Tribuna Şcolii, 1970 (Anul 1, nr. 1-29)
1971-05-07 / nr. 1
PARTIDUL COMUNIST ROMÂN - FĂURITORUL ŞCOLA NOI 7 — încă de la înfiinţarea sa, Partidul Comunist Român a considerat politica şcolară drept una dintre coordonatele esenţiale ale politicii sale, — manifestînd o preocupare deosebită pentru statuarea unui învăţămînt care să se ridice la nivelul cerinţelor sociale şi să răspundă aspiraţiilor spre cultură ale poporului. Ideile cu privire la învăţămînt promovate de partid în deceniile trei şi patru ale secolului nostru oglindeau un program de acţiune urmărind îmbunătăţiri corespunzătoare ale sistemului şcolar în chiar cadrul trasat de guvernanţii burghezi, dar avînd ca ţel final transformarea revoluţionară a ţării şi, odată cu ea, şi a şcolii. Era în acest program un sens major — al patriotismului şi revoluţionarismului consecvent. Demascarea şi critica fermă, principială — susţinută cu argumente teoretice şi practice — a caracterului de clasă al şcolii burgheze, denunţarea pretinsei egalităţi a accesului la învăţămînt au constituit pentru P.C.R. obiective esenţiale. In presa de partid („Socialismul“, „Scînteia“, „Lupta de clasă“, „Era nouă“ ş.a.) au apărut numeroase articole pe această temă susţinute cu date şi fapte din şcoala vremii — procentul foarte mare de analfabeţi, taxele şcolare exorbitante, lipsa localurilor şcolare, penuria de cadre didactice şi şomajul intelectualilor ş.a. —, propunîndu-se totodată un program minimal, cu obiective precise, privind democratizarea învăţămîntului. Concomitent s-a desfăşurat şi o atentă activitate de clarificare politică a cadrelor didactice şi, în general a intelectualităţii în scopul atragerii ei în această acţiune revoluţionară. S-au publicat astfel unele din scrierile întemeietorilor marxism-leninismului referitoare la şcoală şi s-au organizat, la inspiraţia şi cu sprijinul partidului, numeroase acţiuni politice ale cadrelor didactice : demonstraţii, congrese, conferinţe. Sub conducerea partidului, Uniunea Tineretului Comunist a desfăşurat prin presă, prin cercuri de lectură, conferinţe ş.a. o susţinută activitate de atragere de partea luptei sale a cît mai multor tineri. In perioada de fascizare a ţării, P.C.R. şi U.T.C. au mobilizat corpul profesoral, elevii şi studenţii la luptă deschisă pentru combaterea politicii guvernelor reacţionare şi pentru apărarea libertăţii naţionale. După eliberarea ţării, Partidul Comunist Român, conducătorul construcţiei socialismului în patria noastră, şi-a manifestat plenar clarviziunea şi în ceea ce priveşte punerea pe baze noi a şcolii, în acord cu programul general de dezvoltare a societăţii socialiste. In perioada 1944— 1947, obiectivul principal al acestor acţiuni a fost acela de a realiza democratizarea învăţămîntului din toate punctele de vedere : al accesului, al activităţii cadrelor didactice ş.a. Un loc deosebit l-au ocupat acţiunea de asigurare a unui conţinut ştiinţific-realist şi promovarea concepţiei ştiinţifice, marxistleniniste despre lume. Toate acestea s-au concretizat în documentele de partid ale Conferinţei Naţionale din 1945, în presa de partid, în conferinţe şi cursuri de perfecţionare a cadrelor didactice, în activitatea U.T.C.-ului în şcoli etc. Un moment de cotitură în istoria şcolii noastre l-a marcat reforma învăţămîntului din august 1948, care a instituit un sistem de învăţămînt bazat pe principii democratice clare şi riguros formulate şi a asigurat, în acelaşi timp, condiţiile materiale necesare realizării lui. Au fost desigur necesare, ulterior, noi perfecţionări succesive ale sistemului nostru de învăţămînt. Trebuie subliniat tocmai acest aspect al politicii şcolare a partidului care, departe de a susţine un sistem de învăţămînt închis, finit, s-a preocupat stăruitor de perfecţionarea permanentă şi din mers a învăţămîntului, de adecvarea lui succesivă la noile necesităţi. Sunt semnificative din acest punct de vedere măsurile de îmbunătăţire a sistemului de pregătire şi perfecţionare a cadrelor didactice, diversificarea liceului pe secţii, introducerea studiului ştiinţelor sociale în şcoala medie, lărgirea cadrului de predare a ştiinţelor naturii, fizicii, matematicilor, limbilor străine. Perfecţionări substanţiale şi o dezvoltare deosebită a cunoscut sistemul de învăţămînt din ţara noastră în ultimii ani, cu deosebire după Congresul al IX-lea al P.C.R. In această perioadă, învăţămîntul s-a aflat mereu în centrul atenţiei conducerii partidului nostru, Directivele C.C. al P.C.R. privind dezvoltarea învăţămîntului şi Legea învăţămîntului, din mai 1968, definind, cu deosebită claritate ştiinţifică, obiectivele etapei actuale. De mare importanţă pentru şcoala noastră, pentru progresul ei sînt Indicaţiile personale ale secretarului general al partidului, date cu prilejul diferitelor acţiuni, menite să cotribuie la perfecţionarea şcolii. Conferinţa naţională a cadrelor didactice, întîlnirile prilejuite de deschiderea anului universitar, congresele U.T.C.