Tribuna, octombrie 1884 (Anul 1, nr. 136-160)

1884-10-10 / nr. 143

Anul I Abonamentele Pentru Sibiiu: 1 lună 85 cr., 1/i an 2 fl. 50 cr., 1/a an 5 fl., 1 an 10 fl. Pentru ducerea la casă cu 15 cr. pe lună mai mult. Pentru monarchie: 1 lună 1 fl. 20 cr., 1/1 an 3 fl. 50 cr., la an 7 fl., 1 an 14 fl. Pentru România și străinătate: 1/ an 10 fl., 1/2 an 20 fl., 1 an 40 fl. SibiiUl Mercuri în 10/22 Octomvrie 1884 TRIBUNA Apare în fiecare zi de lucru Nr. 143 Inserţiunile­­ Un şir garmond prima dată 7 cr., a doua oară 6 cr., a treia oară 5 cr., şi timbru de 30 cr. Redacţiunea şi Administraţiunea: Isibiiu, strada Cisnădiei Nr. 3. Se prenumeră şi la poşte şi librării. I­n­ număr costă 5 ci. Epistole nefrancate nu se primesc. Manuscripte nu se înapoiază. La Abonament nou pentru Octomvrie — Decemvrie a. c., cu preţurile însemnate în capul foii, în­vită Administraţiunea ziarului „Tribuna“. Abonamentele se fac cu multă lesnire atât în Monarchie cât şi în România prin mandate poştale (Posta utalvány — Post- Anweisung.) Se recomandă abonarea timpurie pentru regulata expediţie a foii. Domnii abonenţi sunt rugaţi a ne comunica eventual pe lângă localitatea, unde se află, şi posta ultima, care domnii abonaţi vechi spre uşurare pot lipi pe mandatul postal adresa tipărită dela fâşiile, în cari li s’au trimis diarul pănă acuma. fSibliu, 9 Octomvrie st. v. Politica de abstinenţă se impune, când suntem invitaţi a lua parte la viaţa poli­tică în nisce condiţiuni, în care trebue nea­părat să fim biruiţi. Rămânem în reservă şi aşteptăm o situaţiune mai mult ori mai puţin gravă, care îi va sili pe adversari să ceară participarea noastră în condiţiuni mai favorabile pentru noi. Stările de lucruri create la 1867 ne-au silit pre noi, Românii, din ţerile supuse co­roanei ungare, să rămânem în reservă şi să aşteptăm o situaţiune, care îi va sili pre adversarii noştri să ceară participarea noastră la viaţa publică a Ungariei în nişce condiţiuni favorabile ori cel puţin echita­bile pentru noi. Sânt acum opt-spre-giece ani de când aşteptăm o asemenea situa­ţiune ; ea se apropie încetul cu încetul, dar tot n’a sosit încă. Vom mai aştepta, cât vom pute, şi dacă va fi sosit timpul să simţim, că nu mai putem aştepta, ori ne vom pleca, ori forţa împregiurărilor ne va sili să facem o încercare de a ne crea înşine situaţiunea priincioasă. Acesta e sensul politicei noastre de abstinență. Ne vine acum spirea, că partidul li­beral-conservator din România a luat ho­­tărîrea de a nu se angagia în viitoarele lupte electorale, în deosebi nouă ne vine greu să nu aprobăm această h­otărîre. Trebue cu toate aceste să ne dăm seamă, dacă partidul liberal-conservator din România se află ori nu în condiţiuni iden­tice ori cel puţin analoage cu acele, care ne-au silit pre noi să adoptăm politica de abstinenţă. începuturile actualei rase din viaţa publică a României trebuiesc căutate în luptele politice, care s’au desfăşurat în ajunul răsboiului oriental. Erau atunci două mari partide în ţară: cel conservator, la putere, şi coali­­ţiunea de la Mazar-Paşa, în oposiţiune. Se duce şi se elice cu multă stăruinţă, că atunci coroana a intervenit în luptele electorale în favorul oposiţiunii şi că numai graţie acestei interveniri, guvernul conservator a fost răsturnat. Ajunsă la putere, coaliţiunea nu s’a mărginit a înlătura „relele“ rămase pe unna guvernului conservator, ci a mai şi dat în judecată pe unsprezece dintre foştii miniştri, fără însă ca să le dee­­ ocasi­­une de a se apăra în faţa Curţii de cas­­saţiune. Astfel încordarea între cei mai de frunte bărbaţi politici ai României a de­venit cu desăvîrşire acută. Cu toate aceste ea cresce din­tji în di. Fruntaşii coaliţiunii de la Mazar-Paşa, ajunşi la putere, unul câte unul se aşează, se retrag şi trec în oposiţiune, în