Tribuna Româna, 1866-1867 (Anul 8, nr. 255-285)
1867-01-14 / nr. 279
Tribuna română, terosa care osia ca din pamentu de ca- Ite ori duba anuntta imposesuirea la mezutu a mosiiloru Statului; acea banda vinea in coridorele palatului administrativii, imleparta prin corupție concurenții altora si luanda asupra,si cu jumătate de ]>retiu cele mai frumose moșii ale Statului, le trecea apoi catra alții. I). Co ' •p lini n'au fostu streinii de acea întreprindere. Mai bine de 10 ani banda’si resercita sub ochii guvernului complesentu genulu seu de jefuire, fara ca nime se'idica nimicii, fara ca vreunu sergenții s'o importuneze, fara ca macara Ministerium publica se'i pana o stavila. Indienarea generala, lungii timpii contienata, isbucni la urma. Adunarea arunca unu biruim severa asupra nepaserei guvernului, si orendui luarea de mesuri legale spre a surprinde pe vinovati in flagranta delictu. In latia unei ameninttari seriose si a unui pericolu evidenta banda simți trebuintta de a schimba ceva din statute fara inse a se imdeparta multu de la norma ce adoptase. Atunci intra in relație de afaceri cu unii din membrii de prin tribunale si curte, atunci incepu a cumpără eftiri, prin unii din asociații sei procese nedrepte, pe care ca prin o minune le questiga, totu de atunci dateaza si cumpărarea ce facil I. Cozadini cu pretin de 100 galbeni a 40 parchete pădure in intindere de 2000 falei din cele mai frumose păduri a Moldovei de la I. Panaite Popazoglu. In actulu de vendiare D. Popazoglu declara cumu ca vinde pădurile J-lui Cozadini si companiei, aceasta mărturisire ridica tote ideelele ce ar fi pututu esista asupra participarei D-lui Cozadini in afacerea de care amu vorbitu. Cu acesta faptu, amu ajunsu la questia care astazi ocupa asta de multu spiritulu publicu si pe care o vomti arata in totu adeverulu ei. Mai inainte de tote, oricine pote fi surprinsa de disproporția colosala intre pretinsu cumjrararei si valorea lucrului cumpăratu. Aceasta da locu la intrebarea de ase sei cari erau drepturile D-lui Popazoglu asupra pădurilor si lladimbu si Menjestii din districtulu Jassii, Vadurile din districtuluiiaca ii si liacova din districtulu Neamtiu, pe care le vindea asta de estini? 1 ). Popazoglu care era membru si casierii alu Epttmpiei Sântului Mormintu, primii in dam de la unu locotiitoru de patrianhu, la anulu 1848 septemvrei, acele 4 păduri spre a le esploata pe 10 ani, este adeveratu ca in actulu sui e sensu cuventulu cumparata, ein e de notorietate publica ca acelu cuventu erau iusit numai spre a ascunde adeverulu si a permite D-lui Popazoglu de a se folosi de concesia ce i se făcuse. Dar chiaru daca amu admite cumpărarea, chiaru daca amu crede ca D. Popazoglu plătise in iuieta reala si nu in uiointa fictiva esploatarea aceloru păduri, totuși acelu actu iconomicosu, facutu numai la Patriarhie, nu putea se confere vreunu drepții asupra aceloru păduri. La anulu 1848 era o legislație care determina modulu si forma dupa care pădurile monastiresci puteau fi imposesuite; forme solemnele, impuse de rigore si a carora nepazire atrageau cu sine nulitatea actului; era legea de la 1843 care ducea categoricii in art. 5 ca orice contractu de imposesuire care nu va fi inregistratu la tribunalului unde se afla imobilul va fi numii si fara valore, mai era apoi si legea de la 1844 care congdetandu pe cea alta mergea mai departe si cerea formele mezatului in aceste cazuri. Concesia D-lui Papazoglu era in contradicere flagranta cu legislația in vigore, prin urmare nula, fara esistentia legala, nu putea dar se-i confere D-sale nici unu drepțui asupra paduriloru. Cu tote aceste D-lui fu pusu in stăpânire si dreptulu seu ilu si trecu catra o companie compusa din Domnii Timotei Bastachi si comisulu C. Eni, cari si incepura taerea paduriloru. Aici ni s’ar pute dice, e forte adeveratu ca de la inceputu titlului D-lui Popazoglu au fostu nulii, greci fusese facutu fara forme legale; aceasta nulitate inse au dispărutii