Tribuna Sibiului, ianuarie 1971 (Anul 4, nr. 890-914)
1971-01-26 / nr. 909
Pagina 2 Coloana diverselor Să fim serioşi Se mai întîmplă, şi în acest secol XX, minuni chiar dacă nu ne vine a crede. Una a făcut-o Moise Timaru. Despre ce este vorba? Elisabeta Silaghi din Sibiu, strada 9 Mai nr. 83, iubitoare de păsări, dădea în fiecare zi mîncare unor porumbei. Acest fapt l-a supărat pe instructorul Consiliului popular municipal care a amendat-o cu 50 lei. A fost nevoie de o contestaţie, de o şedinţă la Consiliul popular municipal pentru ca amenda aceasta, dată pe nedrept, să fie anulată. Ar fi cazul să li se atragă atenţia instructorilor voluntari, să treacă prin sita deasă şi purificatoare a raţiunii, orice reclamaţie pe care le-o transmit unii vecini „binevoitori“. A înapoi la Timişoara S-a întîmplat în 12 ianuarie. Daniel Sorin Popiţi din Bucureşti a plecat cu un autoturism din Capitală pînă la Timişoara. Şi-n oraşul de pe Bega l-a lăsat pe proprietarul maşinii, care a binevoit să-l ducă pină la Timişoara, fără o valiză cu obiecte de îmbrăcăminte. L-a urmărit pînă s-a îndepărtat de maşină după care a deschis geamul, apoi uşa, a luat valiza şi... dus a fost. A venit apoi cu trenul la Sibiu. Dar ghinion. Lucrătorii de miliţie l-au prins şi, după ce şi-a recunoscut fapta şi după ce au fost găsite obiectele furate, Daniel Sorin Popiţi a fost „împachetat“ și el și trimis la Timişoara ... Călătorul In ziua de 30 decembrie,Maxim Codarcea din Copşa Mică a furat o cheie cu ajutorul căreia a intrat în locuinţele numiţilor Miron Sirbu, Dumitru Sasu şi Pavel Olaru. A furat de aici obiecte de îmbrăcăminte şi bani. De la Miron Sîrbu a furat şi un carnet C.E.C. cu un sold de 500 lei. După această ispravă a dispărut imediat din localitate şi vinde lucrurile în Braşov. Tot în acest oraş scoate de la C.E.C. suma de 450 lei de pe libretul lui M. S. făcîndu-se nevăzut şi din Braşov, apărînd însă de data aceasta în Bistriţa. Aici însă e prins, iar tribunalul îl va judeca pentru fals material în înscrisuri oficiale, furt. Atenţiune şoferi! Este de dorit ca pe timp de ceaţă să se circule cu mare prudenţă şi cu o atenţie sporită. Altfel se pot întîmpla accidente cu consecinţe grave. Aşa s-a întîmplat în dimineaţa zilei de 17 ianuarie pe drumul naţional Sibiu-Mediaş, înspre Sibiu venea o turmă de oi, condusă de ciobanii Gheorghe Nistor şi Ghiţă Gheorghe. In aceeaşi direcţie venea şi autobasculanta cu nr. 31 SB 1504, aparţinătoare Direcţiei teritoriale pentru gospodărirea apelor Sibiu, condusă de şoferul Ioan Ciucur. Fiind o ceaţă foarte deasă, deşi circula cu viteză normală, n-a observat oile şi a intrat în turmă accidentînd grav 24 oi. De notat faptul că cei doi ciobani nu aveau asupra lor felinare, deşi aveau această obligaţie ... Circulind cu atenţie sporită, astfel de întîmplări nedorite pot fi evitate. Flagrant delict Ioan, Theil Intrelo lancu Stan, David Vicol Gheorghe şi Walter, tinichigii la prinderea de locuinţe caluri Sibiu, sectorul reparaţii complexe, au fost prinşi sustrăgînd din gestiunea lor cantitatea de 213 kg tablă zincată şi 22 kg cositor aliaj pe care le-au vîndut unor cetăţeni cu suma de 2 980 lei. Bunurile notate au fost sustrase din plusurile pe care şi le-au creat în procesul de producţie. Cercetările continuă. AL. SOMEŞANU Articole noi Cooperativa .Arta Sibiului*, fidelă înnoirii produselor sale, pe măsura diversificării gusturilor, a pregătit modele noi de cuverturi (tină, bumbac şi P.N.A.) cu motive folclorice româneşti de prin părţile Sadului. De