Tribuna Româna, 1866-1867 (Anul 8, nr. 255-285)
1866-09-11 / nr. 263
Prețîni peifin mâinie anim/4/lei. No. 263 A ceasta î'cicesc >cî>usc ori pe septemana. Almnamintele se făcu în Iassi fa dîrectionea foieî mlîtia Talpalarîloru, iar în Jlucuivsti si prin districte ia eBjiedtitoriile jistelor. IASSII DUMINICA 11 SEPTEM VIU RÎSCG. Prețîni pe trei /ani 2/ lei. ANUL VIII. / fi ss i ÎO g e pfemr r i. Corpulu lui Anastase Panu s’au inimormêntatu ieri, vineri 9 septemvrie, in cimitiriulu Mitropoliei, la unu locu cu ossemintele tatălui seu Panaite Panu. Surorile sale s’au plânsu cu amarii. Rudele si amicii sei au versatil lacrimi de durere. Iassiului românu, prin organulu primăriului seu, au depusu pe secriulu ilustrului cetatianu o cununa de stejarii, stropita cu lacrimi. Bucureștii, representatu prin ciuoi consilieri communali, dd. Pana Buescu si Radu Ionescu, si intreaga democrație româna, representata prin candidulu seu fiiu, venerabilul Alesandru C. Golescu, au venitu acolea, spre a se associa la doliulu Iassiului, la pietoasa durere a tierrei intrege’. Si noi cu totii, concetatiani ai virtuosului barbatu si admiratori ingeniului seu politicu, amu fostu fade, si ne-amu inchinatu imaginei marelui patriotu. Pentru noi, pentru tierra intreaga Anastase Panu, vai murise de acumu unu amnu, si mai înainte inca peu’ a nu ’si da corpulu seu peritoriu sufflarea cea de pe urma! Inse mintea sa, iise suffletulu seu celu curatu si neperitoriu, au remasu si voru remane de-aparurea in sufletulu Romaniei ca o schiintee vie, ca o flacara in veci nestinsa c are va lumina si va incalci generatiunile viitorie, pe valea nestrăbătută si grea a libertății si a independentiei nationale. Aceasta flacara a libertății si a independentiei nationale ardea in inima sa din cea mai fragida functia. Aceasta i-au consumatu intregitatea facultăților sale intellectuale, gnaudu de-abia adjunsese in floarea virstei, in deplina desvoltarea virilității sale pvolitice. Ce perdere insemnata si nereparabila pentru Romania j Barbatulu puternica prin simtiulu drept tatii, puternicu prin simtimentulu demnitatii nationale; barbatulu care aici, in 1847, patimi prigonire pentru principiulu guvernului representativu si sincera sa applicare; barbatulu care, la sfirsitulu domniei reposatului Grigorie Ghica, in 1856, se areta ministru integru si energicii la departamentulu dreptății; barbatulu care la 1857 fu alesulu liberu al Iassiului pentru Consultu nationala convocata de Europa; barbatulu care in aceasta Adunare se inaltia atatu de susu prin sentimentele sale de libertate si de dreptate ; barbatulu care in locotenentia domneasca din 1858 treiii susu steagulu demnitătii* nationale, si al dreptului nostru national; barbatulu care, ca ministru primariu, in administratiunea separata a Moldovei, se areta unuomu de Statu adeveratu liberal, ocrotindu libertatea curentului si libertatea consfatuirilor popularie ; bărbatul care in urma in adunările unite ale Romaniei au remasu statornicui principielor liberale ce le profesase de cumu se ivise pe scena politica; barbatulu integru si constantu in opiniunile sale politice, atunci, quandu cei mai multi de falli sera: barbatulu acesta era falia României intregi, era mandria I Iassiului nostru patriotu £ i liberal. Peu’ce o umbra de libertate mai esistea in Romania, Anastase Panu au fostu statornicii representantu al Iassiului unionistu si liberalu in Parlamentulu românu. Dar atunci quandu s’au stinsu facirea libertăților publice in Romania, atunci pe Anastase Panu, in acele momente de intunecime pentru libertatea cuventului si a consvatuirilor popolarie, l’amu rezistu farninandu-i-se inima de durere, si sarindu-i mintea din scaunulu seu. De atunci Panu, cetatianulu gravu si plinit de inima, nau mai fostu intre noi decatu ca unu stralucitoriu