Tribuna, septembrie 1888 (Anul 5, nr. 198-221)

1888-09-11 / nr. 206

Pag. 822 cvalificat de alineatul al doilea din §. 172 al codicelui penal? Presidentul: Are acusatorul ceva de observat. Acusatorul: N’am. Presidentul : Astfel întrebările se subscriu. Presidentul: Cer liniște ! Când pre­dau aceste întrebări împreună cu actele pro­cesuale, domnilor juraţi, vă fac atenţi, că legea pentru aceea v-a încredinţat enunţarea sentenţei de vinovăţie ori nevinovăţie, căci conscienţa viuă a omului cu mai mare siguritate judecă de­cât litera moartă. Legea nu vă cere cont de ceae­ ce simţiţi, nu vă indică reguli, după care se cântăriţi probaţiunile, nu vă domândă să re­­cunoasceţi toate faptele de adevărate, ci pre­tinde numai ca în internul d-voastre să vă întrebaţi conscienţa, cum să cântăriţi cele pe­trecute după facultatea judecăţii d-voastre, să răspundeţi cu curagiu bărbătesc la întrebările puse pentru vinovăţire ori nevinovăţire, după­­cum veţi fi aflat de vinovat ori nevinovat pe acusat. Juraţii se retrag. Presidentul: Custo­fi, păşiţi înainte, uşile să se încuie. Ridic şedinţa. Juraţii se reîntorc şi Dr. Ştefan Priegel publică verdictul curţii cu juraţi. Pe onoarea şi conscienţa mea înaintea lui D-­jeu şi a oamenilor verdictul juriului e următorul: La întrebarea primă: 12 da. „ „a doua: 12 da. „ „a treia : 12 da. Un slab „éljen !“ Presidentul: Se vor mai ceti între­bările. Dr. Simon le cetesc”. Presidentul: Poftesc pe acusator şi se pronunţă asupra aplicării legii. Acusatorul: Fiind vorba de judecarea acusatului, îmi iau voe a me pronunţa şi asu­pra împregiurărilor uşurătoare şi agravatoare. împregiurare uşurătoare de fel nu există. îm­­pregiurări agravatoare sunt: că acusatul în vir­tutea culturii sale a prevăc­ut vătămarea legii comisă de dînsul; în virtutea poziţiei sale so­ciale şi a influenţei ce o are în Caransebeş, ca şi de şese­ ori ales deputat al locuitorilor, cuvântul seu şi cuvintele lui sînt de o însem­nătate extraordinară; în sfîrşit împregiurare agravatoare e, că chiar faţă cu acel stat a comis vătămarea, dela care şi acum trage pensiune. Binevoiţi a lua în considerare disposiţiu­­nile §-lui 90 la măsurarea pedepsei. Tribunalul se retrage pentru aducerea sentenţei, în scurt timp se reîntoarce. Presidentul ordonează a se ceti a fii 171, 172 şi 91 din codicele penal. Dr. Simon ceresce ,­fii respectivi. Presidentul publică următoarea sen­te­n­ţ ă: Tribunalul reg. din Arad în calitate de judecătorie de presă a judecat în numele Ma­iestăţii Sale Regelui. Traian Doda, general ces. reg. în pen­siune, născut în Prilipeţ, de 66, ani se declară de vinovat pentru delictul agitării contra na­ţionalităţii, circumscris în alineatul al doilea din §. 172 al codicelui penal, şi pentru aceasta se condamnă în sensul §-lui 172 cu aplicarea §-lui 90 la doi ani închisoare şi la o amendă pe­cuniară de 1000 fl. pentru scopurile amintite în §. 1 al art. de lege 8 din 1857, în cas de in­­solvențâ se judecă la prolungirea închisorii cu el a întrebat mereu pe chelner, dacă poate promii pentru banii sei. „Chelnerul meu te-a înţeles fals, dom­nule căpitan“,­­zise proprietarul. „E treaba lui. Sânt eu de vină?