Tribuna, octombrie 1888 (Anul 5, nr. 222-247)

1888-10-18 / nr. 236

Anul V Sibiiu, Marți 18­ 30 Octomvrie 1888 Nr. 236 carav­iaBira­ g.TOs­ ii­»;fi3»M»«wiBrsBEfcig.ăî^ ABONAMENTELE Pentru Sibiiu: 1 lună 85 cr., i/4 an 2 fl. 50 cr. i/s an 5 fl., 1 an 10 fi. Pentru ducerea la casă cu 15 cr. pe lună mai mult. Pentru monarchie: 1 lunăgl fl. 20 cr., V* an 3 fl. 50 cr. Va an 7 fl. 1 an 14 fl. Pentru România şi străinătate: Va an 10 franci, Va an 20 franci, 1 an 40 franci. Abonamentele se fac numai plătindu-se înainte. Apare în fiecare zi de lucru INSERTIUNILE Un şir garmond prima dată 7 cr, a doua oară 6 cr­, a treia oară 5 cr.; şi timbru de 30 cr. Redacţia: Str. Iernii 11. — Administraţia: Str. Cisnădiei 3. Se prenumeră şi la poşte şi la librării. în Bucureşti primesce abonamente D. C. Pascu, Str. Lipscani 35. Epistole nefrancate se refusă. — Manuscripte nu se înapoiază. Un immer costă 5 cruceri v. a. sau 15 bani rom. Sibiiu, 17 Octomvrie st. v. Divorţul între regele şi regina Ser­biei este fapt împlinit. După peripeţii multe, prin care a trecut afacerea divorţului acestuia, s’a enunţat d­in sentenţa unui tribunal bisericesc sau civil, însă matrimonial. Nu. S’a enunţat simplu divorţul fără de întrevenirea vre­unui tribunal, care ar fi fost în posiţiune a aduce sen­­tenţă. Procedura a fost adecă următoa­rea: Regele Serbiei recearcă pe metro­­politul actual al Serbiei să enunţe di­vorţul. Metropolitul, fără multă hesitate, în ziua următoare după recercare a şi satisfăcut recercării. Printr’o simplă „bi­necuvântare“, pe baza puterii de legare şi de „deslegare“, a enunţat divorţul şi afacerea a fost resolvată şi termi­nată. Sigur, că lumea ar sta uimită sub impresiunea unui act atât de neaş­teptat. O mulţime de z­iare oficioase şi ne­­oficioase, dar, pre­cum se vede, câşti­gate pentru această formă nouă de a desfiinţa căsătorii, nu lasă timp lumii să stea uimită. Cu o sîrguinţă doamnă de o causa mai bună caută să justifice procederea metropolitului Sârbiei. Nu prin legi sau canoane bisericesci, ci prin oportunitate. Die adecă, că enun­ţarea divorţului între regele şi regina Serbiei a fost o necesitate politică. Nu se ţine de datoria noastră să constatăm, dacă enunţarea divorţului a fost sau nu necesitate politică. Aceasta o va constata viitorul şi încă viitorul cel mai apropiat. Pentru noi ajunge a constata existenţa faptului, precum şi forma, în care a urmat. Prin constatarea aceasta însă în­tărim ceea­ ce am­­fit înainte cu vre-o câteva c­ipe despre starea precarie din Serbia, cu toate consecvenţele aceleia. Cu toate asigurările oficioase, în Sârbia de stări consolidate nici azi nu poate fi vorba. Se susţine, că partidul progresist ar sprijinî intenţiunile regelui şi că pe basa acestui sprijin au să urmeze stări mai sigure în timpul cel mai apropiat. Ce n’are drept să spereze? Spe­ranţa, , şi gândurile, nu sunt supuse vă­milor, însă dacă însuşi regele recu­­noascî că nici pe progresişti nu-’i are pe tot în partea sa, speranţa este foarte subţiri, ca în ţeară să aibă vre-un partic pentru dînsul. Hr pută, că tocmai aceia, care se au, că-’i sunt sprijinitori, la cea dintâi eventualitate mai puţin favora­bilă ptru rege, să-’l părăsească. Ian nu ar fi cel dintâiu domni­tor, ce ar pută păţi aşa ceva, şi du­rere, oară nici cel din urmă. isă ce ne pasă nouă, dacă în Serb, nu vor ava în curând stări con­­solide? Este treaba Serbiei să caute a-­şi onsolida stările la ea acasă cum va s şi cum o va tăia capul. Interesul cel viu din partea oficio­­şiloroştri de dincoace şi de dincolo de ui­a de toţi paşii regelui Milan şi de tate mişcările politice din Sârbia e evada cea mai neîndoelnică, că bănuţii cu voi în politica Austro-Un­­gari sunt de altă părere. Cu altă ocaune am spus şi causa, care impune băiaţilor