Tribuna Sibiului, februarie 1971 (Anul 4, nr. 915-938)
1971-02-25 / nr. 935
V Cuvîntarea tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU la consfătuirea de lucru a conducătorilor centralelor industriale şi ai celorlalte unităţi cu statut de centrala Stimaţi tovarăşi. Aş dori să încep prin a adresa tuturor participanţilor la această consfătuire de lucru un salut din partea Comitetului Central al partidului. (Aplauze puternice, prelungite). La consfătuire participă cadre de conducere ale unităților economice cu statut de centrală, directori ai unor institute de cercetare, conducerile ministerelor, secretarii cu problemele economice de la comitetele judeţene şi alţi activişti de partid, de sindicat şi de stat. Prin caracterul său, consfătuirea reprezintă un adevărat forum de dezbatere largă a celor mai importante probleme ale activităţii economice din ţara noastră, în discuţiile care au avut loc la ministere, cit şi în plenul consfătuirii, s-a relevat justeţea hotărîrilor Conferinţei Naţionale a partidului privind îmbunătăţirea organizării şi conducerii activităţii economice. Deşi centralele industriale îşi desfăşoară activitatea doar de un an şi jumătate, putem spune că ele şi-au dovedit pe deplin eficienţa, în timpul lucrărilor consfătuirii s-au subliniat pe larg aspectele pozitive şi, în acelaşi timp, s-au adus unele critici îndreptăţite, atit cu privire la organizarea centralelor, cit şi în legătură cu metodele şi stilul lor de lucru. Au fost formulate multe propuneri privind sporirea drepturilor centralelor, îndeosebi în ce priveşte problemele de finanţare. Nu însă în aceeaşi măsură tovarăşii care au luat cuvîntul s-au preocupat de unele deficienţe din activitatea proprie, de felul cum trebuie acţionat pentru a spori eficienţa activităţii unităţilor noastre economice. Din acest punct de vedere, aş putea spune că dezbaterile din consfătuirea noastră au avut un anumit minus. De asemenea, în cadrul consfătuirii au fost făcute o serie de critici şi propuneri — în cea mai mare parte juste — cu privire la proiectele de legi supuse discuţiilor. Putem aprecia deci că dezbaterile s-au desfăşurat intr-un spirit de lucru; ele au oglindit creşterea nivelului general al cadrelor noastre din economie, competenţa profesională şi înaltul lor spirit de răspundere pentru bunul mers al întregii activităţi economice. Problemele ridicate în consfătuire vor trebui să fie analizate temeinic, ţinîndu-se seama de ele atît la definitivarea proiectelor de legi, cit şi la stabilirea măsurilor de îmbunătăţire în continuare a organizării, planificării şi conducerii activităţii economice. Consfătuirea noastră are loc într-o perioadă deosebit de importantă pentru dezvoltarea economică şi social-culturală a ţării, marcată prin încheierea cu succes a cincinalului 1966—1970 şi trecerea la realizarea noului plan de cinci ani. După cum cunoaşteţi cu toţii, prevederile cincinalului trecut au fost îndeplinite cu succes. Producţia industrială a continuat să se dezvolte în ritmuri înalte, superioare celor prevăzute în plan; s-au construit şi dat în funcţiune numeroase obiective în industrie, agricultură şi în celelalte ramuri, s-au obţinut noi progrese însemnate în repartizarea raţională, armonioasă a forţelor de producţie pe întreg teritoriul ţării. România a făcut din această perioadă noi paşi înainte pe drumul creşterii forţei sale economice, al valorificării tot mai intense a potenţialului material şi uman. Ca urmare a rezultatelor obţinute în dezvoltarea producţiei, în mai buna gospodărire a resurselor ţării, venitul naţional a crescut intr-un ritm mediu de 7,7 la sută. Pe această bază au fost luate importante măsuri privind creşterea nivelului de trai al populaţiei, au sporit veniturile tuturor oamenilor muncii de la oraşe şi sate, au fost majorate în aceasta perioadă toate categoriile de salarii şi îndeosebi salariile mici, au crescut pensiile şi alocaţiile pentru copii, s-a realizat