Tribuna, septembrie 1888 (Anul 5, nr. 198-221)
1888-09-11 / nr. 206
Pag. 822 cvalificat de alineatul al doilea din §. 172 al codicelui penal? Presidentul: Are acusatorul ceva de observat. Acusatorul: N’am. Presidentul : Astfel întrebările se subscriu. Presidentul: Cer liniște ! Când predau aceste întrebări împreună cu actele procesuale, domnilor juraţi, vă fac atenţi, că legea pentru aceea v-a încredinţat enunţarea sentenţei de vinovăţie ori nevinovăţie, căci conscienţa viuă a omului cu mai mare siguritate judecă decât litera moartă. Legea nu vă cere cont de ceae ce simţiţi, nu vă indică reguli, după care se cântăriţi probaţiunile, nu vă domândă să recunoasceţi toate faptele de adevărate, ci pretinde numai ca în internul d-voastre să vă întrebaţi conscienţa, cum să cântăriţi cele petrecute după facultatea judecăţii d-voastre, să răspundeţi cu curagiu bărbătesc la întrebările puse pentru vinovăţire ori nevinovăţire, dupăcum veţi fi aflat de vinovat ori nevinovat pe acusat. Juraţii se retrag. Presidentul: Custofi, păşiţi înainte, uşile să se încuie. Ridic şedinţa. Juraţii se reîntorc şi Dr. Ştefan Priegel publică verdictul curţii cu juraţi. Pe onoarea şi conscienţa mea înaintea lui D-jeu şi a oamenilor verdictul juriului e următorul: La întrebarea primă: 12 da. „ „a doua: 12 da. „ „a treia : 12 da. Un slab „éljen !“ Presidentul: Se vor mai ceti întrebările. Dr. Simon le cetesc”. Presidentul: Poftesc pe acusator şi se pronunţă asupra aplicării legii. Acusatorul: Fiind vorba de judecarea acusatului, îmi iau voe a me pronunţa şi asupra împregiurărilor uşurătoare şi agravatoare. împregiurare uşurătoare de fel nu există. împregiurări agravatoare sunt: că acusatul în virtutea culturii sale a prevăcut vătămarea legii comisă de dînsul; în virtutea poziţiei sale sociale şi a influenţei ce o are în Caransebeş, ca şi de şese ori ales deputat al locuitorilor, cuvântul seu şi cuvintele lui sînt de o însemnătate extraordinară; în sfîrşit împregiurare agravatoare e, că chiar faţă cu acel stat a comis vătămarea, dela care şi acum trage pensiune. Binevoiţi a lua în considerare disposiţiunile §-lui 90 la măsurarea pedepsei. Tribunalul se retrage pentru aducerea sentenţei, în scurt timp se reîntoarce. Presidentul ordonează a se ceti a fii 171, 172 şi 91 din codicele penal. Dr. Simon ceresce ,fii respectivi. Presidentul publică următoarea sentenţ ă: Tribunalul reg. din Arad în calitate de judecătorie de presă a judecat în numele Maiestăţii Sale Regelui. Traian Doda, general ces. reg. în pensiune, născut în Prilipeţ, de 66, ani se declară de vinovat pentru delictul agitării contra naţionalităţii, circumscris în alineatul al doilea din §. 172 al codicelui penal, şi pentru aceasta se condamnă în sensul §-lui 172 cu aplicarea §-lui 90 la doi ani închisoare şi la o amendă pecuniară de 1000 fl. pentru scopurile amintite în §. 1 al art. de lege 8 din 1857, în cas de insolvențâ se judecă la prolungirea închisorii cu el a întrebat mereu pe chelner, dacă poate promii pentru banii sei. „Chelnerul meu te-a înţeles fals, domnule căpitan“,zise proprietarul. „E treaba lui. Sânt eu de vină?“ Răspunse oficerul în ton mănios. Proprietarul hotelului era şi el în perplexitate, nu ştia ce să înceapă. Din întâmplare aruncă ochii pe stradă şi văz ju, că dinaintea hotelului „La Rosa-Albă“ s’au oprit două echipage aristocratice. Hm! El păcălit şi păgubaş, car’ hotelierul de vis-a-vis cu oaspeţi din societate înaltă.L-a cuprins invidie şi ciudă, deci era hotărît să-’i facă vecinului seu un topor. „Bine, domnule căpitan“ — a fi8ft Pr0prietarul repede — „chelnerul meu s’a greşit. Nu face asta nimic în urmă, dar’ te rog cel puţin să-’mi faci un serviciu. Voesci?“ „Dacă îmi stă în putere, bucuros!