Tribuna Sibiului, septembrie 1969 (Anul 2, nr. 479-503)
1969-09-12 / nr. 488
Anul II, nr. 388 teatrul sibian la început de stagiune De vorbă cu DAN NASTA, directorul Teatrului de — Care este stadiul pregătirilor pentru viitoarea stagiune, cum se defineşte configuraţia repertoriului şi care a fost criteriul alcătuirii sale? — Sîntem „în şantier“ cu 3 piese: Al 4-lea anotimp de Horia Lovinescu — în faza de încheiere a lecturii la masă, Fîntîna Blanduziei de Alecsandri, la care de-abia descifrăm frazele şi punem jaloanele stilului de rostire a versului, iar la secţia germană, Gan von Salzburg de Jickeli, este aproape „ridicată în picioare“ de colegul Hans Schuschnig. Este necesar să avem acest decalaj de la o repetiţie la alta, pentru motivul că stăm la coadă la uşa atelierelor care nu au posibilitatea să rezolve decit cîte o piesă la rînd. Repertoriul este gîndit intre două praguri: al popularităţii şi al elevaţiei, socotind că astfel străjuită uşa teatrului se va deschide cit mai primitoare. Ne-am străduit să ghicim varietatea preocupărilor şi a intereselor spectatorilor, astfel ca să-i oferim fiecăruia cite un spectacol „cîştigător“. Dorim foarte mult să intrăm intr-un dialog continuu, intens şi durabil cu publicul. Un vodevil 1900, înnobilat de pana lui Thorton Wilder, (Peţitoarele) o tragedie (Caligula), în care filozofia devine sîngele acţiunii, în admirabila viziune a uneia dintre frezele conştiinţe care a fost Albert Camus, Maria — 1714, ultima lucrare a lui Ilie Păunescu, dezbatere surprinzător de nouă a dramaticei morţi a Brâncovenilor, înlăturînd recuzita istorică în favoarea adîncimii psihologice, Paharul cu apă al lui Scribe, din care, după o îndelungată carieră istorică, încă vom putea bea o apă proaspătă prin stilizarea epocii şi a personajelor, un Moliere, Şcoala femeilor, care ne instruieşte în tainele relaţiilor sufleteşti, surprinzînd ceea ce rămîne permanent uman — aceste piese la care sperăm să adăugăm şi un spectacol de revistă, valorificînd astfel un gen exploatat mai mult comercial; credem că oferă un repertoriu dinamic, provocînd toate gusturile (în afară de prostul gust) şi care ne vor mijloci atît de dorita „întîlnire“ cu publicul, concepută ca un schimb de bucurii, ca o cunoaştere prin delectare. — în ce măsură credeţi că trupa actoricească vă va servi, la modul dorit, intenţiile? — Echipa noastră de actori a dovedit recent că ştie să slujească o idee teatrală ambiţioasă. După cum şi-a dovedit că poate mult atunci cînd este intens solicitată. Pornind de la această încredere statornicită, nu ne mai rămîne decît să muncim cît ne ţin puterile.— După cît ştiu, intenţionaţi să lărgiţi contactul teatrului cu publicul şi pe alte căi. Care sunt acestea? — Deschidem în sala „’Astra“ un studio permanent, care va avea rostul să cuprindă, pe lîngă literatura dramatică, şi spectacole de proză şi poezie, spectacole de pantomime. Vom folosi toate mijloacele pe care teatrul le pune la îndemînă pentru a lărgi contactul cu cultura, a-1 multiplica şi a-1 intensifica. De aceea, vom recurge şi la conferinţe ilustrate, dedicînd celor şapte arte cîte o dezbatere în perspectiva modernităţii lor. Vom invita în acest scop critici şi creatori din Capitală şi alte oraşe, care şi-au dat deja adeziunea la proiectul nostru. — Fiindcă a venit vorba de relaţia public—teatru, cum vedeţi posibilă creşterea autorităţii spirituale a teatrului sibian în viaţa oraşului, afirmarea sa intre instituţiile profesioniste similare din ţară? — Teatrul are o prerogativă rară, de a fi locul de întîlnire, comuniune şi reuniune spirituală prin contact direct, pe viu, cu arta. Este creuzetul unei solidarităţi spirituale. Prin varietatea succesivă a acţiunilor sale şi prin intensitatea schimbului simpatetic, teatrul