un important program de construcţii de locuinţe. Toate aceste realizări au fost posibile datorită muncii pline de abnegaţie desfăşurate de întregul popor pentru înfăptuirea politicii partidului privind dezvoltarea economică şi socială a patriei noastre socialiste. Analizînd aceste rezultate, recenta plenară a Comitetului Central al partidului a dat o inaltă apreciere muncii desfăşurate în perioada cincinalului 1966—1970 de clasa noastră muncitoare, de ţărănime, intelectualitate, de toţi oamenii muncii şi le-a adresat tuturor calde felicitări pentru succesele obţinute. Cincinalul care a trecut a însemnat totodată pentru ţara noastră perioada aplicării unor importante măsuri menite să asigure o îmbunătăţire a organizării şi conducerii economiei, a întregii vieţi sociale. S-au creat condiţii pentru apropierea conducerii de activitatea concretă, pentru rezolvarea mai operativă a problemelor producţiei şi vieţii socialculturale. In cadrul acestor măsuri, stabilite pe baza hotărîrilor Conferinţei Naţionale a partidului, se numără şi crearea centralelor industriale, care a însemnat un pas important pe calea perfecţionării conducerii şi planificării activităţii economice. O deosebită importanţă a avut crearea consiliilor de administraţie şi a comitetelor de direcţie, instituţionalizarea adunărilor generale ale asaliaţilor, care au contribuit la promovarea largă a principiului conducerii colective, la atragerea mai intensă a maselor de oameni ai muncii la organizarea şi conducerea producţiei, la adîncirea democratismului socialist în economie şi în întreaga viaţă socială, îmbunătăţirea muncii de planificare, dezvoltarea relaţiilor contractuale din economie, organizarea mai bună a activităţii de investiţii, perfecţionarea comerţului exterior şi a sistemului financiar şi de credit, îmbunătăţirea cadrului legislativ al activităţii economice şi alte măsuri luate în această perioadă au creat condiţii ca centralele industriale să se afirme tot mai mult ca organisme principale în viaţa economică a ţării, în înfăptuirea politicii partidului şi statului în fuest domeniu hotărîtor pentru progresul întregii noastre societăţi. Tovarăşi. Doresc să mă refer, in continuare, la cîteva probleme pe care le consider mai importante, în primul rînd, în legătură cu organizarea şi funcţionarea centralelor şi a celorlalte unităţi cu statut de centrală. Putem spune că activitatea desfăşurată de aceste unităţi în cursul anului 1970 a demonstrat că modul de organizare a producţiei pe care l-am adoptat corespunde pe deplin stadiului actual de dezvoltare a economiei noastre socialiste. Ţinînd seama de cerinţele pe care le ridică desfăşurarea revoluţiei tehnico-ştiinţifice contemporane, de procesul intens de dezvoltare şi diversificare a economiei noastre, a apărut ca o necesitate obiectivă concentrarea producţiei în unităţi mari în stare să asigure o conducere superioară din toate punctele de vedere a activităţii economice. Faptele demonstrează că era greu să se asigure o bună conducere a producţiei materiale, perfecţionarea proceselor de muncă şi, în general, dezvoltarea forţelor de producţie ale societăţii noastre socialiste menţinîndu-se un număr mare de unităţi dispersate; aceasta presupunea atit risipirea cadrelor care constituie problema cea mai importantă, cit şi dispersarea mijloacelor economice, financiare. De altfel, rezultatele pozitive obţinute da centralele industriale, contribuţia pe care ele au adus-o la realizarea planului de dezvoltare a economiei naţionale vin să adeverească pe deplin ceea ce am spus mai înainte. Consider pozitiv faptul că majoritatea centralelor s-au constituit pa baza conducerilor unor întreprinderi existente. De altfel, aşa cum s-a arătat aici, aceste unităţi au obţinut şi cele mai bune rezultate. După cum se ştie, la adoptarea hotărîrii privind organizarea centralelor industriale s-a pornit de la ideea ca ele să devină unităţi de producţie şi nu organisme