Tribuna Sibiului, februarie 1971 (Anul 4, nr. 915-938)

1971-02-25 / nr. 935

V Cuvîntarea tovarăşului NICOL­AE CEA­UŞESCU la consfătuirea de lucru a conducă­torilor centralelor industriale şi ai celorlalte unităţi cu statut de centrala Stimaţi tovarăşi. Aş dori să încep prin a adresa tuturor participanţilor la această consfătuire de lucru un salut din partea Comitetului Central al partidului. (Aplauze puternice, pre­lungite). La consfătuire participă cadre de conducere ale unităților economice cu statut de centrală, directori­­ ai unor institute de cercetare, condu­cerile ministerelor, secretarii cu problemele economice de la comi­tetele judeţene şi alţi activişti de partid, de sindicat şi de stat. Prin caracterul său, consfătuirea re­prezintă un adevărat forum de dez­batere largă a celor mai importan­te probleme ale activităţii econo­mice din ţara noastră, în discuţiile care au avut loc la ministere, cit şi în plenul consfă­tuirii, s-a relevat justeţea hotărî­­rilor Conferinţei Naţionale a parti­dului privind îmbunătăţirea orga­nizării şi conducerii activităţii e­­conomice. Deşi centralele industria­le îşi desfăşoară activitatea doar de un an şi jumătate, putem spune că ele şi-au dovedit pe deplin eficien­ţa, în timpul lucrărilor consfătuirii s-au subliniat pe larg aspectele po­zitive şi, în acelaşi timp, s-au adus unele critici îndreptăţite, atit cu privire la organizarea centralelor, cit şi în legătură cu metodele şi stilul lor de lucru. Au fost formu­late multe propuneri privind spori­rea drepturilor centralelor, îndeo­sebi în ce priveşte problemele de finanţare. Nu însă în aceeaşi mă­sură tovarăşii care au luat cuvîntul s-au preocupat de unele deficienţe din activitatea proprie, de­­ felul cum trebuie acţionat pentru a spori eficienţa activităţii unităţilor noastre economice. Din acest punct de vedere, aş putea spune că dez­baterile din consfătuirea noastră au avut un anumit minus. De asemenea, în cadrul consfătui­rii au fost făcute o serie de cri­tici şi propuneri — în cea mai ma­re parte juste — cu privire la pro­iectele de legi supuse discuţiilor. Putem aprecia deci că dezbaterile s-au desfăşurat intr-un spirit de lucru; ele au oglindit creşterea ni­velului general al cadrelor noastre din economie, competenţa profesio­nală şi înaltul lor spirit de răspun­dere pentru bunul mers al întregii activităţi economice. Problemele ridicate în consfătui­re vor trebui să fie analizate te­meinic, ţinîndu-se seama de ele a­­tît la definitivarea proiectelor de legi, cit şi la stabilirea măsurilor de îmbunătăţire în continuare a or­ganizării, planificării şi conducerii activităţii economice. Consfătuirea noastră are loc într-o perioadă deosebit de importantă pentru dezvoltarea economică şi social-culturală a ţării, marcată prin încheierea cu succes a cinci­nalului 1966—1970 şi trecerea la realizarea noului plan de cinci ani. După cum cunoaşteţi cu toţii, pre­vederile cincinalului trecut au fost îndeplinite cu succes. Producţia in­dustrială a continuat să se dezvolte în ritmuri înalte, superioare celor prevăzute în plan; s-au construit şi dat în funcţiune numeroase o­­biective în industrie, agricultură şi în celelalte ramuri, s-au obţinut noi progrese însemnate în repar­tizarea raţională, armonioasă a forţelor de producţie pe întreg te­ritoriul ţării. România a făcut din această perioadă noi paşi înainte pe drumul creşterii forţei sale eco­nomice, al valorificării tot mai in­tense a potenţialului material şi uman. Ca urmare a rezultatelor obţinute în dezvoltarea producţiei, în mai bu­na gospodărire a resurselor ţării, ve­nitul naţional a crescut intr-un ritm mediu de 7,7 la sută. Pe această ba­ză au fost luate importante măsuri privind creşterea nivelului de trai al populaţiei, au sporit veniturile tuturor oamenilor muncii de la ora­şe şi sate, au fost majorate