Tribuna Sibiului, septembrie 1969 (Anul 2, nr. 479-503)

1969-09-12 / nr. 488

Anul II, nr. 388 teatrul sibian la început de stagiune De vorbă cu DAN NAS­TA, directorul Teatrului de — Care este stadiul pregătiri­lor pentru viitoarea stagiune, cum se defineşte configuraţia repertoriului şi care a fost cri­teriul alcătuirii sale? — Sîntem „în şantier“ cu 3 pie­se: Al 4-lea anotimp de Horia Lo­vinescu — în faza de încheiere a lecturii la masă, Fîntîna Blanduziei de Alecsandri, la care de-abia des­cifrăm frazele şi punem jaloanele stilului de rostire a versului, iar la secţia germană, Gan von Salz­burg de Jickeli, este aproape „ri­dicată în picioare“ de colegul Hans Schuschnig. Este necesar să avem acest decalaj de la o repetiţie la alta, pentru motivul că stăm la coadă la uşa atelierelor care nu au posibilitatea să rezolve decit cîte o piesă la rînd. Repertoriul este gîndit intre două praguri: al popularităţii şi al ele­vaţiei, socotind că astfel străjuită uşa teatrului se va deschide cit mai primitoare. Ne-am străduit să ghi­cim varietatea preocupărilor şi a intereselor spectatorilor, astfel ca să-i oferim fiecăruia cite un spec­tacol „cîştigător“. Dorim foarte mult să intrăm intr-un dialog con­tinuu, intens şi durabil cu publi­cul. Un vodevil 1900, înnobilat de pana lui Thorton Wilder, (Peţi­toarele) o tragedie (Caligula), în care filozofia devine sîngele ac­ţiunii, în admirabila viziune a u­­neia dintre frezele conştiinţe care­­ a fost Albert Camus, Maria — 1714, ultima lucrare a lui Ilie Pău­­nescu, dezbatere surprinzător de nouă a dramaticei morţi a Brân­­covenilor, înlăturînd recuzita isto­rică în favoarea adîncimii psiholo­gice, Paharul cu apă al lui Scribe, din care, după o îndelungată ca­rieră istorică, încă vom putea bea o apă proaspătă prin stilizarea epocii şi a personajelor, un Mo­­liere, Şcoala femeilor, care ne in­struieşte în tainele relaţiilor sufle­teşti, surprinzînd ceea ce rămîne permanent uman — aceste piese la care sperăm să adăugăm şi un spectacol de revistă, valorificînd astfel un gen exploatat mai mult comercial; credem că oferă un re­pertoriu dinamic, provocînd toate gusturile (în afară de prostul gust) şi care ne vor mijloci atît de do­rita „întîlnire“ cu publicul, con­cepută ca un schimb de bucurii, ca o cunoaştere prin delectare. — în ce măsură credeţi că trupa actoricească vă va servi, la modul dorit, intenţiile? — Echipa noastră de actori a do­vedit recent că ştie să slujească o idee teatrală ambiţioasă. După cum şi-a dovedit că poate mult atunci cînd este intens solicitată. Pornind de la această încredere statornicită, nu ne mai rămîne decît să mun­cim cît ne ţin puterile.­­— După cît ştiu, intenţionaţi să lărgiţi contactul teatrului cu publicul şi pe alte căi. Care sunt acestea? — Deschidem în sala „’Astra“ un studio permanent, care va avea rostul să cuprindă, pe lîngă litera­tura dramatică, şi spectacole de proză şi poezie, spectacole de pan­tomime. Vom folosi toate mijloa­cele pe care teatrul le pune la în­­demînă pentru a lărgi contactul cu cultura, a-1 multiplica şi a-1 in­tensifica. De aceea, vom recurge şi la conferinţe ilustrate, dedicînd celor şapte arte cîte o dezbatere în perspectiva modernităţii lor. Vom invita în acest scop critici şi creatori din Capitală şi alte oraşe, care şi-au dat deja adeziunea la proiectul nostru. — Fiindcă a venit vorba de relaţia public—teatru, cum ve­deţi posibilă creşterea autorităţii spirituale a teatrului sibian în viaţa oraşului, afirmarea sa in­tre instituţiile profesioniste si­milare din ţară? — Teatrul are o prerogativă ra­ră, de a fi locul de întîlnire, co­muniune şi reuniune spirituală prin contact direct, pe viu, cu arta. Este creuzetul unei solidarităţi spi­rituale. Prin varietatea succesivă a acţiunilor sale şi prin intensitatea schimbului simpatetic, teatrul