-ului, conferinţele U.A.S.R. Vasta acţiune de modernizare a învăţămîntului nostru are la bază o concepţie modernă, deosebit de eficientă, despre destinele şi rosturile sociale ale şcolii, călăuzită de cîteva importante idei directoare. O asemenea idee directoare este, de pildă, Integrarea fermă a dezvoltării şcolii in programul naţionali de dezvoltare a ţării, asigurîndu-se astfel o maii mare apro- * piere a învăţămîntului de cerinţele generale ale construcţiei socialiste. „ Realizarea cu succes a sarcinilor prevăzute pentru această importantă etapă de dezvoltare multilaterală a societăţii socialiste din România — sublinia tovarăşul Nicolae Ceauşescu în cuvîntarea rostită la adunarea festivă cu prilejul inaugurării anului universitar 1970—1971 — cere ridicarea nivelului calitativ al Intregii noastre activităţi. In această direcţie un rol deosebit de important capătă omul, cadrele, chemate ei asigure traducerea in viaţă a acestui vast program. lată de ce problema pregătirii şi formării de noi contingente de specialişti devine o problemă centrală a însuşi progresului societăţii noastre socialiste. Politica şcolară a partidului prevede totodată orientarea dezvoltării sistemului de învăţămînt spre domenii prioritare, spre a răspunde cel mai adecvat exigenţelor contemporane şi cerinţelor construcţiei sociale. Se dezvoltă astfel învăţămîntul tehnic de toate gradele, se amplifică diversificarea liceului, au apărut licee de specialitate, institute de subingineri ş.a. De o deosebită importanţă este faptul că acţiunile de perfecţionare a învăţămîntului au un marcat caracter prospectiv, vizibil în faptul că atît structurile şcolare, cît şi conţinutul predării sînt gîndite în perspectiva necesităţilor unei etape îndelungate, astfel încît măsurile adoptate în prezent să asigure satisfacerea cerinţelor ce vor apărea ulterior în dezvoltarea economiei, ştiinţei şi culturii. In acest spirit se iau măsuri de perfecţionare şi modernizare a conţinutului învăţămîntului în acord cu exigenţele ştiinţei şi tehnicii contemporane, se utilează şi se dotează laboratoare la nivelul cerinţelor tehnicii, se întreprind măsuri de legare tot mai accentuată a şcolii de viaţă, de munca productivă, pentru a se asigura o mai rapidă şi optimă integrare a absolvenţilor la necesităţile locului de muncă. La coordonata prospectivă se adaugă şi tendinţa de a ţine seama şi de a valorifica la nivel maxim tradiţiile progresiste ale şcolii noastre, realizările ei pozitive. Opţiunea pentru calitate în cadrul programului de perfecţionare a şcolii noastre ni se pare de asemenea a fi o idee directoare, definitorie. Această opţiune este strîns legată de grija pentru om, pentru dezvoltarea plenară, multilaterală a întregului potenţial de inteligenţă, de asigurarea unui climat optim pentru punerea în valoare a tuturor aptitudinilor şi talentelor. Grija pentru om rezultă evident şi din gratuitatea completă a învăţămîntului nostru, din prelungirea duratei şcolii de cultură generală obligatorii pînă la 10 ani, spre a se asigura un nivel cultural înalt întregului nostru popor. De o deosebită însemnătate este reconsiderarea locului şi rolului învăţămîntului în viaţa socială, considerarea lui ca o investiţie, ca un factor esenţial al dezvoltării economice şi, în acest spirit, înscrierea printre obiectivele sistemului de învăţămînt şi a obiectivului denumit eficienţă. Trebuie evidenţiate, în acelaşi timp, funcţionalitatea şi flexibilitatea sistemului, posibilitatea autoperfecţionării continue în raport cu noi puncte de referinţă . Toate acestea asigură un sistem de învăţămînt modern, diversificat în raport atît cu exigenţele sociale, cît şi cu exigenţele individuale izvorîte din idealul dezvoltării multilaterale a personalităţii. Lector univ. dr. EMIL PĂUN i litate in cadrul unui invăţămint unitar.3 8 I I PARADIGME DIVERSITATE MIRCEA MALIŢA Cînd împăratul bizantin Justin i-a cerut lui Belizarie, Harnicul general, să-i alcătuiască o armată puternică din acea parte a populaţiei care e mai aptă pentru arta războiului, acesta a respins