în a­­ceasta perioadă toate categoriile de salarii şi îndeosebi salariile mici, au crescut pensiile şi alocaţiile pentru copii, s-a realizat un important pro­gram de construcţii de locuinţe. Toate aceste realizări au fost po­sibile datorită muncii pline de ab­negaţie desfăşurate de întregul po­por pentru înfăptuirea politicii par­tidului privind dezvoltarea economi­că şi socială a patriei noastre socia­liste. Analizînd aceste rezultate, re­centa plenară a Comitetului Central al partidului a dat o inaltă aprecie­re muncii desfăşurate în perioada cincinalului 1966—1970 de clasa noastră muncitoare, de ţărănime, in­telectualitate, de toţi oamenii mun­cii şi le-a adresat tuturor calde fe­licitări pentru succesele obţinute. Cincinalul care a trecut a însem­nat totodată pentru ţara noastră pe­rioada aplicării unor importante mă­suri menite să asigure o îmbunătă­ţire a organizării şi conducerii eco­nomiei, a întregii vieţi sociale. S-au creat condiţii pentru apropierea con­ducerii de activitatea concretă, pen­tru rezolvarea mai operativă a pro­blemelor producţiei şi vieţii social­­culturale. In cadrul acestor măsuri, stabilite pe baza hotărîrilor Confe­rinţei Naţionale a partidului, se nu­mără şi crearea centralelor industria­le, care a însemnat un pas impor­tant pe calea perfecţionării condu­cerii şi planificării activităţii eco­nomice. O deosebită importanţă a avut crearea consiliilor de administraţie şi a comitetelor de direcţie, institu­­ţionalizarea adunărilor generale ale as­aliaţilor, care au contribuit la pro­movarea largă a principiului condu­cerii colective, la atragerea mai in­tensă a maselor de oameni ai muncii la organizarea şi conducerea pro­ducţiei, la adîncirea democratismu­lui socialist în economie şi în în­treaga viaţă socială, îmbunătăţirea muncii de planifi­care, dezvoltarea relaţiilor­­ con­tractuale din economie, organizarea mai bună a activităţii de investiţii, perfecţionarea comerţului exterior şi a sistemului financiar şi de cre­dit, îmbunătăţirea cadrului legisla­tiv al activităţii economice şi alte măsuri luate în această perioadă au creat condiţii ca centralele in­dustriale să se afirme tot mai mult ca organisme principale în viaţa e­­conomică a ţării, în înfăptuirea po­liticii partidului şi statului în fu­­est domeniu hotărîtor pentru pro­gresul întregii noastre societăţi. Tovarăşi. Doresc să mă refer, in continuare, la cîteva probleme pe care le consi­der mai importante, în primul rînd, în legătură cu or­ganizarea şi funcţionarea centrale­lor şi a celorlalte unităţi cu statut de centrală. Putem spune că acti­vitatea desfăşurată de aceste uni­tăţi în cursul anului 1970 a de­monstrat că modul de organizare a producţiei pe care l-am adoptat corespunde pe deplin stadiului ac­tual de dezvoltare a economiei noastre socialiste. Ţinînd seama de cerinţele pe ca­re le ridică desfăşurarea revoluţiei tehnico-ştiinţifice contemporane, de procesul intens de dezvoltare şi di­versificare a economiei noastre, a apărut ca o necesitate obiectivă concentrarea producţiei în unităţi mari în stare să asigure o conduce­re superioară din toate punctele de vedere a activităţii economice. Faptele demonstrează că era greu să se asigure o bună conducere a producţiei materiale, perfecţionarea proceselor de muncă şi, în general, dezvoltarea forţelor de producţie ale societăţii noastre socialiste men­­ţinîndu-se un număr mare de u­­nităţi dispersate; aceasta presupu­nea atit risipirea cadrelor­­ care constituie problema cea mai impor­tantă, cit şi dispersarea mijloace­lor economice, financiare. De alt­fel, rezultatele pozitive obţinute da centralele industriale, contribuţia pe care ele au adus-o la realizarea planului de dezvoltare a economiei naţionale vin să adeverească pe deplin ceea ce am spus mai înainte. Consider pozitiv faptul că majori­tatea centralelor