de coordonare. Este vorba deci, de unirea, de concentrarea producţiei în unităţi mari şi nu de crearea unor organisme de îndrumare, lăsindu-se insă ca activitatea de producţie să se desfăşoare mai departe în vechea formă. Se pare însă că nu toate centralele — şi nici chiar toate ministerele — au înţeles acest lucru. Mai există unele centrale ce funcţionează mai mult ca organisme de coordonare şi care, în mare parte, nu fac decit să reediteze, cu mici modificări, activitatea fostelor direcții generale din ministere. Desigur, trebuie să avem în vedere diversitatea mare a sectoarele® economiei noastre, deci și a formelor organizatorice, dar această diversitate nu trebuie să ducă la concluzia că trebuie să adoptăm principii deosebite în organizarea acestor unităţi economice. Putem să avem forme organizatorice foarte diverse, structuri sau organisme foarte diferite — şi în această privinţă sunt de acord să lăsăm o libertate desăvârşită ministerelor, centralelor şi organizaţiilor economice cu statut de centrală, dar toate trebuie să se încadreze în spiritul general de care am vorbit, să devină unităţi economice integrate care răspund de conducerea întregii activităţi de producţie, cu tot ce implică aceasta pentru unităţile respective. De asemenea, diversitatea de organizare, corespunzătoare specificului fiecărui sector şi fiecărei ramuri de activitate, nu trebuie să transforme aceste unităţi în mini ministere — aşa cum s-a întîmplat cu unele centrale. Există centrale industriale care, pe lingă faptul că au o organizare şi atribuţiuni asemănătoare cu cele ale fostelor direcţii generale, şi-au creat şi un aparat, numeros, actele depăşind cu mult personalul unor ministere economice. Acest lucru s-a realizat nu pe seama aparatului din ministere, pentru că aceasta tot ar fi fost un lucru pozitiv, ci, in special, pe seama cadrelor tehnice din întreprinderi. Aceasta a dus la slăbirea încadrării întreprinderilor cu personal de execuţie şi de conducere a producţiei, ceea ce a avut urmări negative în acest domeniu. N-aş putea să nu menţionez, de asemenea, faptul că în organizarea unităţilor economice cu statut de centrală nu s-au aplicat pînă la capăt hotărîrile de partid şi de stat privind trimiterea spre producţie a cadrelor din ministere. Fiecare minister a căutat să procedeze în aşa fel incit, pînă la urmă, toţi oamenii, cu mici excepţii, să rămînă în Bucureşti. Din toate aşa-zisele reduceri de personal care s-au realizat în ce priveşte aparatul ministerelor, nici 10 la sută nu au mers în unităţile de producţie în provincie, deşi ştim cu toţii că astăzi aproape 85 la sută din producţia ţării se realizează acolo, nu în București. Insist asupra acestor aspecte pentru ca trebuie să le avem în vedere la definitivarea măsurilor pe care urmează să le luăm în continuare în scopul asigurării cu cadre corespunzătoare a unităților productive. Pe bună dreptate au arătat aici mai mulți tovarăși că s-a observat o oarecare încetineală în preluarea de către centrale a activităţilor pe care acestea trebuiau să le îndeplinească. Desigur, cauzele pot fi mai multe. Suntem la început şi, ca atare, a fost nevoie ca lucrurile să mai fie clarificate, dar se pare că a existat şi o oarecare reţinere, în primul rînd din partea centralelor. Acestea nu s-au dovedit destul de hotărite în a prelua cît mai operativ atribuţiunile ce li s-au încredinţat şi a trece la realizarea tuturor sarcinilor ce le reveneau. Această reţinere este legată, desigur, şi de faptul că noua formă de organizare implică o creştere serioasă a răspunderilor cadrelor respective; am întîlnit cazuri cînd unii tovarăşi aveau părerea că centralele nu trebuie să preia, totuşi, prea multe atribuţiuni şi sarcini de la ministere. Au existat reţineri şi la ministere — fireşte din alte motive. In parte, asemenea reţineri s-au născut dintr-o oarecare neîncredere în posibilităţile noilor organisme economice de a soluţiona corespunzător