“ „Mergi mâne la ameaefi, te rog, în hotelul de preste drum „La Rosa-Albă“ şi fă acolo tot precum ai făcut la mine“. Oficerul salută cu respect, trase mănuşile şi sfise: „Ieri am făcut chiar aşa în hotelul „La Rosa-Albă“ şi proprietarul, chiar ca d-ta, m’a trimis la hotelul d-tale. Dela dînsul viu!“ Și înainte de ce s’ar fi recules proprietarul prin o dusină de înjurături, ofițerul deja era pe stradă, tr. 2 ani; mai departe dator este în termin de 15 zile a solvi 62 fl. 20 cr. spese judecătoresci și 4 fl. 40 cr. interpretului, sub greutatea execuţiei. Sgomot mare, din care causă nu s’a mai auifit subşternerea procurorului. REVISTĂ POLITICĂ. Sibiiu, 10 Septemvrie st. v. în sfîrşit s’a umplut şi „golul“, pe carel-a lăsat decedatul ministru Trefort. „Budapester Korrespondenz“ află, că Maiestatea sa a numit de ministru al cultelor şi instrucţiunii publice pe corniţele suprem al comitatului Sepeş şi vice-preşedinte al casei magnaţilor, contele Albin Csáky. Sejice, că acesta ar fi primul cas, că un banner se numeşte ministru, în locul lui se va numi apoi altcineva de vicepreşedinte al casei de sus. Noul ministru s’a născut la anul 1841 în Krompach, în comitatul Zipsului. El este comitele suprem ereditar şi dela 1867 şi adevăratul comite suprem al acestui comitat, comandor al crucii Leopoldine şi al coroanei mari a ordinului papal George; în anul trecut a fost numit vice-președinte al casei de sus. Pe teren administrativ, contele Albin Csáky, care a stat aproape două decenii în fruntea unui comitat, se priveste de o adevărată capacitate. în anul 1880i s’a oferit portfoliul ministerului de finance și la 1881 portfoliul ministerului de comunicaţiune. Se crice, că noul ministru e foarte liberal, are sentiment pentru literatură, multă predilecţie pentru musica clasică şi e cu un cuvânt un om cu cunoscinţe frumoase şi de maniere moderne. Vom redă, cumva se ţină cont de adevăratele interese ale instrucţiunii. Căci dacă va urma pe calea apucată de Trefort, apoi, ceui k* puţin ne vom pută aştepta dela el. La 20 i. c. Roma ’şi-a sărbat a 18-a aniversare a eliberării sale. Oraşul a fost festiv decorat şi sub sunetul clopotului celui mare al capitolului s’a dus municipalitatea la mormântul lui Victor Emanuel, spre a depune pe el o cunună. De acolo a mers apoi împreună cu deputaţiunea armatei la zidurile oraşului, de asemenea spre a depune o cunună pe locul unde tunurile au deschis o breşă la poarta lui Piu. Mail-ul a cetit o telegramă de a regelui şi a rostit un discurs patriotic, pe care mulţimeal-a aclamat cu însufleţire, strigând: Trăească regele! Trăească Roma, nealienabila capitală a Italiei! Respunând la telegrama obicinuită ce a adresat-o municipalitatea din acest incident, regele a depeşat din Monza: „Aniversarea dinii de 20 Septemvrie 1870 este o 41 sfinţită pentru mine şi pentru întreaga naţiune. Roma în cei 18 ani ce au trecut de atunci încoace, a soitit să-şi împlinească între toate împregiurările greaua sa misiune faţă cu Italia şi faţă cu lumea civilisată, în curând doritul nostru oaspe, împăratul german, amicul şi credinciosul nostru aliat, capul unui popor puternic, care deodată cu noişi-a îmdeplinit unirea sa, va fi martorul virtuţilor şi al nouei civilisaţiuni a Romei. Ministrul francez de răsboiu, domnul de Freycinet, are, se face in atenţia, de a întări graniţa înspre Belgia în acelaşi mod, cum a făcut-o deja înspre Germania. „Agence Havas“ publică în această privinţă următoarea notă: Din incidentul faimelor despre o alianţă germano-belgiana crice „National“, că aceste faime sunt probabil exagerate, deoarece însă acelea se repetează mereu şi produc nelinişte în Francia, care se teme de o eventuală năvălire a armatei germane sub scutul fortificaţiunilor belgiane de la Maas, guvernul francez ar trebui să fee fără amânare toate măsurile, spre a asigura graniţa franceză în contra oricărei năvăliri a unei armate străine. Despre schimbarea în ministerul sârbesc, „Bud. Corr.