asemenea, se află un stadiu avansat pregătirea unor noi modele de rochiţe pentru fetiţe pînă la 4 ani, incombinaţii coloristice şi croi deosebit de atractive. Fază judeţeană la bienala de teatru In ziua de duminică, 24 ianuarie, în sala Casei de cultură a Sindicatelor din Mediaş, s-a desfăşurat faza judeţeană (centrul Mediaş) a celui de-al VI-lea Festival bienal de teatru de amatori „IX. Caragiale", în faţa juriului de selecţie pentru faza următoare, s-au prezentat formaţiile de teatru în limbile română şi germană — ale căminelor culturale din Brateiu (cu piesa Diplomaţia doamnei Eseu de Constanta Marin), Bazna (cu piesa Dezertorul de M. Sorbul), Atei şi Tirnava (cu piesa Mireasa cu maşina de H. Kehrer) şi Dirlos (cu piesa Etklthim de Hans Lienerth — In dialect săsesc) şi Casa de cultură a sindicatelor din Mediaş (cu montajul muzical-literar „Slavă partidului*). în faţa juriului s-au mai prezentat recitatori şi un monolog, aparţinînd căminului cultural din Aţei. Hotărîrea juriului va fi pronunţată după vizionarea şi a celorlalte centre ale actualei faze judeţene — Sibiu, Şeica Mare, Ocna Sibiului, Cristian şi Agnita. Păcat numai că spectatorii medieşeni au ţinut să fie atit de puţin prezenţi la o astfel de interesantă desfăşurare de forţe artistice. sport. „ HellDBH Cupa de iarnă Trei partide au „declanşat“ duminică Interesul iubitorilor handbalului din Sibiu. Este vorba de partidele din cadrul „Cupei de iarnă“ care, deşi s-au lăsat aşteptate, au furnizat un frumos rendez-vous sportiv. Le vom descrie pe rând, căutînd a surprinde în puţine cuvinte nota caracteristică fiecăruia: Textila Cisnădie — Automecanica Mediaş 15—15 (10—7) Cum arată şi scorul final, partida a fost echilibrată. Textila a realizat mai mult în prima repriză, când Hietsch (6) şi Albu (6) au punctat ritmic. In repriza secundă medieşenii s-au pus pe picioare, realizând acţiuni eficace prin Mökesch (4), Silex (4) şi Gross (2). Metalul Copşa Mică — Şcoala sportivă Sibiu 20—22 (8—10) Elevii sibieni au adus revirimentul zilei, motiv pentru care se cuvine să sportă. prezentăm formaţia Învingătoarei Branea, Beer (portari), Schuster, Clocea, Kraus, Roth, Barthel, Tarcea, Brom, Coşa, Theil, Robescu, Georgescu. Metalul Copşa Mică s-a remarcat, în special prin Dăian şi Steintzel. Independenţa Sibiu — A.S.A. Sibiu 24—19 (9—10) Evoluţia scorului a fost interesantă pînă la pauză. Clasa handbaliştilor de la Independenţa şi-a spus totuşi cuvîntul prin Roth, Stentzel, Oană, Savu, Zickeli, nume de la care se aşteaptă Intrarea în divizia A. Militarii au realizat faze frumoase, aplaudate, în fazele de apărare (portarul a fost la înălţime) şi în fazele de atac, cînd Balint sau Popovici au găsit „cheia“ golului. Foarte combativul Oancea ajucat însă sub valoarea obişnuită. C. VIOREL Alpinism Un început promiţător Sîmbătă seara, în sala de proiecţie a Liceului „Gheorghe Itazăr" din Si Lung şi greu, dar în acelaşi timp eroic a fost drumul străbătut de mişcarea muncitorească din România, drum de lupte şi sacrificii. Pe acest drum greu încercat, mişcarea sindicală din România şi-a adus o contribuţie de seamă. Apărută şi dezvoltată în ţara noastră încă din ultimele decenii ale secolului trecut, mişcarea sindicală s-a afirmat încă de la începuturile sale ca o mişcare unitară, apărătoare a intereselor oamenilor muncii. Crearea Partidului Comunist Român, moment de răscruce în viaţa clasei muncitoare, a poporului nostru, a avut profunde repercusiuni şi asupra sindicatelor, care au devenit organizaţii