Tribuna Şcolii, 1970 (Anul 1, nr. 1-29)

1971-05-07 / nr. 1

PARTIDUL COMUNIST ROMÂN - FĂURITORUL ŞCOLA NOI 7 — încă de la înfiinţarea sa, Partidul Comunist Român a considerat politica şcolară drept una dintre coordonate­le esenţiale ale politicii sale, — manifestînd o preocupare deosebită pentru statuarea u­­nui învăţămînt care să se ri­dice la nivelul cerinţelor so­ciale şi să răspundă aspiraţii­lor spre cultură ale poporu­lui. Ideile cu privire la învăţă­mînt promovate de partid în deceniile trei şi patru ale se­colului nostru oglindeau un program de acţiune urmărind îmbunătăţiri corespunzătoare ale sistemului şcolar în chiar cadrul trasat de guvernanţii burghezi, dar avînd ca ţel fi­nal transformarea revoluţio­nară a ţării şi, odată cu ea, şi a şcolii. Era în acest program un sens major — al patriotis­mului şi revoluţionarismului consecvent. Demascarea şi critica fermă, principială — susţinută cu ar­gumente teoretice şi practice — a caracterului de clasă al şcolii burgheze, denunţarea pretinsei egalităţi a accesului la învăţămînt au constitu­it pentru P.C.R. obiective e­­senţiale. In presa de partid („Socialismul“, „Scînteia“, „Lupta de clasă“, „Era nouă“ ş.a.) au apărut numeroase ar­ticole pe această temă susţi­nute cu date şi fapte din şcoa­la vremii — procentul foarte mare de analfabeţi, taxele şcolare exorbitante, lipsa lo­calurilor şcolare, penuria de cadre didactice şi şomajul intelectualilor ş.a. —, propu­­nîndu-se totodată un program minimal, cu obiective precise, privind democratizarea învă­­ţămîntului. Concomitent s-a desfăşurat şi o atentă activitate de clari­ficare politică a cadrelor di­dactice şi, în general a inte­lectualităţii în scopul atrage­rii ei în această acţiune revo­luţionară. S-au publicat astfel unele din scrierile întemeie­torilor marxism-leninismului referitoare la şcoală şi s-au organizat, la inspiraţia şi cu sprijinul partidului, numeroa­se acţiuni politice ale cadre­lor didactice : demonstraţii, congrese, conferinţe. Sub con­ducerea partidului, Uniunea Tineretului Comunist a desfă­şurat prin presă, prin cercuri de lectură, conferinţe ş.a. o susţinută activitate de atrage­re de partea luptei sale a cît mai multor tineri. In perioa­da de fascizare a ţării, P.C.R. şi U.T.C. au mobilizat corpul profesoral, elevii şi studenţii la luptă deschisă pentru com­baterea politicii guvernelor reacţionare şi pentru apăra­rea libertăţii naţionale. După eliberarea ţării, Parti­dul Comunist Român, condu­cătorul construcţiei socialis­mului în patria noastră, şi-a manifestat plenar clarviziu­nea şi în ceea ce priveşte pu­nerea pe baze noi a şcolii, în acord cu programul general de dezvoltare a societăţii so­cialiste. In perioada 1944— 1947, obiectivul principal al acestor acţiuni a fost acela de a realiza democratizarea învăţămîntului din toate punctele de vedere : al acce­sului, al activităţii cadrelor didactice ş.a. Un loc deosebit l-au ocupat acţiunea de asi­gurare a unui conţinut ştiin­­ţific-realist şi promovarea concepţiei ştiinţifice, marxist­leniniste despre lume. Toate acestea s-au concretizat în documentele de partid ale Con­ferinţei Naţionale din 1945, în presa de partid, în conferinţe şi cursuri de perfecţionare a cadrelor didactice, în activi­tatea U.T.C.