s-au constituit pa baza conducerilor unor întreprinderi existente. De altfel, aşa cum s-a a­­rătat aici, aceste unităţi au obţinut şi cele mai bune rezultate. După cum se ştie, la adoptarea ho­­tărîrii privind organizarea centrale­lor industriale s-a pornit de la ideea ca ele să devină unităţi de producţie şi nu organisme de coordonare. Este vorba deci, de unirea, de concentra­rea producţiei în unităţi mari şi nu de crearea unor organisme de îndru­mare, lăsindu-se insă ca activitatea de producţie să se desfăşoare mai departe în vechea formă. Se pare însă că nu toate centralele — şi nici chiar toate ministerele — au înţeles acest lucru. Mai există unele centrale ce funcţionează mai mult ca organisme de coordonare şi care, în m­are parte, nu fac decit să ree­diteze, cu mici modificări, activitatea fostelor direcții generale din minis­tere. Desigur, trebuie să avem în ve­dere diversitatea mare a sectoarele® economiei noastre, deci și a forme­lor organizatorice, dar această diver­sitate nu trebuie să ducă la conclu­zia că trebuie să adoptăm principii deosebite în organizarea acestor u­­nităţi economice. Putem să avem for­me organizatorice foarte diverse, structuri sau organisme foarte di­ferite — şi în această privinţă sunt de acord să lăsăm o libertate desă­vârşită ministerelor, centralelor şi organizaţiilor economice cu statut de centrală, dar toate trebuie să se în­cadreze în spiritul general de care am vorbit, să devină unităţi econo­mice integrate care răspund de con­ducerea întregii activităţi de produc­ţie, cu tot ce implică aceasta pentru unităţile respective. De asemenea, diversitatea de or­ganizare, corespunzătoare specificului fiecărui sector şi fiecărei ramuri de activitate, nu trebuie să transforme aceste unităţi în mini ministere — aşa cum s-a întîmplat cu unele cen­trale. Există centrale industriale ca­re, pe lingă faptul că au o organi­zare şi atribuţiuni asemănătoare cu cele ale fostelor direcţii generale, şi-au creat şi un aparat, numeros, a­­ctele depăşind cu mult personalul unor ministere economice. Acest lu­cru s-a realizat nu pe seama apara­tului din ministere, pentru că aceas­ta tot ar fi fost un lucru pozitiv, ci, in special, pe seama cadrelor teh­nice din întreprinderi. Aceasta a dus la slăbirea încadrării întreprinderi­lor cu personal de execuţie şi de conducere a producţiei, ceea ce a avut urmări negative în acest do­meniu. N-aş putea să nu menţionez, de asemenea, faptul că în organizarea unităţilor economice cu statut de centrală nu s-au aplicat pînă la ca­păt hotărîrile de partid şi de stat privind trimiterea spre producţie a cadrelor din ministere. Fiecare mi­nister a căutat să procedeze în aşa fel incit, pînă la urmă, toţi oamenii, cu mici excepţii, să rămînă în Bucu­reşti. Din toate aşa-zisele reduceri de personal care s-au realizat în ce priveşte aparatul ministerelor, nici 10 la sută nu au mers în unităţile de producţie în provincie, deşi ştim cu toţii că astăzi aproape 85 la sută din producţia ţării se realizează a­­colo, nu în București. Insist asupra acestor aspecte pentru ca trebuie să le avem în vedere la definitivarea măsurilor pe care urmează să le luăm în continuare în scopul asigu­rării cu cadre corespunzătoare a u­­nităților productive. Pe bună dreptate au arătat aici mai mulți tovarăși că s-a observat o oarecare încetineală în preluarea de către centrale a activităţilor pe care acestea trebuiau să le îndeplinească. Desigur, cauzele pot fi mai multe. Suntem­ la început şi, ca atare, a fost nevoie ca lucrurile să mai fie clari­ficate, dar se pare că a existat şi o oarecare reţinere, în primul rînd din partea centralelor. Acestea nu s-au dovedit destul de hotărite în a prelua cît mai operativ atribuţiu­­nile ce li s-au încredinţat şi a trece la realizarea tuturor sarcinilor ce le reveneau. Această reţinere este