revoluţionare tot mai puternice şi combative. La numai un an însă după centralizarea şi unificarea, în cadrul Congresului general din iunie 1922, a tuturor organizaţiilor sindicale din România, liderii social-democraţi de dreapta , au determinat scindarea mişcării sindicale, fapt care a adus cu sine mari greutăţi mişcării noastre muncitoreşti. Partidul Comunist Român a activat neîntrerupt de-a lungul anilor pentru triumful ideii de unitate politică şi organizatorică a clasei muncitoare, înlăturarea sciziunii şi restabilirea unităţii de acţiune, devenind unul din obiectivele de seamă ale activităţii comuniştilor, precum şi ale celorlalte elemente înaintate, progresiste. Ideea unităţii străbate ca un fir roşu de-a lungul deceniilor de luptă ale clasei muncitoare. Această idee a frontului unic s-a materializat de multe ori in timpul bătăliilor de clasă din vremea regimului burghezo-moşieresc. Aşa s-a întîmplat, de pildă, în perioada crizei din 1929—1933, cînd, în cadrul comitetelor de acţiune, muncitorii au acţionat uniţi, indiferent de convingerile politice sau apartenenţa sindicală. Participînd activ la bătăliile de clasă organizate şi conduse de partidul comunist pentru drepturi şi libertăţi democratice, sindicatele din ţaranoastră şi-au adus o valoroasă contribuţie la înfăptuirea şi consolidarea unirii tuturor forţelor progresiste şi democratica intr-un singur «rsart wir« fi «igura şuc£t ul luptei Împotriva fascismului şi reacţiunii, pentru o Românie liberă şi democratică. Crearea, in a doua jumătate a lunii aprilie 1944, a Frontului Unic Muncitoresc — coloana vertebrală a tuturor forţelor democratice progresiste hotărîte să lupte pentru eliberarea ţării de sub jugul fascismului — aportul său determinant la consolidarea acestor forţe şi la înfăptuirea actului istoric de la 23 August 1944, organizat şi condus de P.C.R. — iată factori şi evenimente de natură a evidenţia măsura forţei unite a clasei muncitoare, a întregului popor. In noua conjunctură social-politică şi economică creată in ţara noastră după victoria insurecţiei armate, P.C.R. a acordat o atenţie deosebită consolidării unităţii muncitoreşti, vizînd in aceasta o premisă esenţială pentrîndeplinirea cu succes a misiunii istorice a clasei muncitoare de a călăuzi întregul popor în revoluţia şi construcţia socialistă. Un mare rol revenea mişcării sindicale şi tocmai de aceea una dintre primele măsuri iniţiate de partidul comunist după victoria insurecţiei armate, a fost crearea Comisiei centrale ,« organizare » mişcării sindicale unite din România. Refacerea mişcării sindicale pe baza unităţii şi a principiului luptei de clasă, punctul de vedere comun al P.C.R. şi P.S.D. faţă de marile probleme aflate în faţa forţelor revoluţionare, participarea comună la mitinguri şi demonstraţii de stradă pentru răsturnarea guvernelor cu majoritate reacţionară, înfăptuirea reformei agrare pe cale revoluţionară, curăţirea aparatului de stat de elementele fasciste, susţinerea cu forţe umane şi materiale a războiului antihitlerist au contribuit la ridicarea continuă a conştiinţei politice a clasei muncitoare, la întărirea combativităţii ei. In toată această perioadă, ca şi după aceea, Frontul Unic Muncitoresc s-a întărit şi s-a consolidat, s-a cimentat unitatea clasei muncitoare. In scopul perfecţionării structurii organizatorice a sindicatelor, al clarificării sarcinilor lor de viitor a fost convocat la sfirşitul lunii ianuarie 1945 Congresul General al Sindicatelor din România. Deschis în Bucureşti, în