-ului în şcoli etc. Un moment de cotitură în istoria şcolii noastre l-a mar­cat reforma învăţămîntului din august 1948, care a insti­tuit un sistem de învăţămînt bazat pe principii democratice clare şi riguros formulate şi a asigurat, în acelaşi timp, condiţiile materiale necesare realizării lui. Au fost desigur necesare, ulterior, noi perfecţionări suc­cesive ale sistemului nostru de învăţămînt. Trebuie sub­liniat tocmai acest aspect al politicii şcolare a partidului care, departe de a susţine un sistem de învăţămînt închis, finit, s-a preocupat stăruitor de perfecţionarea permanentă şi din mers a învăţămîntului, de adecvarea lui succesivă la noile necesităţi. Sunt semnifi­cative din acest punct de ve­dere măsurile de îmbunătăţi­re a sistemului de pregătire şi perfecţionare a cadrelor di­dactice, diversificarea liceu­lui pe secţii, introducerea studiului ştiinţelor sociale în şcoala medie, lărgirea cadru­lui de predare a ştiinţelor na­turii, fizicii, matematicilor, limbilor străine. Perfecţionări substanţiale şi o dezvoltare deosebită a cu­noscut sistemul de învăţămînt din ţara noastră în ultimii ani, cu deosebire după Con­gresul al IX-lea al P.C.R. In această perioadă, învăţămîn­­tul s-a aflat mereu în centrul atenţiei conducerii partidului nostru, Directivele C.C. al P.C.R. privind dezvoltarea în­­văţămîntului şi Legea învăţă­mîntului, din mai 1968, defi­nind, cu deosebită claritate ştiinţifică, obiectivele etapei actuale. De mare importanţă pentru şcoala noastră, pen­tru progresul ei sînt Indica­ţiile personale ale secretaru­lui general al partidului, date cu prilejul diferitelor acţiuni, menite să cotribuie la perfec­ţionarea şcolii. Conferinţa naţională a cadrelor didacti­ce, întîlnirile prilejuite de deschiderea anului universi­tar, congresele U.T.C.-ului, conferinţele U.A.S.R. Vasta acţiune de moderni­zare a învăţămîntului nostru are la bază o concepţie mo­dernă, deosebit de eficientă, despre destinele şi rosturile sociale ale şcolii, călăuzită de cîteva importante idei direc­toare. O asemenea idee di­rectoare este, de pildă, Inte­grarea fermă a dezvoltării şcolii in programul naţionali de dezvoltare a ţării, asigurîn­­du-se astfel o maii mare apro- * piere a învăţămîntului de cerinţele generale ale con­strucţiei socialiste. „ Realiza­rea cu succes a sarcinilor pre­văzute pentru această impor­tantă etapă de dezvoltare multilaterală a societăţii so­cialiste din România — subli­nia tovarăşul Nicolae Ceauşescu în cuvîntarea ros­tită la adunarea festivă cu prilejul inaugurării anului u­­niversitar 1970—1971 — cere ridicarea nivelului calitativ al Intregii noastre activităţi. In această direcţie un rol deo­sebit de important capătă o­­mul, cadrele, chemate ei a­­sigure traducerea in viaţă a acestui vast program. lată de ce problema pregătirii şi for­mării de noi contingente de specialişti devine o problemă centrală a însuşi progresului societăţii noastre socialiste. Politica şcolară a partidu­lui prevede totodată orienta­rea dezvoltării sistemului de învăţămînt spre domenii prio­ritare, spre a răspunde cel mai adecvat exigenţelor con­temporane şi cerinţelor con­strucţiei sociale. Se dezvoltă astfel învăţămîntul tehnic de toate gradele, se amplifică di­versificarea liceului, au apă­rut licee de specialitate, in­stitute de subingineri ş.a. De o deosebită importanţă este faptul că acţiunile de perfecţionare a învăţămîntu­­lui au un marcat caracter prospectiv, vizibil în faptul că atît structurile şcolare, cît şi conţinutul predării sînt gîndite în perspectiva necesi­tăţilor unei etape îndelunga­te, astfel încît măsurile adop­tate în