politici atenţiunea deosebită făţ cu Sârbia. Şi o repetăm şi de as­lată, că situaţiunea în Sârbia nu s’a schimbat spre bine nici prin faptul îmlinit cu enunţarea divorţului între rsele şi regina sârbească. Din contră tocmai enunciaţiunea cvorţului va înăspri situaţiunea. Toc­mi enunciaţiunea aceasta este in stare s provoace complicări, în al căror vîr­­tgiu monarchia noastră austro-ungară îtr’o bună dimineaţă să se trezească mpinsă şi silită, de a descurca ce au încurcat alţii. Ceea­ ce excitează în noi şi mai se­rioase nedumeriri este, că, după vede­rile noastre, din partea oficioasă din ţerile unguresci toate afacerile politice din Sârbia sânt tractate prea superfi­cial şi prea unilateral. Tot ce face, tot ce intreprinde regele Milan e bine făcut, bine întreprins, e genial chiar. E de­­ajuns să se scie, că regele a făcut cu­tare lucru, şi laudele şi imnurile răsună dela un capăt al regatului ungar pănă la celalalt în toată presa oficioasă fără de excepţiune. Ce e mai curios. Se entu­siastuează de cântecele oficioaselor şi presa oposiţională încât este maghiară. Şi aceasta o consideră de lucru p­a­­t­r­i­o­t­i­c a afla toate bune câte regele Milan le face şi a presenta şi ea situa­ţiunea din Sârbia aşa cum­­i-ar veni şi regelui Milan la socoteală. Dacă aşa ar fi, cum calc oficioasele dela noi şi după dînsele întreagă presa maghiară, că poporul sârbesc numai după deslegarea nodului gordian a aştep­tat şi că acum, după­ ce regele ’l-a des­­legat intr’un mod atât de alexandrinic, poporului ’i­ s’a luat o peatră de moară de pe pept, ori­ce nedumerire ar trebui să înceteze. Avem cuvânt să presupunem cel puţin, că nu va fi aşa. Nodul nu ni se pare deslegat, ci mai încurcat. Ear’ cu poporul sârbesc ar pute să fie cum e şi cu mulţumirea naţionalităţilor nemaghiare din ţerile un­guresci. Şi despre acestea afirmă presa maghiară neîncetat, că s­unt mulţumite, fiindcă sânt cuminţi şi rabdă şi scutesc patria de neajunsurile nemulţumirii. Conclusiunea în caşul concret noi nu o facem, după­ cum ar trebui să o facem. Votul nostru astăzi este fără putere şi nu se ascultă decât atunci, când procurorul are poftă să ne pună înaintea unei curţi cu juraţi. Scopul însă nu­­l-am ajuns. Noi am voit, ca afacerea cu devorţul regelui sârbesc să fie presentată şi din alt punct de vedere, deosebit de al oficioaselor dela noi şi deosebit de al presei ma­ghiare. Viitorul e în mâna lui Dumnezeu. Viitorul va hotărî, dacă imnurile pentru divorţul regelui Milan au fost la loc şi n’au fost pripite. FOIŢA „TRIBUNEI". Din literatura geografică a­­ Transilvaniei (Urmare şi fine.) Pe terenul statisticei asemenea s’a des­­voltat puţină activitate. Cu privire la numă­rul şi mişcarea poporaţiunii Tr­ansilvaniei din secolul al XVII şi XVIII ne-au rămas date statistice după conscripţiile de popor ce s’au făcut în diferiţi ani. Anume în Transilvania s’au făcut conscripţii în anul 1698 şi în mai mulţi ani din secolul al XVIII-lea, (1703, 1713, 1721, 1737, 1750, etc.) cu scopul de a se pune dare pe ţeară după numărul locui­torilor. Dar’ tocmai din causa aceasta nu se conscrieau toţi locuitorii, ci numai cei obligaţi a plăti darea; apoi conscripţiile le făcea fie­care naţiune politică separat în cercurile sale astfel la conscriere nu s’a purces după un principiu în ţeara întreagă şi afară de aceasta fiecare naţiune politică se silia se arete cât, mai puţini oameni conscrişi, ca, amesurat nu­mărului mai mic, darea să fie mai puţină. Din căuşele acestea datele conscripţiilor n’au va­loare scientifică, care geografii noştri nu se folosesc nici de aceste date nesigure şi astfel statistica poporaţiunii în privinţa literară nu este cultivată deloc. Tot asemenea stăm cu hipsometria. Lucrările hipsometrice se încep la noi numai pe la finea secolului