deţine o funcţie privilegiată de dinamică socială. Ce poate face pentru ca această funcţie să-i confere autoritatea de fapt? Teatrul, lucrătorii lui, trebuie mai întîi să recunoască această funcţie, să fie conştienţi de potenţele ei, apoi s-o slujească cu neslăbită voinţă. Este vorba de o altă perspectivă, de un alt sens conferit faptului că apari pe scenă. Un mărunt exemplu. Este una dacă spunînd o frază a autorului urmăreşti să storci rîsul sau aplauzele publicului, alta dacă faci totul să percuteze în public un adevăr al textului, trecind cămila prin urechile acului. Ca să continuăm metafora ivită, mulţi actori călăresc cămila spre distracţia circului, uitînd că autoritatea lor decurge din trecerea ei prin urechile acului. Pornind de la această atitudine etică, cred că teatrul are menirea să stimuleze toate energiile spirituale latente, să le grupeze pe cele mai active, din aria acestor focare concentrice, interferenţe, născîndu-se frecvenţa spirituală a oraşului. Dacă teatrul îşi va răsturna perspectiva, devenind un centru de iradiere spirituală desigur că profitul s-ar numi cultură. Nu întrevăd o altă ambiţie pentru teatrul sibian pe harta mişcării teatrale a ţării. „Nu îndrăznim, nu pentru că problemele sunt dificile, ci pentru că, neîndrăznind, ele devin dificile“. Cu acest gînd al lui Seneca am încheiat şedinţa de deschidere a stagiunii de lucru. — Pe ce colaboratori externi (actori, regizori, scenografi) contaţi în viitoarea stagiune? — Formularea dv. pune un accent ori ironic, ori dramatic problemei. Atît timp cît nu putem stabili contracte ferme, teatrele nu pot „conta“ decît pe propria lor neobosită adaptare la condiţii dificile mereu reînnoite. Contăm mai multe pe un oportunism eroic, menit să rezolve onoarea mereu primejduită. Astfel incit colaborarea rămîne în bună măsură ipotetică şi ca atare este mai corect să nu promitem publicului lucruri pe care ştim numai că trebuie să le ţinem, chiar dacă intervin rocade. — Care credeţi că trebuie să fie rolul teatrului în afirmarea plenară a potenţialului culturalartistic al Sibiului? — Teatrul, prin funcţia sa specifică, de mijlocitor al întîlnirii cu arta, veritabil salon spiritual al oraşului (oare cuvîntul foaier nu înseamnă cămin?) trebuie să ia iniţiativa stimulării procesului pe care atît de precis şi lapidar l-aţi formulat: „afirmarea plenară a potenţialului cultural-artistic al Sibiului“. La ora actuală pregătim constituirea unui organism care să polarizeze şi să organizeze aceste tensiuni culturale. In curînd vom putea vorbi pe larg despre ţelurile şi modalităţile de acţiune ale acestuia. De o maximă utilitate, în strînsă conexiune cu iniţiative pomenită, ar fi existenţa unei reviste literar-artistice a judeţului Sibiu. Astăzi, cînd interdependenţa este recunoscută pe scară de la celulă la cosmic, cînd contactele şi schimburile au devenit o lege vitală a coexistenţei, familia spirituală sibiană are nevoie de un spaţiu locativ intelectual. Colaborarea care asigură coeziune şi eficienţă socială cere grabnic existenţa unei reviste. O formă de asociere, o revistă, două săli de reuniune teatrală, o casă a artelor, o cafenea literar-artistică, existente de pe acum sau în stare de proiect, garantează acea progresie întru cultură atît de dorită de suflarea sibiană. Interviu realizat de TITU POPESCU artist emerit, stat din Sibiu Marca sunt şi „Maro“ este prezentă pe o gamă mare de produse de larg conaccesorii textile, în imagine una dintre secţiile în care — uzitînd de o înaltă tehnicitate — se realizează aceste produse Foto: V. PELGER TRIBUNĂ SIBIULUI Vedere din Cisnădie ' ^ 3 I 6 • ft Şi în finalizarea producţiei se impune o ritmicitate (Urmare din pag. I) acestea neputîndu-se şi încasa în acelaşi timp. In această situaţie se află