Tribuna Româna, 1864-1865 (Anul 6, nr. 198-254)
1864-09-17 / nr. 232
Reetini -MNo. 232. - go Sgthiunna Mom -ua. - Aseasta făie eve ne îngeotire sertemîânta-seu în lusa lu fasti afeu Ciziacusu. Reetini regimnmă iație anni 242 lei. lese în Iassi la digheetionea foiei, nditalag în Vneptesti si disighiere la esreditogiile rostelog. GAUMI 01 GRGEMICIE ubl. G Tatralagii logii; rechei leni 21 AMNUL I susl: ZAVIL REZI GL o rească și COMÎRÎNIA. Ipănii sertemerte, marș la 15 a lunei, a dooa zi după zioa, Crucei, M. 5. Domnul și N.indu de la Ruginoasa, au sositu în Iași, tocmai la oara ce se aștepta, între 2 și 3 după odată întru întămpinare primarele amează-zi, cu cetele militare, le-au eșitu orașului și unu publicu creștinu, relativu destul numărosu. La barieră trăsurile domnești s'au opritu, M. S. Domnul s'au pogorîtu din trăsură și au ascultatu cu bunăvoință salutarea primarelui ca representantele orașului. La cuvintele scurte și potrivite ale mai marelui diregătoriu al Iașului, M. 8. Domnul au respunsu cu unu tomu de perfectă satisfacțiune: Trăiască orașul Iașii! Mulțimea au resunatu atunci de strigarea: Trăiască M. 8. Domnul! Gustăndu apoi din pănea cea bună ce i s'au presentatu, M. 5. au făcut semnu representanților comunei să se ducă și la M. 5. Doamna care era în trăsura din urmă. N. 8S. Doamna au priimitu cu bunătatea sa obicinuită părga orașului, țiositate, au mulțemitu cu grași trăsurile au purcesu la palatu scortate de cohortele călărețe. Aici, la poarta Palatului, M. S5. s'au datu giosu ca să vadă trupele, înse îndată, și pănă să se dispuie trupele a defilare, M. 8. s'au unde au eșuu au primtu să erită marțială, defilăndu în perfret M. 5. Doamna deasemine s'au arătat în balconu, și salutările de bunăvenire s'au terminatu. Ba ca cuvăntul primarelui, și sare bea ta, Cu păne să priimescu Domnii, acesta'i obiceiul țerei, căci aceasta este și bogăția pămăntului nostru! Domuna Iașilor, pe care ca primariu amu onoarea o reprosepta Înălțimei Voastre. Vă urează o bună venire în mijloculu ei, și roagă pre celu totu-putinte ca să vă întăînzilească pe scaunul Domnniei, ca bine să faceți terei, ca bine să faceți Iașilor, să trăiți Măria Voastră! uvzul VVEZZZAE-- de a cere înaintarea lucrărilor preschisă de delegiuire, pentru a putea dobăndi obligațiunile comunale rurale ce li se vor cuveni. S. Doamna, incetima în Monitoriul de sămbătă 12 (24) septemvrie: U Unele persoane au înțălesu că prin terminele date proprietarilor și comunelor foștilor clăcași, pentru a'și alege delegații ceruți de noua lege rurală, și publicată prin Monitorul Oficial Co. 196 și No. 198s"ar fi hotărît că în acestași timpu urmează a se face și măsurătoarea și demarcațiunea pămînturilor remase în proprietatea absolută a sătenilor. Acesta este unu reu înțelesu, și cu totul contrariu testului avisului publicatu, și care este foarte lămuritu. Terminul prelungitu pănă la 1 octomvrie este numai pentru alegerea delegaților. Acesteia odată aleși, ei vor presa măsurătoare și delimitațiune, în timp. Însă este în însuși interesul domnilor proprietari, că această operațiune să o facă că nu mai curăndu, căci fără nici că vor putea fi puși în locea de pul prevăzutu de lege, dănsa FȘiule ” Cetimu în Daombovița, București, 9 (21) septemvrie 1864. Amu cititu un articolu în Tribuna Română în privința scandalelor ce au raportu cu școala centrală de fete din Iași și cu comitetul școlar”). Recomandămu dopmului ministru acestu dicol, pentru gravitatea ce are în sine cestiunea. Noi știmmu că sub ministerul trecutu aajunsese un focaru de insubordinațiune chiar cătră gucestu comitetu școlar din Iași, ce veniu, și căzuse în totu feliul de aberațiuni, se demisionase, și se numise altul provisoriu în care figura însuși Proa 5. La Locotenentele de mitropolit. Vedemu, însă, că acestu comitetu s'au reînființatu. "Acest comitetu nu esistă nici în puterea unei legi, nici în puterea unui decretu domnescu. Sperămu, însă, că d. Crețulescu va fărîma acestu comitet. Auzimu că deja s'au trimisu la Iași o comisiuna spre a face niște serioase cercetări în școala centrală de fete. A Această anchetă era făcută, fura zgomotu, prin onorabilul d. Aron Elorian. Credemu că era destul, spre a se lua măsuri, nu pentru o anchetă publică, ci pentru stîrpirea causei zeului fără zgomot, ce poate face? Să ne anchetă solemne să închipuimu că se află lucruri