Tribuna, octombrie 1888 (Anul 5, nr. 222-247)
1888-10-18 / nr. 236
Anul V Sibiiu, Marți 18 30 Octomvrie 1888 Nr. 236 caraviaBira g.TOs ii»;fi3»M»«wiBrsBEfcig.ăî^ ABONAMENTELE Pentru Sibiiu: 1 lună 85 cr., i/4 an 2 fl. 50 cr. i/s an 5 fl., 1 an 10 fi. Pentru ducerea la casă cu 15 cr. pe lună mai mult. Pentru monarchie: 1 lunăgl fl. 20 cr., V* an 3 fl. 50 cr. Va an 7 fl. 1 an 14 fl. Pentru România şi străinătate: Va an 10 franci, Va an 20 franci, 1 an 40 franci. Abonamentele se fac numai plătindu-se înainte. Apare în fiecare zi de lucru INSERTIUNILE Un şir garmond prima dată 7 cr, a doua oară 6 cr, a treia oară 5 cr.; şi timbru de 30 cr. Redacţia: Str. Iernii 11. — Administraţia: Str. Cisnădiei 3. Se prenumeră şi la poşte şi la librării. în Bucureşti primesce abonamente D. C. Pascu, Str. Lipscani 35. Epistole nefrancate se refusă. — Manuscripte nu se înapoiază. Un immer costă 5 cruceri v. a. sau 15 bani rom. Sibiiu, 17 Octomvrie st. v. Divorţul între regele şi regina Serbiei este fapt împlinit. După peripeţii multe, prin care a trecut afacerea divorţului acestuia, s’a enunţat din sentenţa unui tribunal bisericesc sau civil, însă matrimonial. Nu. S’a enunţat simplu divorţul fără de întrevenirea vreunui tribunal, care ar fi fost în posiţiune a aduce sentenţă. Procedura a fost adecă următoarea: Regele Serbiei recearcă pe metropolitul actual al Serbiei să enunţe divorţul. Metropolitul, fără multă hesitate, în ziua următoare după recercare a şi satisfăcut recercării. Printr’o simplă „binecuvântare“, pe baza puterii de legare şi de „deslegare“, a enunţat divorţul şi afacerea a fost resolvată şi terminată. Sigur, că lumea ar sta uimită sub impresiunea unui act atât de neaşteptat. O mulţime de ziare oficioase şi neoficioase, dar, precum se vede, câştigate pentru această formă nouă de a desfiinţa căsătorii, nu lasă timp lumii să stea uimită. Cu o sîrguinţă doamnă de o causa mai bună caută să justifice procederea metropolitului Sârbiei. Nu prin legi sau canoane bisericesci, ci prin oportunitate. Die adecă, că enunţarea divorţului între regele şi regina Serbiei a fost o necesitate politică. Nu se ţine de datoria noastră să constatăm, dacă enunţarea divorţului a fost sau nu necesitate politică. Aceasta o va constata viitorul şi încă viitorul cel mai apropiat. Pentru noi ajunge a constata existenţa faptului, precum şi forma, în care a urmat. Prin constatarea aceasta însă întărim ceea ce amfit înainte cu vre-o câteva cipe despre starea precarie din Serbia, cu toate consecvenţele aceleia. Cu toate asigurările oficioase, în Sârbia de stări consolidate nici azi nu poate fi vorba. Se susţine, că partidul progresist ar sprijinî intenţiunile regelui şi că pe basa acestui sprijin au să urmeze stări mai sigure în timpul cel mai apropiat. Ce n’are drept să spereze? Speranţa, , şi gândurile, nu sunt supuse vămilor, însă dacă însuşi regele recunoascî că nici pe progresişti nu-’i are pe tot în partea sa, speranţa este foarte subţiri, ca în ţeară să aibă vre-un partic pentru dînsul. Hr pută, că tocmai aceia, care se au, că-’i sunt sprijinitori, la cea dintâi eventualitate mai puţin favorabilă ptru rege, să-’l părăsească. Ian nu ar fi cel dintâiu domnitor, ce ar pută păţi aşa ceva, şi durere, oară nici cel din urmă. isă ce ne pasă nouă, dacă în Serb, nu vor ava în curând stări consolide? Este treaba Serbiei să caute a-şi onsolida stările la ea acasă cum va s şi cum o va tăia capul. Interesul cel viu din partea oficioşiloroştri de dincoace şi de dincolo de uia de toţi paşii regelui Milan şi de tate mişcările politice din Sârbia e evada cea mai neîndoelnică, că bănuţii cu voi în politica Austro-Ungari sunt de altă părere. Cu altă ocaune am spus şi causa, care impune băiaţilor