mai pe urma candu fu recunoscutii si chiaru pusu in lucrare. O * i asemene argumentare are aparentie seriose de si nu in realitate. Este unu principii de dreptii ce nu sufere nici o discutiune, unu principii elementarii, ca atunci candu validitatea unui actu este subordonata la observarea unorii forme solemnele, atunce numai implinirea Ioni, dar nu a altora potu se’idee valore; ori ce alta s’ar face, ori care alte forme sar împlini, ele nu potu ave nici unu efectu, nici o influentia si nu potu valida cea ce este nulci. Forma splenda a mezatului este singura care da toria unui asemene contractu, legea nu recunoscu alta si prin urmare o forma deosebita nici pote fi invocata in aceasta materie. Ca unu ministru complezentii au recunoscutii acelu actu, este de putina importantia, qued elu nu'si au schimbatii prin aceasta naturii, au remasu totu cumu era mai inainte. I nu ministru nu era competenta de a da valore unui actu pe care legea su declara nulci; misiunea unui ministru e se esecute legea ear nu se o substitue, si candu au facutu din contra, candu au esitu din marginele competentiei sale, au facutu unu abus’, care nu pote crea numarui unu dreptu. Punerea in stăpânire a D-lui Papazoglu nu putea dar se aiba locu in virtutea titlului seu, queci acelu titlu, cumu amu mai di>u, era nulci, ea avu locu numai in virtutea unui fa nu ce i se facu, i I recunoscerea contractului D-lui Papazoglu de Ministeri n au pututu se'i dee nici o valore, queci legea nu da unei asemenea recunosteri darulu de a valida actele nuli.C u tote aceste concesionarii sei intrară in taerea parcheteloru de pădure si continuam ne'ntreruptu in cursu de mai mulți ani. La anulu 1851 Gr. Ghica Vodă prin unu ofisu domnescu care are valore de lege, queci obsteasca adunare nu mai esista, proclama inca odata nulitatea contracteloru de ingiosesuiri date fara forma de mezatu si decidă: „.se se publice spre obsteasca stiintia, facanda cunoscuta si instamidoru competente ca nici una contracta de imposesuire a mosiiloru grecovwnastiresti de la 18î>2 si inainte nu pote fi cunoscutii de puternicii si lucratorii fara implinirea formatitatiloru de mezatu.“ Cu tote aceste concesionarii D-lui Popazoglu mergeau inainte fara a’si turti mintea de tote ce se intempla, ajutati si de evenimentele politice ce se petreceau pe atunci. La 1852 se si incetiise sfada intre Turci si rusi si la 1853 invazia străină se si efectua. Călugării greci erau atunci in largulu l om si nici ca era vorba de a'i îndatora se respecte legea; ei erau mari si legea era mica, si ea prin urmare trebuia se li se'nchine. Contracte de imposesuire fara mezatu se faceau o mulțime in despre tiulu legei si in paguba Statului. Dupa catuva timpul. Popazoglu începu a fi inse importunata in antrepriza sa nu de guvernu ci de alte împrejurări. Dupa cumu amu disu D-lui era membru si casieria la epitropia Sântului Mormintu din Iași unde are mari avantaje. In ace slujba inse se pare ca D-lui nu se conducea pre bine; călugării se jaluiia cumu ca le-ar fi mancatu o suma de 15,571 galbeni, si făcură procesu pe care la questigara la tote instantiile.I In urma acestora evenimente se ordona ca mesura de precautiune a se pune sechestru pe si parchete remase neta etc, care se si efectua; esploatarea Ioni fu oprita inse numai la Vladimiru si Minjesti; la Vaduri si la liacova concesionarii D-lui Popazoglu tacau fara crutiare in tote părțile fara ca se mai observe nici legea parchetatiei. Aceste se’ntamplau la anulu 1850. Desi era in contra D-lui Popazoglu o sententia judecătoreasca in ultima instantia, care’lu condamna se platească epitropiei suma de 15,571 galbeni si dobendalori, totuși D-lui nu vroia a se tine de invinsa. Alerga atunci la autoritatea administrativa spre a apela in contra celei judecătorești, de asemene lucruri pe atunci erau posibile si D. Popazoglu nu ezita nici macaru unu momciitu de a profita. D-lui veni cu jalba la Caimacamii care dădu pricina in tratatia Sfa-