şi uzina „Independenţa“ Sibiu, U.C.M. Copşa Mică şi altele. Aceste întreprinderi, şi în special uzina „Independenţa“, au foarte multe restanţe şi în onorarea contractelor, în alte situaţii intervin o serie de înţelegeri între furnizorii beneficiari de schimbare a termenelor contractuale, care în final influenţează nefavorabil realizarea in bune condiţiuni a planului de producţie marfă vîndută şi încasată. După cum am arătat şi cu o altă ocazie obţinerea unei producţii necorespunzătoare calitativ, sau livrarea ei în astfel de condiţii, prin refuzurile de plată, sau neîntrunirea condiţiilor de calitate pentru a fi livrată, duc la neîndeplinirea indicatorului la care ne referim. Astfel de cazuri au fost întîlnite la Întreprinderea forestieră Sibiu, care de altfel a prezentat nerealizări la producţia marfă vîndută şi încasată în fiecare lună a anului. Pe 8 luni are o nerealizare echivalînd cu peste 4 milioane lei. Pentru o analiză mai amănunţită am ales Uzinamecanică Sibiu. Aceasta, la sfîrşitul a 8 luni, se prezintă cu toţi indicatorii realizaţi. Cu toate acestea pe august producţia marfă vîndută şi încasată indică o îndeplinire de numai 78,5 la sută. Faptul a mai fost arătat într-un alt articol, în urma căruia am primit şi un răspuns la redacţie. Conducerea uzinei, în loc să interpreteze just acest semnal critic, ne răspunde printre altele: „Nu sîntem împotriva unor articole critice care intenţionează să dezvăluie unele aspecte negative , în vederea îndreptării lor. Faptul însă că s-a dat exemplu negativ privind nerealizarea acestui indicator fără a se avea în vedere că per cumulat procentul de realizare este de 101,9 la sută, considerăm că nu este de natură a încuraja și a mobiliza colectivul uzinei noastre“. Tot în răspunsul citat se spune că „sîntem de părere că realizările obţinute trebuie arătate opiniei publice aşa cum sunt ele ...“ Am vrea să întrebăm conducerea uzinei, realizările nu au fost arătate aşa cum sunt ele? Producţia marfă vîndută şi încasată a fost îndeplinită în luna august numai în proporţie de 78,5 la sută. Noi considerăm că un semnal critic altfel trebuie interpretat. Ar fi trebuit să se analizeze cauzele care au provocat această situaţie, să se prezinte măsurile luate pentru redresarea ei. Pentru a afla cauzele ne-am deplasat la uzină. Iată constatările. Din discuţia purtată cu contabilul şef, Ioan Pleşca, am reţinut că situaţia nefavorabilă din august se datoreşte mobilizării stocurilor în lunile precedente şi că planul producţiei marfă a fost restructurat cu două milioane lei datorită unor condiţii obiective. Este adevărat că fluctuaţia de stocuri poate să influenţeze gradul de realizare a indicatorului în discuţie, dar acest lucru nu duce în mod obligatoriu la nerealizarea planului. Mobilizînd stocurile se poate obţine o depăşire la încasări, dar refacerea lor (nu totdeauna obligatorie) nu trebuie făcută atunci cînd apare restructurare şi la producţia marfă, fără să se pună de acord cea vîndută şi încasată. O analiză mai aprofundată scoate în relief o foarte slabă ritmicitate în facturarea producţiei marfă şi ca atare şi a încasărilor. De exemplu, , în luna august, pînă în data de 5, nu s-a făcut nici o livrare. De fapt, în prima decadă, atunci cînd la producţia marfă apare o realizare de 49,1 la sută din planul lunii, s-a facturat marfă doar în valoare de 94 000 lei. în ultimele două zile valoarea facturilor atinge 36 la sută din realizările lunii. O astfel de ritmicitate în livrări cred că nu mai necesită nici un comentariu. Am putea adăuga doar că şi în prima decadă a lunii septembrie livrările reprezintă mai puţin de 15 la sută din planul lunar. întreprinderea plăteşte de multe zile dobînzi penalizatoare pentru credite restante ce depăşesc 5 milioane lei. O parte