ziua de 20 ianuarie 1954, congresul reunea reprezentanţi ai sindicatelor din toată ţara: comunişti, social-democraţi sau fără de partid. Lucrările congresului au reliefat simţul înalt derăspundere al clasei muncitoare, înţelegerea rolului deosebit ce îi revenea in lupta revoluţionară. In atenţia dezbaterilor congresului s-au aflat marile probleme care stăteau atunci în faţa ţării. Congresul a chemat sindicatele să sprijine cu toate forţele, pe toate căile posibile, războiul antihitlerist. De asemenea, congresul a pus în faţa sindicatelor ca una din sarcinile importante, mobilizarea tuturor celor ce muncesc pentru refacerea economiei naţionale. In vederea îmbunătăţirii situaţiei economice şi sociale a celor ce muncesc, congresul a cerut luarea de măsuri severe pentru stăvilirea scumpetei, împotriva speculanţilor şi sabotorilor. Congresul s-a pronunţat pentru instaurarea unui guvern al Frontului Naţional Democrat, care să cuprindă toate forţele democratice, interesate a contribui la refacerea şi democratizarea ţării în spiritul internaţionalismului , proletar caracteristic comuniştilor români, congresul a hotărit ca la baza mişcării sindicale din ţara noastră să fie aşezat principiul solidarităţii internaţionale a celor ce muncesc. Congresul a hotărit crearea Confederaţiei Generale a Muncii şi a adoptat statutul acesteia. Crearea ConfederaţieiGenerale • Muncii a consfinţit victoria principiilor marxism-leninismului asupra celor reformiste, asigurind întărirea sindicatelor ca organizaţie de masă revoluţionară a clasei muncitoare. In perioada care a urmat, sindicatele s-au remarcat ca o forţă deosebit de activă în mobilizarea tuturor forţelor pentru înfăptuirea programului de refacere a economiei naţionale stabilit de Conferinţa Naţională a P.C.R. din octombrie 1945. Făurirea, în februarie 1948, a partidului revoluţionar unic al clasei muncitoare, pe baza principiilor organizatorice, politice şi ideologice ale marxism-leninismului, a pus capăt pentru totdeauna sciziunii din mişcarea noastră muncitorească, asigurînd în acelaşi timp şi un cadru deosebit de favorabil activităţii sindicatelor din ţara noastră . In înfăptuirea măreţei ""opere de construire a socialismului şi de ridicare continuă a patriei noastre, sindicatelor le revine un rol din ce in ce mai important. „Cuprinzînd masele largi de salariaţi din toate domeniile activităţii sociale — arăta tovarăşul Nicolae Ceauşescu la Congresul sindicatelor, din mai 1936 ~ *Ms«ttebuia t«£« seastr.lsm vechi şi bogate tradiţii de lupt* în slujba intereselor celor ce muncesc, aduc în condiţiile orinduirii socialiste o contribuţie importantă la dezvoltarea societăţii, la înfăptuirea aspiraţiilor de progres şi bunăstare ale întregului nostru popor“. Reprezentând astăzi in ţara noastră organizaţia obştească cea mai mare a clasei muncitoare, sindicatele cuprind oameni ai muncii români, maghiari, germani şi de alte naţionalităţi. Ele îndeplinesc un rol însemnat în educaţia "naşelor largi ale oamenilor muncii in spiritul atitudinii înaintate faţă de muncă, al răspunderii pentru realizarea planurilor de producţie, în creşterea nivelului profesional, tehnic şi cultural al clasei muncitoare. In ansamblul realităţilor etapei pe care o parcurge ţara noastră în prezent şi a obiectivelor stabilite prin programul elaborat de cel de-al X-lea Congres al P.C.R., rolul şi sarcinile sindicatelor s-au amplificat, au căpătat noi dimensiuni. Perfecţionarea continuă a orânduirii sociale şi de stat, adîncirea democraţiei