prezent să asigure sa­tisfacerea cerinţelor ce vor apărea ulterior în dezvolta­rea economiei, ştiinţei şi cul­turii. In acest spirit se iau mă­suri de perfecţionare şi mo­dernizare a conţinutului în­­văţămîntului în acord cu exi­genţele ştiinţei şi tehnicii con­temporane, se utilează şi se dotează laboratoare la ni­velul cerinţelor tehnicii, se întreprind măsuri de legare tot mai accentuată a şcolii de viaţă, de munca productivă, pentru a se asigura o mai ra­pidă şi optimă integrare a absolvenţilor la necesităţile locului de muncă. La coordonata prospectivă se adaugă şi tendinţa de a ţine seama şi de a valorifica la nivel maxim tradiţiile pro­gresiste ale şcolii noastre, rea­lizările ei pozitive. Opţiunea pentru calitate în cadrul programului de perfecţionare a şcolii noastre ni se pare de asemenea a fi o idee directoare, definitorie. Această opţiune este strîns legată de grija pentru om, pentru dezvoltarea plenară, multilaterală a întregului po­tenţial de inteligenţă, de asi­gurarea unui climat optim pentru punerea în valoare a tuturor aptitudinilor şi talen­telor. Grija pentru om rezultă evident şi din gratuitatea completă a învăţămîntului nostru, din prelungirea dura­tei şcolii de cultură generală obligatorii pînă la 10 ani, spre a se asigura un nivel cultu­ral înalt întregului nostru popor. De o deosebită însemnăta­te este reconsiderarea locu­lui şi rolului învăţămîntului în viaţa socială, considerarea lui ca o investiţie, ca un factor esenţial al dezvoltării econo­mice şi, în acest spirit, înscri­­­erea printre obiectivele siste­mului de învăţămînt şi a o­­biectivului denumit eficienţă. Trebuie evidenţiate, în ace­laşi timp, funcţionalitatea şi flexibilitatea sistemului, po­sibilitatea autoperfecţionării continue în raport cu noi puncte de referinţă . Toate acestea asigură un sistem de învăţămînt mo­dern, diversificat în raport atît cu exigenţele sociale, cît şi cu exigenţele individuale izvorîte din idealul dezvoltării multilaterale a personalităţii. Lector univ. dr. EMIL PĂUN i­ litate in cadrul unui invăţămint unitar.3 8 I I PARADIGME DIVERSITATE MIRCEA MALIŢA Cînd împăratul bizantin Justin i-a cerut lui Belizarie, Harnicul general, să-i alcătuiască o armată puternică din acea parte a populaţiei care e mai aptă pentru arta războiului, acesta a respins ideea construirii unei armate uniforme şi a cerut oameni de la munte, oameni de la mare şi de la cimpie. El a motivat soluţia spu­­nind că oamenii de la munte aud şi văd bine, sunt firi independente, cei de la şes ştiu să că­lărească bine şi sunt răbdători, iar cei de la mare sunt temerari, infrunta uşor spatii necunos-­­ cute. In pregătirea armatei, Belizarie a luat de la go­i lancea, de la huni arcul şi de la unii şi de la ceilalţi cavaleria, iar de la romani, disci­plina. Procedind astfel generalul Belizarie a an­ticipat principiul instruirii diversificate. Poves­­tea ne-o spune Robert Graves în cartea sa „Corniţele Belizarie", recent tradusă la noi, iar referinţele la principiile unor oameni iluştri ai lumii bizantine mi se par potrivite intr-un mo­ment cînd ne apropiem de găzduirea unui con­gres de bizantinologie. Respectarea principiului diversificării a fost dintotdeauna o condiţie a progresului, iar gra­dul de diversificare a unui sistem, un indice semnificativ pentru a-l caracteriza. Dezvoltarea sistemului şcolar nu poate fi concepută în afara acestui principiu general valabil. Uneori a predominat