“ asigură pe baza celor mai competente informaţiuni, că faimele privitoare la aceea sunt lipsite de orice temeiu. După corespondenţa din cestiune, nu există nici un motiv pentru schimbarea cabinetului. Tot atât de scornite ar fi şi scirile despre sistarea procesului de despărţire a păreelui regale, la care să fi contribuit mai ales Maiestatea Sa Monarchul nostru, deoarece Curtea noastră nu s’a amestecat de loc în afacerea aceasta, pe care a privit-o totdeauna de o afacere curat privată. Procesul de presă al generalului Traian Doda şi presa maghiară. Guvernamentalul „Kolozsvár“ publică în numărul seu de la 18 Septemvrie, următorul prim-articol: „Cetitorii noştri îşi vor aduce aminte de comedia, pe care a jucat-o în mai multe acte Traian Doda, general pensionat şi cetăţean din Caransebeş, ca representant arbitrar al politicei pasive a valachimii din Ungaria pe timpul alegerilor parlamentare din urmă. A lăsat să fie ales în cercul Caransebeşului de două ori, dar’ mandatul seu, în contra legii, nu ’l-a presentat presidentului dietei. După această cerbicoasă ignorare a formei legale, ca om privat a scris epistole adresate presidentului casei, şi prin aceasta s’a purtat necuviincios faţă cu una dintre persoanele cele dintâiu oficiale din ţeară, car’ prin conţinutul epistolelor sale a declarat în public, că nu-şi împlinesce datorinţa legală de a-şi presenta mandatul, în urmă însă a adresat alegătorilor sei un manifest deschis, în care a acuzat pe toţi factorii legali ai Ungariei cu aceea, că: „poporul român prin uneltirile stăruinţă şi a forţei este scos din toate posiţiunile luptei constituţionale“ , mai anunţând şi aceea, că: „astătfi ne pregătim de luptă mare şi obositoare; astăffi nu este vorba de un loc şi un vot în parlamentul ungar, — nu e vorba de câteva concesiuni politice, naţionale sau de limbă, ci onoarea naţională a poporului românesc este pusă în joc.“ Procuratura regească, împlinindu-şi datoria ce o are ca representant al legilor şi al statului unguresc, a intentat proces aceluia, care vatămă legile, ignorează funcţionarii şi agitează contra poporului şi contra ordinei publice în stat, a intentat proces acestui pensionar al statului şi cetăţean unguresc şi a cerut satisfacţiune în numele demnităţii şi autorităţii statului. Dar’ impertinenţa cerbicoasă a lui Traian Doda, general pensionat şi cetăţean al statului maghiar, nu s’a oprit numai la atâta. A pus pe deci chiar şi mersului regulat al justiţiei, nimicind primul termin al pertractării sub cuvânt că e bolnav, car’ la pertractarea finală nu s’a presentat, voind să fie representat numai prin plenipotenţiar, la ceea ce însă tribunalul nu s’a învoit şi, pe basa verdictului unanim al juriului,l-a condamnat pe acusat in contumatiam. Agitatorii naţionalităţilor au ajuns vremuri grele. Maiestatea Sa la Belovar sdrobesce cu fulgerul pedepsitor al cuvintelor Sale capul şerpelui panslavismului, de altă parte la Arad curtea cu juraţi a cetăţenilor independenţi cu verdictul seu unanim strivesce pe soborul daco-românismului. Strossmayer poate a credut, că păretele apărător al bisericii îi ofere scutul, sub care să-şi poată continua nepedepsit uneltirile sale trădătoare faţă cu monarchia şi faţă cu ţeara. Traian Doda poate că a privit ca neasaltabilă posiţia ce o are în armata comună şi a credut, că din această posiţie poate să-şi bată joc de legislaţiunea maghiară, de legile criminale şi de calomniata naţiune maghiară unitară. Dar’ Coroana, constituţia şi dreptatea, unite fiind între sine, sunt cu mult mai