Tribuna, septembrie 1890 (Anul 7, nr. 199-222)

1890-09-11 / nr. 206

Anul VII Sibiu*. Marți 11/23 Septemvrie 1890 Mr. 206 ABONAMENTELE Pentru Sibiiu: 1 lună 85 cr., l/i an 2 fl. 50 cr., x/s an 5 fl., 1 an 10 fl Pentru ducerea la casă cu 15 cr. pe lună mai mult. Pentru monarchia: 1 lună 1 fl. 20 cr., V* an 3 fl. 50 cr., V, an 7 fl. 1 an 14 fl. Pentru România și străinătate: l0 an 10 franci, l/, an 20 franci, 1 an 40 franci Abonamentele se fac numai plătindu-se înainte. BUNA INSERTIUNILE ! Un şir garmond prima dată 7 cr., a doua oară 6 cr., a treia oară 5 cr., şi timbru de 30 cr. Redacţia: Str. Iernii 11. — Administraţia: Str. Cirtldiei 3. Se prenumeră şi la poşte şi la librării. în Bucuresti primesce abonamente D. C. Pascu, Str. Lipscani 35. Epistole nefrancate se refusă. — Manuscripte nu se înapoiază Un număr costă 5 cruceri v. a. sau 15 bani rom. Sibiuu, 10 Septemvrie n. (r.) în relaţiunile dintre Ungaria şi Serbia a’a întâmplat fără veste o schimbare importantă. Duşmănia destul de pronunţată de pănă acum a dispărut şi o dispoziţie ostentativă de prietenie se observă deodată atât la Budapesta, cât şi la Belgrad. Aceasta a eşit la iveală când cu inaugurarea lucrărilor de regulare a Porţii-de-fer. Atunci a eşit la iveală, dar’ trebue să se fi început mai demult. Căci nu poate fi numai curată întâmplare, că la festivităţile de inaugurare au luat parte, afară de miniştrii Ungariei şi de un representant al guvernului austriac, numai guvernul regatului sârbesc, car’ celelalte state dunărene, in special România, nu au fost representate. Trebue aşadar’, că s’a simţit, fie la Budapesta, fie la Belgrad, trebuinţa de a curma raportul încordat de pănă acum şi de a intra in relaţiuni mai amicale. Ear’ festivităţile dela Greben şi dela băile lui Hercules cu bancheturile şi toasturile lor însufleţite au fost numai forma, în care s’a dat expresiune acestei intenţiuni. Intenţiunea se pare a se realiza. ţiarele guvernamentale unguresci sânt pline de amabilităţi la adresa vecinilor sârbi. Nici chiar „Pester Lloyd“, care în timpul din urmă era foarte mâchnit şi aspru faţă cu Sârbii, nu face excepţiune în această privinţă. Urmarea acestei apropieri se pare a fi inaugurarea unor relaţiuni economice mai bune între ţerile vecine. „Pester Lloyd“ de Sâmbătă a publicat chiar în partea sa economică o notiţă, în care vestesce, că guvernul unguresc va retrage ordonanţa, prin care se opresce importul rîmătorilor sârbesci în Ungaria. Aceasta după ce guvernul sârbesc ar fi promis, că va ţină cu stricteţă stipulaţiunile convenţiunii veterinare dela 1884 şi nu va permite contrabanda cu rîmători din România. Astfel după ziarul citat in curând se va restabili statul quo ante dinainte de 10 iunie a. c., data exmiterii ordonanţei de oprire. „Nemzet“ de altă parte, precum şi „Neue Freie Presse“ din Viena, totdeauna bine informată în treburi unguresci, anunţă, că ordonanţa respectivă nu se va retrage, dar se vor face înlesniri la importul rîmătorilor sârbesci, după ce guvernul sârbesc a dat asigurări mulţumitoare de bunăvoinţă faţă cu Ungaria. Ei bine, ori se va retrage cu totul ordonanţa de oprire, ori se vor face înlesniri la importul rîmătorilor sârbesci pe teritorul Ungariei, lucrul de căpetenie este, că guvernul nostru la tot caşul a slăbit din vigoarea lui de pănă acum şi a făcut mai uşor drumul spre Ungaria „rîmătorilor politici“ de preote Dunăre. Ear’ aceasta sigur nu s’a întâmplat numai de hatîrul acestor respectabili pptrupetji. Fără îndoeală treaba se reduce la consideraţiuni politice. Pe terenul politic cercurile normative din Budapesta au ajuns, sau au