cele din urmă dl I. Brătianu rămâne el singur stăpân al tuturor situaţiunilor. Dl Ioan Brătianu este un om politic de o rară destoinicie; aceasta trebuie să o recunoască pănă chiar şi cei mai ne­împăcaţi duşmani ai sei. Are cu toate aceste, ca om politic, şi o mare scădere: prea este el însuşi, prea uşor nesocotesce greutăţile, ce i se pun de alţii. Asta e l-a lipsit de concursul unui întreg şir de oameni eminenţi, cu care a venit la putere şi care astăzi îl combat. Cu ocasiunea reviseirii constituţiunii luptele au intrat în o faşă nouă. Cerute ori nu schimbările ce s’au făcut în constituţiune, revisuirea nu mai era oportună, îndată ce s’au retras din cor­purile legiuitoare unii dintre cei mai în­semnaţi oameni politici ai ţerii, nu numai adversari, ci chiar şi amici de ai d-lui I. Brătianu. Dacă era adevărat, că interesele de desvoltare internă o cereau aceasta, nu mai puţin cereau tot aceste interese, ca în lucrarea începută prin revizuire să fie angagiate toate puterile distinse ale naţiunii, toţi acei oameni, care împreună au în­temeiat şi consolidat statul român. Ne aducem aminte, dintr’un dis­curs rostit de dl Ioan Brătianu la 1875 în camera României, cuvintele: Nu primim să ni se facă nici chiar binele fără de voia noastră! Chiar bună fiind dar revizuirea pentru ţară, acest bine ar fi trebuit să se facă cu consimţirea fruntaşilor ţerii, anume pentru­ ca ei să fie angagiaţi în lucrarea ce urmează a se începe după revizuire. Era fără îndoială greu a aduna la un loc nişte elemente atât de învrăjbite ca cele ce alcătuiesc partidele politice din România, însă oamenii de stat se disting tocmai prin aceea, că pot scoate la capăt lucruri, pe care alţii le socotesc preste pu­tinţă. Şi dl I. Brătianu de­sigur ar fi pu­tut; a fost însă atât de preocupat de bi­nele ce doria, încât­­l-a făcut fie chiar şi în ciuda altora. Consecvenţa firească, prevăzută de dl Maiorescu în discursul său rostit asupra revizuirii, este că partidul liberal-con­servator refusă a lua parte la viaţa pu­blică în condiţiunile date de noua lege electorală. Nimeni nu va nega, că acest refus e pe din destul motivat: noua lege elec­torală a fost creată fără de concursul par­tidului liberal-conservator; nu-­i rămâne «dar acestui partid decât să o privească drept nulă şi neadvenită. Corpurile legiui­toare au votat-o şi capul statului a sanc­ţionat-o ; ea însă cu toate aceste nu e încă perfectă, căci mai există în ţară un partid care nu vrea să scie de dînsa şi ia prin aceasta angagjamentul de a o abroga, când va fi venit la putere. Actuala constituţiune a ţării rămâne clar neschimbată numai câtă vreme sânt la putere elementele dispuse a lua în con­diţiunile oferite de ea parte la viaţa pu­blică ; îndată ce ar veni la putere opoziţia liberală-conservatoare, urmează să se facă o nouă revizuire. Ne punem acum două întrebări: una e, dacă este ori nu bine pentru ţară, ca ea să treacă mereu din revizuire în revi­­suire, iar alta, dacă mai poate ori nu par­tidul liberal-conservator să vină la putere în nişte condiţiuni bune pentru ţară. Dacă este bună noua lege electorală, ea în curănd va deveni poporală şi par­tidul liberal-conservator îşi va perde încetul cu încetul aderenţii; el nu mai poate dar să vină la putere decât în nisce împregiu­­rări foarte triste pentru ţară, în care fie coroana ajunsă la strîmtorare, fie opiniunea publică indignată va interveni în favorul lui, în lipsa unei situaţiuni grele venirea la putere a partidului liberal-conservator e preste putinţă; îndată dar ce acest partid a adoptat politica de abstinenţă, el trebue neapărat să dorească o asemenea situaţiune şi să aibă tendenţa de a contribui şi el însuşi la pregătirea ei. Nu trebue însă, ca el să aibă asemenea dorinţe, nu-­i este iertat să se lase a fi condus de asemenea tendenţe. Dar