politici atenţiunea deosebită făţ cu Sârbia. Şi o repetăm şi de aslată, că situaţiunea în Sârbia nu s’a schimbat spre bine nici prin faptul îmlinit cu enunţarea divorţului între rsele şi regina sârbească. Din contră tocmai enunciaţiunea cvorţului va înăspri situaţiunea. Tocmi enunciaţiunea aceasta este in stare s provoace complicări, în al căror vîrtgiu monarchia noastră austro-ungară îtr’o bună dimineaţă să se trezească mpinsă şi silită, de a descurca ce au încurcat alţii. Ceea ce excitează în noi şi mai serioase nedumeriri este, că, după vederile noastre, din partea oficioasă din ţerile unguresci toate afacerile politice din Sârbia sânt tractate prea superficial şi prea unilateral. Tot ce face, tot ce intreprinde regele Milan e bine făcut, bine întreprins, e genial chiar. E deajuns să se scie, că regele a făcut cutare lucru, şi laudele şi imnurile răsună dela un capăt al regatului ungar pănă la celalalt în toată presa oficioasă fără de excepţiune. Ce e mai curios. Se entusiastuează de cântecele oficioaselor şi presa oposiţională încât este maghiară. Şi aceasta o consideră de lucru patriotic a afla toate bune câte regele Milan le face şi a presenta şi ea situaţiunea din Sârbia aşa cumi-ar veni şi regelui Milan la socoteală. Dacă aşa ar fi, cum calc oficioasele dela noi şi după dînsele întreagă presa maghiară, că poporul sârbesc numai după deslegarea nodului gordian a aşteptat şi că acum, după ce regele ’l-a deslegat intr’un mod atât de alexandrinic, poporului ’i s’a luat o peatră de moară de pe pept, orice nedumerire ar trebui să înceteze. Avem cuvânt să presupunem cel puţin, că nu va fi aşa. Nodul nu ni se pare deslegat, ci mai încurcat. Ear’ cu poporul sârbesc ar pute să fie cum e şi cu mulţumirea naţionalităţilor nemaghiare din ţerile unguresci. Şi despre acestea afirmă presa maghiară neîncetat, că sunt mulţumite, fiindcă sânt cuminţi şi rabdă şi scutesc patria de neajunsurile nemulţumirii. Conclusiunea în caşul concret noi nu o facem, după cum ar trebui să o facem. Votul nostru astăzi este fără putere şi nu se ascultă decât atunci, când procurorul are poftă să ne pună înaintea unei curţi cu juraţi. Scopul însă nul-am ajuns. Noi am voit, ca afacerea cu devorţul regelui sârbesc să fie presentată şi din alt punct de vedere, deosebit de al oficioaselor dela noi şi deosebit de al presei maghiare. Viitorul e în mâna lui Dumnezeu. Viitorul va hotărî, dacă imnurile pentru divorţul regelui Milan au fost la loc şi n’au fost pripite. FOIŢA „TRIBUNEI". Din literatura geografică a Transilvaniei (Urmare şi fine.) Pe terenul statisticei asemenea s’a desvoltat puţină activitate. Cu privire la numărul şi mişcarea poporaţiunii Transilvaniei din secolul al XVII şi XVIII ne-au rămas date statistice după conscripţiile de popor ce s’au făcut în diferiţi ani. Anume în Transilvania s’au făcut conscripţii în anul 1698 şi în mai mulţi ani din secolul al XVIII-lea, (1703, 1713, 1721, 1737, 1750, etc.) cu scopul de a se pune dare pe ţeară după numărul locuitorilor. Dar’ tocmai din causa aceasta nu se conscrieau toţi locuitorii, ci numai cei obligaţi a plăti darea; apoi conscripţiile le făcea fiecare naţiune politică separat în cercurile sale astfel la conscriere nu s’a purces după un principiu în ţeara întreagă şi afară de aceasta fiecare naţiune politică se silia se arete cât, mai puţini oameni conscrişi, ca, amesurat numărului mai mic, darea să fie mai puţină. Din căuşele acestea datele conscripţiilor n’au valoare scientifică, care geografii noştri nu se folosesc nici de aceste date nesigure şi astfel statistica poporaţiunii în privinţa literară nu este cultivată deloc. Tot asemenea stăm cu hipsometria. Lucrările hipsometrice se încep la noi numai pe la finea secolului