Tribuna Şcolii, 1973 (Anul 3, nr. 77-123)

1973-01-06 / nr. 77

I PRO I­I ȘI I­N CONTRA ! Hărţi schematice .­ sau hărţi complicate? . Consider că nu este cazul să mai arăt marea importanţă a folosirii hărţilor la lecţiile de geografie. Este suficient să amintesc că geografia se învaţă pe hartă. Mă voi referi în cîteva cuvinte la geografia Republicii Socialiste Româ­nia — manualul pentru clasa a IV-a. Este cunoscut că se folosesc în pre­dare hărţile murale, hărţile din ma­nual, hărţile schematice ş.a. Aceste hărţi sunt foarte utile în toată pe­rioada anului şcolar şi, în special, la predarea reliefului ţării noastre, temă de mare importanţă. Folosind în predarea reliefului harta fizică, murală, elevii trebuie să urmăreas­că şi pe harta din manual, să zicem „Carpaţii Meridionali“ , dar aceste hărţi, din manual, mai mult îi în­curcă pe copii, întrucît sunt prezen­­ ţiiititmiiiiiiHmmiitiKitttiummimmmiti 2 Radiotelevizi­­unea şcolară în discuţie Problemele radiot­ele­­viziunii şcolare au fă­cut obiectul unor intere­sante comunicări şi re­ferate în cadrul lucrări­lor Colocviului naţional de pedagogie, secţia a V-a, Tehnologia didacti­că în condiţiile folosirii mijloacelor moderne de învăţămînt. Lucrările secţiei au ocazionat un schimb de opinii care au relevat fapte semnifica­tive . Prin emisiunile sale, destinate tineretului şco­lar, Radioteleviziunea română exercită un rol de mare răspundere în perfecţionarea sistemu­lui de învăţămînt şi a adus o contribuţie deloc neglijabilă în dezvolta­rea şi diversificarea am­plă a tehnologiei didac­tice din ţara noastră. Cercetarea ştiinţifică — în special Laborato­rul TV al Institutului de ştiinţe pedagogice, orga­nizatorul unei reţele na­ţionale de cercetare a eficienţei radioteleviziu­­nii şcolare, la care par­ticipă sute de profesori din întreaga ţară — a elaborat, deja, o serie de­­ soluţii pedagogice pentru integrarea opti­mă a televiziunii şco­lare în sistemul com­plex al educaţiei co­muniste. Activitatea sectorului de radioteleviziune edu­cativă din C.I.D.I. — ma­terializată în principal, prin revista „Radiotele­­şcoală şi instrucţie post­­şcolară*, editată în cola­borare cu Radiotelevizi­unea română —• a de­venit o componentă in­dispensabilă în acţiunea concretă de renovare a tehnologiei învăţămîntu­­lui, iar revista, o moda­litate (care trebuie, de­ l­ tate ca fotografii luate din avion, foarte complicate pentru ochiul ele­vului de clasa a IV-a. Este adevărat că învăţătorul face o schemă la ta­blă, însă consider că şi hărţile din carte trebuie să fie tot schematice. într-o altă ordine de idei, cred că a da ca temă pentru acasă să se de­seneze harta din manual este de mare importanţă în fixarea cunoş­tinţelor. Hărţile actuale însă, nu prea se pot executa de către elevi. Faptul ni se pare cu atît mai mult un paradox, cu cît, în timp ce hăr­ţile de la clasa a IV-a sînt atît de complicate, cele din manualul de geografie pentru clasa a VIII-a sunt schematice. Poate era normal să fie tocmai invers. înv. ILIE DAN com. Mihăileşti, jud. Ilfov în prezent nu întotdeauna respec­tate. Adevărurile ştiinţei matematice trebuie expuse cu simţ didactic, fiindcă manualul este adresat elevi­lor, tineretului, care trebuie să con­struiască, sprijinit de acest manual treaptă cu treaptă, adevărurile aces­tei ştiinţe. Or, trebuie să recunoaştem că nu toate manualele tipărite în anii din urmă au ţinut seama de aceste dezi­derate. Manualul trebuie să respecte rigurozitatea matematică, dar de la această calitate şi pînă la „decupări“ din diferite tratate universitare este o distanţă mare. O lucrare care este numai o compilaţie de acest gen nu poate purta titlul, atît de pretenţios din punct de vedere pedagogic, de manual în care calitatea didactică a lucrării trebuie să fie pusă pe picior de egalitate cu rigurozitatea ştiinţifi­că a ei. Oare se poate atribui titlul de manual de liceu lucrării „Ele­mente de algebră superioară“ (autori : I. Cologoară şi A. Drago­­mir), editate în