“ Răs­punse oficerul în ton mănios. Proprietarul hotelului era şi el în per­plexitate, nu ştia ce să înceapă. Din întâm­plare aruncă ochii pe stradă şi văz ju, că dina­intea hotelului „La Rosa-Albă“ s’au oprit două echipage aristocratice. Hm! El păcălit şi păgubaş, car’ hotelierul de vis-a-vis cu oaspeţi din societate înaltă.­­L-a cuprins invidie şi ciudă, deci era hotărît să-’i facă ve­cinului seu un topor. „Bine, domnule căpitan“ — a fi8ft Pr0­­prietarul repede — „chelnerul meu s’a greşit. Nu face asta nimic în urmă, dar’ te rog cel puţin să-’mi faci un serviciu. Voesci?“ „Dacă îmi stă în putere, bucuros!“ „Mergi mâne la ameaefi, te rog, în ho­telul de preste drum „La Rosa-Albă“ şi fă acolo tot precum ai făcut la mine“. Oficerul salută cu respect, trase mănu­şile şi sfise: „Ieri am făcut chiar aşa în hotelul „La Rosa-Albă“ şi proprietarul, chiar ca d-ta, m’a trimis la hotelul d-tale. Dela dînsul viu!“ Și înainte de ce s’ar fi recules proprietarul prin o dusină de înjurături, ofițerul deja era pe stradă, tr. 2 ani; mai departe dator este în termin de 15 z­ile a solvi 62 fl. 20 cr. spese judecă­­toresci și 4 fl. 40 cr. interpretului, sub greu­tatea execuţiei. Sgomot mare, din care causă nu s’a mai auifit subşternerea procurorului. REVISTĂ POLITICĂ. Sibiiu, 10 Septemvrie st. v. în sfîrşit s’a umplut şi „golul“, pe care­­l-a lăsat decedatul ministru Tre­­fort. „Budapester Korrespondenz“ află, că Maiestatea sa a numit de ministru al cultelor şi instrucţiunii pu­blice pe corniţele suprem al comitatu­lui Sepeş şi vice-preşedinte al casei magnaţilor, contele Albin Csáky. Se­­jice, că acesta ar fi primul cas, că un banner se numeşte ministru, în locul lui se va numi apoi altcineva de vice­preşedinte al casei de sus. Noul ministru s’a născut la anul 1841 în Krompach, în comitatul Zipsu­­lui. El este com­itele suprem ereditar şi dela 1867 şi adevăratul comite suprem al acestui comitat, comandor al crucii Leopoldine şi al coroanei mari a ordinului papal George; în anul trecut a fost numit vice-președinte al casei de sus. Pe teren administrativ, contele Albin Csáky, care a stat aproape două dece­nii în fruntea unui comitat, se priveste de o adevărată capacitate. în anul 1880­­i­ s’a oferit portfoliul ministerului de fi­nance și la 1881 portfoliul ministeru­lui de­ comunicaţiune. Se cr­ice, că noul ministru e foarte liberal, are sentiment pentru literatură, multă predilecţie pen­tru m­usica clasică şi e cu un cuvânt un om cu cunoscinţe frumoase şi de maniere moderne. Vom redă, cum­va se­ ţină cont de adevăratele interese ale instrucţiunii. Căci dacă va urma pe ca­lea apucată de Trefort, apoi, ceui k* puţin ne vom pută aştepta dela el. La 20 i. c. Roma ’şi-a sărbat a 18-a aniversare a eliberării sale. Oraşul a fost festiv decorat şi sub su­netul clopotului celui mare al capi­tolului s’a dus municipalitatea la mor­­m­ân­tul lui Victor Emanuel, spre a depune pe el o cunună. De acolo a mers apoi împreună cu deputaţiunea armatei la zidurile oraşului, de asemenea spre a depune o cunună pe locul unde tunurile au deschis o breşă la poarta lui Piu. Mail-ul a cetit o telegramă de a regelui şi a rostit un discurs patriotic, pe care mulţimea­­l-a aclamat cu însufleţire, strigând: Trăească re­gele! Trăească Roma, nealienabila ca­pitală a Italiei! Respun­­ând la tele­grama obicinuită ce a