le­gată, desigur, şi de faptul că noua formă de organizare implică o creş­tere serioasă a răspunderilor cadre­lor respective; am întîlnit cazuri cînd unii tovarăşi aveau părerea că centralele nu trebuie să preia, totuşi, prea multe atribuţiuni şi sarcini de la ministere. Au existat reţineri şi la ministe­re — fireşte din alte motive. In parte, asemenea reţineri s-au născut dintr-o oarecare neîncredere în po­sibilităţile noilor organisme econo­mice de a soluţiona corespunzător problemele conducerii şi organizării producţiei; ele au pornit însă şi dintr-o anumită teamă a aparatului central că dacă se vor trece prea multe atribuţiuni la centrele se va vedea că nu se justifică menţinerea unui personal atit de numeros la ministere şi că va fi necesar să se meargă mai ferm pe linia deplasă­rii de sus în jos a cadrelor şi a forţelor noastre, a îndreptării lor spre procesul de producţie, acolo unde se hotărăşte pînă la urmă bu­na calitate a produselor. Cred în­să că am ajuns acum în situaţia de a depăşi aceste reţineri. Consfătui­rea de astăzi ne-a dat posibilitatea să clarificăm o serie de probleme în această privinţă şi va trebui să trecem cu hotărîre la realizarea, in­tr-un timp cît mai scurt şi în con­diţii cît mai bune, a sarcinilor pu­se de conducerea de partid şi de stat în acest domeniu. Aş dori să mă opresc, de aseme­nea, pe scurt, asupra unor proble­me mai importante care trebuie să stea în faţa unităţilor economice cu statut de centrală, înainte de toate, doresc să sub­liniez necesitatea ca aceste între­prinderi cu statut de centrală să asigure o integrare completă econo­­mico-financiară a unităţilor care s-au reunit în cadrul lor, să devi­nă în mod real organisme de con­ducere a activităţii de producţie, de bună gospodărire a mijloacelor materiale şi financiare. In acest sens, înseşi legea şi proiectul de statut pun în centrul preocupărilor această latură a activităţii centra­lelor industriale. Pornind de aici este necesar să acţionăm cu mai multă fermitate pentru profilarea şi specializarea producţiei. Aceasta, desigur, este valabil pentru toate unităţile noas­tre economice, ţinînd seama de spe­cificul şi caracterul fiecărei activi­tăţi. Doresc însă să mă refer în­deosebi la sectorul construcţiilor de maşini, unde această problemă este de o necesitate imediată. Pentru a realiza importantul program pe ca­re acest sector il are de îndeplinit în cadrul, planului cincinal petrnl, şi pentru a face ca ramura con­strucţiilor de maşini să realizeze produse de înaltă tehnicitate atit pentru înzestrarea economiei naţio­nale cu maşini şi utilaje cu para­metri de nivel mondial, cît şi pen­tru realizarea prevederilor mari de export, este necesar să lichidăm cît mai repede fărîmiţarea actuală din acest sector şi să asigurăm o bună profilare şi specializare a produc­ţiei. Nu mai este admisibil ca în fiecare din cele cîteva sute de uni­tăţi ale industriei construcţiilor de maşini să se facă de toate. Cît timp vom avea, de exemplu, în fiecare u­­nitate, mai mare sau mai mică, sectoare calde şi nu le vom con­centra, cît timp nu vom­ reuni for­ţele de specialişti şi de cercetare şi nu vom asigură o îndrumare u­­nitară a acestor sectoare, nu vom lichida rebuturile. Şi, se ştie că re­buturile reprezintă una din lipsuri­le mari ale acestui domeniu de ac­tivitate. Dacă vom menţine actualul fel de a lucra, continuînd să fa­bricăm în zeci de unităţi motoare şi subansamble şi nu vom profila întreprinderi speciale pe familii, pe grupe sau chiar pe produse spe­cifice, nu vom avea producţie bu­nă, de serie, nu vom avea o efi­cienţă economică corespunzătoare. Se pare insă că această problemă nu este bine înţeleasă în întreaga ramură a construcţiilor de maşini. Cînd s-au creat centralele s-a avut de la început în vedere — şi s-a trasat ca sarcină — ca unităţile din acest sector să