trecut, cam deodată cu activitatea lui Alexandru Humboldt pe acest teren şi cu măsurarea de înălţimi ce se făcea pe acest timp cu mare zel în Germania (în Alpi) şi în Anglia. Cu privire la posiţiunea geografică a ţerii şi a unor localităţi aflăm câteva date în scrierile lui Boncard (Topographic, magni regni Hungariae................tum etiam Transilvaniae, 1718.) şi Schmeitzel, dar atât datele acestea, cât şi acelea, de care se folosesc cartografii de pe acest timp *) la proiectarea hartelor Transilvaniei, sunt greşite şi nu ne presentă posiţia geografică adevărata. în privinţa aceasta singur lucrarea lui George Ackner este de valoare. El a calculat exact pe base scientifice, în anul 1726, lăţimea geografică la două sate ardelene, (Sănăruş, Zendrisch, Szénavörös şi Selyeşulmare, Grosz-Alisch, Nagy-Szöllös), dar’ datele aflate numai în anul 1799 s’au dat publicităţii. **) Mărimea ţerii, în măsură cuadrată n’a fost cunoscută pănă cătră finea secolului trecut. Cea dintâiu măsurare trigonometrică a imperiului austriac, şi astfel şi a Transilvaniei, s’a început în anul 1764 şi s’a încheiat în 1787. Dar’ măsurarea aceasta n’a avut resultat îndestulitor, aşa că împăratul Francisc I. a dispus în anul 1806 să se măsure din nou imperiul. Scriitorii din secolii trecuţi nu pot să ne dee mărimea suprafeţii în măsură cuadrată, dar’ cu toate acestea ei se insuesc a *) La mai multe scrieri geografice transilvane se află alăturată câte o hartă a ţerii, în diferite mărimi şi cu împărţirea în grade, dar’ basa lor e falsă. **) în „Siebeubürg. Quartalschrift', VII., fase. 1, publicate de loan Binder. ne face o idee despre mărimea ţerii prin linii longitudinale, care exprimă lungimea şi lăţimea ţerii, însă datele lor sunt divergente, din cauză, că nu sunt basate pe măsurare exactă. Iată câteva exemple: Reychersdorffer, Iun. 25, lăt. 25 mile transilvane Frölichn 24,n 24n germane Tröster .n 60,T)45n germane Vitézy . .n 30,ri 30n ungare Kreckwitz .n 24,n 24ngermane Graf loh. (1700)» 34,r 25n germane Schmeitzel: lungimea dela Almaş pănă la pasul Buzău 31 mile ungare, 39 germane; lăţimea dela Poarta-de-fer pănă la pasul Rodnei 28 mile ungare, 31 germane. (După harta lui Morandi Visconti, 1699.) Kunics, (1731) lungime 30, lăţime 30 mile ungare. Fasching, lungimea dela Poarta-de-fer pănă la pasul Ghimeş 30 mile germane, dela Turnul-Roşu pănă în Chior 38 mile germane. Fridwalszky, (1767) lungime 35, lăţime 30 mile ungare, Losontzi, (1773) lungime 30, lăţime 30 mile germane, şi alţii. Datele acestea, precum dela sine se înţelege, n’au ceva valoare deosebită, în sfîrşit, spre a completa încâtva studiul nostru fugitiv asupra scrierilor geografice ale Transilvaniei, apărute pănă cătră finea secolului trecut, trebue să mai amintim două însuşiri caracteristice ale lor. Dacă studiem cu atenţiune cuprinsul acestor scrieri, vom afla în ele fără deosebire multe scăderi, defecte şi date greşite. Causa acestei împregiurări este negreşit şi greutatea începutului, dar, de altă parte vom observa, că cei mai mulţi scriitori folosesc şi prelucra atât materialul câştigat din intuiţiune proprie, cât şi datele împrumutate dela alţii, fără de reflexiuni critice. De aci urmează apoi, că greşelile şi datele false, aşa crieând, se încetăţenesc în literatură, trec de la scriitor la scriitor şi micşorează valoarea scrierilor. Excepţie este încâtva Frölich şi cu deosebire Schmeizel, care în scrierea sa ia la critică unele date ale scriitorilor anteriori şi în modul acesta îi succede a se feri de multe greşeli. O altă împregiurare, care detrage mult din valoarea unor opuri, este aceea, că unii scriitori plagiează pasage şi părţi întregi din alţi scriitori, refăcând cu totul numele opului plagiat. Mai