adresat-o muni­cipalitatea din acest incident, regele a depeşat din Monza: „Aniversarea di­nii de 20 Septemvrie 1870 este o 41 sfinţită pentru mine şi pentru întreaga naţiune. Roma în cei 18 ani ce au tre­cut de atunci încoace, a soitit să-­şi îm­plinească între toate împregiurările greaua sa misiune faţă cu Italia şi faţă cu lu­mea civilisată, în curând doritul nostru oaspe, împăratul german, amicul şi credinciosul nostru aliat, capul unui popor puternic, care deodată cu noi­­şi-a îmdeplinit unirea sa, va fi martorul virtuţilor şi al nouei civilisaţiuni a Romei. Ministrul francez de răsboiu, dom­nul de Freycinet, are, se face­ in a­tenţia, de a întări graniţa în­spre Belgia în acelaşi mod, cum a făcut-o deja înspre Germania. „Agence Havas“ publică în această privinţă ur­mătoarea notă: Din incidentul faimelor despre o alianţă germano-belgiana crice „Natio­nal“, că aceste faime sunt probabil exagerate, de­oare­ce însă acelea se repetează mereu şi produc nelinişte în Francia, care se teme de o eventuală năvălire a armatei germane sub scutul fortificaţiunilor belgiane de la Maas, gu­vernul francez ar trebui să fee fără amânare toate măsurile, spre a asigura graniţa franceză în contra ori­cărei nă­văliri a unei armate străine. Despre schimbarea în ministe­rul sârbesc, „Bud. Corr.“ asigură pe baza celor mai competente informa­­ţiuni, că faimele privitoare la aceea sunt lipsite de ori­ce temeiu. După corespon­denţa din cestiune, nu există nici un motiv pentru schimbarea cabinetului. Tot atât de scornite ar fi şi scirile des­pre sistarea procesului de despărţire a păreelu­i regale, la care să fi contribuit mai ales Maiestatea Sa Monarchul nos­tru, deoare­ce Curtea noastră nu s’a amestecat de loc în afacerea aceasta, pe care a privit-o totdeauna de o afacere curat privată. Procesul de presă al generalului Traian Doda şi presa maghiară. Guvernamentalul „Kolozsvár“ pu­blică în numărul seu de la 18 Septem­vrie­­, următorul prim-articol: „Cetitorii noştri îşi vor aduce aminte de comedia, pe care a jucat-o în mai multe acte Traian Doda, general pensionat şi cetăţean din Caransebeş, ca representant arbitrar al politicei pasive a valachimii din Ungaria pe timpul alegerilor parlamentare din urmă. A lăsat să fie ales în cercul Caransebeşului de două­ ori, dar’ mandatul seu, în contra legii, nu ’l-a presentat presidentului dietei. După această cerbicoasă ignorare a formei legale, ca om privat a scris epistole adresate presiden­tului casei, şi prin aceasta s’a purtat necu­viincios faţă cu una dintre persoanele cele dintâiu oficiale din ţeară, car’ prin conţinutul epistolelor sale a declarat în public, că nu-­şi împlinesce datorinţa legală de a-­şi presenta mandatul, în urmă însă a adresat alegătorilor sei un manifest deschis, în care a acuzat pe toţi factorii legali ai Ungariei cu aceea, că: „poporul român prin uneltirile stăruinţă şi a forţei este scos din toate posiţiunile luptei con­stituţionale“ , mai anunţând şi aceea, că: „astătfi ne pregătim de luptă mare şi obosi­toare; astăffi nu este vorba de un loc şi un vot în parlamentul ungar, — nu e vorba de câteva concesiuni politice, naţionale sau de limbă, ci onoarea naţională a poporului româ­nesc este pusă în joc.