de­ţine o funcţie privilegiată de dina­mică socială. Ce poate face pentru ca această funcţie să-i confere au­toritatea de fapt? Teatrul, lucră­torii lui, trebuie mai întîi să recu­noască această funcţie, să fie con­ştienţi de potenţele ei, apoi s-o slujească cu neslăbită voinţă. Este vorba de o altă perspectivă, de un alt sens conferit faptului că apari pe scenă. Un mărunt exemplu. Este una dacă spunînd o frază a auto­rului urmăreşti să storci rîsul sau aplauzele publicului, alta dacă faci totul să percuteze în public un a­­devăr al textului, trecind cămila prin urechile acului. Ca să conti­nuăm metafora ivită, mulţi actori călăresc cămila spre distracţia cir­cului, uitînd că autoritatea lor de­curge din trecerea ei prin urechile acului. Pornind de la această ati­tudine etică, cred că teatrul are menirea să stimuleze toate ener­giile spirituale latente, să le gru­peze pe cele mai active, din aria acestor focare concentrice, interfe­renţe, născîndu-se frecvenţa spiri­tuală a oraşului. Dacă teatrul îşi va răsturna perspectiva, devenind un centru de iradiere spirituală desigur că profitul s-ar numi cul­tură. Nu întrevăd o altă ambiţie pentru teatrul sibian pe harta miş­cării teatrale a ţării. „Nu îndrăz­nim, nu pentru că problemele sunt dificile, ci pentru că, neîndrăznind, ele devin dificile“. Cu acest gînd al lui Seneca am încheiat şedinţa de deschidere a stagiunii de lucru. — Pe ce colaboratori externi (actori, regizori, scenografi) con­taţi în viitoarea stagiune? — Formularea dv. pune un ac­cent ori ironic, ori dramatic pro­blemei. Atît timp cît nu putem stabili contracte ferme, teatrele nu pot „conta“ decît pe propria lor neobosită adaptare la condiţii dificile mereu reînnoite. Contăm mai multe pe un oportunism eroic, menit să rezolve onoarea mereu primejduită. Astfel incit colabora­rea rămîne în bună măsură ipote­tică şi ca atare este mai corect să nu promitem publicului lucruri pe care ştim numai că trebuie să le ţinem, chiar dacă intervin rocade. — Care credeţi că trebuie să fie rolul teatrului în afirmarea plenară a potenţialului cultural­­artistic al Sibiului? — Teatrul, prin funcţia sa spe­cifică, de mijlocitor al întîlnirii cu arta, veritabil salon spiritual al oraşului (oare cuvîntul foaier nu înseamnă cămin?) trebuie să ia ini­ţiativa stimulării procesului pe ca­re atît de precis şi lapidar l-aţi formulat: „afirmarea plenară a po­tenţialului cultural-artistic al Si­biului“. La ora actuală pregătim consti­tuirea unui organism care să pola­rizeze şi să organizeze aceste ten­siuni culturale. In curînd vom pu­tea vorbi pe larg despre ţelurile şi modalităţile de acţiune ale aces­tuia. De o maximă utilitate, în strînsă conexiune cu iniţiative po­menită, ar fi existenţa unei reviste literar-artistice a judeţului Sibiu. Astăzi, cînd interdependenţa este recunoscută pe scară de la celulă la cosmic, cînd contactele şi schim­burile au devenit o lege vitală a coexistenţei, familia spirituală si­­biană are nevoie de un spaţiu lo­cativ intelectual. Colaborarea care asigură coeziune şi eficienţă so­cială cere grabnic existenţa unei reviste. O formă de asociere, o revistă, două săli de reuniune tea­trală, o casă a artelor, o cafenea literar-artistică, existente de pe a­­cum sau în stare de proiect, garan­tează acea progresie întru cultură atît de dorită de suflarea sibiană. Interviu realizat de TITU POPESCU artist emerit, stat din Sibiu Marca sunt şi „Maro“ este prezentă pe o gamă mare de produse de larg con­­accesorii textile, în imagine una dintre secţiile în care — uzitînd de o înaltă tehnicitate — se realizează aceste produse Foto: V. PELGER TRIBUNĂ SIBIULUI Vedere din Cisnădie '­­ ^ 3 I 6 • ft Şi în finalizarea producţiei se impune o ritmicitate (Urmare din pag. I) acestea neputîndu-se şi încasa în acelaşi timp. In această situaţie se află şi