trecut, cam de­odată cu activitatea lui Alexandru Humboldt pe acest teren şi cu măsurarea de înălţimi ce se făcea pe acest timp cu mare zel în Germania (în Alpi) şi în Anglia. Cu privire la posiţiunea geografică a ţerii şi a unor localităţi aflăm câteva date în scrierile lui Boncard (Topographic­, magni regni Hungariae................tum etiam Transilvaniae, 1718.) şi Schmeitzel, dar­ atât datele acestea, cât şi acelea, de care se folosesc cartografii de pe acest timp *) la proiectarea hartelor Tran­silvaniei, sunt greşite şi nu ne presentă po­­siţia geografică adevărata. în privinţa aceasta singur lucrarea lui George Ackner este de valoare. El a cal­culat exact pe base scientifice, în anul 1726, lăţimea geografică la două sate ardelene, (Sănăruş, Zendrisch, Szénavörös şi Selyeşul­­mare, Grosz-Alisch, Nagy-Szöllös), dar’ datele aflate numai în anul 1799 s’au dat publici­tăţii. **) Mărimea ţerii, în măsură cuadrată n’a fost cunoscută pănă cătră finea secolului tre­cut. Cea dintâiu măsurare trigonometrică a imperiului austriac, şi astfel şi a Transilvaniei, s’a început în anul 1764 şi s’a încheiat în 1787. Dar’ măsurarea aceasta n’a avut re­­sultat îndestulitor, aşa că împăratul Francisc I. a dispus în anul 1806 să se măsure din nou imperiul. Scriitorii din secolii trecuţi nu pot să ne dee mărimea suprafeţii în măsură cuadrată, dar’ cu toate acestea ei se insuesc a *) La mai multe scrieri geografice transilvane se află alăturată câte o hartă a ţerii, în diferite mărimi şi cu împărţirea în grade, dar’ basa lor e falsă. **) în „Siebeubürg. Quartalschrift', VII., fase. 1, publicate de loan Binder. ne face o idee despre mărimea ţerii prin linii longitudinale, care exprimă lungimea şi lăţi­mea ţerii, însă datele lor sunt divergente, din cauză, că nu sunt basate pe măsurare exactă. Iată câteva exemple: Reychersdorffer, Iun. 25, lăt. 25 mile transilvane Frölichn 24,n 24n germane Tröster .n 60,T)45n germane Vitézy . .n 30,ri 30n ungare Kreckwitz .n 24,n 24ngermane Graf loh. (1700)» 34,r 25n germane Schmeitzel: lungimea dela Almaş pănă la pasul Buzău 31 mile ungare, 39 germane; lăţimea dela Poarta-de-fer pănă la pasul Rod­­nei 28 mile ungare, 31 germane. (După harta lui Morandi Visconti, 1699.) Kunics, (1731) lungime 30, lăţime 30 mile ungare. Fasching, lungimea dela Poarta-de-fer pănă la pasul Ghimeş 30 mile germane, dela Turnul-Roşu pănă în Chior 38 mile germane. Fridwalszky, (1767) lungime 35, lăţime 30 mile ungare, Losontzi, (1773) lungime 30, lăţime 30 mile germane, şi alţii. Datele acestea, precum dela sine se înţe­lege, n’au ceva valoare deosebită, în sfîrşit, spre a completa încâtva studiul nostru fugitiv asupra scrierilor geografice ale Transilvaniei, apărute pănă cătră finea seco­lului trecut, trebue să mai amintim două în­suşiri caracteristice ale lor. Dacă studiem cu atenţiune cuprinsul aces­tor scrieri, vom afla în ele fără deosebire multe scăderi, defecte şi date greşite. Causa acestei împregiurări este negreşit şi greutatea începutului, dar, de altă parte vom observa, că cei mai mulţi scriitori folosesc şi prelucra atât materialul câştigat din intuiţiune proprie, cât şi datele împrumutate dela alţii, fără de reflexiuni critice. De aci urmează apoi, că greşelile şi datele false, aşa crieând, se înce­tăţenesc în literatură, trec de la scriitor la scrii­tor şi micşorează valoarea scrierilor. Excepţie este încâtva Frölich şi cu deosebire Schmei­zel, care în scrierea sa ia la critică unele date ale scriitorilor anteriori şi în modul acesta îi suc­cede a se feri de multe greşeli. O altă împregiurare, care detrage mult din valoarea unor opuri, este aceea, că unii scriitori plagiează pasage şi părţi întregi din alţi scriitori, refăcând cu totul numele opului plagiat. Mai departe merge în privinţa