“ Procuratura regească, împlinindu-­şi da­toria ce o are ca representant al legilor şi al statului unguresc, a intentat proces aceluia, care vatămă legile, ignorează funcţionarii şi agitează contra poporului şi contra ordinei pu­blice în stat, a intentat proces acestui pensio­nar al statului şi cetăţean unguresc şi a cerut satisfacţiune în numele demnităţii şi autorităţii statului. Dar’ impertinenţa cerbicoasă a lui Traian Doda, general pensionat şi cetăţean al statului maghiar, nu s’a oprit numai la atâta. A pus pe deci chiar şi mersului regulat al justiţiei, nimicind primul termin al pertractării sub cu­vânt că e bolnav, car’ la pertractarea finală nu s’a presentat, voind să fie representat nu­mai prin plenipotenţiar, la ceea­ ce însă tribu­nalul nu s’a învoit şi, pe basa verdictului una­nim al juriului,­­l-a condamnat pe acusat in contumatiam. Agitatorii naţionalităţilor au ajuns vre­muri grele. Maiestatea Sa la Belovar sdro­­besce cu fulgerul pedepsitor al cuvintelor Sale capul şerpelui panslavismului, de altă parte la Arad curtea cu juraţi a cetăţenilor indepen­denţi cu verdictul seu unanim strivesce pe so­borul daco-românismului. Strossmayer poate a credut, că păretele apărător al bisericii îi ofere scutul, sub care să-­şi poată continua ne­pedepsit uneltirile sale trădătoare faţă cu mo­narchia şi faţă cu ţeara. Traian Doda poate­ că a privit ca neasaltabilă posiţia ce o are în ar­mata comună şi a credut, că din această po­­siţie poate să-­şi bată joc de legislaţiunea ma­ghiară, de legile criminale şi de calomniata naţiune maghiară unitară. Dar’ Coroana, constituţia şi dreptatea, unite fiind între sine, sunt cu mult mai puter­nice, decât să li se poată pune în cale niste factori ca aceştia ce se tîrăsc prin ţărînă. Calea, pe care Ungaria sub conducerea Maiestăţii şi prel­ungă legalitatea credincioasă a naţiunii înaintează în mod consecvent, prin astfel de atentate mărunte nu poate fi abătută din direcţiunea ei oablă ca săgeata, pentru­ că e legală, şi aceia, care cutează a ridica mâna sacrilegă asupra vieţii şi lucrării ce se ba­­sează pe principiul suveranităţii statului, loviţi cad şovăind înapoi, pocăindu-se în sine ca exemplu pentru soţii lor şi ca satisfacţie pen­tru drept şi dreptate. Satisfacţiunea ce l i­ s’a dat statului ma­ghiar şi dreptului lui public prin verdictul ce­tăţenilor din Arad este refrenul vrednic al judecăţii dela Belovar a Regelui. Unde Co­roana şi naţiunea stau şi lucrează în astfel de înţelegere, acolo viitorul patriei este asigurat“. T R 1 8 U N A CORESPONDENŢA „TRIBUNEI“. Arad, 20 Septemvie n. 1888. Alea jacta este ziua de 17 Septemvrie va rămâne vecinie memorabilă în analele po­porului român din ţerile de sub coroana Sfân­tului Ştefan. în această­­fi curtea cu juraţi şi tribu­nalul din Arad au declarat de vinovat în de­lictul de agitare în contra statului şi au con­damnat la închisoare de doi ani şi 1000 fl. amendă pe generalul Traian Doda, unul dintre cei mai distinşi bărbaţi români, bărba­tul binemeritat, care a dat probe de sânge pe câmpul de bătaie despre patriotismul seu şi fidelitatea sa cătră Tron şi Casa domnitoare! în această­­fi tribunalul din Arad a pro­bat faptic, că sunt pe deplin adevărate cuvintele, pentru care generalul Doda a fost condamnat şi locul