anul 1968 ? De altfel, după un an, s-a şi renunţat la el. Dar din cauza lui cîţi tineri n-au fost dez­amăgiţi în posibilităţile lor de înţe­legere şi cîţi au renunţat chiar şi la un studiu mijlociu al acestei ştiinţe, în momentul cînd au încercat să în­ţeleagă ceva din tainele algebrei ? Multe din manualele noastre nu au exerciţiile cele mai adecvate consoli­dării capitolului respectiv. Se speră probabil ca elevul să apeleze la cu­legerea de specialitate. Să nu uităm însă că rolul culegerii de exerciţii este cu totul altul decît al exerci­­ţiilor din manual. Exerciţiile din manual trebuie să urmărească treap­tă cu treaptă, pornind de la nivelul cel mai scăzut, construcţia logică a tot ce s-a demonstrat în capitolul precedent. După parcurgerea acestui număr minim de exerciţii puse în­tr-o ordine bine gîndită, elevul poate să se îndrepte spre culegere, unde, cu acest minim de cunoştinţe, dar logic construit, să rezolve diversitatea exerciţiilor existente. Nu cred că pu­tem da prea multe exemple pozitive de astfel de manuale. O latură aproape complet neglijată a unor manuale de matematică este partea estetică. Bunăoară, la ma­nualul de geometrie în spaţiu pentru anul II. Majoritatea manualelor noastre de matematici sunt tipărite cu caractere inexpresive. Nici presa cotidiană nu ar accepta astfel de ca­ractere mici şi lipsite de variaţie la rubricile cele mai banale, dar noi le folosim pentru manuale adresate celor care muncesc zi de zi cu ele şi cărora vrem să le stîrnim interesul pentru studiu. Să privim şi desenele care însoţesc demonstraţiile. Aceeaşi linie, aceeaşi grosime peste tot. Nimic nu se pune în evidenţă şi aproape nimic nu sugerează un astfel de desen. Mai mult, în ultimele ediţii ale unor astfel de manuale aceste desene, foarte necesare înţelegerii demonstraţiilor, s-au redus atît de mult ca suprafaţă încît a ajuns a­­proape de neînţeles ce ar trebui să sugereze ele. Oare pentru micşorarea volumului unui manual trebuie să renunţăm la unele calităţi absolut necesare unei astfel de lucrări ? Am semnalat doar cîteva carenţe ale manualelor noastre de matema­tică, considerînd că acum, prin schimbarea programei analitice, a sosit şi momentul îmbunătăţirii aces­tor instrumente de lucru deopotrivă de utile profesorului şi elevului. Prof. GH. LAPUŞNEANT, Liceul „Gh. Şincai“, Bucureşti ACCENTE sigur, încă mult perfec­ţionată­ de dialog între creatorii radio — tele­­mesajelor şi beneficiari — profesori şi, în pri­mul rînd, tot mai mulţi elevi. Cadrele didactice ma­nifestă un interes ma­jor faţă de radiotelevizi­unea şcolară şi au pre­zentat opinii pertinente de care trebuie să se ţi­nă seama în acest do­meniu modern al peda­gogiei. Desigur, nu putem concluziona asupra nu­meroaselor comunicări, referate, intervenţii în­registrate în cadrul sec­ţiei ce şi-a dedicat efor­turile, două zile, studi­erii, pe viu (majoritatea expunerilor au fost în­soţite de telefilme sche­me animate, modele mute, graiuri psiho-di­­dactice, de multiple son­daje şi metrii vizuale) a teleşcolii complemen­tare şi integrate. Este, însă, un lucru cert că profesorii şi cercetătorii au analizat îndeaproape structura, finalitatea şi, în genere, fizionomia emisiunilor-lecţii, au fă­cut propuneri şi suges­tii notabile. Or, faptul acesta — discutat pentru prima dată în cadrul u­­nei manifestări de o a­­semenea anvergură — este, prin el însuşi, o pledoarie pentru certi­ficarea eficienţei şi va­lorificării radioului şi televiziunii în sprijinul şcolii noastre. CONSTANTIN CRIŞAN FLORIN GABA Teatrul şi catedra A La Timişoara există o bună tradiţie a teatru­lui şcolar. Pentru a sti­mula însă şi mai efici­ent gustul pentru spec­tacolul dramatic şi a îmbogăţi cunoştinţele e­­levilor în acest dome­niu, recent Inspectora­tul şcolar judeţean, în colaborare cu Teatrul Naţional din Timişoara, a inaugurat ciclul de manifestări artistice in­titulat „Teatrul şi cate­dra“. Prima acţiune de acest fel a avut ca te­mă „Personajul in tea­trul lui