Tribuna Şcolii, 1973 (Anul 3, nr. 77-123)
1973-01-06 / nr. 77
I PRO II ȘI IN CONTRA ! Hărţi schematice . sau hărţi complicate? . Consider că nu este cazul să mai arăt marea importanţă a folosirii hărţilor la lecţiile de geografie. Este suficient să amintesc că geografia se învaţă pe hartă. Mă voi referi în cîteva cuvinte la geografia Republicii Socialiste România — manualul pentru clasa a IV-a. Este cunoscut că se folosesc în predare hărţile murale, hărţile din manual, hărţile schematice ş.a. Aceste hărţi sunt foarte utile în toată perioada anului şcolar şi, în special, la predarea reliefului ţării noastre, temă de mare importanţă. Folosind în predarea reliefului harta fizică, murală, elevii trebuie să urmărească şi pe harta din manual, să zicem „Carpaţii Meridionali“ , dar aceste hărţi, din manual, mai mult îi încurcă pe copii, întrucît sunt prezen ţiiititmiiiiiiHmmiitiKitttiummimmmiti 2 Radioteleviziunea şcolară în discuţie Problemele radioteleviziunii şcolare au făcut obiectul unor interesante comunicări şi referate în cadrul lucrărilor Colocviului naţional de pedagogie, secţia a V-a, Tehnologia didactică în condiţiile folosirii mijloacelor moderne de învăţămînt. Lucrările secţiei au ocazionat un schimb de opinii care au relevat fapte semnificative . Prin emisiunile sale, destinate tineretului şcolar, Radioteleviziunea română exercită un rol de mare răspundere în perfecţionarea sistemului de învăţămînt şi a adus o contribuţie deloc neglijabilă în dezvoltarea şi diversificarea amplă a tehnologiei didactice din ţara noastră. Cercetarea ştiinţifică — în special Laboratorul TV al Institutului de ştiinţe pedagogice, organizatorul unei reţele naţionale de cercetare a eficienţei radioteleviziunii şcolare, la care participă sute de profesori din întreaga ţară — a elaborat, deja, o serie de soluţii pedagogice pentru integrarea optimă a televiziunii şcolare în sistemul complex al educaţiei comuniste. Activitatea sectorului de radioteleviziune educativă din C.I.D.I. — materializată în principal, prin revista „Radioteleşcoală şi instrucţie postşcolară*, editată în colaborare cu Radioteleviziunea română —• a devenit o componentă indispensabilă în acţiunea concretă de renovare a tehnologiei învăţămîntului, iar revista, o modalitate (care trebuie, de l tate ca fotografii luate din avion, foarte complicate pentru ochiul elevului de clasa a IV-a. Este adevărat că învăţătorul face o schemă la tablă, însă consider că şi hărţile din carte trebuie să fie tot schematice. într-o altă ordine de idei, cred că a da ca temă pentru acasă să se deseneze harta din manual este de mare importanţă în fixarea cunoştinţelor. Hărţile actuale însă, nu prea se pot executa de către elevi. Faptul ni se pare cu atît mai mult un paradox, cu cît, în timp ce hărţile de la clasa a IV-a sînt atît de complicate, cele din manualul de geografie pentru clasa a VIII-a sunt schematice. Poate era normal să fie tocmai invers. înv. ILIE DAN com. Mihăileşti, jud. Ilfov în prezent nu întotdeauna respectate. Adevărurile ştiinţei matematice trebuie expuse cu simţ didactic, fiindcă manualul este adresat elevilor, tineretului, care trebuie să construiască, sprijinit de acest manual treaptă cu treaptă, adevărurile acestei ştiinţe. Or, trebuie să recunoaştem că nu toate manualele tipărite în anii din urmă au ţinut seama de aceste deziderate. Manualul trebuie să respecte rigurozitatea matematică, dar de la această calitate şi pînă la „decupări“ din diferite tratate universitare este o distanţă mare. O lucrare care este numai o compilaţie de acest gen nu poate purta titlul, atît de pretenţios din punct de vedere pedagogic, de manual în care calitatea didactică a lucrării trebuie să fie pusă pe picior de egalitate cu rigurozitatea ştiinţifică a ei. Oare se poate atribui titlul de manual de liceu lucrării „Elemente de algebră superioară“ (autori : I. Cologoară şi A. Dragomir), editate în anul 