şi idealul ca sistemul să fie uniform, cu alte cuvinte, produsele sale să posede aceleaşi cunoştinţe, aceleaşi deprin­deri, aceleaşi performanţe. Astăzi viziunea este mult schimbată; se poate demonstra în modul cel mai riguros că sistemul cu mai multe vari­etăţi, cuprinse toate intr-o concepţie unitară, are randament superior. A fi unitar nu înseamnă a fi unic ; doi oameni pregătit! la fel pot face faţă aceleiaşi categorii de solicitări şi situaţii, pe cită vreme doi oameni pregătit! diferit vor fi apţi să răspundă cel puţin la două categorii diferite de solicitări. Gradul de diversificare a sistemului nostru de învăţămînt poate fi ilustrat şi prin configuraţia liceelor. Avem 580 licee de cultură generală, 230 licee de specialitate, 46 licee pedagogice, 28 licee de artă, diferenţiere care acoperă o arie largă de solicitări sociale. Aproape 400 000 elevi frecventează liceele de cultură generală și 120 000, liceele de specialitate. Diversificarea se adîncește in cadrul fiecărui tip de liceu, profilul liceelor de specialitate re­­flectind această realitate in modul cel mai preg­nant. Avem licee industriale, economice, agri­cole, silvice, sanitare, pedagogice etc. Diversi­ficarea liceelor de cultură generală este reali­zată prin secţiile reală şi umanistă, prin clasele şi prin liceele cu secţii clasice, la care se adau­gă liceele de artă şi cele cu profil de educaţie fizică. Acest tablou se va completa în anul şcolar 1971—1972 prin cele 10 licee cu predarea in limbi străine, prin 5 licee internat şi 5 licee cu semiinternat. Ritmul şi proporţiile diversificării se concreti­zează elocvent în numărul de clase de matema­tică, fizică, chimie şi biologie, care va creşte de la 89 la aproape 200 în toamna acestui an. Aspectul cel mai caracteristic al diversificării II dă proporţia intre liceele de specialitate şi cele de cultură generală ; la sfîrşitul cincinalu­lui jumătate din elevi vor fi cuprinşi in liceele de specialitate şi jumătate în liceele de cultură generală. In condiţiile acestei orientări randamentul şcolar şi procesul integrării in munca productivă reprezintă cîştigul cel mai preţios. Absolvenţii claselor de matematică şi fizică au reuşit la fa­cultate în proporţie de 90%. Rezultate remarca­bile au dat şi liceele cu program special de artă şi sportive. Diversificarea Învăţămîntului are încă puter­nice surse în sistemul nostru social-economic. Ea se poate împlini pe planuri multiple în func­ţie de condiţiile locale specifice şi in armonie cu dezvoltarea industrială şi culturală a loca­lităţilor sau judeţelor. Spre exemplu, liceul din Peştişani, astăzi de cultură generală, unde odi­nioară a învăţat Brâncuşi, este plasat intr-un mediu de efervescenţă artistică care păstrează tradiţiile locale ale artei aplicate. Viitorul aces­tui liceu II poate asigura acel profil care va capta talentele tinerilor localnici, polarizînd vo­caţia lor manifestă pentru artele folclorice au­tentice. Nimic nu ne împiedică să avem un liceu de cultură generală cu program special de artă populară similar liceelor de artă cultă. Ne gîndim ca cel puţin cinci licee din diferite regiuni ale târii să devină în cursul viitorului an şcolar uni­­ tăţi cu program special, după ce îşi vor fi găsit o chemare şi un iagaş propriu in consonanţă cu dezvoltarea economică şi culturală a Judeţului. Semnul maturităţii sistemului nostru liceal îi dă capacitatea lui de diversificare şi adaptarii­

Next