I. L. Caragiale“, la care a fost invitat să participe academicianul, Şerban Cioculescu. In cele două întîlniri ale domniei sale cu audito­rii (în număr de peste 5000) — elevi şi cadre didactice din şcolile ti­mişorene — Şerban Cio­culescu s-a oprit asupra unor probleme mai im­portante ale personaje­lor teatrale caragialene, cum ar fi: tehnica con­struirii lor, tipizarea, autenticitatea şi origi­nalitatea acestora etc. Intre invitatul nostru şi cei prezenţi în sală s-a închegat un viu şi fruc­tuos dialog, iar în par­tea a doua a programu­lui, actori ai Teatrului Naţional au ilustrat cele discutate cu tablouri din piesele marelui drama­turg. Ilustrările, deşi fragmentare, au fost concepute de regizoarea Elena Simionescu ca un tot unitar şi în con­cordanţă cu problemele La programe noi, manuale noi! A fost difuzată programa analitică la matematică ce se va aplica în anul şcolar 1973—1974 la toate liceele de cultură generală, începînd cu anul I. Programa este radical schim­bată faţă de cele anterioare şi, desi­gur, drept consecinţă, şi manualele, culegerile de probleme... etc. vor fi altele. Speranţa noastră este că tipărirea altor manuale se va face ţinînd seama mult mai mult decit pînă acum de anumite cerinţe pedagogice. abordate în discuţie. Pentru acest an şco­lar, „Teatrul şi cate­dra“ are în pregătire şi alte temei „Comedia contemporană", „Drama în teatrul românesc contemporan", „Evolu­ţia dramei istorice în literatura română“ etc. Printre viitorii noştri invitaţi se numără Ho­­ria Lovinescu, Aurel Baranga, Paul Anghel, precum și istorici lite­rari de prestigiu. Prof. P. PETROMAN în mntmmiEHittmmmmniHtn Simpozion La Liceul „Gheorghe Şincai“, din Bucureşti, a avut loc, recent, un interesant simpozion. Semnalăm manifestarea, pentru substanţa comu­nicărilor care i-au dat contur, repartizate în două secţii : Tehnologia didactică modernă ; E­­ducaţia politică şi mo­­ral-cetăţenească a ele­vului. Printre comuni­cări : Dezvoltarea spiri­tului de răspundere şi a respectului faţă de mun­că, prin intermediul ac­tivităţii tehnico-produc­­tive ; Creşterea eficien­ţei lecţiilor de economie politică în cunoaşterea realităţilor concret-isto­rice din ţara noastră, prin folosirea mijloace­lor audio-vizuale ; Va­lențele formative ale lecțiilor de televiziune integrată în predarea biologiei ; Aspecte ale predării poeziei patrio­tice. i I­ I­I § § 1. ŞCOLI ANIVERSARE In ultimele zile ale anului 1972, la Rădăuţi, s-a sărbătorit împlini­rea unui veac de la înfiinţarea Liceului nr. 1 din această locali­tate. Cu acest prilej s-a atribuit liceului centenar numele ilustrului cărturar de pe acele meleaguri, Eudoxiu Hurmuzachi. Manifestarea a prilejuit o am­plă trecere în revistă a frumoase­lor tradiţii progresiste ale şcolii româneşti, a remarcabilelor rea­lizări obţinute, în anii socialismu­lui de către corpul profesoral în importanta sa misiune educativă, de instruire şi formare a tinerelor generaţii. Generaţiile de elevi ai şcolii cen­tenare s-au prezentat la acest jubi­leu cu realizări deosebite la învă­ţătură, în activitatea obştească şi în munca practică productivă. La programul festivităţii, pregă­tit de elevii liceului, a participat un mare număr de foşti elevi şi profesori ai şcolii, reprezentanţi ai Ministerului Educaţiei şi învăţă­­mîntului, ai organizaţiilor locale de partid şi de stat, precum şi părinţi. In oraşul Jimbolia, din Judeţul Timiş, a avut loc sărbătorirea cente­narului liceului din localitate. Istoria unui secol de existenţă a liceului păstrează în cronica sa măr­turia tradiţiei îndelungate a învăţă­­mîntului şi culturii pe aceste melea­guri româneşti, faptul că ani de-a rîndul sute de tineri români, ger­mani, maghiari şi de alte naţionali­tăţi,­învăţînd şi trăind împreună, au absolvit cursurile acestei şcoli- Ani­versarea a 100 de ani de existenţă a liceului se înscrie pe linia cultivării tradiţiilor înaintate, ale cunoaşterii patriei şi poporului, promovate con­secvent de partidul nostru.

Next