problemele conducerii şi organizării producţiei; ele au pornit însă şi dintr-o anumită teamă a aparatului central că dacă se vor trece prea multe atribuţiuni la centrele se va vedea că nu se justifică menţinerea unui personal atit de numeros la ministere şi că va fi necesar să se meargă mai ferm pe linia deplasării de sus în jos a cadrelor şi a forţelor noastre, a îndreptării lor spre procesul de producţie, acolo unde se hotărăşte pînă la urmă buna calitate a produselor. Cred însă că am ajuns acum în situaţia de a depăşi aceste reţineri. Consfătuirea de astăzi ne-a dat posibilitatea să clarificăm o serie de probleme în această privinţă şi va trebui să trecem cu hotărîre la realizarea, intr-un timp cît mai scurt şi în condiţii cît mai bune, a sarcinilor puse de conducerea de partid şi de stat în acest domeniu. Aş dori să mă opresc, de asemenea, pe scurt, asupra unor probleme mai importante care trebuie să stea în faţa unităţilor economice cu statut de centrală, înainte de toate, doresc să subliniez necesitatea ca aceste întreprinderi cu statut de centrală să asigure o integrare completă economico-financiară a unităţilor care s-au reunit în cadrul lor, să devină în mod real organisme de conducere a activităţii de producţie, de bună gospodărire a mijloacelor materiale şi financiare. In acest sens, înseşi legea şi proiectul de statut pun în centrul preocupărilor această latură a activităţii centralelor industriale. Pornind de aici este necesar să acţionăm cu mai multă fermitate pentru profilarea şi specializarea producţiei. Aceasta, desigur, este valabil pentru toate unităţile noastre economice, ţinînd seama de specificul şi caracterul fiecărei activităţi. Doresc însă să mă refer îndeosebi la sectorul construcţiilor de maşini, unde această problemă este de o necesitate imediată. Pentru a realiza importantul program pe care acest sector il are de îndeplinit în cadrul, planului cincinal petrnl, şi pentru a face ca ramura construcţiilor de maşini să realizeze produse de înaltă tehnicitate atit pentru înzestrarea economiei naţionale cu maşini şi utilaje cu parametri de nivel mondial, cît şi pentru realizarea prevederilor mari de export, este necesar să lichidăm cît mai repede fărîmiţarea actuală din acest sector şi să asigurăm o bună profilare şi specializare a producţiei. Nu mai este admisibil ca în fiecare din cele cîteva sute de unităţi ale industriei construcţiilor de maşini să se facă de toate. Cît timp vom avea, de exemplu, în fiecare unitate, mai mare sau mai mică, sectoare calde şi nu le vom concentra, cît timp nu vom reuni forţele de specialişti şi de cercetare şi nu vom asigură o îndrumare unitară a acestor sectoare, nu vom lichida rebuturile. Şi, se ştie că rebuturile reprezintă una din lipsurile mari ale acestui domeniu de activitate. Dacă vom menţine actualul fel de a lucra, continuînd să fabricăm în zeci de unităţi motoare şi subansamble şi nu vom profila întreprinderi speciale pe familii, pe grupe sau chiar pe produse specifice, nu vom avea producţie bună, de serie, nu vom avea o eficienţă economică corespunzătoare. Se pare insă că această problemă nu este bine înţeleasă în întreaga ramură a construcţiilor de maşini. Cînd s-au creat centralele s-a avut de la început în vedere — şi s-a trasat ca sarcină — ca unităţile din acest sector să treacă rapid la specializare. Nu doresc să mă refer în mod concret la nici un fel de centrale, deşi am vizitat în ultimele luni multe întreprinderi şi am discutat cu mulţi dintre dumneavoastră. Trebuie să spun însă că ne mişcăm destul de încet în această privinţă, că există încă reţineri; fiecare conducător de întreprindere vrea să dovedească că poate face mai bine in unitatea sa anumite piese sau subansamble şi că nu este nevoie să aştepte să i se livreze o centrală sau alta specializată în realizarea unor asemenea produse. Or, a continua în felul acesta, înseamnă a lucra meşteşugăreşte ! Şi nu se poate merge aşa