uzina „Independenţa“ Sibiu, U.C.M. Copşa Mică şi altele. Aceste întreprinderi, şi în special uzina „Independenţa“, au foarte multe restanţe şi în onorarea contracte­lor, în alte situaţii intervin o se­rie de înţelegeri între furnizor­ii beneficiari de schimbare a terme­nelor contractuale, care în final influenţează nefavorabil realizarea in bune condiţiuni a planului de producţie marfă vîndută şi înca­sată. După cum am arătat şi cu o altă ocazie obţinerea unei producţii ne­corespunzătoare calitativ, sau li­vrarea ei în astfel de condiţii, prin refuzurile de plată, sau neîntruni­­rea condiţiilor de calitate pentru a fi livrată, duc la neîndeplinirea indicatorului la care ne referim. Astfel de cazuri au fost întîlnite la Întreprinderea forestieră Sibiu, care de altfel a prezentat nereali­­zări la producţia marfă vîndută şi încasată în fiecare lună a anului. Pe 8 luni are o nerealizare echi­­valînd cu peste 4 milioane lei. Pentru o analiză mai amănunţită am ales Uzina­­mecanică Sibiu. A­­ceasta, la sfîrşitul a 8 luni, se pre­zintă cu toţi indicatorii realizaţi. Cu toate acestea pe august produc­ţia marfă vîndută şi încasată in­dică o îndeplinire de numai 78,5 la sută. Faptul a mai fost arătat în­­tr-un alt articol, în urma căruia am primit şi un răspuns la redacţie. Conducerea uzinei, în loc să inter­preteze just acest semnal critic, ne răspunde printre altele: „Nu sîntem împotriva unor articole cri­tice care intenţionează să dezvă­luie unele aspecte negative , în vederea îndreptării lor. Faptul însă că s-a dat exemplu negativ pri­vind nerealizarea acestui indicator fără a se avea în vedere că per cumulat procentul de realizare este de 101,9 la sută, considerăm că nu este de natură a încuraja și a mobiliza colectivul uzinei noastre“. Tot în răspunsul citat se spune că „sîntem de părere că realizările obţinute trebuie arătate opiniei pu­blice aşa cum sunt ele ...“ Am vrea să întrebăm conducerea uzi­nei, realizările nu au fost arătate aşa cum sunt ele? Producţia marfă vîndută şi încasată a fost îndepli­nită în luna august numai în pro­porţie de 78,5 la sută. Noi considerăm că un semnal critic altfel trebuie interpretat. Ar fi trebuit să se analizeze cauzele care au provocat această situaţie, să se prezinte măsurile luate pen­tru redresarea ei. Pentru a afla cauzele ne-am de­plasat la uzină. Iată constatările. Din discuţia purtată cu contabilul şef, Ioan Pleşca, am reţinut că si­tuaţia nefavorabilă din august se datoreşte mobilizării stocurilor în lunile precedente şi că planul producţiei marfă a fost restructurat cu două milioane lei datorită unor condiţii obiective. Este adevărat că fluctuaţia de stocuri poate să influenţeze gra­dul de realizare a indicatorului în discuţie, dar acest lucru nu duce în mod obligatoriu la nerealizarea planului. Mobilizînd stocurile se poate obţine o depăşire la încasări, dar refacerea lor (nu totdeauna obligatorie) nu trebuie făcută a­­tunci cînd apare restructurare şi la producţia marfă, fără să se pună de acord cea vîndută şi încasată. O analiză mai aprofundată scoate în relief o foarte slabă ritmicitate în facturarea producţiei marfă şi ca atare şi a încasărilor. De exem­plu, , în luna august, pînă în data de 5, nu s-a făcut nici o livrare. De fapt, în prima decadă, atunci cînd la producţia marfă apare o realizare de 49,1 la sută din planul lunii, s-a facturat marfă doar în valoare de 94 000 lei. în ultimele două zile valoarea facturilor a­­tinge 36 la sută din realizările lunii. O astfel de ritmicitate în livrări cred că nu mai necesită nici un comentariu. Am putea a­­dăuga doar că şi în prima decadă a lunii septembrie livrările repre­zintă mai puţin de 15 la sută din planul lunar. întreprinderea plăteşte de multe zile dobînzi penalizatoare pentru credite restante ce depăşesc 5 mi­lioane lei. O parte din aceste