treacă rapid la specializare. Nu doresc să mă re­fer în mod concret la nici un fel de centrale, deşi am vizitat în ul­timele luni multe întreprinderi şi am discutat cu mulţi dintre dum­neavoastră. Trebuie să spun însă că ne mişcăm destul de încet în a­­ceastă privinţă, că există încă re­ţineri; fiecare conducător de între­prindere vrea să dovedească că poate face mai bine in unitatea sa anumite piese sau subansamble şi că nu este nevoie să aştepte să i se livreze o centrală sau alta spe­cializată în realizarea unor aseme­nea produse. Or, a continua în felul acesta, înseamnă a lucra meş­teşugăreşte ! Şi nu se poate merge aşa mai departe! Construcţia de maşini trebuie să fie, prin exce­lenţă, modern organizată din toate punctele de vedere. Specializarea în construcţiile de maşini constituie o necesitate de prim ordin, dacă vrem, intr-adevăr, să asigurăm pro­duselor noastre un nivel tehnic ri­dicat, şi competitivitate pe scară internaţională. Nu mă mai refer la celelalte ra­muri pentru că problemele speciali­zării se pun în mod diferit, deşi în această consfătuire unii tovarăşi au vorbit despre felul în care se ac­ţionează in această privinţă in in­dustria uşoară. Problema specializă­rii trebuie, intr-adevăr, să o tratăm în mod diferenţiat, de la ramură la ramură, îndeosebi este necesar să acordăm, în această privinţă, atenţia principală construcţiilor de maşini şi, plecînd de aici, să realizăm tot ceea ce se impune pentru toate celelalte ramuri. în ce priveşte activitatea de cer­cetare şi proiectare doresc să arăt că în acest domeniu am făcut paşi însemnaţi înainte, am obţinut o se­rie de rezultate bune. în cincinalul care a trecut am creat un mare nu­ (Continuare în pag. a 6-a) J BIBLIOTECA „ASTRA"A LSIBIU I PROLETARI DIN TOATE TARILE, MNTH-VAI V ORGAN AL COMITETULUI JUDETEAN SIBIU AL P.C.R. SI AL CONSILIULUI POPULAR JUDETEAN Anul IV nr. 935 | Joi, 25 februarie 1971 1­4 pagini 30 bani REZOLUŢIA Congresului al IX-lea al Uniunii Congresul al IX-lea al Uniunii Ti­neretului Comunist a analizat acti­vitatea desfăşurată de organizaţiile de tineret de la ultimul Congres şi a stabilit obiectivele şi sarcinile ce revin Uniunii Tineretului Comunist în perioada viitoare. Desfăşurîndu-şi lucrările în preaj­ma gloriosului jubileu — aniversa­rea a 50 de ani de la crearea Parti­dului Comunist Român, conducătorul încercat al poporului în lupta pen­tru realizarea idealurilor de liberta­te naţională şi socială, pentru înfăp­tuirea revoluţiei şi construcţiei so­cialiste , Congresul al IX-lea al Uniunii Tineretului Comunist a con­stituit un nou prilej de afirmare a adeziunii unanime a tinerei genera­ţii la politica internă şi externă a partidului. I. Aprobînd activitatea desfăşurată de Comitetul Central în perioada la care se referă Raportul, Congresul apreciază că îndeplinirea măsurilor adoptate de Plenara C.C al P.CR. din­ noiembrie—decembrie 1967 şi Consfătuirea pe ţară a U.T.C. au a­­vut ca rezultat îmbunătăţirea gene­rală a activităţii politico-educative în rîndul tineretului, îmbogăţirea şi diversificarea formelor şi metodele­­ de muncă, creşterea iniţiativei tine­rilor, a organizaţiilor U.T.C., sporirea eficienţei muncii acestora. Investirea Uniunii Tineretului Co­munist cu o sferă largă de preocu­pări, atribuţii şi răspunderi nemijlo­cite, în organizarea unor activităţi cultural-educative, sportive, turistice, de pregătire a tinerilor pentru apă­rarea patriei, participarea reprezen­tanţilor tineretului în consiliile de conducere ale unităţilor economice şi ale instituţiilor de învăţămînt, ale organismelor economice şi ale admi­nistraţiei de stat a dus la îmbogă­ţirea vieţii şi activităţii organizaţii­lor U.T.C. la creşterea influenţei şi prestigiului lor în rîndurile tinere­tului. Experienţa ultimilor trei ani, re­zultatele obţinute confirmă pe deplin justeţea orientării