din aceste credite se datoresc unor produse care nu au desfacerea asigurată, printre care 9 bucăţi maşini de încercat pietre abrazive, 26 bucăţi maşini de fasonat oţel beton. In asemenea situaţii, considerăm că este nevoie de luarea unor măsuri concrete pentru o ritmicizare a livrărilor, pentru realizarea produselor prevăzute în planul de producţie şi pentru care există contracte, pentru evitarea dobânzilor penalizatoare. Sunt elemente care influenţează nemijlocit rentabilitatea întreprinderii. / LOCUL TRACTOARELOR -în cîmp, nu la „umbra" secţiilor I.M.A.! Beneficiind de un timp de lucru admirabil, lucrătorii din agricultura judeţului nostru desfăşoară în aceste zile o activitate susţinută pentru executarea lucrărilor de sezon. în unele unităţi s-a început semănatul secarei pentru masă verde şi a orzului pentru boabe. Este incontestabil faptul că în acest an condiţiile de pregătire a patului germinativ sunt mai bune decît au fost în toamna trecută, după cum la fel de evidentă este şi strădania cooperatorilor, a mecanizatorilor şi a celorlalţi lucrători din agricul Disciplina — la un pas de corigenţă Cooperatorii din Loamneş au de însămînţat în această toamnă 665 hectare, 600 — cu grîu, 35 — cu orz şi 30 — cu secară pentru masă verde. Pentru realizarea acestei sarcini ei vor folosi cele 18 tractoare ale secţiei I.M.A. Sibiu care deservește unitatea. „Pînă acum am pregătit doar 30 hectare, ne spune președintele cooperativei I agricole, Ioan Presecan. Avem 120 hectare arate, dar mai avem încă 130 hectare teren eliberat, pe care putem intra imediat cu tractoarele pentru pregătirea patului germinativ. Dar 9 tractoare nu pot ara mai mult de 15 hectare pe zi. Dacă mai avem în vedere şi faptul că unii tractorişti mai lipsesc nemotivat de la lucru, iar două tractoare sunt „parcate“ la sediul sectură de a fi la înălţimea sarcinilor ce se impun. Se ştie că baza tehnico-materială face posibilă punerea unor temelii solide producţiei agricole din anul viitor. Şi dacă fenomenul general al exploatării acestei baze tehnico-materiale poate fi nominalizat ca fiind înaltul simţ de responsabilitate al celor care răspund de soarta producţiei, cu atît mai mult este necesar să milităm activ pentru înlăturarea unor carenţe care se mai manifestă, pe ici, pe colo, în activitatea de campanie. ţrei pentru că nu are cine lucra cu ele, situaţia pregătirii patului germinativ pentru însămînţări nu este „pe roze“. L-am întrebat pe şeful secţiei I.M.A., inginerul Ioan Şuteu, cum se explică situaţia nesatisfăcătoare a stadiului pregătirilor de campanie. „Oamenii lucrează, dar trebuie să avem în vedere că meseria de mecanizator nu-i tocmai uşoară“. Sîntem de acord cu tovarăşul inginer Ioan Şuteu. Numai că am fi dorit o explicare ceva mai „largă“ a unor măsuri ce se impun pentru organizarea celui de-al doilea schimb de lucru pentru mecanizatori, precum şi unele referiri la modul cum înţeleg unii să-şi facă datoria. Fără îndoială că rezultatele muncii mecanizatorilor de la Loamneş vor fi mult mai bune dacă, împreună cu şeful de secţie, vor fi mai atenţi şi la problemele de disciplină. In plină campanie , construim sediul secţiei I. M. A. ? Inginerul Gheorghe Tontea, de la cooperativa agricolă din Ocna Sibiului, ne relata că „practic nu există nici un hectar de teren pregătit pentru însămînţări. Avem arate vreo 40 hectare ce urmează a fi însămînţate cu orz, dar nu am fertilizat terenul“. E limpede că numai prin arat nu se pregăteşte patul germinativ la un nivel agrotehnic corespunzător. Interesîndu-ne mai îndeaproape cum sunt folosite tractoarele în actuala campanie, informaţiile specialistului unităţii nu coincideau cu cele ale şefului secţiei I.M.A., Marin Ciobanu, decît în cîteva puncte. Unul este demn de remarcat: două