Tribuna, decembrie 1893 (Anul 10, nr. 267-271)

1893-12-03 / nr. 269

La Abonament lunar pentru Decemvrie st. v. — cu preţurile din capul foii — invită Administraţiunea ziarului „TRIBUNA“, er., Va an 5 fl., 1 an 10 fl. Pentru ducerea 15 er- Pe lună mai mult. flHimonarchie: 1 lună 1 fl. 20 er., an 3 fl. 50 er., Vs an 7 fl. 1 an 14 fl. Pentru Romania şi străinătate: Va an 10 franci, 1/s an 20 franci, 1 an 40 franci. Abonamente se fac numai plătindu-se înainte. Sibiiu, Vineri 3/15 Decemvrie 1893 Nr. 269 INSERŢIUNILE Un şir garmond prima­ dată 7 cr., a doua-oară 6 cr. a treia-oară 5 cr.; şi timbru de 30 cr. Redacţia şi administraţia: Strada Măcelarilor nr. 21. Se prenumeră și la poşte și la librării. . . «i­ Epistole nefrancate se refusă. — Manuscripte nu se înapoiază Apare m fiecare zi de lucru _____ Un ii linier costă 5 em­eeri v. a. sau 15 bani rom. m \ \ 7 7 ^ 't “* Dimitrie Sturdza eestiunea Transilvaniei. Eatâ textul autentic al discursului dlui Dimitrie Sturdza, ţinut în şedinţa senatului român de la 29 Noemvrie­­, în ceea­ ce priveşte cestiunea Transil­vaniei : „A treia cestiune asupra căreia­­mi-am propus să vorbesc astăzi“, urmează înainte dl D. Sturdza, „este cestiune­a existenţei noastre naţionale. „Se vedem, dacă în cestiunea de existenţă a fost guvernul prevăzător şi ‘nţelept? Se vedem, dacă în această cestiune a făptuit aşa cum trebuia să­­făptuească guvernul regatului român independent? Se vedem, dacă s’a sim­ţit, că guvernul conservator deţine în mânile sale interesele existenţei noastre naţionale ? „Eu cred, şi cu mine foarte mulţi cred, şi chiar foarte mulţi dintre con­servatori cred, că în această cestiune guvernul s’a şters cu desăvîrşire, n’a existat, ba chiar a şovăit în partea în care nu trebuia să se plece.“ Dl Grigore Lerescu: „Aceasta nu o putem zice, vedem,, că lucrurile merg bine“. Dl Dimitrie Sturdza: „Tăria re­gatului român are două base. „întâia este, că pământul României este compact locuit de Români. In regat suntem o gintă neamestecată, presărată pe ici-colea cu oameni de alt neam, precum aceasta se vede în toate ţerile. Privind această situaţiune, eu binecuvintez tractatul de Berlin din 1878, căci el ne-a pus în posiţiune, pe de o parte să nu mai facem discuţiuni de religiune în statul român, care pe de alta se punem teritorul nostru la adăpost de a intra în mâni străine şi ostile. Din tratatul de Berlin a eşit revizuirea articolului 7 din Constituţiune, articol păstrător tăriei re­gatului, asigurător al neamulu românesc. De aceea trebue să-­l păzim pe acest ar­ticol 7 ca ochii din cap. „A doua basă, pe care se razimă tăria noastră este, că, afară de graniţele ţerii, regatul este încunj­urat de r­o­mâni. Aceasta este un mare lucru. „Dacă noi luăm numărul tuturor Ro­mânilor, ei representă aproape 12 milioane. Sunt 6 milioane şi mai bine în regat, aproape 6 milioane în afară de regat. In Basarabia este 1 milion şi ceva, în Bucovina o jumătate milion, în Unga­ria 3 milioane, în Peninsula­ Balcanică 1 milion. „Că regatul nostru este încunjurat astfel de Români, este de un mare preț, mai întâiu pentru regat, căci nu apasă rase cu totul opuse nouă în mod nemijlocit asupra noastră, se temperează întrucâtva pornirile în con­tra noastră a raselor opuse noue. în al doilea rînd, temperându-se aceste porniri, Românii în afară de re­gat se încheagă mai tare; car’ cu cât aceştia vor fi mai consistenţi şi regatul e mai asigurat, căci nimieni nu-­l va putèa ataca. Cu alte cuvinte, pentru regat de acolo vine pericol, unde vieaţa naţională a Româ­nilor din afară de regat e pusă în cestiune. „Lucru este lesne