Tribuna Româna, 1866-1867 (Anul 8, nr. 255-285)

1867-01-14 / nr. 279

Tribuna r­om­ână, ter­osa care osia ca din pamentu de ca- I­te ori duba anuntta imposesuirea la me­­zutu a mosiiloru Statului; acea banda vinea in coridorele palatului administra­­tivii, imleparta prin corupție concurenții­ altora si luanda asupra,si cu jumătate de ]>retiu cele mai frumose moșii ale Sta­­­­tului, le trecea apoi catra alții. I). Co­ ' •­p lini n'au fo­stu streinii de acea între­prindere. Mai bine de 10 ani banda’si r­esercita sub ochii guvernului complesentu genulu seu de jefuire, fara ca nime se'i­dica nimicii, fara ca vre­unu sergenții s'o importuneze, fara ca macara Minis­­­­terium­ publica se'i pana o stavila. In­die­narea generala­, lungii timpii contienata, isbucni la urma. Adunarea arunca unu biruim­ severa asupra nepaserei guvernu­­­­lui, si orendui luarea de mesuri legale spre a surprinde pe vinovati in flagranta delictu. In latia unei ameninttari seriose si a unui pericolu evidenta banda simți trebuintta de a schimba ceva din statu­te fara inse a se imdeparta multu de la norma ce adoptase. Atunci intra in relație de afaceri cu­­ unii din membrii de prin tribunale si curte, atunci incepu a cumpără eftiri, prin unii din asociații sei procese ne­­drepte, pe care ca prin o minune le questiga, totu de atunci dateaza si cum­părarea ce facil I­. Cozadini cu pretin de 100 galbeni a 40 parchete pădu­re in intindere de 2000 falei din cele mai frumose păduri a Moldovei de la I­. Panaite Popazoglu. In actulu de ven­­diare D. Popazoglu declara cumu ca vin­de pădurile J­-lui Cozadini si companiei, aceasta mărturisire ridica tote ideelele ce ar fi put­ut­u esista asupra part­ici­pa­rei D-lui Cozadini in afacerea de care amu vorbitu. Cu acesta faptu, amu a­­junsu la questia care astazi ocupa asta de multu spiritulu publicu si pe care o vomti arata in totu adeverulu ei. Mai inainte de tote, ori­cine pote fi surprinsa de disproporția colosala intre pretinsu cumjrararei si valorea lucrului cumpăratu. Aceasta da locu la intrebarea de ase sei cari erau drepturile D-lui Popazoglu asupra păduri­lor si lladimbu si Menjestii din districtulu Jassii, Vadurile din dis­trict­u­l­u­i­iaca ii si liacova din districtulu Neamtiu, pe care le vindea asta de estini? 1 ). Popazoglu care era membr­u si casierii alu Epttmpiei Sântului Mormintu, primii in dam de la unu locotiitoru de patrian­hu, la anulu 1848 septem­vre­­i, acele 4 pă­duri spre a le esploata pe 10 ani, este adeveratu ca in actulu sui e sensu cu­­ventulu­ cumparata, e­in­ e de notorietate publica ca acelu cu­ventu era­u iusit nu­mai spre a ascunde adeverulu si a per­mite D-lui Popazoglu de a se folosi de concesia ce i se făcuse. Dar chiaru daca amu admite cumpărarea, chiaru daca amu crede ca D. Popazoglu plătise in i­uieta reala si nu in uiointa fictiva esploatarea aceloru păduri, totuși acelu actu icono­­micosu, facutu numai la Patriarh­­ie, nu putea se confere vre­unu drepții asupra aceloru păduri. La anulu 1848 era o legislație care determina m­odulu si forma dupa care pădurile monastiresci puteau fi impose­­suite; forme solemnele, impuse de rigore si a carora nepazire atrageau cu sine nulitatea actului; era legea de la 1843 care ducea categoricii in art. 5 ca ori­ce contractu de imposesuire care nu va fi inregistratu la tribunalului unde se afla imobilul va fi numii si fara valore, mai era apoi si legea de la 1844 care congdetandu­ pe cea alta mergea mai de­parte si cerea formele mezatului in a­­ceste cazuri. Concesia D-lui Papazoglu era in contradicere flagranta cu legisla­ția in vigore, prin urmare nula, fara esistentia legala, nu putea dar se-i con­fere D-sale nici unu drepțui asupra pa­­duriloru. Cu tote aceste D-lui fu pusu in stăpânire si dreptulu seu ilu si trecu catra o companie compusa din Domnii Timotei Bastachi si com­isulu C. Eni, cari si incepura taerea paduriloru. Aici ni s’ar pute dice, e forte adeve­­ratu ca de la inceputu titlulu­i D-lui Po­­pazoglu au fostu nulii, greci fusese facutu fara forme legale; aceasta nulitate inse au