fost aduse, la convingerea, că trebue curmate relaţiunile de încordare ostilă cu regatul sârbesc. Pentru a ajunge la relaţiuni politice mai bune, guvernul nostru se supune la concesiuni economice, care oltcum prin nimic nu se pot motiva. Din partea sârbească încercările prevenitoare ale guvernanţilor unguri sânt primite cu destulă bunăvoinţă. Un articol signalizat al guvernamentalului „Odiek“ din Belgrad declară, că Sârbii, şi în special partidul radical de la putere, primesc mâna oferită de prietenie, dacă Ungaria nu doresce altceva, decât consolidarea naţională a Sârbiei şi desvoltarea instituţiunilor şi independenţei ei, fără amestecul străinilor. Sub aceste condiţiuni radicalii Sârbiei voesc să trăească ca buni vecini cu Ungaria. In chipul acesta fânt date toate elementele de judecată pentru a pută conclude, că în curând vom întră în relaţiuni mai bune cu Sârbia. Noi nu putem avă nimic în contră. Nu putem decât dori, ca să fim în cea mai perfectă amicie cu toţi vecinii noştri, dintre care nu avem pentru ce excepţiona pe cei de preste Sava. Tot ce ar mai fi decis este numai expresiunea curiosităţii, că oare ce ’i-a îndemnat pe guvernanţii noştri să-şi schimbe atât de repentin atitudinea faţă cu Sârbia ? Răspunsul la această întrebare îl credem foarte instructiv. Căci presupunem, că el ar confirma, că sânt şi alte consideraţiuni, şi alţi factori, care le normează atitudinea, dar’ nu numai bunul lor plac şi mândriile lor naţionale. Ar fi de mare preţ pentru noi să avem date sigure în această privinţă. Dar’ se lăsăm, căci ne va lămuri viitorul. FOIŢA „TRIBUNEI“. Nunta la ţeranul român din giurul Nasăudului. De Ştefan Banili. (Urmare ţi fine.) Nânaşul: Bine-’mi pare de ce-’mi pare, Că şi eu sânt nănaş mare, Am mai fost de două-ori Şi-oiu mai fi de nouă ori! Socăciţa: Of, săracu nănaşu, Tot închină şi suspină Şi-i cu gândul la găină, Da găina-i cucuiată, în cămara încuiată, Adă cheia s’o descuiu Să o dau nănaşului, Să o taie drept în două Să ne facă parte şi nouă. Nănaşa: Nice asta nu-i aşa Fără gura ta cea rea, Nice asta nu-i vâjită Fără gura ta rânjită! Hop ! Hop ! Cu aceasta se gată disputa şi nănaşa predă plăcinta la socâciţă. Nânaşul singur are dinaintea lui pe plăcintă pusă o găină, pentru aceea se face amintire mai sus în dispută despre găină. Cu aceasta încep a mânca in linişte, pănă când fiecare s’a săturat. Se ridică apoi dela masă, dau mulţumită lui Dumnezeu prin rostirea unei „Născătoare de Dumnezeu“. Acuma cam de regulă e dimineaţă şi încep a se pregăti să meargă la mire, unde îi aşteaptă cu atâta dor, înainte de a pleca la mire „se fac schimburile“, adecă îşi dau daruri împrumutate. Aşa nănaşii dau la fiecare neam de al miresei colaci şi mireasa dă asemenea 2 colaci nănaşilor. *) Tot acuma mireasa, adecă fina „spală pe nănaşa“, adecă o udă pe faţă cu câţiva picuri de apă şi o şterge cu un ştergar frumos, pe care îl dă nănaşei, car’ pentru aceasta capătă un dar dela nănaşa, pr. nisce dăsagi necusuţi, adecă numai pânza, sau o părechie de mâneci ţăsute de camaşe muierească etc. Acuma dă mireasa cămaşa ce a pregătit-o pentru mire însoţită de 2 colaci, carul acesta îi predă ciobotele. Când merg acuma la mire, chiemătorii trebue să ducă zestrea miresei, care consistă din vestminte. O ladă nouă e plină şi de pe greutatea ei ce vede, că mireasa a căpătat multe vestminte. Se întâmplă însă, că mireasa fiind sărmană, nu are vestminte, atunci pune petic în ladă, pentru că aceasta fiind închisă, nu poate vedea nime ce-i în ea, şi cu aceasta înşeală pe chiemători de 4aci că mireasa a fost „foarte îmbrăcată“. Chiemătorii trebue