date de partid muncii Uniunii Tineretului Comunist, conducerea nemijlocită şi îndruma­rea permanentă a întregii activităţi de către partidul comunist consti­tuind chezăşia succeselor viitoare ale organizaţiei revoluţionare a ti­neretului din România. Congresul constată însă existenţa unor deficienţe în munca organelor şi organizaţiilor U.T.C., în genera­lizarea experienţei pozitive, în cola­borarea cu ceilalţi factori educativi, în conceperea şi desfăşurarea acţiu­nilor proprii. II. Congresul stabileşte ca sarci­nă politică fundamentală a activităţii de viitor a Uniunii Tineretului Co­munist participarea întregului tine­ret, de la oraşe şi sate, la activita­tea economică, socială, politică şi culturală a ţării, la opera de edifi­care a societăţii socialiste multila­teral dezvoltate. Dezvoltarea într-un ritm susţinut a industriei şi agriculturii noastre socialiste impun sporirea contribu­ţiei tuturor organizaţiilor U.T.C. la înfăptuirea planurilor de dezvoltare economică, la activitatea productivă. Totodată, o preocupare mai susţinu­tă vor trebui să manifeste organiza­ţiile U.T.C. faţă de rezolvarea pro­blemelor de muncă şi viaţă ale tine­rilor. Modernizarea şi perfecţionarea continuă a industriei necesită inten­sificarea activităţii organizaţiilor U.T.C. pentru dezvoltarea la tineri a spiritului de răspundere faţă de pregătirea profesională, însuşirea cu­noştinţelor teoretice şi practice de specialitate. Se va extinde experien­ţa pozitivă a organizării concursuri­lor şi olimpiadelor pe meserii şi pro­fesii ale tinerilor din industrie, transporturi, construcţii, comerţ şi cooperaţie. Organizaţiilor U.T.C. din coopera­tivele agricole de producţie şi în­treprinderile agricole de stat, din u­­­nităţile de mecanizare le revin în­datoriri deosebit de importante în mobilizarea tinerilor la realizarea sarcinilor de producţie ale unităţilor agricole, în stimularea şi dezvolta­rea spiritului de muncă în comun, a simţului gospodăresc. O atenţie mare se va acorda pregătirii tineri­lor pentru meseriile şi profesiile noi ale satului. Se impune ca organiza­ţiile U.T.C. din mediul rural, alături de ceilalţi factori, să dea dovadă de solicitudine în asigurarea condiţii­lor necesare manifestării plenare a capacităţii, priceperii şi hărniciei ti­nerilor, pentru găsirea unor forme şi modalităţi specifice de activitate, în mod deosebit cu tinerele fete, contribuind astfel la formarea unor buni şi pricepuţi gospodari, care în­drăgesc satul şi munca pămînt­ului — cadre de nădejde ale agriculturii noastre moderne. Congresul consideră necesară creş­terea eficienţei muncii Uniunii Ti­neretului Comunist în şcoli şi fa­cultăţi, pentru aprofundarea cunoş­tinţelor şi dezvoltarea deprinderilor de studiu individual, de gîndire in­dependentă, pentru asigurarea unei mai strînse legături a procesului de învăţămînt cu viaţa, cu instruirea practică. Se va acorda o atenţie mai mare dezvoltării concursurilor pe o­­biecte şi cercurilor pe meserii, cercurilor practice şi atelierelor de producţie, societăţilor tehnico-ştiin­­ţifice, extinderii cercetării aplicati­ve, a atelierelor de proiectare şi u­­nitaţilor lucrative studenţeşti. Un accent deosebit se va pune pe asi­gurarea unor condiţii optime de des­făşurare a practicii în producţie în toate formele de învăţămînt. Se va urmări pregătirea fiecărui elev în vederea asimilării unei meserii. Congresul apreciază că este nece­sar ca organizaţiile U.T.C să dez­volte în rîndul tinerilor intelectuali din unităţile de producţie, institute­le de cercetări şi proiectări interesul şi pasiunea pentru cercetările fun­damentale şi aplicative, orientate spre aspectele şi necesităţile actuale ale producţiei. Organizaţiile U.T.C. vor depune şi în continuare eforturi pentru antrenarea unor mase largi de tineri muncitori, ţărani, intelec­tuali, elevi şi