de înţeles, în­­chipuiţi-vă, că milionul din Basarabia s’ar rusifica, că un milion din Bucovina s’ar polonisa, că 3 milioane din Un­garia s’ar maghiarisa, şi că milionul din Peninsula­ Balcanică s’ar grecisa sau s’ar slavisa, și că ar rămâne Români numai cele 6 milioane din regat; oare atunci, atunci — ce ar fi pentru regat? slă­bire sau întărire? Nimeni nu va putea răspunde întărire, ci va zice — slăbire. „Este dar’ de un interes capital pentru noi, ca să nu se pear­dă nici un Român. Nu suntem destui la nu­măr, pentru­ ca să lăsăm să se peardă vre­unul din noi. „Pentru a ajunge la acest scop, fără îndoeală trebue să lucrăm şi într’acest sens. Cum să se vădească că lucrăm în acest sens? Eu cred, că ori­ce indife­renţă este culpabilă. Mai culpabil lucru este când unii surîd, când se vor­beşte de aceste adevăruri. Cei indife­renţi şi cei­ ce surîd sunt oameni des­­brăcaţi de ori­ce simţământ naţional şi de ori­ce simţământ de independenţă în afacerile statului. „Dacă este de mare preţ pentru re­gatul României, că sunt Români de jur împrejur în afară din regat, aceasta este de mare preţ şi pentru statele vecine nouă, unde aceşti Români locuesc. Cu cât aceste state ţin la independenţă şi la existenţa lor, cu atâta le e mai ne­cesară Românimea ce ei posed. „Zic aceasta despre Ungaria, despre care voiu vorbi îndată mai pe larg; dar’ zic aceasta şi pentru Bul­garia şi pentru Serbia : toate ţerile aces­tea sânt interesate ca să nu apese asupra Românilor, ci să-­i mena­jeze, pentru­ că noi nu sântem nici nu putem deveni o naţiune cotropitoare; ântâiu, pentru­ că această pornire ne lipseşte cu totul istoriceşte, al doilea, pentru­ că ştim să ne măsu­răm şi în putere şi în fapte, şi al treilea, pentru­ că suntem deştepţi, cumpătaţi şi cumpăniţi. „Ceva mai mult. Statele vecine ce am numit, au chiar un interes de Ro­mâni, căci Românul peste tot locul, ori­unde se află, este un element de cultură, un element al inde­pendenţei, şi aceasta de mai mare însemnătate este în mijlocul dificultă­ţilor şi frământărilor cestiunii orientale. „însăşi statele mari euro­pene au un interes capital la existenţa şi a regatului român şi a neamului ro­mânesc, şi în aceasta stă importanţa politică a regatului român în Europa. „Că au interes puterile cele mari la existenţa regatului român nici că mai este nevoie să dovedesc. Oare nu ele m­-au dat ajutor la formaţiunea, la în­chegarea acestui regat? Că puterile cele mari au interes la existenţa neamului românesc, aceasta trebue să reese şi va reeşi din ce în ce mai mult; întâiu, pentru­ că neamul românesc este mic la număr şi prin urmare nu poate con­stitui pentru nimeni un pericol; al doi­lea, pentru­ că cu toate­ că suntem mici la număr, suntem tenaci şi resistenţi ; al treilea, pentru­ că sântem deştepţi şi puterile au nevoie de oameni deştepţi în posiţiunea în care noi ne aflăm, şi al patrulea, pentru­ că suntem cumpă­niţi la fapte, şi e de nevoie în trans­formarea orientului european de cum­­păneală mare. Tenacitatea, puterea de resistenţă, cumpăneală le avem noi Ro­mânii mai ales că suntem căliţi prin nenorociri. Mai ştim să aşteptăm, fără a da înapoi, fără a ne impacienta. De aceea ştim să cumpănim împrejurările. De aceea am profitat totdeauna de îm­prejurări şi nu ne-am dedat la disor­­dine, din care, pentru noi, siguranţă în­­tr-un viitor temeinic nu poate eşi. „Să-­şi închipuească cineva un mo­ment, că în colţuşorul de pământ care e ocupat de regatul român şi de nea­mul românesc, nu ar exista aceştia — nici regatul, nici neamul? Nu ar lipsi punctul cel mai stabil şi mai luminos în descurcarea