puternice, decât să li se poată pune în cale niste factori ca aceştia ce se tîrăsc prin ţărînă. Calea, pe care Ungaria sub conducerea Maiestăţii şi prelungă legalitatea credincioasă a naţiunii înaintează în mod consecvent, prin astfel de atentate mărunte nu poate fi abătută din direcţiunea ei oablă ca săgeata, pentru că e legală, şi aceia, care cutează a ridica mâna sacrilegă asupra vieţii şi lucrării ce se basează pe principiul suveranităţii statului, loviţi cad şovăind înapoi, pocăindu-se în sine ca exemplu pentru soţii lor şi ca satisfacţie pentru drept şi dreptate. Satisfacţiunea ce l i s’a dat statului maghiar şi dreptului lui public prin verdictul cetăţenilor din Arad este refrenul vrednic al judecăţii dela Belovar a Regelui. Unde Coroana şi naţiunea stau şi lucrează în astfel de înţelegere, acolo viitorul patriei este asigurat“. T R 1 8 U N A CORESPONDENŢA „TRIBUNEI“. Arad, 20 Septemvie n. 1888. Alea jacta este ziua de 17 Septemvrie va rămâne vecinie memorabilă în analele poporului român din ţerile de sub coroana Sfântului Ştefan. în aceastăfi curtea cu juraţi şi tribunalul din Arad au declarat de vinovat în delictul de agitare în contra statului şi au condamnat la închisoare de doi ani şi 1000 fl. amendă pe generalul Traian Doda, unul dintre cei mai distinşi bărbaţi români, bărbatul binemeritat, care a dat probe de sânge pe câmpul de bătaie despre patriotismul seu şi fidelitatea sa cătră Tron şi Casa domnitoare! în aceastăfi tribunalul din Arad a probat faptic, că sunt pe deplin adevărate cuvintele, pentru care generalul Doda a fost condamnat şi locul acelora, care vorbesc şi scriu românesce, sunt temniţele de la Năsăud, Vat şi altele, pe care le vor zidi anume pe seama noastră guvernanţii noştri. Suntem aci! Nu ne-am spăriat de roata şi furcile Ungurilor, nu ne spăriem nici de temniţele Ungurilor. Unde va fi genera-ul, acolo vom fi şi noi! Et facere et pati fortia Romanum est! Noi Românii am arătat în cei din urmă douăcieci de ani, că se vm răbda foarte mult. Cea mai eclatantă dovadă însă despre îndelungă răbdarea noastră e darea în judecată şi condamnarea generalului Doda, ale cărui cuvinte şi fapte le-au aprobat toţi Românii, ca cuvinte şi fapte isvorîte din inima şi sufletul poporului românesc. Cu toate acestea Românii nu s’au mişcat. Din contră ei s’au arătat pănă la un punct oare-care nepăsători în faţa procesului de presă al generalului, ca şi cum ar fi vrend să confirme şi în caşul present disa poetului : „Eu să per, eu?, nici odată. „Vre-o lume încruntată. „Vie valuri mari de foc... „Nici că m’or clinti din loc“. Aşa s’a şi întâmplat. Foile maghiare prevestiseră în cor un fel de revoluţie din partea Românilor pentru iubitul lor general Doda; procurorul regesc din Arad, representantul justiţiei maghiare, spusese publice cu ocasiunea procesului de presă alfiaturu „Romanische Revue“, că unde nu vor pute cu legea, vor câştiga cu forţa pe Români. Şi Românii încă nu s’au revoltat nicăiri. Dar’ nu s’a revoltat bunul simţ şi sunt sigur, că are să se revolte în fiecare om luminat, pentru modalitatea, cu care a fost judecat şi condamnat generalul Doda. Pănă aci în procesele politice s’a observat cel puţin forma faţă cu cei acusaţi. Dar’ în procesul generalului Doda au fost desconsiderate nu numai principiile de drept şi legalitate, ci şi formalităţile prescrise de lege la pertractarea unui proces politic. Vorba procurorului din Arad: „trebue extirpat cu forţa“. Generalul Doda nu s’a putut presenta din causa morbului. A fost însă present apărătorul seu, advocatul şi deputatul dieta Carol Eötvös, provăcut cu plenipotenţă după toate formele. Și ce să vezi ? Sub cuvent, că acusatul nu s’a presentat în persoană, tribunalul n’a admis apărarea advocatului. Astfel