studenţi la acţiunile de muncă patriotică destinate înfăp­tuirii obiectivelor de investiţii ale noului plan cincinal, executării la timp şi în bune condiţii a lucrărilor agricole, a unor construcţii agrozoo­tehnice, sisteme de irigaţii, de îm­bunătăţiri funciare şi de apărare contra inundaţiilor, a unor baze spor­tive şi turistice simple, amenajarea unor cluburi şi spaţii pentru activi­tăţi educative, înfrumuseţarea co­munelor şi oraşelor patriei. Totoda­tă, Uniunea Tineretului Comunist va extinde experienţa pozitivă a orga­nizării unor şantiere naţionale şi lo­cale ale tineretului. Congresul trasează Comitetului Central sarcina iniţierii unei largi mişcări de masă pentru însuşirea realizărilor ştiinţei şi tehnicii care să cuprindă tineri din toate cate­goriile. III. Viaţa social-politică a Româ­niei contemporane, importanţa şi complexitatea evenimentelor politice, sarcinile majore la înfăptuirea că­rora partidul, poporul cheamă tînara generaţie, impun Uniunii Tineretului Comunist îmbunătăţirea activităţii e­­ducative, perfecţionarea continuă a mijloacelor şi modalităţilor de acţiu­ne care contribuie la formarea con­ştiinţei socialiste, a idealului de via­ţă comunist. Obiectivul principal al activităţii politico-ideologice desfăşurate de U­­niunea Tineretului Comunist îl va constitui cunoaşterea şi aprofunda­rea de către tineri a politicii mar­­xist-leniniste a Partidului Comunist Român, a problemelor fundamentale privind construcţia socialistă în ţara noastră , dezvoltarea economiei na­ţionale, perfecţionarea conducerii vieţii social-politice, dezvoltarea ştiinţei, învăţămîntului şi culturii ca factori de bază ai progresului şi ci­vilizaţiei , precum şi a proceselor care au loc în lumea contempo­rană, a aprecierilor partidului nostru şi a principiilor promovate de ţara noastră în relaţiile inter­naţionale. în acest scop se impune o mai largă diversificare şi adap­tare a formelor şi metodelor de propagandă la specificul diferitelor categorii de tineri. Comunist Uniunea Tineretului Comunist consideră drept o datorie de o­­noare a sa, educarea tineretului în­ spiritul patriotismului socialist, al glorioaselor tradiţii de muncă şi luptă ale poporului nostru, ale mişcării muncitoreşti, comuniste şi de tineret din România, în spiritul dragostei şi devotamentului neţăr­murit faţă de patrie şi partid. Cu­noaşterea de către tineri a eforturi­lor şi realizărilor construcţiei so­cialiste, a perspectivelor de dezvol­tare social-politică şi economica* cultivarea sentimentului de demni­tate şi mîndrie naţională, combate­rea influenţelor ideologiei şi apo­logeticii capitaliste trebuie să con­stituie o sarcină de bază a tuturor* organizaţiilor U.T.C. Organizaţia noastră va dezvolta şi în viitor sentimentul frăţiei din­tre tinerii români şi cei aparţinâid naţionalităţilor conlocuitoare. O atenţie permanentă vor acorda or­ganizaţiile U.T.C. educării tinere­­tului în spiritul principiilor inter­naţionalismului socialist, al solida­rităţii şi prieteniei cu tinerii de pretutindeni în lupta lor pentru li­bertate, progres social şi pace. Una din preocupările esenţiale ale activităţii Uniunii Tineretului Comunist o va constitui educarea ştiinţifică, materialistă a tineretu­lui, bazată pe o solidă cultură, pe cunoaşterea cuceririlor ştiinţei şi tehnicii contemporane, a valorilor gîndirii şi practicii umane. Orga­nizaţiile U.T.C. vor promova cu consecvenţă atitudinea combativa, militantă împotriva prejudecăţilor şi concepţiilor retrograde, mistice, în scopul formării şi dezvoltării unor puternice convingeri ştiinţifi­ce, materialist-dialectice despre na­tură şi societate. Un obiectiv prin­cipal al muncii politico-ideologice a Uniunii Tineretului Comunist îl reprezintă cultivarea la toţi tinerii a valorilor umanismului socialist, promovarea normelor şi principiilor moralei comuniste, a