meteorit. L'amu vediutu cu totii, aici, cumu incetulu cu incetulu, din inaltimea cugetarei senine si curate, au scapetatu in afundulu nelucirilor mentale. In smentirea sa deveni de-odata de o imperturbabila nepesare, elu, carele era totudeauna de o mare sensibilitate. Nu sei mu daca boala din care se sfirsis Panu nu cumva are germenele seu in insasi constitutiunea fisica; dara este in j vederatu que aceasta se turbura si se destruge cu atatu mai rapide cu catu, fiintia morala este mai delicata. Asta i celu pucinu amu vezutu ca s’au intern-t platu lui Panu. Intr’unu amu de dille si-au perdutu si mintea si vieatia. Nu suntemu in stare, nici amu ave curagiulu, se spunemu ce au fostu acestu aniu de sutferintie pentru Panu si pentru amicii sei. Inse alta data vomu cerca a spune ce au fostu Panu in annii sei de illustratiune. Astadi atata vom spune numai, pentru cei ce n au fostu de facie la immormentarea sa, ca aceasta, deosebi de pompa officiala, au fostu duioasa si petrunchetoare. Parea ca suffletulu viu al lui Panu se cumpenca de-asupra capetelor celor ce au petrecutu corpulu seu pen’la gura momentului. Acolea, D. Gusti, primariulu Iassiului, au rostitu cate-va cuvinte bine inspirate. D. Radu Ionescu, ca representantu al urbei Bucurestiloru, au cititu discursulu seu frumosu cu asia de vie i emotiune incatu toata assistentia au fostu bine preparata a asculta dup’aceea cuvintulu laud^tivu improvisatu de cela ce scrie aici, si care au ardtatu que Panu, ca omu politicu consequinte, si la putere ca si in Oppositiune, au iubitii si au respectatui libertatea pressei, chiar si atunci caii du pressa lu impungea. Publicamu astadi celle rostite de D. Gusti, carele au inchieiatu depuiudu pe sechiul Panului corona de stejar. La urma itimuatulu lui Panu, D. Nicolae Burki, din partea familiei au multiumitu guvernului, care au facutu onorile cuvenite illustrulu reposatu, cumu si persoanelor care au representatu Iassii si București la aceste obsequie nationale. Ea ca cuventulu D-lui Gusti, Domnilor. Se nu cercetamu adencurile aceluia ce le-au facutu pre ele, Dumnedieu. O lume intreaga astazi incunjura acestu sechiu, in care zace trupulu lui Anastasie Panu. Elu ca si toti oamenii avu o viatia, viatia de cetatianu! Leagănul nascerei fu Iasiul la 1820, crescu cu amoare la finul patriei sale, pe care ne-au invetiatu cum trebue a o iubi; fu ministru de justitie, pe care eu consciintia o dada aceluia ce au meritat'o; fu ministru integru al trebilor din leim* tiu; fu deputata elocinte; fu caimacam si mare cetatianu* candu bine au meritata elu de patrie si natiune. Astadi vise cetatianul reda naturei ce este al ei, eara posterității romane lașa unu nume! La acestu nume fiii României au alergați spre a i da onorurile cele de pe urma. Bucurescii capitala României si'au trimișii delegații sei, Botosianii, Peatra, Bacaul m’au insarcinat pe mine, si eu, primarul lașilor, in aceasta politeie unde i-au fost leagănul si astadi i se deschide mormentul, dicanul: “Se nu cercetamu adencurile aceluia ce le-au facutu pre ele“ ’i depunu la momentul pacei o lacrima de durere si asta cununa de stejaru. Usioara fie s tierina! T'T i Tvm Si UStrî 7»£ l mn< fiiJî / « •«. minur Brosiurile separatiste Ne-amu capetatu si noi cu unu exemplariu din brosiura intitulata . ”Espunerea situatiunei Mukraviei dela 1859, si pentru tristele evenimente din Iassi de la 3 (15) april annul curentii 1866, prelucrat dupa adeverii de Ion Moraru din ocolulu Moldovei. Typografia naționala. 1866.” Spiritulu acestui scriptu politicii este pe facie separatismulu convenționalii, care n’au avutu nici odata fiintia, pentru ca nici potea avea ; inse virtualminte este destinirea tierrilor surori, desbinarea patriei unite, utopia desfiintiarei statului legal, intr’unu cuventu nimicirea voturilor