generalul Doda a fost condamnat, fără ca tribunalul să fi dat loc apărării sale. O procedere ne maipomenită în statele constituționale! Procurorul a putut să vorbească ce ’i-a plăcut şi cum a voit, fără a fi contrafis şi combătut de cineva. Respingerea apărării, după cum resonează unii, a urmat din causă, ca să se eviteze un blamagiu mai mare pentru guvern prin altul mai mic. Punerea generalului sub acasă s’a făcut pe basa proclamaţiei cătră alegătorii din cercul Caransebeşului, fals tradusă în unguresce, pe când pe basa traducerii autentice făcută de tribunal prin interpretul seu M. B. Stânescu, generalul nu putea fi nici acusat, cu atât mai puţin condamnat, în contra sentenţei tribunalului, apărătorul Eötvös a insinuat recurs de nulitate, care va face mare sensaţiune în presă şi în lumea juriştilor. Noi aşteptăm desfăşurarea ulterioară a causei cu interesare. Pertractarea de nou a procesului va urma ca sigură, de cumva guvernul nu va afla mai consult ca să aşeete de astădată sabia în teacă. Altfel fie voea lui. Publicul românesc a îndesuit sala tribunalului la pertractarea de Luni, dar’ la o nouă pertractare va umple şi stradele Aradului, nu ca să demonstreze, ci ca să arete iubirea şi alipirea sa cătră generalul, care scie atât de bine să interpreteze sentimentele sale, aspiraţiunile şi dorinţele poporului român. Inteligenţa românească, cea curată, a soitit şi va sei totdeauna să-şi facă datoria sa. Luni seara s’a ţinut banchet în sala hotelului „Crucea albă“, la care a luat parte şi apărătorul Eötvös, de la care însă au absentat demonstrative toţi oamenii episcopului Meţianu, afară de unul, dl Truţa, care stă în relaţiuni de prietenie, ca fost deputat, cu advocatul şi deputatul Eötvös. S’au ridicat mai multe toaste, cel dintâiu pentru generalul Doda de cătră Dr. N. Oncu, al doilea pentru advocatul şi deputatul Eötvös de cătră domnul Stănescu. Eötvös a toastat, combătând curentul măiestrit faţă cu naţionalităţile. S’au trimis depeşi de aderenţă generalului Traian Doda şi lui Slavici la Vâcz! Iată aşa suntem noi Românii, în loc să ne întristăm, când alţii ne prigonesc pentru dreptate, noi ne înveselim, căci credem în viitorul nostru. Un popor ce nu combate, nu merită libertate. Vă luptaţi de vreaţi să fiţi!— Nefice bardul român! Scevola. CRONICĂ. Maiestatea Sa Împâratul-Rege, însoţit de ducele Ludovic din Bavaria, a sosit la 19 Septemvrie cu o suită mai mică la Visegrâd, pentru a petrece acolo treifile cu vânătoarea de cerbi. La Visegrâd a fost, după cum se scie, în evul mediu reşedința mai multor regi ai Ungariei, dar de 400 ani nici un cap încoronat nu a mai petrecut în această localitate. * Vânătoarea Principelui de Coroană. Sosirea clironomului la Gurghiu nu e încă hotărîtă, atâta se scie însă sigur, că în suită va fi principele de Wales, archiducele Otto, ducele de Braganza, principele Eszterházy, contele Károlyi, apoi vre-o câţiva aristocraţi austriaci şi dintre conţii ardeleni Samuil Iosika, Teodor şi Andreiu Bornemisza şi Gavriil Bethlen. Cu arangeamentul a fost încredinţat baronul Coloman Keményi. * Archiducele Albrecht în Germania. O depeşă din Berlin ne spune: împăratul s’a adresat la finele manevrelor cu o vorbire cătră generalitate, prin care mulțumi în special Archiducelui Albrecht pentru visita sa. în general Archiducele a fost cu multă simpatie și căldură primit în Germania. La 20 Septemvrie Alteța Sa a plecat la Dresda. * Contele Kálnoky s’a reîntors la 20 1. c. dela Friedrichsruhe. * Maghiarisări de nume. „Budapesti Közlöny“ publică următoarele schimbări de nume: Pavel Handzel în „Hajósi - Iosif Ring în „Revészu; Adolf Hermann în „Radnóti“. * Noua ordine advocaţială. Lucrările privitoare la proiectul unei noue ordini advocaţiale