tractoare ale secţiei sunt folosite pentru transportul materialului lemnos necesar construirii sediului pentru mecanizatori. Nu se poate contesta utilitatea acestui obiectiv. Dar oare acum este momentul cel mai potrivit pentru o asemenea îndeletnicire? Dacă din cele 12 tractoare ale secţiei, numai trei lucrează la arat, cînd va fi încheiată această lucrare pe întreaga suprafaţă de 601 hectare ce trebuie pregătită pentru însămînţările de toamnă? O maşină de împrăştiat îngrăşăminte chimice „se odihneşte“ la sediul secţiei I.M.A. în magaziile cooperativei agricole se află peste 70 tone de îngrăşăminte chimice. Cu toate acestea, la Ocna Sibiului fertilizarea terenurilor nu a început. Specialistul unităţii mai solicită încă o maşină de tip CSU, pentru eliberarea terenurilor de masă vegetativă. Dar o maşină de acelaşi tip a stat mai multe zile la reparat la sediul I.M.A. Sibiu. Nu putea fi reparată această maşină mai repede şi trimisă pe teren? S-ar fi cîştigat cîteva zile bune de lucru. S-ar cuveni ca direcţiunea I.M.A. Sibiu să analizeze mai concret modul în care sunt respectate, la nivelul secţiei, recomandările Comitetului judeţean de partid în privinţa folosirii utilajelor agricole în campania de toamnă, să sprijine mai activ conducerile secţiilor în folosirea cu maximum de randament a tractoarelor şi celorlalte maşini agricole în executarea lucrărilor cu caracter agricol. Cînd ziua de lucru are numai 5 ore ... L-am întîlnit pe mecanizatorul Ioan Hutter, de la secţia I.M.A. Sibiu ce deserveşte cooperativa agricolă din Şura Mică, în hotarul „Peste vale“, îşi manifesta nemulţumirea faţă de modul cum era organizat transportul porumbului siloz rezultat dela maşina de tip CSU pe care o deservea. „Am lucrat azi doar 4-5 ore efectiv, pentru că mecanizatorul Gheorghe Seiller a venit cu remorca numai după masă. Dacă vom lucra tot aşa, recoltatul porumbului siloz se va prelungi cu cel puţin 5—6 zile“. Preşedintele unităţii, Ioan Theuerkauf, a planificat remorca cooperativei agricole la transportul porumbului siloz neştiind că aceasta este defectă. Şeful secţiei Hantz Fleischer, învoieşte, cu de la sine putere, pe mecanizatorul loan Roth, care pierde astfel o zi întreagă bună de lucru. Mai mult, mecanizatorul loan Balint nu a putut fi găsit pe teren, cu toate că şeful secţiei afirmase că tractoristul este la lucru. Din cele 12 tractoare ale secţiei doar 9 au lucrat efectiv pentru cooperativa agricolă. Şi, din acestea, unul (al mecanizatorului Gheorghe Neagoie) a ieşit din lucru la ora 16:00 ... Cele două maşini de împrăştiat îngrăşăminte chimice nu lucrează încă, mașinile de recoltat cartofi așteaptă să fie trimise la cîmp. Iată cîteva exemple care explică serioasele rămîneri în urmă în pregătirea terenului pentru semănat. Pag. § Dialog între principiile şi practica pedagogică (Urmare din pag. I) ------------------------ * - 4 a modernului cu tradiţionalul în predarea principalelor obiecte de învăţămînt. Cei care au luat cuvîntul în consfătuire, în marea lor majoritate, au făcut dovada unei reale înţelegeri a sarcinilor şcolii, a misiunii ce le este încredinţată insistînd argumentat asupra celor mai importante laturi ale muncii pe care o desfăşoară. Perfecţionarea procesului de învăţămînt, în conţinut şi metodă, creşterea rolului social al acestuia, legarea, pe cele mai diverse planuri, a teoriei de practică, lărgirea şi aprofundarea problematicii în cercetarea ştiinţifică pedagogică, au revenit la un leit-motiv în cuvîntul celor ce au urcat la tribună. Dotarea cu mijloace moderne audio-vizuale şi folosirea acestora din plin constituie una din preocupările de frunte ale fiecărei şcoli, indiferent de punctul geografic în care se află. Aparatul de proiecţie, televizorul, banda de magnetofon s-au bucurat de