ideea construirii unei armate uniforme şi a cerut oameni de la munte, oameni de la mare şi de la cimpie. El a motivat soluţia spunind că oamenii de la munte aud şi văd bine, sunt firi independente, cei de la şes ştiu să călărească bine şi sunt răbdători, iar cei de la mare sunt temerari, infrunta uşor spatii necunos- cute. In pregătirea armatei, Belizarie a luat de la goi lancea, de la huni arcul şi de la unii şi de la ceilalţi cavaleria, iar de la romani, disciplina. Procedind astfel generalul Belizarie a anticipat principiul instruirii diversificate. Povestea ne-o spune Robert Graves în cartea sa „Corniţele Belizarie", recent tradusă la noi, iar referinţele la principiile unor oameni iluştri ai lumii bizantine mi se par potrivite intr-un moment cînd ne apropiem de găzduirea unui congres de bizantinologie. Respectarea principiului diversificării a fost dintotdeauna o condiţie a progresului, iar gradul de diversificare a unui sistem, un indice semnificativ pentru a-l caracteriza. Dezvoltarea sistemului şcolar nu poate fi concepută în afara acestui principiu general valabil. Uneori a predominat şi idealul ca sistemul să fie uniform, cu alte cuvinte, produsele sale să posede aceleaşi cunoştinţe, aceleaşi deprinderi, aceleaşi performanţe. Astăzi viziunea este mult schimbată; se poate demonstra în modul cel mai riguros că sistemul cu mai multe varietăţi, cuprinse toate intr-o concepţie unitară, are randament superior. A fi unitar nu înseamnă a fi unic ; doi oameni pregătit! la fel pot face faţă aceleiaşi categorii de solicitări şi situaţii, pe cită vreme doi oameni pregătit! diferit vor fi apţi să răspundă cel puţin la două categorii diferite de solicitări. Gradul de diversificare a sistemului nostru de învăţămînt poate fi ilustrat şi prin configuraţia liceelor. Avem 580 licee de cultură generală, 230 licee de specialitate, 46 licee pedagogice, 28 licee de artă, diferenţiere care acoperă o arie largă de solicitări sociale. Aproape 400 000 elevi frecventează liceele de cultură generală și 120 000, liceele de specialitate. Diversificarea se adîncește in cadrul fiecărui tip de liceu, profilul liceelor de specialitate reflectind această realitate in modul cel mai pregnant. Avem licee industriale, economice, agricole, silvice, sanitare, pedagogice etc. Diversificarea liceelor de cultură generală este realizată prin secţiile reală şi umanistă, prin clasele şi prin liceele cu secţii clasice, la care se adaugă liceele de artă şi cele cu profil de educaţie fizică. Acest tablou se va completa în anul şcolar 1971—1972 prin cele 10 licee cu predarea in limbi străine, prin 5 licee internat şi 5 licee cu semiinternat. Ritmul şi proporţiile diversificării se concretizează elocvent în numărul de clase de matematică, fizică, chimie şi biologie, care va creşte de la 89 la aproape 200 în toamna acestui an. Aspectul cel mai caracteristic al diversificării II dă proporţia intre liceele de specialitate şi cele de cultură generală ; la sfîrşitul cincinalului jumătate din elevi vor fi cuprinşi in liceele de specialitate şi jumătate în liceele de cultură generală. In condiţiile acestei orientări randamentul şcolar şi procesul integrării in munca productivă reprezintă cîştigul cel mai preţios. Absolvenţii claselor de matematică şi fizică au reuşit la facultate în proporţie de 90%. Rezultate remarcabile au dat şi liceele cu program special de artă şi sportive. Diversificarea Învăţămîntului are încă puternice surse în sistemul nostru social-economic. Ea se poate împlini pe planuri multiple în funcţie de condiţiile locale specifice şi in armonie cu dezvoltarea industrială şi culturală a localităţilor sau judeţelor. Spre exemplu, liceul din Peştişani, astăzi de cultură generală, unde odinioară a învăţat Brâncuşi, este plasat intr-un mediu de efervescenţă artistică care păstrează tradiţiile locale ale artei aplicate. Viitorul acestui liceu II poate asigura acel profil care va capta talentele tinerilor localnici, polarizînd vocaţia lor manifestă pentru artele folclorice autentice. Nimic nu ne împiedică să avem un liceu de cultură generală cu program special de artă populară similar liceelor de artă cultă. Ne gîndim ca cel puţin cinci licee din diferite regiuni ale târii să devină în cursul viitorului an şcolar uni tăţi cu program special, după ce îşi vor fi găsit o chemare şi un iagaş propriu in consonanţă cu dezvoltarea economică şi culturală a Judeţului. Semnul maturităţii sistemului nostru liceal îi dă capacitatea lui de diversificare şi adaptarii