socialiste, asigură atragerea întregului popor la opera de edificare a orinduirii socialiste, creează cadrul instituţionalizat, prin care sindicatele sunt investite cu largi atribuţii în viaţa economică şi socială. De asemenea, sindicatele îşi aduc contribuţia cuvenită în cadrul Frontului Unităţii Socialiste, organism politic larg reprezentativ, a cărui prezenţă vie în patria noastră este simţită pe tărîmul conducerii treburilor obşteşti, al mobilizării tuturor forţelor la construcţia socialismului. , Răspunzind chemării partidului şi traducînd în viaţă hotărîrile Congresului al X-lea, sindicatele din patria noastră contribuie la dezvoltarea avuţiei , materiale şi spirituale ,a poporului, la continua perfecţionare a compartimentelor vieţii sociale, se încadrează hotărît şi cu toate forţele în efortul susţinut al întregului popor de faurtre pe pămîntul României a societăţii socialiste multilateral dezvoltate. CONSTANTIN DRAGUŞIN ferpetător ştaraţiio ).a Muzeul CON GENERAL AL SINDICATELOR (ianuarie 1040) — DE FAURIRE A UNIIAţii CLASEI NOASTRE î Tribuna Sibiului Anul l\\ nr. 909 brfTM— M Azi, la pupitrul filarmonicii sibiene, dirijorul Hans Kindler din R.F. a Germaniei Muzician erudit, dirijorul Hans Kindler s-a născut la Berlin In anul 1908. A urmat cursurile Şcolii superioare de muzică din oraşul natal, Imbrătişînd apoi cariera de şef de orchestră. In prezent, este prim-dirijor şi director al Operei din Bremerhaven. A condus orchestre prestigioase In Germania, Olanda, Franţa, Cehoslovacia, Polonia etc., bucurîndu-se pretutindeni de elogioase aprecieri. Distinsul oaspete a avut amabilitatea să răspundă Întrebărilor noastre. — Stimate maestre, trăim o epocă În care lniăptuirile In toate domeniile se succed cu o repeziciune care abia ne permite consemnarea lor. Faptul că şi muzica a fost antrenată pe ţărimul unor febrile căutări a noi modalităţi de expresie cirese. Afişul programului ce-1 conduceţi azi anunţă lucrări de Händel, Mozart şi Schumann. Indică oare aceasta o anume poziţie a dv. faţă de muzica nouă? H. K.: Nu. Apreciez noua muzică şi respect pe creatorii ei. Sunt de părere insă că nu va face un tur de onoare prin sălile de concert. Mi se pare că noua muzică cîştigă cînd se asociază cu alte arte: filmul, baletul, plastica etc. Mă întreb dacă nu cumva ştergerea barierei dintre sunetul muzical, aşa cum l-a definit o evoluţie milenară, şi zgomot nu înseamnă un fel de divorţ cu noţiunea de muzică in accepţia pe care i-o dau Bach, Beethoven sau Schönberg. Nu văd cum am putea urmări pe o scenă trei timpani şi şapte magnetofoane. Aceasta nu Înseamnă că azi nu se scrie o muzică nouă, ca expresie, dar care rămîne in limitele a ceea ce obişnuit numim muzică. Această muzică o promovez şi eu. — Publicul de pretutindeni acceptă cu greu sau de loc noile experienţe. Raţiunea de a fi a unei orchestre simfonice este aceea de a avea un public căruia să-i ofere producţia sa. Cum decideţi asupra alcătuirii repertoriului? H. K.: Eu afirm că numărul auditorilor nu s-a Împuţinat. E important să găsim loc in programe şi pentru muzica modernă, dar cu moderaţie. S-ar putea ca nefăcînd acest lucru să plătim scump peste vreo 10 ani. — Stimate maestre, vă aflaţi In faza finală a lucrului cu orchestra sibiană. Cum vi se pare colaborarea? Reuşiţi să traduceţi In fapt intenţiile dv. interpretative? H. K.: E o Întrebare de rutină la care de obicei oaspeţii răspund de bine. Vă asigur insă de sinceritatea celor spuse de mine. Am umblat prin multe ţări şi am dirijat mai multe