acumu sfărșitu, cu toate că era desăvărșitu justificabilă. D. Cobden totuși au blamatu întreagă politica guvernului în cătu se atinge de istoria acestor relațiunile noastre cu China. relațiuni era istoria firească a relațiunilor dintre unu neamu înaintatu în civilisațiune și altul mai puținu civilisatu. Era de trebuință a se cerceta toată curgerea relațiunilor cu Cina și marile trăsături ale politicei noastre de la încetarea monopoliului companiei Ostindice. Lordul Palmerston cercetează acestă cunsemnu resboiu civilu ce se contolifică și insistă că comerțul cu China crescut, tinuă trebuie să facă comerțul a scăde din ceea ce ea. Politica noastră au fostu încoronată cu deplinu succesu, și nobilul lordu este încredințatu că, cu relațiunile de pace ce aveau cu China, comerțul englez cu acestă întinsă împărăție va crește pe anu pe anți. D. Brait observă că Adunarea este mai unonimă în socotința de a se condamna politica urmată de guvernu. Politica aceasta n'au iubutit, fără decăt într'unu punctu: acela de a struncina toată sistema guvernului chinezescu; însuși lordul Palmerston au admis că țeara este în stare de anarhie. Oratorul îndeamnă pe guvernu să'și schimbe politica. D. Coblen își retrage resoluțiunea. Eacă vorbă lungă și în deșertu! Ea ca discusiune stearpă! Vor striga anti-parlamentarii nostri. De ce treabă arăta voroavă emfatică pentru nimica? Autoriilu ce au propuus resoluțiunea s au retras'o singuru. Ce joacă de vorbe late și lungi! Să ne fie cu iertăciune, isteților nostri, carii v'ați datu limba la căni, și vă păstrați limbuția fără cuvînt, să ne fie cu iertăciune de a vă spune că discusiunea acestă stăruită în parlamentul britanicu, deși nu u'au închietu prin unu votu, totu ș'au avutu utilitatea ei practică: primul ministru au fost nevoitu a da cuvîntul seu că nu va mai renoi ordinile de mai nainte prin care ofițerii englesi erau învoiți a servi în armata chin est, și cuvintele unui sinistru parlametaru sunt o parolă creditabilă, dar nu pe lavre goale. Cetim în C. Z. Gazeta germană din Brașov” următoarea știre: Duca de unterland amicul lui Garibaldi speră a fi în 2 luni cu Garibaldi în Roma. Se formează o legiune engleză, Revoluțiunea italiană nu are odihnă nici liniște, însă timpul nu este astăzi oportun ai asigura unu succesu.utarea sănătăței Papei iară este foarte în pericolu. Întreabă: să se dobăndească? au adus în aface- au aruncat asupra --- -lu băl Aatie---- - Africa 785% Știri electrice tramsmise la Marsilia, în 31 maiu (n. n.) cu data din Tunis, de la 25 maiu, spunu că Arabii descoperindu că cipitlul soșinției Megiilor au amăgit pe beiul trădatu de insurgenți, l'au dat morței dempreună cu 60 rude și servitori ai sei. Optusprezece pase a păstru in fața portului de la Tunis dispuse spre