dispărutii mai pe urma candu fu re­cunoscutii si chiaru pusu in lucrare. O * i asemene argumentare are aparentie se­riose de si nu in realitate. Este unu principii de dreptii ce nu sufere nici o discutiune, unu principii elementarii, ca atunci candu validitatea unui actu este subordonata la observarea unorii forme solemnele, atunce numai implinirea Ioni, dar nu a altora potu se’i­dee valore; ori ce alta s’ar face, ori care alte forme sar împlini, ele nu potu ave nici unu efectu, nici o influentia si nu potu va­lida cea ce este nulci. Forma splend­a a mezatului este singura care da toria unui asemene contractu, legea nu recu­noscu alta si prin urmare o forma de­osebita nici pote fi invocata in aceasta­­ materie. Ca unu ministru complezentii au recunoscutii acelu actu, este de pu­tina importantia, qued­ elu nu'si au schim­batii prin aceasta naturii, au remasu totu cumu era mai inainte. I nu ministru nu era competenta de a da valore unui actu pe care legea su declara nulci; misiunea unui ministru e se esecute legea ear nu se o substitue, si candu au facutu din contra, candu au esitu din marginele­­ competentiei sale, au facutu unu abus’,­­ care nu pote crea numarui unu dreptu. Punerea in stăpânire a D-lui Papazoglu nu putea dar se aiba locu in virtutea titlului seu, queci acelu titlu, cumu amu mai di>u, era nulci, ea avu­ locu numai in­ virtutea unui fa­ n­u ce­­ i se facu­, i I recunoscerea contractului D-lui Papa­­­­zoglu de Ministeri n au pututu se'i dee nici o valore, queci legea nu da unei asemenea recunosteri darulu de a vali­da actele nuli.­­C u tote aceste concesionarii sei intra­ră in taerea parcheteloru de pădure si continuam ne'ntreru­ptu in cursu de mai mulți ani. La anulu 1851 Gr. Ghica­ Vodă prin unu ofisu domnescu care are valore de lege, queci obsteasca adunare nu mai esista, proclama inca odata nulitatea con­­tracteloru de ingiosesuiri date fara forma de mezatu si decidă: „.se se publice spre obsteasca stiintia, facanda cunoscuta si instam­idoru competente ca nici una con­tracta de imposesuire a mosiiloru­­ greco­­vwnastiresti de la 18î>2 si inainte nu pote fi cunoscutii de puternicii si lucra­torii fara implinirea formatitatiloru de mezatu.“ Cu tote aceste concesionarii D-lui Po­pazoglu mergeau inainte fara a’si turti mintea de tote ce se intempla, ajutati si de evenimentele politice ce se petreceau pe atunci. La 1852 se si incetiise sfada intre Turci si r­usi si la 1853 invazia străină se si efectua. Călugării greci erau atunci in largulu l om si nici ca era vorba de a'i îndatora se respecte legea; ei erau mari si legea era mica, si ea prin ur­mare trebuia se li se'nchine. Contracte de imposesuire fara mezatu se faceau o mulțime in despre tiulu legei si in pa­guba Statului. Dupa catu­va timpu­l. Popazoglu în­cepu a fi inse importunata in antrepri­za sa nu de guvernu ci de alte împre­jurări. Dupa cumu amu disu D-lui era membru si casieria la epitropia Sântu­lui Mormintu din Iași unde are mari a­­vantaje. In ace slujba inse se pare ca D-lui nu se conducea pre bine; călugă­rii se jaluiia cumu ca le-ar fi mancatu o suma de 15,571 galbeni, si făcură procesu pe care­ la questigara la tote instantiile.I In urma acestora evenimente se or­dona ca mesura de precautiune a se pune sechestru pe si parchete rem­ase ne­­ta etc, care se si efectua; esploatarea Ioni fu oprita inse numai la Vladimiru si Min­­jesti; la Vaduri si la liacova concesio­narii D-lui Popazoglu tacau fara crutia­­re in tote părțile fara ca se mai observe nici legea parchetatiei. Aceste se’ntamplau la anulu 1850. De­si era in contra D-lui Popazoglu o sen­tent­ia judecătoreasca in ultima instantia, care’lu condamna se platească epitropiei suma de 15,571 galbeni si dobenda­lori, totuși D-lui nu vroia a se tine de in­­vinsa. Alerga atunci la autoritatea ad­ministrativa spre a apela in contra celei judecătorești, de asemene lucruri pe a­­tunci erau posibile si D. Popazoglu nu­­ ezita nici m­acaru unu m­om­ciitu de a­­ profita. D-lui veni cu jalba la Caima­camii care dădu pricina in tratatia Sfa-

Next