cestiunii orientale, nu ar fi ridicată pedeca, care opreşte ciocni­rile cele mai caotice? „S’a zis demult de bărbaţii de stat, cugetându-se la situaţiunea Europei, că dacă nu ar exista imperiul austro-ungar, ar trebui să fie inventat. Eu cred, că cu mult mai multă dreptate s’ar pută zice, că dacă nu ar exista România, ar trebui să fie inventată. „Din norocire România există, dar’ trebue să o­­păstrăm fi să o asigurăm. „Ei bine, lucratu-s’a de cătră gu­vern cum trebuia să se lucreze în îm­prejurările de față? Ce direcțiune a dat guvernul ? „Dacă am voi să vorbim de Mace­doneni, nu avem decât să ne aducem aminte de cestiunea Musica, de ces­tiunea Zappa, ca să vedem că direc­ţiunea e anti-naţională. Chiar în aceste momente nu avem decât a lua ziarul „Peninsula­ Balcanică“ şi vom vedea cum se trimbiţează această direcţiune din plini plumâni. Prin o acţiune, în ade­văr bizantină, se căsneşte guvernul să convingă, că Macedonenii Români tre­bue să se supună Grecilor, căci aceasta este ultima raţiune pentru dînşii. „Să vedem însă cum stăm cu Ro­mânii din Ungaria. „Acolo s’a încins o luptă mare şi o mare duşmănie între două popoare, care de altfel au interese politice iden­tice, şi a căror existenţă eu o cred strîns legată. „Când ne întrebăm, cum s’a încins această luptă şi din care parte s’a des­chis ea, constatăm că causa adevărată nu este alta decât că Maghiarii fiind deţinători de fapt ai puterii de stat, voesc să maghiariseze pe Români, adecă să-’i desnaţionaliseze, să-’i desfiinţeze. „Nu dela Români a început lupta, n­u Românii se încăpâţinează în ea şi n­u Românii doresc să o urmeze. „Şi această luptă e cu atât mai în­fiorătoare, cu cât, anei care au nrnvn-A cat-o nu se sfiesc să o ducă chiar ad absurdum. Oare nu este absurd faptul ca atunci când câţiva cetăţeni fac o public­a­ţiune, care se crede a fi rea, să o tra­tăm chiar de trădătoare de ţeară, şi când guvernul îi duce dinaintea justiţiei, fie aceasta şi un simulacru de justiţie, şi j­u­s­t­i­ţ­i­a î­i condamnă la închi­soare, fie chiar să fie deţinuţi într’o închisoare ca acea ves­tită dela Spielberg, fie chiar să fie maltrataţi cum a fost Silvio Pellico, nu este absurd ca atunci să mai ridici popo­­raţiunea inconştientă, ca al­tora, care n’au fost condam­naţi, să li se dă­r­î­m­e casele, să li­ se nimicească avutul, să-’i silească să ese din localitatea unde s’au aşezat şi să pribe­gească ai­ce­a? Nu e absurd că, pe când cei condamnaţi poli­ticeşte, fără a fi făcut vre-un act de nesupunere, gem în în­chisori, maltrataţi ca în vea­cul de mijloc, cei care dărîmă casele celor nevinovaţi şi le nimicesc avutul şi liniştita petrecere, aceia să şează ne­supăraţi, ba să fie chiar lău­­d­a­­ţi de fapta lor barbară? Aceasta nu e absurditate po­litică? „Unde brutalitatea şi inichitatea do­­minează atât de straşnic, acolo domi­­nează nu bunul simţ, ci absurdi­tatea. Dar’ absurditatea nu are nici­odată victoria, şi am convin­gerea că şi în Ungaria nu va putea dura. „Eu cred, că e bine, că e necesar,­ pentru noi şi pentru Maghiari, pentru noi şi pentru Europa, pentru noi în­şine din regat să examinăm un mo­ment însuşi nodul acestei lupte, pe care o numesc absurdă şi vătămătoare. Pentru noi e lucru cu atât mai ne­cesar, cu cât trebue să cunoaştem clar situaţiunea, ca să ştim ce avem de făcut. „Nu vă veţi impacienta, dacă voiu tuşită câteva cifre; dar’fără de dînsele nu putem înţelege cestiunea de care vă întreţin, şi cu dînsele în mână lumină se face cu prisos. „întregul regat al Ungariei are 322.304 chilometri pătraţi şi o popula­­ţiune de 17,349.398 locuitori, care se împart după