să ducă lada pe mâni, alţii de cuscrii chi, duc în spate perini, ţoale (cerge) etc. Petrecătorul însă duce o faţă de *) Unde nu se spune mărimea colacilor, preste tot să se scie că sânt, ca şi dela măcauile chiemătorilor. — masă, în care se află o plăcintă şi o găină friptă, căci mireasa nu voeşte a pleca dela părinţii ei fără merinde. Merg acuma pe drum toţi prinşi de după cap, formând câte 2—3 şiruri cât e drumul de larg. Ţiganii în mijloc trag pe cetera cu toată nădejdea, căci dacă nu, apoi în disposiţia aceasta a spiritelor mai capătă şi preste cap. — Toţi cu tinăr şi bătrân, bărbat şi femeie chinesc pe întrecute, mergând de tot lin, ba mai stând în loc etc., aşa că le trebue cam de 30 ori atâta timp să ajungă la mire, ca cum ar merge liberi. — Mireasa, când îi ridică ficiorii vestmintele să plece cu ele, începe a chiui: Mulţumesc la măicuţa, Că ’mi-o umplut lăduţa De haine ca mătasa Şi de giulgiu şi de bumbac Şi m’o dat după om drag! După aceasta imediat, încungiurată de chiemătoare, de druşte, de petrecătoare se pun în fruntea oaspeţilor şi mergând îi cântă gogea. — Se produce un ce tare atrăgător, când deoparte cântă gogea, car’ de altă parte chiuesc, fişcăesc, hopăesc, sar, strigă, când bea careva, să trăească; cu un cuvânt peana nu poate descrie aceasta. — Luminile de cununie, ca orişi-când, când merg undeva, aşa şi acuma le duc mirii aprinse, care ceialalţi au alte lumini sau felinare aprinse. Datina de a merge în modul acesta pe drum e o datină romană. Şi anume la Romani, când se ducea mireasa la casa mirelui cu aşa numita „pompa nuptialis“, două neamuri mai deaproape ale mirelui, precum şi trei „virgines“ o conduceau pe aceasta. Cel ce duce faţa de masă cu găina şi plăcinta e identic cu cel ce ducea la Romani cu această ocasiune „panis farreus“, care era un fel de pânişoară sau lipiu. Jocurile, salturile, chiuiturile ce se fac la poporul nostru cu această ocasiune sânt o derivare din jocul „thiasus“, care îl jucau Romanii, când duceau mireasa, şi care era un joc din cultul lui Bach, care se folosia la ospeţe. Afară de aceea lumini purtau şi Romanii, ei încă duceau câte un obiect de al miresei, care „virgines“ cântau pe drum anumite hore, care sânt toate identice cu gogea de azi. Una e de însemnat şi anume: mireasa, înainte de a pleca la casa mirelui, „se îmbălţesce“, adecă ei se pun stelele pe cap, pe aceste pun o năframă mare albă cam de 1 m. ce se numesce „sovon“ (adecă vălul de mireasă). Acesta se leagă de stelele cu o aţă împletită din scule roşii, galbine şi albastre. Spvonul acesta e semnul, că dînsa de azi înainte nu e mai mult fată şi e iarăşi de origine romană. Anume îşi trage originea de la „flammeum“ al miresei romane şi care era un văl de coloare galbină, cu care se acoperia mireasa romană. Ajungând oaspeţii la mire, acolo iarăşi se face petrecere sau ospăţ. Mai adeseori se întâmplă însă, că mirele nu adună oamenii pănă seara, pentru că trebue să mai şi doarmă. La petrecerea mirelui dintre tineri nu vin numai chiemătorii şi chiemătoarele, ceialalţi toţi după ospăţul de la mireasă au gătat pentru acel rînd cu nunta; ba dacă strînge nânaşul cu colaci, atunci numai la nănaşi merg, şi la mireasă nu; cu un cuvânt, ei nu participă decât în o seară la ospăţ. Adeseori se întâmplă, că mirele şi mireasa adună oaspeţii câte în două sări la ospăţ şi atunci se fac petrecerile alternative şi nunta ţine câte 4—5 40Este de însemnat, că dacă petrecerile nu sânt împreunate, adecă nu se continuă, atunci mirele şi mireasa petrec pe nănaşi şi pe alţi oaspeţi de onoare tot cu musica şi cu steagul pănă acasă; şi când e să vină