acelora, care vorbesc şi scriu românesce, sunt temni­ţele de la Năsăud, Vat şi altele, pe care le vor zidi anume pe seama noastră guvernanţii noştri. Suntem aci! Nu ne-am spăriat de roata şi furcile Ungurilor, nu ne spăriem nici de temniţele Ungurilor. Unde va fi gen­er­a-­­­u­l, acolo vom fi şi noi! Et facere et pati fortia Romanum est! Noi Românii am arătat în cei din urmă douăcieci de ani, că se vm răbda foarte mult. Cea mai eclatantă dovadă însă despre înde­lungă răbdarea noastră e darea în judecată şi condamnarea generalului Doda, ale cărui cu­vinte şi fapte le-au aprobat toţi Românii, ca cuvinte şi fapte isvorîte din inima şi su­fletul poporului românesc. Cu toate acestea Românii nu s’au miş­cat. Din contră ei s’au arătat pănă la un punct oare-care nepăsători în faţa procesului de presă al generalului, ca­ şi­ cum ar fi vrend să confirme şi în caşul present disa poe­tului : „Eu să per, eu?­, nici odată. „Vre-o lume încruntată. „Vie valuri mari de foc... „Nici că m’or clinti din loc“. Aşa s’a şi întâmplat. Foile maghiare prevestiseră în cor un fel de revoluţie din partea Românilor pentru iubitul lor general Doda; procurorul regesc din Arad, represen­­tantul justiţiei maghiare, spusese publice cu ocasiunea procesului de presă al­­fiaturu „Romanische Revue“, că unde nu vor pute cu legea, vor câştiga cu forţa pe Români. Şi Românii încă nu s’au revoltat nicăiri. Dar’ nu s’a revoltat bunul simţ şi sunt sigur, că are să se revolte în fiecare om lu­minat, pentru modalitatea, cu care a fost jude­cat şi condamnat generalul Doda. Pănă aci în procesele politice s’a obser­vat cel puţin forma faţă cu cei acusaţi. Dar’ în procesul generalului Doda au fost descon­siderate nu numai principiile de drept şi le­galitate, ci şi formalităţile prescrise de lege la pertractarea unui proces politic. Vorba procurorului din Arad: „trebue extirpat cu forţa“. Generalul Doda nu s’a putut presenta din causa morbului. A fost însă present apă­rătorul seu, advocatul şi deputatul dieta­ Carol Eötvös, provăc­ut cu plenipotenţă după toate formele. Și ce să vezi ? Sub cuvent, că acu­satul nu s’a presentat în persoană, tribunalul n’a admis apărarea advocatului. Astfel gene­ralul Doda a fost condamnat, fără­ ca tribu­nalul să fi dat loc apărării sale. O procedere ne mai­pomenită în statele constituționale! Procurorul a putut să vorbească ce ’i-a plăcut şi cum a voit, fără a fi contrafis şi combătut de cineva. Respingerea apărării, după­ cum resonează unii, a urmat din causă, ca să se eviteze un blamagiu mai mare pen­tru guvern prin altul mai mic. Punerea generalului sub acasă s’a făcut pe basa proclamaţiei cătră alegătorii din cercul Caransebeşului, fals tradusă în unguresce, pe când pe basa traducerii autentice fă­cută de tribunal prin interpretul seu M. B. Stânescu, generalul nu putea fi nici acusat, cu atât mai puţin condamnat, în contra sentenţei tribunalului, apără­torul Eötvös a insinuat recurs de nulitate, care va face mare sensaţiune în presă şi în lumea juriştilor. Noi aşteptăm desfăşurarea ulterioară a causei cu interesare. Pertractarea de nou a procesului va urma ca sigură, de cumva gu­vernul nu va afla mai consult ca să aşeete de astădată sabia în teacă. Altfel fie voea lui. Publicul românesc a îndesuit