1968 ? De altfel, după un an, s-a şi renunţat la el. Dar din cauza lui cîţi tineri n-au fost dezamăgiţi în posibilităţile lor de înţelegere şi cîţi au renunţat chiar şi la un studiu mijlociu al acestei ştiinţe, în momentul cînd au încercat să înţeleagă ceva din tainele algebrei ? Multe din manualele noastre nu au exerciţiile cele mai adecvate consolidării capitolului respectiv. Se speră probabil ca elevul să apeleze la culegerea de specialitate. Să nu uităm însă că rolul culegerii de exerciţii este cu totul altul decît al exerciţiilor din manual. Exerciţiile din manual trebuie să urmărească treaptă cu treaptă, pornind de la nivelul cel mai scăzut, construcţia logică a tot ce s-a demonstrat în capitolul precedent. După parcurgerea acestui număr minim de exerciţii puse într-o ordine bine gîndită, elevul poate să se îndrepte spre culegere, unde, cu acest minim de cunoştinţe, dar logic construit, să rezolve diversitatea exerciţiilor existente. Nu cred că putem da prea multe exemple pozitive de astfel de manuale. O latură aproape complet neglijată a unor manuale de matematică este partea estetică. Bunăoară, la manualul de geometrie în spaţiu pentru anul II. Majoritatea manualelor noastre de matematici sunt tipărite cu caractere inexpresive. Nici presa cotidiană nu ar accepta astfel de caractere mici şi lipsite de variaţie la rubricile cele mai banale, dar noi le folosim pentru manuale adresate celor care muncesc zi de zi cu ele şi cărora vrem să le stîrnim interesul pentru studiu. Să privim şi desenele care însoţesc demonstraţiile. Aceeaşi linie, aceeaşi grosime peste tot. Nimic nu se pune în evidenţă şi aproape nimic nu sugerează un astfel de desen. Mai mult, în ultimele ediţii ale unor astfel de manuale aceste desene, foarte necesare înţelegerii demonstraţiilor, s-au redus atît de mult ca suprafaţă încît a ajuns aproape de neînţeles ce ar trebui să sugereze ele. Oare pentru micşorarea volumului unui manual trebuie să renunţăm la unele calităţi absolut necesare unei astfel de lucrări ? Am semnalat doar cîteva carenţe ale manualelor noastre de matematică, considerînd că acum, prin schimbarea programei analitice, a sosit şi momentul îmbunătăţirii acestor instrumente de lucru deopotrivă de utile profesorului şi elevului. Prof. GH. LAPUŞNEANT, Liceul „Gh. Şincai“, Bucureşti ACCENTE sigur, încă mult perfecţionată de dialog între creatorii radio — telemesajelor şi beneficiari — profesori şi, în primul rînd, tot mai mulţi elevi. Cadrele didactice manifestă un interes major faţă de radioteleviziunea şcolară şi au prezentat opinii pertinente de care trebuie să se ţină seama în acest domeniu modern al pedagogiei. Desigur, nu putem concluziona asupra numeroaselor comunicări, referate, intervenţii înregistrate în cadrul secţiei ce şi-a dedicat eforturile, două zile, studierii, pe viu (majoritatea expunerilor au fost însoţite de telefilme scheme animate, modele mute, graiuri psiho-didactice, de multiple sondaje şi metrii vizuale) a teleşcolii complementare şi integrate. Este, însă, un lucru cert că profesorii şi cercetătorii au analizat îndeaproape structura, finalitatea şi, în genere, fizionomia emisiunilor-lecţii, au făcut propuneri şi sugestii notabile. Or, faptul acesta — discutat pentru prima dată în cadrul unei manifestări de o asemenea anvergură — este, prin el însuşi, o pledoarie pentru certificarea eficienţei şi valorificării radioului şi televiziunii în sprijinul şcolii noastre. CONSTANTIN CRIŞAN FLORIN GABA Teatrul şi catedra A La Timişoara există o bună tradiţie a teatrului şcolar. Pentru a stimula însă şi mai eficient gustul pentru spectacolul dramatic şi a îmbogăţi cunoştinţele elevilor în acest domeniu, recent Inspectoratul şcolar judeţean, în colaborare cu Teatrul Naţional din Timişoara, a inaugurat ciclul de manifestări artistice intitulat „Teatrul şi catedra“. Prima acţiune de acest fel a avut ca temă „Personajul in teatrul lui