iarăşi la petrecere, merg cu musica după ei. Pe Someş nu e în datină, ca ospecioii să umble cu carul, ci numai când sânt din sate străine vin şi merg cu căruţa. Se întâmplă câteodată, că fiind sărmani mirele şi mireasa, se înţeleg şi fac numai în o singură casă petrecerea amândoi. Dacă unul dintre căsătorii e văduv, şi anume mireasa: atunci nu se face steag, nu este musică, nu se îmbălţesce mireasa, nu se instruţă, car’ dacă e bărbatul, poate fi cu toate cele ca şi cum ar fi holteiu. Dacă mireasa este din alt sat, atunci nu vin oaspeţii de acolo pănă când nu isprăvesc cu totul, apoi se pun pe căruţe şi vin la mire. Cu această ocasiune chiemătorii umblă călări şi poartă în spate nişce „chepenege“ fără mâneci cu guler îndoit, făcute din pănură albă şi tivite cu postav de diferite colori, care chepenege sânt adevărate „togi“ de ale Romanilor. — Celelalte decurg în modul descris mai sus toate. — REVISTA POLITICA. Sibiiu, 10 Septemvrie st. v. Afaceri interne. Cu privire la cea mai nouă descoperire a farului „Egyetértés“ despre folosinţa limbii germane în corespondenţa cu ministeriile comune şi cu cancelaria de cabinet a Monarchului, observă „Nemzet“, că depeşa publicată de acel ziar nu e nici un act oficial. Aceea a adresat-o ministrul-preşedinte Regelui pentru a-l informa despre soartea capitalei pe timpul primejdiei de apă şi a redigeat-o în limba germană, pentru ca s- o înţeleagă şi altul, care nu cunoasce limba maghiară. Noua descoperire a ziarului „Egyetértés“ are însă importanţa, pe care trebue să o aibă din punct de vedere al bunei cuviinţe ziaristice şi „Nemzet“ aseamănă publicarea acelei telegrame cu caşul, când s’a fost furat depeşa comitelui suprem Tallián de pe masa ministrului-preşedinte. Pănă acum treisprezece membri ai partidului independenţei s’au alăturat la Gavriil Ugran, şi anume deputaţii Nic. Bartha, Acaţiu Czierer, Iuliu Györffy, Paul Hoitsy, Ludovic Holló, Bela Komjáthy, Teodor Markovics, Iosif Molnár, Ludovic Olay, Coloman Szecsody, Acaţiu Ugran, Aloisiu Unger şi Bela Zboray. Noua fracţiune numără deci pănă acum patrusprezece membri. Ea nu are încă nici o organisaţiune internă, deoarece se vor aştepta înaid|H|^ toate hotărîrile conferenţei part^H|p convocate pe 1 Octomvrie n. Deputatul Szentkirályi, a cărui excludere din partid a dat prilegiu imediat la începerea acţiunii lui Ugran, încă nu s’a alăturat noului grup şi şi alţi mulţi membri ai partidului observă încă o atitudine de aşteptare faţă cu evenimentele ce se petrec în sinul partidului lor. „Orsz. Ért.“ publică o declaraţiune a deputatului Gavriil Ugran, în care acesta respinge cu indignaţiune felul, în care domnul Eötvös şi alţii polemisează cu el. Prin aceasta el nu va fi sedus a se demite la personalităţi, el va lupta şi mai departe pentru biruinţa steagului seu şi va lăsa pe dl Eötvös, ca să deslege curelele de la ghetele lui Otto Hermann. „Budapester Tagblatt“ află din isvor competent, că ministrul de culte şi instrucţiune publică va emite încă înainte de a se începe sesiunea dietală o ordonanţă, care va restabili pe deplin pacea dintre stat şi clerul catolic. Prin noua disposiţiune nu se va retrage formal ordonanţa din Februarie, dar se va satisface în altă formă tuturor dorinţelor episcopatului catolic. Acelaşi ziar vorbesce în numărul seu dela 21 Septemvrie n. şi de o scisiune în sinul partidului guvernamental. El primesce adecă din cercurile acestui partid următoarele împărtăşiri: Guvernul se ocupă actualmente cu proiectele privitoare la reforma administrativă şi deocamdată se tractează anume de organizarea tribunalului administrativ, de