progresează la camera advocaţială din Budapesta. Desbaterea generală s’a terminat deja și acum este în curgere desbaterea specială. Pe la începutul lui Octomvrie ar fi trecut întreg proiectul prin desbaterile camerei. * Adunarea de controlă abrigadei de • honveifi Nr. 23 e hotărîtă pe următoarelefile ale lunei Octomvrie: 1 cercul Baii-de-Criş, 30 Oct. cercul Bradului, 5 Oct. cercul Murăş- Iliei, 7 cercul Deved şi în 8 Deva, 10 Oct. cercul Huedinului, 12. cercul Haţegului, 14 cercul Puiului, 16 cercul Petroşani, 18 Orăştie, 20 cercul Geoagiului, 22. cercul Vinţuluide-jos, 25 al Ocnei-Sibiiului, 29 al Blajului. Pe luna lui Noemvrie: cercul Didio-St.-Martin în 2 Noem., în 4 cercul Mediaşului, în 5 Mediaşul, în 6 Elisabetopolea, în 8 Sighişoara, în 11 cercul Agnitei, în 15 al Noerichului, în 16 al Săliştei, în 16 al Poienii şi al Mărcurei, în 19 al Sebeşului-săsăsc, în 21 cercul Sibiiului, car’ în 29 Noem. în oraşul Sibiiu. * Venitele şi spesele oraşului Sibiiu. Preliminarul venitelor şi speselor, desbătut de consiliul comunal în şedinţa de Luni, arată cifrele următoare pentru anul 1889: venite preste tot 197.408 fl. 28 cr., spese preste tot 182.182 fl. 70 cr., rămâne deci la disposiţie o sumă de 16.507 fl. 29 cr., după ce 10.000 fl. figurează sub rubrica speselor neprevăcute. * « Institutul de surdo muţi din Cluj. Cu 1 Octomvrie se va începe cursul de învăţământ în acest institut. Instruirea se va face după cel mai nou metod şi elevii vor ave să se deprindă în cetire şi scriere, în comput şi desemn, li se va preda religiunea, istoria, geografia, vor fi introduşi în stiinţele naturale şi în lucrul de mână. Pănă acum sunt insinuaţi 8 inşi, se vor mai primi încă 4, deoarece mai mulţi decât 12 nu pot ave loc în institut chiar în primul an al existenței lui. Insinuări se mai pot încă face pănă în 1 Octomvrie. * între viritiștii comitatului Caraș- Severul primul loc îl ocupă Antoniu de Mocsony, proprietar în Bulciu, cu o dare directă anuală de 4045 fl. 4 cr., în al doilea loc vina contele Biessingen, ear’ în al patrulea loc Dr. Alex. de Mocsonyi, proprietar în Căpâlnaș, cu o dare anuală de 1553 fl., ear’ în al treisprezecelea loc e episcopul gr.-cat. al Lugojului Dr. Victor Mihály, cu o dare anuală de 1012 fl. 50 cr. * Un meteor s’a văzut Duminecă la 16 Septemvrie n. în Reşiţa. A fost un fenomen frumos de forma unui glob roşu, încungiurat de lumină intensivă, care s’a ridicat dinspre răsărit dela Reşiţa mişcându-se încet cătră apus şi a dispărut după prison. Durata acestui fenomen interesant a fost circa 5 minute. * Nr. 206 Un diurnist de fraudant. Tribunalul din Budapesta a pus sub acasă pe diurnistul de acolo Geza Kaszap, care a comis malversaţiuni de bani comunali pănă la suma de 14.000 fl. Frumoasă administraţie comunală are capitala Ungariei, când un diurnist poate să fure o sumă atât de însămnată. * Luptă pentru curatelă. Cercurile juridice și comitatense din Arad se ocupă cu o afacere de tot ciudată. Principele Sulkowski devenind alienat, a fost pus sub curatelă, și după ce el posede bunuri întinse și în comitatul Aradului, de curator al acestor moșii a fost numit cunoscutul advocat din Arad Tagányi. Aceasta s’a întâmplat înainte cu vre-o câţiva ani. Principesa Sulkowski mai acum sânt doi ani a cerut ridicarea curatelei, sub pretext că Tagányi administrează rău moşiile şi înşeală. S’a făcut atunci o aspră cercetare, dar’ cererea principesei a fost respinsă, deoarece în administrarea lui Tagányi nu s’a găsit nici măcar o singură scădere. Principesa însă a înfluinţat ca ministrul de justiţie să trimită un ordin adunării comitatense a Aradului, cu stricta disposiţiune de a se ridica imediat curatela. Adunarea comitatensă, neaflând nici un moment grav pentru de a face