orchestre. Multe probleme le-am găsit aici rezolvate. Ceea ce am reuşit pînă acum, in repetiţii. Îmi dă credinţa că vom oferi publicului o foarte bună interpretare a programului. Remarc sensibilitatea, muzicalitatea, ca şi capacitatea colectivului simfonia din Sibiu, de a se adapta la cerinţele dirijorului. Convorbire consemnată de T. T®HAT1 Avrigul - o comună în plină urbanizare (Urmare din pag. 1) Mirşa, fapt ce explică procesul atenuării rapide a diferenţelor dintre sat şi oraş. Faptul se reflectă In felul de viaţă al oamenilor, începînd de la aspectul străzilor — în majoritate cu trotuare asfaltate — continuînd cu construcţia clădirilor şi încheind cu gradul ridicat de confort din locuinţele cetăţenilor. De curînd, într-o discuţie, neobositul primar al comunei, Lazar Bădilă, ne-a spus: „Diferenţa între Avrigul de altă dată şi cel de astăzi este kilometrică. Eu sunt avrigean şi cunosc bine întreaga comună încă înainte de-a fi fost primar. Se poate spune că, mai ales în ultimul deceniu, la Avrig s-a mutat un adevărat oraş. Toţi oamenii işi dau seama de aceasta fie că locuiescîn colonia Fabricii de sticlă sau în blocurile noi de la Mîrşa, fie că au rămas pe ogoare şi trăiesc In Săcădate, Bradu sau Glîmboaca". Am considerat suficiente aceste cuvinte care exprimă — fără-ndoială — mîndria discretdisimulată a primarului ■— pentru a circumscrie esenţialui plenar o realitate la care oamenii din comuna Avrig au pus din plin umărul pentru a o face într-adevăr pe măsura timpurilor noastre. Am rămas însă datori oamenilor, acelora care şi-au exprimat dragostea faţă de comuna în care trăiesc participînd cu toate forţele la acţiunile patriotice, la edificarea unui Avrig nou, a unei localităţi atiasă, în toate privinţele, la nivelul oraşului. Lor, adică celor care s-au situat şi se vor afla mereu în frunte — li se cuvine un alt reportaj, intitulat simplu, dar semnificativ: „Oamenii''. Li-l promitem... sport... biți, iubitorii alpinismului au avut prilejul de a se reîntâlni cu crestele înzăpezite ale Făgărașului, cu ajutorul p peliculei cinematograffice. Profesorul Virgil Ionescu, de la susnumitul liceu, a prezentat o peliculă de 16 mm, realizată în iarna trecută de o echipă formată din 8 alpinişti din secţiile de performanţă C.F.R. (6) şi Voinţa (2) Sibiu, avîndu-l în „cap de coardă” pe cunoscutul antrenor Toma Boerescu. Filmul a constituit o bună propagandă pentru iubitorii alpinismului. Cu acest prilej s-au pus bazele unui cerc al alpiniştilor, ce îşi propune a populariza în cadrul unei expoziţii In Sibiu aspecte fotografice din turele efectuate în 1970. In agenda secţiilor de alpinism C.F.R. şi Voinţa s-a prevăzut ca, începînd din martie 1971, să se efectueze un număr de 15 ture de iarnă pentru obţinerea Insignei de alpinist. Aşadar, un început promiţător care, sperăm, va contribui din plin la reînvierea unei vechi tradiţii în acest curajos sport. I. ILIK SĂRBĂTORIREA UNIRII Duminică, 24 ianuarie, la clubul „7 Noiembrie“, Şcoala generală nr. 12 a organizat sărbătorirea Unirii Principatelor Române. In faţa unui public numeros, micii artişti, sub conducerea talentatelor învăţătoare Florica Corneşan, Grete Broschi şi Maria Şoima au executat cu măiestrie coruri, recitări despre Unire, piesa de teatru „Moş Ion Roată şi Unirea" şi o scenă cu caracter pionieresc. Festivitatea, s-a încheiat cu jocuri populare româneşti şi ale naţionalităţilor conlocuitoare şi Hora Unirii. • La Ocna Sibiului, duminică, 24 ianuarie, au avut loc ample manifestaţii cultural-artistice