departe merge în privinţa aceasta Vitézy, Kreckwitz, încâtva şi Frölich, apoi Peter-Paul Manuccius. („Transilvaniae, quae oim Dacia dicta, descriptio, Roma 1596.) P. P. Manuccius a decopiat din scrierile lui Thuroczi, Bonfiniu și Reychersdorfer, dar, după cum se exprimă Schmeitzel: „sine suficienti et adeurato indiciou. — Frölich împrumută în parte descrierea topografică de la Reychersdorfer, Vitézy copiază din Frölich, care Kreckwitz plagiază din opul lui Zeiler („Hungária, oder Beschreibung des Königreichs Ungarn, sammt dazu gehörigen Ländern und Städten, 1646, ed. II. 1660, ed. III. 1664 etc.) și Tröster. Despre opul lui Kreckwitz, Schmeitzel se exprimă astfel: „de hoc libro notes, omnia et singulia ex Tröstero et Zeilero esse desumpta“.*) *) Schmeitzel, „Notitia“ etc., manuscriptul din bibi. lui Teleki, p. 9. Mai departe Gromo urmează întru toate modul de expunere al lui Reychersdorffer, Szászkay împrumută cele mai multe date dela Bonhard etc. Din cele expuse pănă aci am putut vede, că pănă cătră finea secolului trecut literatura noastră geografică se mişca într’un cerc restrîns, nefiind cultivaţi mai în special decât doi romi geografici. în ultimii decenii ai secolului trecut această împregiurare se schimbă; pe terenul geografiei noastre se produce un curent nou, puternic, prin care se pune basa literaturii noastre geografice moderne. Scrierile geografice se îmulţesc considerabil şi tractează şi se extind asupra tuturor ramurilor geografici; afară de opurile, care descriu ţeara din toate punctele de vedere, apar mai multe studii speciale, care se ocupă cu câte un ram geografic anumit şi în măsura, în care se îmulţesc scrierile, în aceeaşi măsură dispar cu încetul şi se cureg erorile şi datele false, care s’au susţinut ani de-a rândul în geografiile noastre. Această direcţie nouă în literatura noastră geografică se nasce sub influenţa sciinţei geografice contimporane, care pe vremea aceasta făcuse progres frumos, dar’ impulsul mai deaproape îl dau scrierile de valoare a lor trei scriitori, a căror lucrare putem zuce, că formează epocă în mişcarea literară a geografiei ardelene. Aceşti scriitori sunt: Benkő, Fichtel şi Lebrecht. Iosif Benkő a scris mai multe opuri geografice, dintre care cel mai de frunte este : „ Transilvania, sive magnus Transilvaniae principatus, olim Dacia Mediterranea dicta, orbi REVISTA POLITICA. Sibiiu, 17 Octomvrie st. v. Evenimentul cel mai important este astăzji proclamaţiunea regelui Milan cătră poporul sârbesc. Se vede, că surprinderile sunt acum în Sârbia la ordinea 4olii. Poporul sârbesc nici nu s’a recules bine din surprinderea ce ’i-a causat-o despărţirea spontană a părechii regale prin metropolitul Teodosie, şi acum stă din nou în faţa unui eveniment neaşteptat, în faţa proclamaţiunii regelui, care-’i anunţă noue alegeri pentru Scupcină şi o revisuire a actualei constituţii sârbesci. După textul acelei proclamaţiuni s’ar pare, că regele are în vedere crearea unei noue constituţii, deoarece el face apel la toate partidurile din ţeară, pentru de a-’l sprijini în elaborarea unui proiect de constituţie. Autograful regelui ce-l publică mai târijiu foaia oficială sârbească împrăştie însă toate interpretările false şi dovedesce, că nu se tractează de altceva, decât de o revisuire a constituţiei. Prin acel autograf regele numesce adecă în comitetul de revisuire, al cărui preşedinte va fi el însuşi, de vice-preşedinţi pe Iovan Ristici, Miliutin Garaşanin şi Sava Gruici, mai departe de membri, pe metropolitul, pe preşedintele consiliului de stat, pe foştii miniştri-preşidenţi: Filip Christiei, Radivoi Mirolkovici, Iovan Marinkovici, Attima Tiumici, pe consilierii de stat, pe episcopul Moisie, pe mai mulţi generali, miniştri