în adevăr parti­did liberal-conser­vator, consecvent remânând, nici nu poate să vină la putere decât cu călcarea for­melor constituţionale. Singura formă constituţională, în care opiniunea publică indignată ar pută să-’l aducă la putere sânt alegerile făcute pe basa actualei legi. Tocmai aceasta e însă forma, în care el nu e dispus a lua parte la viaţa publică. Nu-’i rămâne dlar decât să aştepte, ca să intervie coroana şi să-’l aducă ea la putere. Iarăşi un lucru, pe care nu trebuie să-­l aştepte, nu trebuie să-­l dorească, care nu trebuie să între în combinaţiunile lui. Şi după ce prin intervenirea coroanei va fi ajuns la putere, — quid nune ”. El a luat angagjamentul de a face o nouă revizuire: cum o va face ? Tot prin corpuri legiuitoar­e alese pe baza ac­tualei legi. Ori dacă nu, va trebui să facă o lovitură de stat. De aceea noi, care nu sântem an­gagiaţi în luptele politice din România, ci stăm ca privitori nepreocupaţi, dar foarte interesaţi, la o parte, sântem cu­prinşi de vină durere, când vedem situa­ţiunea, în care se pune unul din cele mai însămnate partide ale ţerii adoptând po­litica de abstinenţă. Ceea ce noi sântem siliţi a face în statul ungar nu pot să facă liberalii-con­­servatori în statul român, pentru­ că în România luptele sânt curat politice, în vreme ce la noi ele au luat caracterul unor lupte de rasă, noi sântem un neam pus faţă cu alt neam, iar liberalii sânt un partid, care poate să se disolve fără ca să piară ţara şi neamul. Şi în împregiurări normale nici nu poate să ducă politica de abstinenţă adoptată de partidul liberal-conservator decât la această disolvare, la o nouă grupare a ele­mentelor. Este în luptele politice din România mult element personal, sânt reminiscenţe din timpul punerii în acusaţiune a foştilor miniştri conservatori şi supărări ale oa­menilor politici, care s’au usat fiind la putere alăturea cu dl Ioan Brătianu, pu­ţine sânt însă conflictele de vederi şi de interese mai importate. Astfel apropierea se va pută face cu lesnire, când ea va fi impusă de situaţiune. Partidul liberal-conservator a refuzat, să iee parte la luptele electorale. Dar dacă se va începe lucrarea de desvoltare in­ternă şi se va începe neapărat această lucrare, şi dacă ţara va ave trebuinţă de puterile întrunite în partidul liberal­­conservator, ea va dispune în toate îm­­pregiurările de ele. Refusă oamenii po­litici întruniţi în partidul liberal-conser­vator a merge la urnă, nu vor să se fo­losească de dreptul lor, nu vor refuză însă a-­şi face datoriile, căci, în zadar, sânt şi ei oameni cu tragere de inimă pentru ţara lor şi mai tare este în ei dorul de a servi causa română decât rîvna de a rămână consecvenţi în ceea ce priveşte tactica odată adoptată de dînşii. Nu are dlar situaţiunea din România caracterul acut ce străbate din declara­­ţiunile făcute de deosebitele partide, şi ori­cât de învrăjbiţi astăzi, mâne Românii vor lucra împreună, dacă interesele ţerii lor o vor cere aceasta. Revistă politică. Sibiiu, 9 Octomvrie st. v. Vine Sennyey! Se înţelege deocam­dată nu la ministeriu, dar, în sfîrşit cu încetul şi aceasta se va pută întâmpla. „Pester Lloyd“ în ultimul seu număr scrie la locul prim: „Toate indiciile sânt pentru aceea că întâmplarea acelei eventualităţi, ce înainte cu vreo câteva săptămâni am însemnat-o ca posibilă, acum e imi­nentă. Proiectul de lege, prin care se desparte dignitatea lui Judex curia e de presidiul tribunalului suprem înainte cu vreo câteva zile deja s’a pre­­sentat casei deputaţilor şi de cătră aceasta s’a predat comisiunei de justiţie, care a hotărît, a lua în pertractare pe acest pro­iect înaintea tuturor celorlalţi. Pănă se sfîrşesc desbaterile asupra adresei, ceea ce în tot caşul se va întâmpla numai în vreo câteva zile, şi raportul comisiunii

Next