cre­dite se datoresc unor produse care nu au desfacerea asigurată, prin­tre care 9 bucăţi maşini de încer­cat pietre abrazive, 26 bucăţi ma­şini de fasonat oţel beton. In asemenea situaţii, considerăm că este nevoie de luarea unor mă­suri concrete pentru o ritmicizare a livrărilor, pentru realizarea pro­duselor prevăzute în planul de pro­ducţie şi pentru care există con­tracte, pentru evitarea dobânzilor penalizatoare. Sunt elemente care influenţează nemijlocit rentabilita­tea întreprinderii. / LOCUL TRACTOARELOR -în cîmp, nu la „umbra" secţiilor I.M.A.! Beneficiind de un timp de lucru admirabil, lucrătorii din agricultura judeţului nostru desfăşoară în aceste zile o acti­vitate susţinută pentru execu­tarea lucrărilor de sezon. în u­­nele unităţi s-a început semă­natul secarei pentru masă verde şi a orzului pentru boa­be. Este incontestabil faptul că în acest an condiţiile de pregă­tire a patului germinativ sunt mai bune decît au fost în toamna trecută, după cum la fel de e­­videntă este şi strădania coope­ratorilor, a mecanizatorilor şi a celorlalţi lucrători din agricul­ Disciplina — la un pas de corigenţă Cooperatorii din Loamneş au de însămînţat în această toamnă 665 hectare, 600 — cu grîu, 35 — cu orz şi 30 — cu secară pentru ma­să verde. Pentru realizarea aces­tei sarcini ei vor folosi cele 18 tractoare­ ale secţiei I.M.A. Sibiu care deservește unitatea. „Pînă a­­cum am pregătit doar 30 hectare, ne spune președintele cooperativei I agricole, Ioan Presecan. Avem 120 hectare arate, dar mai avem încă 130 hectare teren eliberat, pe care putem intra imediat cu tractoarele pentru pregătirea patului germi­nativ. Dar 9 tractoare nu pot ara mai mult de 15 hectare pe zi. Dacă mai avem în vedere şi faptul că unii tractorişti mai lipsesc nemo­tivat de la lucru, iar două trac­toare sunt „parcate“ la sediul sec­tură de a fi la înălţimea sarci­nilor ce se impun. Se ştie că baza tehnico-materială face po­sibilă punerea unor temelii so­lide producţiei agricole din a­­nul viitor. Şi dacă fenomenul general al exploatării acestei baze tehnico-materiale poate fi nominalizat ca fiind înaltul simţ de responsabilitate al ce­lor care răspund de soarta pro­ducţiei, cu atît mai mult este necesar să milităm activ pentru înlăturarea unor carenţe care se mai manifestă, pe ici, pe co­lo, în activitatea de campanie. ţrei pentru că nu are cine lucra cu ele, situaţia pregătirii patului germinativ pentru însămînţări nu este „pe roze“. L-am întrebat pe şeful secţiei I.M.A., inginerul Ioan Şuteu, cum se explică situaţia nesatisfăcătoare a stadiului pregătirilor de campa­nie. „Oamenii lucrează, dar trebuie să avem în vedere că meseria de mecanizator nu-i tocmai uşoară“. Sîntem de acord cu tovarăşul in­giner Ioan Şuteu. Numai că am fi dorit o explicare ceva mai „lar­gă“ a unor măsuri ce se impun pentru organizarea celui de-al doi­lea schimb de lucru pentru meca­nizatori, precum şi unele referiri la modul cum înţeleg unii să-şi facă datoria. Fără îndoială că re­zultatele muncii mecanizatorilor de la Loamneş vor fi mult mai bune dacă, împreună cu şeful de sec­ţie, vor fi mai atenţi şi la proble­mele de disciplină. In plină campanie , construim sediul secţiei I. M. A. ? Inginerul Gheorghe Tontea, de la cooperativa agricolă din Ocna Sibiului, ne relata că „practic nu există nici un hectar de teren pregătit pentru însămînţări. A­­vem arate vreo 40 hectare ce urmează a fi însămînţate cu orz, dar nu am fertilizat terenul“. E limpede că numai prin arat nu se pregăteşte patul germinativ la un nivel agrotehnic corespunzător. In­­teresîndu-ne mai îndeaproape cum sunt folosite tractoarele în actuala campanie, informaţiile specialistu­lui unităţii nu coincideau cu cele ale şefului secţiei I.M.A., Marin Ciobanu, decît în cîteva puncte. Unul este demn de remarcat: două tractoare ale