statisticile ungureşti ofi­ciale în 7,426.730 Maghiari şi 9,922.668 nemaghiari. Nemaghiarii se împart ia­­răşi în 2,591.905 Români şi 7,330.763 neromâni. Chiar scoţând pe Români afară, tot nemaghiarii se cumpănesc cu Maghiarii în două părţi egale, care Ro­mânii trag în cumpănă de sporesc nu­mărul nemaghiarilor. Datele statistice oficiale ale guvernului unguresc sunt părtinitoare Maghiarilor. Pentru a con­vinge pe ori­cine despre aceasta, voiu aminti numai că după aceste date, po­pulaţiunea maghiară a sporit dela 1850 până la 1890, în timp de 40 ani, cu 36.71 procente, car’ populaţiunea ne­maghiară, in acelaşi timp, numai cu 6.­23 procente. Românii chiar se arată a fi scazut dela 2,648.000 la 2,591.905. Cu toate acestea, eu m’am servit ca în arătarea mea să fiu în favorul Maghia­rilor, de cifrele lor. „Relaţiunea oficială este clată urmă­toarea : patru zecimi de Maghiari şi şese zecimi de nemaghiari. Intre aceştia Românii sunt înscrişi cu o ze­cime şi jumătate. „Dacă veţi lua o cartă a Ungariei în mâni, veţi vedea îndată, că Maghiarii sânt aşezaţi spre Apus, la Vest, începând de la frontiera cu Austria propriu zisă, şi că Românii sânt aşezaţi spre Răsărit, la Ost, lânga Regatul României. „La Nord şi la Sud Maghiarii se lovesc în Ungaria, sus de Ruteni şi Slovaci, 2 milioane, jos de Sârbi şi de Croaţi, alte 2 milioane, împărţiţi, dar, mai ales printre Români, sunt 2 milioane de Germani. „Acesta este tabloul etnic al Un­gariei. „Să examinăm cum stau Românii. „Românii locuesc mai des şi mai rar, în cele 26 comitate ale Ungariei de la Ost, după statistica ungurească pre­cum am arătat în număr de peste 20 milioane, în realitate în număr de 3 milioane, în datele statistice ce voiu înşira şi de aci înainte mă ţin de sta­tistica oficială. „Dintre aceste 26 de comitate răsă­ritene, 3 comitate sunt săcueşti, situate în Transilvania, (Háromszék, Ciuc şi Odorheiu) şi alte 3 comitate, situate la frontiera Ungariei şi a Transilvaniei, (Ugocia, Cianad şi Bichiş), populaţiunea română e în inferioritate. „Cele 26 comitate de la Răsăritul Ungariei, representă 126.359 chilometri pătraţi şi 5.788.579 locuitori, adecă ca întindere mai mult de a treia parte a Ungariei, şi ca populaţiune drept a treia parte. Locuitorii acestor 26 comitate se împart astfel în privirea naţională: 1,827.691 Maghiari şi 3,960.888 ne­maghiari. Maghiarii stau de ei 31.57%, nici o treime, în faţa a 68.43%, aproape trei pătrimi nemaghiari. Dintre nema­ghiari sunt 2,575.900 Rom. şi 1,384.988 neromâni, cei dintâi numărând clar, 44.49%, adecă aproape jumătate din întreaga populaţiune, cel de al doilea 23.94%, adecă o pătrime. „Dacă restrîngem cercul, şi scoatem afară cele trei comitate mărginaşe dintre Ungaria şi Transilvania şi cele trei co­mitate săcueşti ale Transilvaniei, şi ră­mânem numai cu 20 comitate, situa­ţiunea se schimbă încă mai mult în dinfavorul Maghiarilor. „Atunci constatăm pe o Întindere de 108.725 chilometri pătraţi, drept o treime a teritorului Ungariei, 4,969.916 locuitori. Dintre aceştia 1,201.959 sânt Maghiari, adecă 24.19% o pătrime nu­mai, şi trei pătrimi depline 75.82%, sânt nemaghiari, 3,767.957. Nema­­ghiarii se împart în 2,521.620 Români şi 1,246.337 neromâni, aceştia numă­rând peste o pătrime, 25.09%, ei sin­guri superiori Maghiarilor, car’ Românii peste jumătate, 50.74%, îndoit numărul Maghiarilor. ,.