aceasta Vitézy, Kreckwitz, încâtva şi Frölich, apoi Peter-Paul Manuccius. („Transilvaniae, quae o­im Dacia dicta, descriptio, Roma 1596.) P. P. Manuccius a decopiat din scrierile lui Thuroczi, Bonfiniu și Reychersdorfer, dar, după­ cum se exprimă Schmeitzel: „sine sufi­cienti et adeurato indiciou. — Frölich împru­mută în parte descrierea topografică de la Rey­chersdorfer, Vitézy copiază din Frölich, care Kreckwitz plagiază din opul lui Zeiler („Hun­gária, oder Beschreibung des Königreichs Un­garn, sammt dazu gehörigen Ländern und Städ­ten, 1646, ed. II. 1660, ed. III. 1664 etc.) și Tröster. Despre opul lui Kreckwitz, Schmeitzel se exprimă astfel: „de hoc libro notes, omnia et singulia ex Tröstero et Zeilero esse desumpta“.*) *) Schmeitzel, „Notitia“ etc., manuscriptul din bibi. lui Teleki, p. 9. Mai departe Gromo urmează întru toate modul de expunere al lui Reychersdorffer, Szászkay împrumută cele mai multe date dela Bonhard etc. Din cele expuse pănă aci am putut vede, că pănă cătră finea secolului trecut literatura noastră geografică se mişca într’un cerc re­­strîns, nefiind cultivaţi mai în special decât doi romi geografici. în ultimii decenii ai se­colului trecut această împregiurare se schimbă; pe terenul geografiei noastre se produce un curent nou, puternic, prin care se pune basa literaturii noastre geografice moderne. Scrie­rile geografice se îmulţesc considerabil şi tractează şi se extind asupra tuturor ramurilor geografici; afară de opurile, care descriu ţeara din toate punctele de vedere, apar mai multe studii speciale, care se ocupă cu câte un ram geografic anumit şi în măsura, în care se îmulţesc scrierile, în aceeaşi măsură dispar cu încetul şi se cureg erorile şi datele false, care s’au susţinut ani de-a rândul în geografiile noastre. Această direcţie nouă în literatura noa­stră geografică se nasce sub influenţa sciinţei geografice contimporane, care pe vremea aceasta făcuse progres frumos, dar’ impulsul mai de­­aproape îl dau scrierile de valoare a lor trei scriitori, a căror lucrare putem zuce, că for­mează epocă în mişcarea literară a geografiei ardelene. Aceşti scriitori sunt: Benkő, Fichtel şi Lebrecht. Iosif Benkő a scris mai multe opuri geografice, dintre care cel mai de frunte este : „ Transilvania, sive magnus Transilvaniae prin­­cipatus, olim Dacia Mediterranea dicta, orbi REVISTA POLITICA. Sibiiu, 17 Octomvrie st. v. Evenimentul cel mai important este astăzji proclamaţi­unea regelui Milan cătră poporul sârbesc. Se vede, că surprinderile sunt acum în Sârbia la ordinea 4olii. Poporul sârbesc nici nu s’a recules bine din surprinderea ce ’i-a causat-o despărţirea spontană a părechii regale prin metropolitul Teodosie, şi acum stă din nou în faţa unui eveniment ne­aşteptat, în faţa proclamaţiunii regelui, care-’i anunţă noue alegeri pentru Scup­­cină şi o revisuire a actualei constituţii sârbesci. După textul acelei proclama­­ţiuni s’ar pare, că regele are în vedere crearea unei noue constituţii, deoare­c­e el face apel la toate partidurile din ţeară, pentru de a-’l sprijini în elaborarea unui proiect de constituţie. Autograful regelui ce-­l publică mai târijiu foaia oficială sârbească împrăştie însă toate interpre­tările false şi dovedesce, că nu se trac­tează de altceva, decât de o revisuire a constituţiei. Prin acel autograf re­gele numesce adecă în comitetul de re­visuire, al cărui preşedinte va fi el însuşi, de vice-preşedinţi pe Iovan Ri­st­ici, Miliutin Garaşanin şi Sava Gr­ui­ci, mai departe de membri, pe metropolitul, pe preşedintele consiliului de stat, pe foştii miniştri-preşidenţi: Fi­lip Christiei, Radivoi Mi­r­olko­vici, Iovan Ma­r­i­n­k­o­v­i­c­i, Attima T­i­u­m­i­c­i, pe consilierii de stat, pe episcopul M­o­i­­sie, pe mai mulţi generali, miniştri în disponibilitate