secţiei sunt folosite pentru transportul materialului lemnos necesar construirii sediu­lui pentru mecanizatori. Nu se poate contesta utilitatea acestui o­­biectiv. Dar oare acum este mo­mentul cel mai potrivit pentru o asemenea îndeletnicire? Dacă din cele 12 tractoare ale secţiei, numai trei lucrează la arat, cînd va fi încheiată această lucrare pe în­treaga suprafaţă de 601 hectare ce trebuie pregătită pentru însămîn­­ţările de toamnă? O maşină de împrăştiat îngrăşăminte chimice „se odihneşte“ la sediul secţiei I.M.A. în magaziile cooperativei a­­gricole se află peste 70 tone de îngrăşăminte chimice. Cu toate a­­cestea, la Ocna Sibiului fertiliza­rea terenurilor nu a început. Spe­cialistul unităţii mai solicită încă o maşină de tip CSU, pentru eli­berarea terenurilor de masă vege­tativă. Dar o maşină de acelaşi tip a stat mai multe zile la reparat la sediul I.M.A. Sibiu. Nu putea fi reparată această maşină mai repe­de şi trimisă pe teren? S-ar fi cîş­­tigat cîteva zile bune de lucru. S-ar cuveni ca direcţiunea I.M.A. Sibiu să analizeze mai concret mo­dul în care sunt respectate, la ni­velul secţiei, recomandările Comi­tetului judeţean de partid în pri­vinţa folosirii utilajelor agricole în campania de toamnă, să sprijine mai activ conducerile secţiilor în folosirea cu maximum de randa­ment a tractoarelor şi celorlalte maşini agricole în executarea lu­crărilor cu caracter agricol. Cînd ziua de lucru are numai 5 ore ... L-am întîlnit pe mecanizatorul Ioan Hutter, de la secţia I.M.A. Sibiu ce deserveşte cooperativa a­­gricolă din Şura Mică, în hotarul „Peste vale“, îşi manifesta nemul­ţumirea faţă de modul cum era organizat transportul porumbului siloz rezultat de­­la maşina de tip CSU pe care o deservea. „Am lu­crat azi doar 4-5 ore efectiv, pen­tru că mecanizatorul Gheorghe Seiller a venit cu remorca numai după masă. Dacă vom lucra tot aşa, recoltatul porumbului siloz se va prelungi cu cel puţin 5—6 zi­le“. Preşedintele unităţii, Ioan Theuerkauf, a planificat remorca cooperativei agricole la transportul porumbului siloz neştiind că a­­ceasta este defectă. Şeful secţiei Hantz Fleischer, învoieşte, cu de la sine putere, pe mecanizatorul loan Roth, care pierde astfel o zi întreagă bună de lucru. Mai mult, mecanizatorul loan Balint nu a putut fi găsit pe teren, cu toate că şeful secţiei afirmase că trac­toristul este la lucru. Din cele 12 tractoare ale secţiei doar 9 au lu­crat efectiv pentru cooperativa a­­gricolă. Şi, din acestea, unul (al mecanizatorului Gheorghe Nea­­goie) a ieşit din lucru la ora 16:00 ... Cele două maşini de îm­prăştiat îngrăşăminte chimice nu lucrează încă, mașinile de recoltat cartofi așteaptă să fie trimise la cîmp. Iată cîteva exemple care explică serioasele rămîneri în ur­mă în pregătirea terenului pentru semănat. Pag. § Dialog între principiile şi prac­tica pedagogică (Urmare din pag. I) ------------------------ * - 4 a modernului cu tradiţionalul în predarea principalelor obiecte de învăţămînt. Cei care au luat cuvîntul în consfătuire, în marea lor majori­tate, au făcut dovada unei reale în­ţelegeri a sarcinilor şcolii, a mi­siunii ce le este încredinţată in­­sistînd argumentat asupra celor mai importante laturi ale muncii pe care o desfăşoară. Perfecţiona­rea procesului de învăţămînt, în conţinut şi metodă, creşterea ro­lului social al acestuia, legarea, pe cele mai diverse planuri, a teoriei de practică, lărgirea şi aprofunda­rea problematicii în cercetarea ştiinţifică pedagogică, au revenit la un leit-motiv în cuvîntul celor ce au urcat la tribună. Dotarea cu mijloace moderne audio-vizuale şi folosirea acestora din plin consti­tuie una din preocupările de frun­te ale fiecărei şcoli, indiferent de punctul geografic în care se află. Aparatul de proiecţie, televizorul, banda de magnetofon s-au bucurat de un loc prestigios