un loc prestigios în discuţii la această consfătuire. Perfecţionarea metodelor de predare, originalitatea, fantezia, eficacitatea în ultimă instanţă, a transmiterii cunoştinţelor de la dascăl la elev, deşi mai palid reprezentate în discuţii, n-au lipsit totuşi. Sublinieri marcante s-au făcut în problema lărgirii aplicativităţii cunoştinţelor căpătate în şcoală. Ieşirea confirmărilor experimentale de laborator spre evidenţierea vie în uzină a devenit — aşa cum au arătat purtătorii de cuvînt — o chestiune la ordinea zilei. Acest fapt implică însă o concretizare mai limpede a relaţiei şcoală — unitate productivă, o conlucrare strînsă între profesor şi inginer. Şi, bineînţeles, reţeaua informaţională a omului de la catedră şi a conducătorului producţiei, circuitul bipolar amintit trebuie să ocupe un loc însemnat. Consfătuirea, neoprindu-se doar la „pozitiv“, şi-a afirmat caracterul lucrativ şi prin dezvelirea unor neajunsuri, a unor minusuri care uneori mai sunt suplinite prin formalism, paradă, cuvinte festive. Bunăoară, nu toate comisiile metodice sunt ancorate în solul fertil al cercetării concrete, al schimbului real de experienţă didactică, menţinîndu-şi activitatea pe linia de plutire a unor „informări“ din manualul de pedagogie. Transferul de informaţie şi experienţă nu peste tot şi nu în permanenţă este realizat la nivelul dezideratelor actualului stadiu al revoluţiei ştiinţifice. In predarea cunoştinţelor se face uneori, nejustificat bineînţeles, abstracţie de posibilităţile de însuşire ale elevilor, de mutaţiile de ordin spiritual produse în viaţa tineretului, a oamenilor în general. Astfel, unii învăţători şi profesori (subliniem: unii) reduc cunoştinţele din programă la cîteva elemente simpliste sau, la cealaltă extremă, supraaglomerează elevii cu lucruri, mai mult sau mai puţin, inutile, în detrimentul riguroasei fixări a cunoştinţelor absolut necesare. Tot la acest capitol s-a scos în evidenţă faptul că încă organizaţii de partid, sindicate U.T.C., pionieri din şcoli nu-şi aduc din plin aportul la îmbogăţirea substanţei muncii instructiveducative. In încheierea lucrărilor consfătuirii de la Mediaş tovarăşul Ioan Munteanu, şeful comisiei de propagandă a Comitetului judeţean de partid a concretizat, în lumina documentelor Congresului al X-lea, principalele sarcini care revin şcolilor din judeţul nostru. A făcut o apreciere de principiu asupra nivelului atins în munca desfăşurată de cadrele didactice, urîndu-le, cu această ocazie, din partea Comitetului judeţean Sibiu al P.C.R., succes şi spor la muncă în noul an școlar. GH. GRADINARU Pentru impulsionarea ritmului de pregătire a terenului în vederea însămînţărilor de toamnă, este necesară o conlucrare mai strînsă între consiliile de conducere şi secţiile I.M.A. In acest sens trebuie să fie luate cîteva măsuri organizatorice urgente: — Consiliile de conducere să stabilească la modul cel mai concret direcţiile principale în care trebuie să fie dirijate tractoarele şi celelalte utilaje şi maşini agricole, luînd măsuri pentru a se asigura folosirea acestora la capacitatea maximă de producţie. — Direcţiunile I.M.A. să asigure folosirea tractoarelor şi a celorlalte maşini numai pentru executarea lucrărilor agricole şi să întreprindă măsuri pentru sporirea operativităţii de remediere a defecţiunilor ivite. — Secţiile de mecanizatori să folosească din plin ziua de lucru, să-şi organizeze, acolo unde sunt posibilităţi, munca în două schimburi, pentru ca lucrările agricole de sezon să fie executate la timp şi la un înalt nivel agrotehnic. Exploatînd cu maximum de randament parcul de maşini şi tractoare existent, lucrătorii din agricultura judeţului nostru se vor achita cu cinste de înalta îndatorire patriotică de pregătire a recoltei viitoare.