sala tribu­nalului la pertractarea de Luni, dar’ la o nouă pertractare va umple şi stradele Aradului, nu ca să demonstreze, ci ca să arete iubirea şi alipirea sa cătră generalul, care scie atât de bine să interpreteze sentimentele sale, aspira­­ţiunile şi dorinţele poporului român. Inteli­genţa românească, cea curată, a soitit şi va sei totdeauna să-­şi facă datoria sa. Luni seara s’a ţinut banchet în sala ho­telului „Crucea­ albă“, la care a luat parte şi apărătorul Eötvös, de la care însă au absentat demonstrative toţi oamenii episcopului Meţianu, afară de unul, dl Truţa, care stă în relaţiuni de prietenie, ca fost deputat, cu advocatul şi deputatul Eötvös. S’au ridicat mai multe toaste, cel dintâiu pentru generalul Doda de cătră Dr. N. Oncu, al doilea pentru advocatul şi deputatul Eötvös de cătră domnul Stănescu. Eötvös a toastat, combătând curentul măies­trit faţă cu naţionalităţile. S’au trimis de­­peşi de aderenţă generalului Traian Doda şi lui Slavici la Vâcz! Iată aşa suntem noi Ro­mânii, în loc să ne întristăm, când alţii ne prigonesc pentru dreptate, noi ne înveselim, căci credem în viitorul nostru. Un popor ce nu combate, nu merită li­bertate. Vă luptaţi de vreaţi să fiţi!— Ne­­fice bardul român! Scevola. CRONICĂ. Maiestatea Sa Împâratul-Rege, însoţit de ducele Ludovic din Bavaria, a sosit la 19 Septemvrie cu o suită mai mică la Vi­­segrâd, pentru a petrece acolo trei­­file cu vânătoarea de cerbi. La Visegrâd a fost, după­ cum se scie, în evul mediu reşedința mai multor regi ai Ungariei, dar­ de 400 ani nici un cap încoronat nu a mai petrecut în această localitate. * Vânătoarea Principelui de Coroană. Sosirea clironomului la Gurghiu nu e încă ho­­tărîtă, atâta se scie însă sigur, că în suită va fi principele de Wales, archiducele Otto, du­cele de Braganza, principele Eszterházy, con­tele Károlyi, apoi vre-o câţiva aristocraţi aus­­triaci şi dintre conţii ardeleni Samuil Iosika, Teodor şi Andreiu Bornemisza şi Gavriil Be­thlen. Cu arangeamentul a fost încredinţat baronul Coloman Keményi. * Archiducele Albrecht în Germania. O depeşă din Berlin ne spune: împăratul s’a adresat la finele manevrelor cu o vorbire cătră generalitate, prin care mulțumi în special Archiducelui Albrecht pentru visita sa. în general Archiducele a fost cu multă sim­patie și căldură primit în Germania. La 20 Septemvrie Alteța Sa a plecat la Dresda. * Contele Kálnoky s’a reîntors la 20 1. c. dela Friedrichsruhe. * Maghiarisări de nume. „Budapesti Köz­löny“ publică următoarele schimbări de nume: Pavel Han­dz­el în „Hajósi - Iosif Ring în „Revészu­; Adolf Hermann în „Radnóti“. * Noua ordine advocaţială. Lucrările privitoare la proiectul unei noue ordini advo­­caţiale progresează la camera advocaţială din Budapesta. Desbaterea generală s’a terminat deja și acum este în curgere desbaterea spe­cială. Pe la începutul lui Octomvrie ar fi tre­cut întreg proiectul prin desbaterile camerei. * Adunarea de controlă a­­brigadei de • honveifi Nr. 23 e hotărîtă pe următoarele­­file ale lunei Octomvrie: 1 cercul Baii-de-Criş, 30 Oct. cercul Bradului, 5 Oct. cercul Murăş- Iliei, 7 cercul Deved şi în 8 Deva, 10 Oct. cercul Huedinului, 12. cercul Haţegului, 14 cercul Puiului, 16 cercul Petroşani, 18 Orăş­­tie, 20 cercul Geoagiului, 22. cercul Vinţului­­de-jos, 25 al Ocnei-Sibiiului, 29 al Blajului. Pe luna lui Noemvrie: cercul Didio-St.