şi în pensiune, pe pre­­şidentul curţii de apel, pe rectorul uni­versităţii, pe şese profesori de univer­sitate şi 31 de cetăţeni distinşi combi­naţi din toate partidurile din ţeară. Se zice, că proclamaţiunea a re­­digeat-o regele însuşi şi ar fi produs cea mai bună impresiune în întreaga ţeară. Noi credem, că regele are cele mai se­rioase intenţii cu revizuirea constituţiei, dar, împregiurarea, că vine tocmai acum şi atât de spontan cu acest proiect, ne face se presupunem, că prin o surprin­dere ca aceasta a voit mai ales să abată atenţiunea poporului dela despăr­ţirea lui ilegală de cătră regina Natalia. De altmintrelea „N­o v­o ie Vre­mi­a“, singura foaie rusească, care s’a ocupat pănă mai acum serios de afacerea de despărţire, cicei că aceasta este un act brutal, ilegal şi imoral, care înjose­­şte biserica sârbească autocefală. Popo­rul sârbesc va ajunge încă puterea şi resultatele acestei „binecuvântări“ ar­­chieresci. Acum vede ori­ şi­cine, că regele Milan nu a­soitit se producă fapte şi motive legale în contra soţiei sale. Atât regele Milan, cât şi me­tropolitul sârbesc vor primi o răsplată dreaptă. Jubireul de cincizeci de ani de serviciu, pe care­­l-a sărbat la 25 i. c. ministrul de externe rusesc Giers, a fost o adevărată fe­stivitate pentru acest diplomat. Nu nu­mai din Rusia, căreia dl de Giers ’i-a servit un veac întreg, ci şi din statele străine, chiar şi dela ministrul nostru de externe K á­­ n o k y, ’i-au sosit cu acest prilegiu manifestaţiuni de stimă şi prietenie. Dl de Giers nu a fost nu­mai un patriot rusesc distins, el s’a distins şi prin sentimentele sale mode­rate şi ca prieten şi promovator al pă­cii, şi aşa nu ne mirăm, că cu acest prilegiu îl felicitează şi aceia, care în politică nu umblă totdeauna pe o cale cu el. Alegerile pentru camera din România s’au săvîrşit şi acum se cu­­noasce şi întreg resultatul lor. Dintre 174 alegeri numai 16 cad pe socialişti şi naţionali-liberali. Toţi ceialalţi sânt conservatori, junimişti, şi liberali-inde­­pendenţi. Deşi numai preste vre­ o câ­teva zile se va 801i câţi deputaţi apar­ţin fiecăruia din aceste grupuri, se poate spune deja de pe acum, că singur gru­pul conservatorilor e atât de număros, ca toate celelalte împreună, întrunirea agricolă din Avrig. (Raport special al „Tribunei“ ) Avrig, 16 Oct. v. 1888. Tinăra, dar’ harnica „Reuniune română de agricultură a comitatului Sibiiu“ a mai avut astăcji o frumoasă 4* de activitate. Onoratul comitet al ei a convocat pentru astăzi în co­muna Avrig o întrunire agricolă, care a fost foarte bine cercetată şi va fi pentru acest ţinut un bun început de conlucrare comună a ţera­­nilor cu inteligenţa întru îmbunătăţirea sorţii misere a celor dintâiu. La întrunirea de astăzi au venit din Si­biiu d-un­ Eugen Brote, proprietar şi presi­­dentul reun.; Ioan de Preda, advocat şi vice­­presidentul reun.; Dumitru C o m ş a, profesor, şi Petru Ciora, funcţionar consistorial, membri ai comitetului reuniunii. Programul întrunirii, publicat de mai na­­inte şi în „Tribuna“, a fost următorul: 1. Despre folosul reuniunii noastre de agricu­ltură, disertaţiune, ros­tită de vice-presidentul dl advocat Ioan de Preda. 2. Despre fabricaţiunea brânzei de casă, demonstraţiune practică, ţinută de tânărul, dar’ zelosul agronom şi specialist în această materie, dl Sabin P. Barcianu din Răşinari, şi 3. Despre cultivarea trifoiului, disertaţiune, ţinută de un harnic plugar practic, dl George D o r d e a, plugar şi primar în comuna B u n ga r d. Acest instructiv şi pentru interesele ţeranilor foarte folositor program a fost as­cultat cu mare atenţiune de publicul atras în număr mare la întrunire. Au venit o mul­ţime de preoţi de ambele confesiuni, precum şi mai mulţi învăţători şi număroşi plugari din

Next