în discuţii la această consfătuire. Perfecţionarea metodelor de predare, originalita­tea, fantezia, eficacitatea în ulti­mă instanţă, a transmiterii cunoş­tinţelor de la dascăl la elev, deşi mai palid reprezentate în discuţii, n-au lipsit totuşi. Sublinieri mar­cante s-au făcut în problema lăr­girii aplicativităţii cunoştinţelor căpătate în şcoală. Ieşirea confir­mărilor experimentale de labora­tor spre evidenţierea vie în uzină a devenit — aşa cum au arătat purtătorii de cuvînt — o chestiu­ne la ordinea zilei. Acest fapt im­plică însă o concretizare mai lim­pede a relaţiei şcoală — unitate productivă, o conlucrare strînsă între profesor şi inginer. Şi, bine­înţeles, reţeaua informaţională a omului de la catedră şi a condu­cătorului producţiei, circuitul bi­polar amintit trebuie să ocupe un loc însemnat. Consfătuirea, neoprindu-se doar la „pozitiv“, şi-a afirmat caracte­rul lucrativ şi prin dezvelirea u­­nor neajunsuri, a unor minusuri care uneori mai sunt suplinite prin formalism, paradă, cuvinte festi­­ve. Bunăoară, nu toate comisiile metodice sunt ancorate în solul fer­til al cercetării concrete, al schim­bului real de experienţă didactică, menţinîndu-şi activitatea pe linia de plutire a unor „informări“ din manualul de pedagogie. Transferul de informaţie şi experienţă nu pes­te tot şi nu în permanenţă este realizat la nivelul dezideratelor ac­tualului stadiu al revoluţiei ştiin­ţifice. In predarea cunoştinţelor se face uneori, nejustificat bineînţe­les, abstracţie de posibilităţile de însuşire ale elevilor, de mutaţiile de ordin spiritual produse în viaţa tineretului, a oamenilor în gene­ral. Astfel, unii învăţători şi pro­fesori (subliniem: unii) reduc cu­noştinţele din programă la cîteva­ elemente simpliste sau, la cealal­tă extremă, supraaglomerează ele­vii cu lucruri, mai mult sau mai puţin, inutile, în detrimentul ri­guroasei fixări a cunoştinţelor ab­solut necesare. Tot la acest capitol­ s-a scos în evidenţă faptul că încă organizaţii de partid, sindicate U.T.C., pionieri din şcoli nu-şi a­­duc din plin aportul la îmbogăţi­rea substanţei muncii instructiv­­educative. In încheierea lucrărilor consfă­tuirii de la Mediaş tovarăşul Ioan Munteanu, şeful comisiei de pro­pagandă a Comitetului judeţean de partid a concretizat, în lumina do­cumentelor Congresului al X-lea, principalele sarcini care revin şco­lilor din judeţul nostru. A făcut o apreciere de principiu asupra nivelului atins în munca desfăşu­rată de cadrele didactice, urîn­­du-le, cu această ocazie, din par­tea Comitetului judeţean Sibiu al P.C.R., succes şi spor la muncă în noul an școlar. GH. GRADINARU Pentru impulsionarea ritmu­lui de pregătire a terenului în vederea însămînţărilor de toam­nă, este necesară o conlucrare mai strînsă între consiliile de conducere şi secţiile I.M.A. In acest sens trebuie să fie lua­te cîteva măsuri organizatorice urgente: — Consiliile de conducere să stabilească la modul cel mai concret direcţiile principale în care trebuie să fie dirijate trac­toarele şi celelalte utilaje şi maşini agricole, luînd măsuri pentru a se asigura folosirea a­­cestora la capacitatea maximă de producţie. — Direcţiunile I.M.A. să a­­sigure folosirea tractoarelor şi a celorlalte maşini numai pentru executarea lucrărilor agricole şi să întreprindă măsuri pentru sporirea operativităţii de reme­diere a defecţiunilor ivite. — Secţiile de mecanizatori să folosească din plin ziua de lu­cru, să-şi organizeze, acolo un­de sunt posibilităţi, munca în două schimburi, pentru ca lu­crările agricole de sezon să fie executate la timp şi la un înalt nivel agrotehnic. Exploatînd cu maximum de randament parcul de maşini şi tractoare existent, lucrătorii din agricultura judeţului nostru se vor achita cu cinste de înal­ta îndatorire patriotică de pre­gătire a recoltei viitoare.

Next