responsabili­tăţii faţă de muncă şi sarcinile profesionale, a angajării social-po­­litice, a respectării legilor şi lega­lităţii socialiste. Ţinînd seama de cerinţele şi exi­genţele actuale, de particularităţi­le de vîrstă, preocupări, nivel de cunoştinţe şi sfera de interese ale tinerilor. Congresul apreciază ca or­ganizaţiile U.T.C. trebuie să-şi per­fecţioneze necontenit formele şi modalităţile de propagandă şi in­formare politică, să realizeze un dialog­ cît mai viu cu tinerii, să fo­losească mai eficient în activitatea lor mijloacele de comunicare în masă, literatura social-politică şi ştiinţifică, alte mijloace prin care pot influenţa conştiinţa tinerilor, întreaga muncă politico-ideologică în rîndul tinerilor va trebui să­ dobîndească un caracter sistematic, de continuitate, să ţină pasul cu dinamica vieţii sociale, să fie mai strîns legată de problemele cu care tinerii se confruntă în muncă şi viaţă, înlăturîndu-se astfel caracte­rul abstract, didacticist, formal sau schematic al multor acţiuni. Corespunzător actualelor cerinţe şi exigenţe pe care le formulează activitatea generală de educaţie, se impune promovarea în rîndul ti­neretului a preocupărilor multiple pentru cultură şi artă. Un accent deosebit se va pune pe lărgirea ga­mei de acţiuni destinate informării elevilor şi studenţilor cu cele mai diverse aspecte ale fenomenului cultural-artistic şi ştiinţific, pe ex­tinderea activităţii cercurilor, a so­cietăţilor literare şi ştiinţifice, a cenaclurilor, ca şi a altor modalităţi proprii cunoaşterii şi însuşirii cul­turii, pe îmbunătăţirea conţinutului revistelor şcolare şi universitare. Organizaţiile U.T.C. vor participa la conducerea întregii activităţi a­­ caselor de cultură, căminelor cul­turale şi a celorlalte aşezăminte culturale, vor înfiinţa în cadrul a­­cestora cluburi ale tineretului, c­u program adecvat, precum şi alte forme de activitate culturală pen­­tru tineret. Ele vor răspunde direct (Continuare în pag. a II-a) Consfătuirea pe ţară a lucrătorilor din întreprin­derile agricole de stat în Capitală au început miercuri dimineaţa lucrările primei Consfă­tuiri pe ţară a lucrătorilor din în­treprinderile agricole de stat. Consfătuirea se înscrie pe linia promovată de conducerea partidu­lui şi statului de a organiza perio­dic consultarea largă a lucrătorilor şi specialiştilor din diferite sectoa­re ale economiei naţionale, în le­gătură cu activitatea desfăşurată şi căile prin care pot fi puse în va­loare, cît mai chibzuit şi deplin, rezervele de creştere a producţiei şi a eficienţei economice. La lucrările Consfătuirii participă aproape­­ 600 de delegaţi — mun­citori, tehnicieni, ingineri agronomi, şi zootehnişti, medici veterinari şi economişti din întreprinderile agri­cole de stat — precum şi numeroşi invitaţi, activişti de partid, repre­zentanţi ai ministerelor şi institu­ţiilor centrale, oameni de ştiinţă din institutele de cercetări şi din în­­văţămîntul superior agricol. Prima zi a lucrărilor Consfătuirii a fost consacrată dezbaterii pe sec­ţii de specialitate: culturi de cîmp; legume şi cartofi; pomicultură; viti­cultură; vaci pentru lapte; taurine pentru carne; ovine; porcine; pasări şi animale mici. De asemenea, s-au purtat discuţii pe marginea celor mai moderne tehnologii şi forme de­­ar­­ganizare a producţiei şi a muncii ca­­re pot contribui la sporirea conti­nuă şi substanţială a aportului în­treprinderilor agricole de stat. In dezvoltarea economiei noastre naţio­nale. In cursul zilei de joi, lucrării® Consfătuirii se vor desfăşura Su­ plen, urmînd a fi prezentate con­cluziile dezbaterilor din secţiile de specialitate şi a se stabili măsuri pentru perfecţionarea activităţii viitoare, în spiritul directivelor a­­doptate de partid în vederea ridi­cării agriculturii noastre socialista pe trepte noi de progres. —♦*

Next