regularea afacerilor poliţenesti comunale şi de restaurarea de funcţionari în comitate. Cam vreo cincisprezece comiţi supremi au de gând a demisiona, deoparte pentru că nu consimt cu intenţiile guvernului, de altă parte pentru că voesc să fee poziţie hotărîtă faţă cu guvernul în contra prefacerii administraţiunii în administraţie de stat. Cei din tabăra ministerului răsturnat nu sânt încă în curat cu atitudinea ce au să o ice în această cestiune, încep acum şi ei să se grupeze după principii. Şi e mai mult ca probabil, că membrii partidului guvernamental, care sânt aderenţi ai municipalismului, vor eşi din partid încă în decursul acestei toamne. Aceasta se va întâmpla cu atât mai vîrtos, cu cât mulţi dintre ei consideră cabinetul Szapáry drept un cabinet provisor şi vor să-şi îngreuneze situaţia prin aceea, că pretind de la el a se declara în cestiunea căsătoriei civile. Dacă ministrul-preşedinte nu va da o declaraţiune liberală în aceasta privinţă, cel puţin patruzeci de membri vor eşi din partid. Din toate aceste s’ar vede, că în partidul liberal e iminentă scisiunea şi în felul acesta sesiunea de toamnă a dietei unguresci promite a fi foarte interesantă fratului Francisc Iosif, că a veni să asiste la manevre; el sperează, că şi împăratul Francisc Iosif va fi primit convingerea, că trupele germane sânt tot atât de bune ca şi pe timpul lui Wilhelm I. El se bucură că prin aceasta vede garantată firmitatea şi puterea cameraderiei de arme. Monarchul nostru a mulţumit totodată şi în numele regelui din Saxonia zicând, că e mândru a avă un aliat, care dispune de trupe atât de excelente. Acestor enunciaţiuni au urmat vii emoţiuni. La o oară a fost un dejun de adio cu 130 cuverte. După dejun Maiestăţile Lor au mers la gară. Adioul de la gară a format punctul de culminaţiune al momentelor cordiale din decursul petrecerii împreună a Monarchilor, precum şi al entusiasmului, care s-a manifestat din partea publicului. Călătoria Monarchilor a urmat apoi conform programului. Făcând o revistă asupra aielor din Silesia, „Norddeutsche Alig. Zeitung“ zice, că reîntors de la vista sa din Nord militară politică, prin o singură strîngere de mână cu domnitorul Austro-Ungariei, împăratul a dat întregei lumi a înţelege, că credinţa inimii germane stă mai presus de toate atacurile posibile. După manevre, împăratul Francisc Iosif a primit pe contele Kálnoky. La 19 seara Monarchul nostru a conferit în persoană lui Caprivi marea cruce a ordinului Sf. Ștefan cu briliante. Din Cislabania. Oficiosul „Wiener Zeitung“ publică un patent împărătesc dela 14 i. c. n., prin care se convoacă toate dietele austriace în sesiune nouă, carecea boemă pentru reînceperea activităţii sale întrerupte pe ziua de 14 Octomvrie a. c. n. Manevrele germane din Silesia. După terminarea manevrei dela 20 i. c. împăratul Wilhelm a rostit un discurs, prin care a mulţumit împă Crisa bulgară. Cunoscutul major bulgar Rizoff, care a fost expulsat din cauza amestecului său în afacerea Paniţa, a scris zilele aceste o broşură foarte interesantă despre situaţia din Bulgaria. Broşura a apărut sub titlul „Crisa bulgară“ în Belgrad, actualul domicil al lui Rizoff. Domnul Rizoff ilustrează în colori foarte posomorite actuala situaţie a Bulgariei şi ajunge la conclusiunea, că Bulgaria se va noroci numai după ce vor fi înlăturaţi Coburgul şi Stambuloff. Cu toate aceste el constată, că uneltirile rusesci au stricat foarte mult Bulgariei în ce priveste desvoltarea independentă a poporului bulgar. Purcepând dela un prieten declarat al Rusiei, aceste enunciațiuni ale lui Rizoff sânt de o îndoită importanță.