de natură ce nu se potu da afară fără a aduce de considerațiunea așezămăntului! în ce posițiune se vor afla comisarii? Vor trebui să vorbească sau să parieze? după lucruri deopotrivă fricătoare. AR SE 727”--- Forestieria și Silvicultoria. Respune la articolul d-lui D. Stănescu. Între căteva articole, relative la cestiunea pădurilor țărei și înserate în stimabilul ziaru puuijuu ulu, sau întămplatu să intercalezu și uulu stitulatu „Forestieru și Silvicultoru Sn No. 253 din 7 Iuliu, analiza raționalu aceste două cuvinte din punctulu știențific și professionalu de vedere și cu aplicațiune la propriile noastre împregiurări. Deși sentințile și opțiunile asupra acelui articolu au pututu să fie acumu ca în toate cestiunele de o natură cu totul streină încă ziaristicei noastre, deși tecstulu și argumentile sale sistematice au pututu să contrarieze pe unii; eu totuși susținu repetezu și astăzi cuprinderea lui, tot așa de seriosu, precătu de copilărește s'ar încorca cineva să o combată în principiu ca și în detaiiu. Oamenii de pretinsă specialitate în matertie, se pare cu toate acestea că nu s'au pututu îndestul surprinde de niște teorii cu totul streine pentru dînșii și pe care se vădu gata a le propaga poate ca împrumutate din lună și au găsitu de cuviință a le și combate cu toată seriositatea dictată de gravitatea ce aru fi trebuitu să le inștie totdeauna pănă acum cestivarea păduriloru țerei. Orivare să fie țintele și aspmațiunele 311 urti specialitatea professionistă a așa numițilo„silvicultori”), nu le vom întreba astăzi; 1- titlu că în No. 225 alu Tribunei Roșine 20 augustu trecutu, unu articolu subscris de D. Stănescu și intitulatu „despre silvicultura” căutăndu a mă combate pe calea cea mai rătăcită și rătăcitoare, s'au opintitu a răsturna într'unu singur minut, mai tot aceia ce lumea (pădurară mai alesu) au fostu lui, stare să clădească de abia într'uă sută de ani, într'unu secul întregu! Mulți din acei cari au cetit acele două articole, comparăndule unulu cu altulu, au pututu să se inducă în necunoștință suficientă de lucru, la o sentență falsă și să se adimenească a crede poate d-lui Stănescu. Pentru mine însă, absurditatea specialistă a articolului d-sale nu m'au pututu îndestula surprinde alăturea cu admirabilulu curaj ce'și au luat d-sa propuindu'și a întuneca toată lumina adevărului la zioa mare! Chiaru cănd ași pue încuviința, ca nimene altul negreșitu, prefăcuta și nemodesta cumpătare cu care d-sa se recomendă, chiaru căndu a'și pute uita relevarea personală și nu știențifică a chestiunei, lucru în care d-sa se pare a'și fi concentratu toată măestria stilistică, totuși și atunci alte considerente mai esențiale în cauză nu'mi aru permite de a'i sub tăcere falsele ei teorii și straniele ii nuanțe cu care lucrurile și a împevirulu atorie prin Și voiu răspun liniile următoare la holul d-lui Stănescu, bazatu pe teorii nestrămutate și pe facte încontestabile, lăsăndu apoi publiculu a decide imparțialu: cine s'au încercatu a întuneca lumina și realitatea adevărului și a face unu deplorabil și trist abuzu de încredirea lui?... Cu toate că economia și știința forestieră suntu pretutindenea două lucruri și cestiuni de unu interesu naționalu și politicu pre vitalu pentru o țară, totuși silvicultorii au găsit ca ceva de prisosu de a le propaga pănă acumula noi în țară, fiindcă nici ea singură nu le-au cunoscutu și pentru că ea poate vorbi numai cu gura altuia. („fericiți cei saraci cu duhulu etc.”) Tocmai din această causă lumea se află la noi în timpul de față, cu totul departe încă de a le cunoaște și cu atîta mai mult apoi de ale și simți oarecume! Două trei secundare încercări literare ce au pututu apăre într'o serie întreagă de ani, n'au pututu preface naturalmente nici cum starea originarie a lucrurilor în cestiune, pentru că la toate acestea au lipsitu, s'aru zice poate, și vr'o impulsiune politică?!! ar fi unu trist lucru să adm temu părerea d-lui Stănescu, carele găsește totu răul primitivu alu cestiunei păduriloru în nepăsarea oamenilor postri de statuleșptru cestiunele economice și nu mai bine în nevolniciea silvicultoriei, căndu d-sa aru trebui să știe cu totulu din contra că cestiunea forestieră a unei țeri este o cestiune mai întăiu politică și apoi economică, fiindcă diverse. (" Bozi Ho. 228 al alu său) pentru a Tribsnui lectorilor sa se încearcă a colora