­ „Iată situaţiunea de fapt, care ex­lupta ce s’a încins peste Carpaţi, u­nite, fie amintit în treacăt, nu da­tează numai de astăzi. Nici a treia parte a populaţi­unii întregei Ungariei, vrea să desfiinţeze fiinţa celoralalte co­­vîrşitoare trei părţi. Nici a patra parte a populaţiunii, a o treime din întinderea regatului ungar, vrea să desfiinţeze ce­lelalte trei pătrimi, din care două pă­trimi sînt Români. Iată lupta. Unde e dreptatea? Unde e înţelepciunea? Unde e putinţa? Ori­ce om cu minte sănătoasă şi bun simţ poate da răspuns. (Va urma.) Cestiunea transilvană în p­arlamentul român. (Raport special al „Tribunei“.) Bucureşti, 10 Decemvrie­­. Discursul dlui Dimitrie Sturdza ţinut Sâmbătă seara la senat formează centrul tuturor discusiunilor în cercurile parlamentare, în presă, şi în întreaga so­cietate. Toate ziarele, ce au apărut aseară în capitală se ocupă în mod extins cu acest discurs, în toate localele publice, pe strade chiar obiectul conversaţiunilor e atitudinea naţională şi bărbătească, ce a luat capul partidului liberal în această cestiune. Nici chiar adversarii sei poli­tici, care foarte in silă recunosc vre-un merit dlui Sturdza, nu s’au putut sus­­strage de impresia adâncă ce au produs cuvintele sale în toate părţile. Un ziar conservator de importanţa şi de posiţiunea lui „L’Indépendace Roumain“, se pro­nunţă în următorul mod despre discursul dlui Sturdza: „Discuţiunea asupra adresei de răs­puns la discursul de tron se trăgăneşte de obşte în banalităţi. De astă­­ dată, prin ex­cepţie ea se distinge în senat, de la început, prin declaraţiuni de o însemnătate mare po­litică, rostite de dl Dimitriu Sturdza asu­pra cestiunii române în Transilvania. „Domnul D. Sturdza este capul parti­dului naţional-liberal, care aspiră să vină la putere şi anume cât se poate de în grabă. Dacă nu voim să spunem că e neconştienţios, ceea­­ce n’ar fi drept, trebue să admitem că a vrut să scoată la iveală, în senat, punctul de ple­care al unei noue porniri a partidului seu în grava cestiune transilvană. Cuvintel­e domniei­­sale angajază cu atât mai mult întreg par­tidul liberal, cu cât, câteva zile înainte, dl Sturdza a desvoltat aceleaşi vederi într’o conferenţă din clubul liberal. Nu încape deci nici o îndoeală, stăm în faţa nu numai a unei tactici de partid fără importanţă, ci a unei idei despre ocârmuirea ţerii, care de acum înainte va rămâne ca parte alcătuitoare a programului liberal. „Prin vocea sufletului său, partidul li­beral a declarat că existenţa noastră naţio­nală este strîns legată de aceea a Românilor din ţerile învecinate şi mai ales de existenţa poporaţiunii române de peste munţi, că Ro­mânia liberă nu se poate desinteresa de soar­­tea celor de pe urmă, că ţeara noastră nu va pută merge nici­odată alături cu Ungaria câtă vreme nu se va produce o îndulcire a situaţiei fraţilor noştrii şi în sfirşit că guvernul român, răzimându-se pe raporturile amicale care-­l leagă de monarchia austro-ungară, ar trebui să se întrepună cel puţin ca „samsar cinstit“ spre a ajunge la acest resultat. „în faţa acestor declaraţiuni categorice ţeara va trece peste condamnarea trecutului; ea va uita unele fapte violente, unele capitu­lări de care dl Sturdza cu prietenii sei vor fi cei dintâiu a se căi. „Noi aprobăm pe deplin această nouă ţintă a liberalilor şi cu atât mai cu drag suntem a o declara, cu cât cuvintele noastre nu angajază guvernul. Da! domnul Sturdza are drept, mergerea României laolaltă cu Ungaria va fi totdeauna stânginită, câtă vreme despre Proiectele politice bisericeşti. Co­­misiunea judiciară a parlamentului maghiar a stabilit următoarea serie a discuţiunii proiec­telor politice bisericeşti: Primul obiect de desbatere va fi dreptul matrimonial, apoi: matriculele de stat, recepţiunea reli­gi­u­n­i­i mosaice, exercitarea religiunii și religiunea copiilor.

Next