I. L. Caragiale“, la care a fost invitat să participe academicianul, Şerban Cioculescu. In cele două întîlniri ale domniei sale cu auditorii (în număr de peste 5000) — elevi şi cadre didactice din şcolile timişorene — Şerban Cioculescu s-a oprit asupra unor probleme mai importante ale personajelor teatrale caragialene, cum ar fi: tehnica construirii lor, tipizarea, autenticitatea şi originalitatea acestora etc. Intre invitatul nostru şi cei prezenţi în sală s-a închegat un viu şi fructuos dialog, iar în partea a doua a programului, actori ai Teatrului Naţional au ilustrat cele discutate cu tablouri din piesele marelui dramaturg. Ilustrările, deşi fragmentare, au fost concepute de regizoarea Elena Simionescu ca un tot unitar şi în concordanţă cu problemele La programe noi, manuale noi! A fost difuzată programa analitică la matematică ce se va aplica în anul şcolar 1973—1974 la toate liceele de cultură generală, începînd cu anul I. Programa este radical schimbată faţă de cele anterioare şi, desigur, drept consecinţă, şi manualele, culegerile de probleme... etc. vor fi altele. Speranţa noastră este că tipărirea altor manuale se va face ţinînd seama mult mai mult decit pînă acum de anumite cerinţe pedagogice. abordate în discuţie. Pentru acest an şcolar, „Teatrul şi catedra“ are în pregătire şi alte temei „Comedia contemporană", „Drama în teatrul românesc contemporan", „Evoluţia dramei istorice în literatura română“ etc. Printre viitorii noştri invitaţi se numără Horia Lovinescu, Aurel Baranga, Paul Anghel, precum și istorici literari de prestigiu. Prof. P. PETROMAN în mntmmiEHittmmmmniHtn Simpozion La Liceul „Gheorghe Şincai“, din Bucureşti, a avut loc, recent, un interesant simpozion. Semnalăm manifestarea, pentru substanţa comunicărilor care i-au dat contur, repartizate în două secţii : Tehnologia didactică modernă ; Educaţia politică şi moral-cetăţenească a elevului. Printre comunicări : Dezvoltarea spiritului de răspundere şi a respectului faţă de muncă, prin intermediul activităţii tehnico-productive ; Creşterea eficienţei lecţiilor de economie politică în cunoaşterea realităţilor concret-istorice din ţara noastră, prin folosirea mijloacelor audio-vizuale ; Valențele formative ale lecțiilor de televiziune integrată în predarea biologiei ; Aspecte ale predării poeziei patriotice. i I II § § 1. ŞCOLI ANIVERSARE In ultimele zile ale anului 1972, la Rădăuţi, s-a sărbătorit împlinirea unui veac de la înfiinţarea Liceului nr. 1 din această localitate. Cu acest prilej s-a atribuit liceului centenar numele ilustrului cărturar de pe acele meleaguri, Eudoxiu Hurmuzachi. Manifestarea a prilejuit o amplă trecere în revistă a frumoaselor tradiţii progresiste ale şcolii româneşti, a remarcabilelor realizări obţinute, în anii socialismului de către corpul profesoral în importanta sa misiune educativă, de instruire şi formare a tinerelor generaţii. Generaţiile de elevi ai şcolii centenare s-au prezentat la acest jubileu cu realizări deosebite la învăţătură, în activitatea obştească şi în munca practică productivă. La programul festivităţii, pregătit de elevii liceului, a participat un mare număr de foşti elevi şi profesori ai şcolii, reprezentanţi ai Ministerului Educaţiei şi învăţămîntului, ai organizaţiilor locale de partid şi de stat, precum şi părinţi. In oraşul Jimbolia, din Judeţul Timiş, a avut loc sărbătorirea centenarului liceului din localitate. Istoria unui secol de existenţă a liceului păstrează în cronica sa mărturia tradiţiei îndelungate a învăţămîntului şi culturii pe aceste meleaguri româneşti, faptul că ani de-a rîndul sute de tineri români, germani, maghiari şi de alte naţionalităţi,învăţînd şi trăind împreună, au absolvit cursurile acestei şcoli- Aniversarea a 100 de ani de existenţă a liceului se înscrie pe linia cultivării tradiţiilor înaintate, ale cunoaşterii patriei şi poporului, promovate consecvent de partidul nostru.