-Martin în 2 Noem., în 4 cercul Mediaşului, în 5 Me­diaşul, în 6 Elisabetopolea, în 8 Sighişoara, în 11 cercul Agnitei, în 15 al Noerichului, în 16 al Săliştei, în 16 al Poienii şi al Mărcurei, în 19 al Sebeşului-săsăsc, în 21 cercul Sibiiu­­lui, car’ în 29 Noem. în oraşul Sibiiu. * Venitele şi spesele oraşului Sibiiu. Preliminarul venitelor şi speselor, desbătut de consiliul comunal în şedinţa de Luni, arată cifrele următoare pentru anul 1889: venite preste tot 197.408 fl. 28 cr., spese preste tot 182.182 fl. 70 cr., rămâne deci la disposiţie o sumă de 16.507 fl. 29 cr., după­ ce 10.000 fl. figurează sub rubrica speselor neprevăc­u­te. * « Institutul de surdo muţi din Cluj. Cu 1 Octomvrie se va începe cursul de învă­ţământ în acest institut. Instruirea se va face după cel mai nou metod şi elevii vor ave să se deprindă în cetire şi scriere, în comput şi desemn, li se va preda religiunea, istoria, geo­grafia, vor fi introduşi în stiinţele naturale şi în lucrul de mână. Pănă acum sunt insinuaţi 8 inşi, se vor mai primi încă 4, deoare­ce mai mulţi decât 12 nu pot ave loc în institut chiar în primul an al existenței lui. Insinuări se mai pot încă face pănă în 1 Octomvrie. * între viritiștii comitatului Caraș- Severu­l primul loc îl ocupă Antoniu de Mo­­csony­­, proprietar în Bulciu, cu o dare di­rectă anuală de 4045 fl. 4 cr., în al doilea loc vina contele Biessingen, ear’ în al pa­trulea loc Dr. Alex. de Mocsonyi, proprietar în Căpâlnaș, cu o dare anuală de 1553 fl., ear’ în al treisprez­ecelea loc e episcopul gr.-cat. al Lugojului Dr. Victor Mihály, cu o dare anuală de 1012 fl. 50 cr. * Un meteor s’a văz­ut Duminecă la 16 Septemvrie n. în Reşiţa. A fost un feno­men frumos de forma unui glob roşu, încun­­giurat de lumină intensivă, care s’a ridicat dinspre răsărit dela Reşiţa mişcându-se încet cătră apus şi a dispărut după prison. Durata acestui fenomen interesant a fost circa 5 minute. * Nr. 206 Un diurnist de fraudant. Tribunalul din Budapesta a pus sub acasă pe diurnistul de acolo Geza Kaszap, care a comis malver­­saţiuni de bani comunali pănă la suma de 14.000 fl. Frumoasă administraţie comunală are capitala Ungariei, când un diurnist poate să fure o sumă atât de însămnată. * Luptă pentru curatelă. Cercurile ju­ridice și comitatense din Arad se ocupă cu o afacere de tot ciudată. Principele Sulkowski devenind alienat, a fost pus sub curatelă, și după­ ce el posede bunuri întinse și în comi­tatul Aradului, de curator al acestor moșii a fost numit cunoscutul advocat din Arad Ta­­gányi. Aceasta s’a întâmplat înainte cu vre-o câţiva ani. Principesa Sulkowski mai acum sânt doi ani a cerut ridicarea curatelei, sub pretext că Tagányi administrează rău moşiile şi înşeală. S’a făcut atunci o aspră cercetare, dar’ cererea principesei a fost respinsă, de­oare­ce în administrarea lui Tagányi nu s’a găsit nici măcar o singură scădere. Princi­pesa însă a înfluinţat ca ministrul de justiţie să trimită un ordin adunării comitatense a Aradului, cu stricta disposiţiune de a se ridica imediat curatela. Adunarea comitatensă, ne­­aflând nici un moment grav pentru de a face

Next