în disponibilitate şi în pensiune, pe preşidentul curţii de apel, pe rectorul universităţii, pe şese profesori de universitate şi 31 de cetăţeni distinşi combinaţi din toate partidurile din ţeară. Se zice, că proclamaţiunea a redigeat-o regele însuşi şi ar fi produs cea mai bună impresiune în întreaga ţeară. Noi credem, că regele are cele mai serioase intenţii cu revizuirea constituţiei, dar, împregiurarea, că vine tocmai acum şi atât de spontan cu acest proiect, ne face se presupunem, că prin o surprindere ca aceasta a voit mai ales să abată atenţiunea poporului dela despărţirea lui ilegală de cătră regina Natalia. De altmintrelea „No vo ie Vremia“, singura foaie rusească, care s’a ocupat pănă mai acum serios de afacerea de despărţire, cicei că aceasta este un act brutal, ilegal şi imoral, care înjoseşte biserica sârbească autocefală. Poporul sârbesc va ajunge încă puterea şi resultatele acestei „binecuvântări“ archieresci. Acum vede ori şicine, că regele Milan nu asoitit se producă fapte şi motive legale în contra soţiei sale. Atât regele Milan, cât şi metropolitul sârbesc vor primi o răsplată dreaptă. Jubireul de cincizeci de ani de serviciu, pe carel-a sărbat la 25 i. c. ministrul de externe rusesc Giers, a fost o adevărată festivitate pentru acest diplomat. Nu numai din Rusia, căreia dl de Giers ’i-a servit un veac întreg, ci şi din statele străine, chiar şi dela ministrul nostru de externe K á n o k y, ’i-au sosit cu acest prilegiu manifestaţiuni de stimă şi prietenie. Dl de Giers nu a fost numai un patriot rusesc distins, el s’a distins şi prin sentimentele sale moderate şi ca prieten şi promovator al păcii, şi aşa nu ne mirăm, că cu acest prilegiu îl felicitează şi aceia, care în politică nu umblă totdeauna pe o cale cu el. Alegerile pentru camera din România s’au săvîrşit şi acum se cunoasce şi întreg resultatul lor. Dintre 174 alegeri numai 16 cad pe socialişti şi naţionali-liberali. Toţi ceialalţi sânt conservatori, junimişti, şi liberali-independenţi. Deşi numai preste vre o câteva zile se va 801i câţi deputaţi aparţin fiecăruia din aceste grupuri, se poate spune deja de pe acum, că singur grupul conservatorilor e atât de număros, ca toate celelalte împreună, întrunirea agricolă din Avrig. (Raport special al „Tribunei“ ) Avrig, 16 Oct. v. 1888. Tinăra, dar’ harnica „Reuniune română de agricultură a comitatului Sibiiu“ a mai avut astăcji o frumoasă 4* de activitate. Onoratul comitet al ei a convocat pentru astăzi în comuna Avrig o întrunire agricolă, care a fost foarte bine cercetată şi va fi pentru acest ţinut un bun început de conlucrare comună a ţeranilor cu inteligenţa întru îmbunătăţirea sorţii misere a celor dintâiu. La întrunirea de astăzi au venit din Sibiiu d-un Eugen Brote, proprietar şi presidentul reun.; Ioan de Preda, advocat şi vicepresidentul reun.; Dumitru C o m ş a, profesor, şi Petru Ciora, funcţionar consistorial, membri ai comitetului reuniunii. Programul întrunirii, publicat de mai nainte şi în „Tribuna“, a fost următorul: 1. Despre folosul reuniunii noastre de agricultură, disertaţiune, rostită de vice-presidentul dl advocat Ioan de Preda. 2. Despre fabricaţiunea brânzei de casă, demonstraţiune practică, ţinută de tânărul, dar’ zelosul agronom şi specialist în această materie, dl Sabin P. Barcianu din Răşinari, şi 3. Despre cultivarea trifoiului, disertaţiune, ţinută de un harnic plugar practic, dl George D o r d e a, plugar şi primar în comuna B u n ga r d. Acest instructiv şi pentru interesele ţeranilor foarte folositor program a fost ascultat cu mare atenţiune de publicul atras în număr mare la întrunire. Au venit o mulţime de preoţi de ambele confesiuni, precum şi mai mulţi învăţători şi număroşi plugari din