dedicate aniversării Unirii Principatelor. Dimineaţa, la Casa de cultura, In faţa a 200 de localnici prof. Silviu Bogdan a evocat zilele lunii ianuarie a neuitatului 1859 şi importanţa actului Unirii. La staţiunea balneară din localitate s-a prezentat o conferinţă pe aceeaşi temă. Ambele expuneri au fost urmate de programe artistice adecvate prezentate de formaţiile artistice de amatori ale Casei de cultură şi respectiv ala staţiunii Ocna. Măsuri hotărâtoare (Urmare din pag. I) special a acelora de rubii deschise,mult solicitate la export. Rezultatele obţinute prin acum de către colectivul laboratorului ne îndreptăţesc să ne exprimăm siguranţa în reuşita măsurilor de îmbunătăţiri calitative ce se întreprind aici. După cum ne relata ing. C. Tatomir, directorul uzinei, „în privinţa relaţiilor cu beneficiarii, a sondării pieţei externe, în acest an se stă mult mai bine. Spre finele anului trecut câţiva din specialiştii noştri au făcut două deplasări in străinătate — Italia şi R.F. a Germaniei. In urma acestor vizite s-au putut trage anumite concluzii privind culorile, formele de prezentare, tendinţele viitoare privind calitatea. Astfel, vom trece la execuţia de vase emailate în culori variate, în special deschise şi cu decoruri aplicate, iar pentru obţinerea unei calităţi superioare vom aplica un bord din tablă inoxidabilă. S-a făcut un studiu pentru aplicarea bordului, în prezent problema fiind rezolvată din punct de vedere tehnologic. De asemenea, în acelaşi scop al lărgirii relaţiilor cu beneficiarii, uzina noastră a fost vizitată de o secie de delegaţii ale unor firme, stră- ^ ine. In felul acesta beneficiarii se conving de posibilităţile noastre, se discută la concret, rezolvîndu-se operativ multe din pretenţiile lor. In fine, tot ca o măsură menită să contribuie la accelerarea livrărilor de produse la export, a eliminării anumitor intermediari, cit şi pentru o prospectare a pieţii externe într-o mai directă cunoştinţă de cauză, mai aproape de specificul uzinei, consider că este aceea prin care, din acest an, un serviciu din centrala noastră industrială se ocupă direct de comerţul exterior, preluînd aceste operaţii de la Româno-export". Aşadar, la „Emailul roşu" în acest an s-a trecut mai hotărît la aplicarea unor măsuri care să permită atit sporirea volumului fizic al producţiei, în general, cit şi a celei destinate exportului, punîndu-se accent pe îmbunătăţirea calităţii, pe diversificarea din punctul de vedere al tipurilor, modelelor şi culorilor vaselor emailate. Realizările din perioada ce urmează vor demonstra eficienţa acestor măsuri. I Noutăţi la Depoul A C. F. R. Sibiu • • 1.â Depoul A C.F.R. Sibiu s-a dat de curînd în folosinţă o instalaţie pentru alimentarea locomotivelor hidraulice cu motorină, ceea • ce duce la scurtarea şi mecanizarea procesului tehnologic de alimenta- re. Instalaţia creează posibilitatea realizării linei importante eficienţe economice. « • Tot de curînd a fost dat în folosinţă un electropalan de 5 tone • pentru încărcarea şi descărcarea roţilor de locomotivă din vagon. • înainte de darea în folosinţă a electropalanului aceste lucrări s» î executau cu ajutorul unei maca- S rale manual. Prin această dotare m S se realizează o însemnată reducere de personal, o bună protecţie a • muncii şi o însemnată eficienţă e- e conomică. ; • Pentru efectuarea unor repar- raţii de bună calitate la locomoti-I vele Diesel electrice şi hidraulice, • pînă în data de 1 martie se va da în folosință un canal cu buzunar. ■ ■ t r, NICOLAE