mai departe! Construcţia de maşini trebuie să fie, prin excelenţă, modern organizată din toate punctele de vedere. Specializarea în construcţiile de maşini constituie o necesitate de prim ordin, dacă vrem, intr-adevăr, să asigurăm produselor noastre un nivel tehnic ridicat, şi competitivitate pe scară internaţională. Nu mă mai refer la celelalte ramuri pentru că problemele specializării se pun în mod diferit, deşi în această consfătuire unii tovarăşi au vorbit despre felul în care se acţionează in această privinţă in industria uşoară. Problema specializării trebuie, intr-adevăr, să o tratăm în mod diferenţiat, de la ramură la ramură, îndeosebi este necesar să acordăm, în această privinţă, atenţia principală construcţiilor de maşini şi, plecînd de aici, să realizăm tot ceea ce se impune pentru toate celelalte ramuri. în ce priveşte activitatea de cercetare şi proiectare doresc să arăt că în acest domeniu am făcut paşi însemnaţi înainte, am obţinut o serie de rezultate bune. în cincinalul care a trecut am creat un mare nu (Continuare în pag. a 6-a) J BIBLIOTECA „ASTRA"A LSIBIU I PROLETARI DIN TOATE TARILE, MNTH-VAI V ORGAN AL COMITETULUI JUDETEAN SIBIU AL P.C.R. SI AL CONSILIULUI POPULAR JUDETEAN Anul IV nr. 935 | Joi, 25 februarie 1971 14 pagini 30 bani REZOLUŢIA Congresului al IX-lea al Uniunii Congresul al IX-lea al Uniunii Tineretului Comunist a analizat activitatea desfăşurată de organizaţiile de tineret de la ultimul Congres şi a stabilit obiectivele şi sarcinile ce revin Uniunii Tineretului Comunist în perioada viitoare. Desfăşurîndu-şi lucrările în preajma gloriosului jubileu — aniversarea a 50 de ani de la crearea Partidului Comunist Român, conducătorul încercat al poporului în lupta pentru realizarea idealurilor de libertate naţională şi socială, pentru înfăptuirea revoluţiei şi construcţiei socialiste , Congresul al IX-lea al Uniunii Tineretului Comunist a constituit un nou prilej de afirmare a adeziunii unanime a tinerei generaţii la politica internă şi externă a partidului. I. Aprobînd activitatea desfăşurată de Comitetul Central în perioada la care se referă Raportul, Congresul apreciază că îndeplinirea măsurilor adoptate de Plenara C.C al P.CR. din noiembrie—decembrie 1967 şi Consfătuirea pe ţară a U.T.C. au avut ca rezultat îmbunătăţirea generală a activităţii politico-educative în rîndul tineretului, îmbogăţirea şi diversificarea formelor şi metodele de muncă, creşterea iniţiativei tinerilor, a organizaţiilor U.T.C., sporirea eficienţei muncii acestora. Investirea Uniunii Tineretului Comunist cu o sferă largă de preocupări, atribuţii şi răspunderi nemijlocite, în organizarea unor activităţi cultural-educative, sportive, turistice, de pregătire a tinerilor pentru apărarea patriei, participarea reprezentanţilor tineretului în consiliile de conducere ale unităţilor economice şi ale instituţiilor de învăţămînt, ale organismelor economice şi ale administraţiei de stat a dus la îmbogăţirea vieţii şi activităţii organizaţiilor U.T.C. la creşterea influenţei şi prestigiului lor în rîndurile tineretului. Experienţa ultimilor trei ani, rezultatele obţinute confirmă pe deplin justeţea orientării date de partid muncii Uniunii Tineretului Comunist, conducerea nemijlocită şi îndrumarea permanentă a întregii activităţi de către partidul comunist constituind chezăşia succeselor viitoare ale organizaţiei revoluţionare a tineretului din România. Congresul constată însă existenţa unor deficienţe în munca organelor şi organizaţiilor U.T.C., în generalizarea experienţei pozitive, în colaborarea cu ceilalţi factori educativi, în conceperea şi desfăşurarea acţiunilor proprii. II. Congresul stabileşte ca sarcină politică fundamentală a activităţii de viitor a Uniunii Tineretului Comunist participarea întregului tineret, de la oraşe şi sate, la activitatea economică, socială, politică şi culturală a ţării, la opera de edificare a societăţii socialiste multilateral dezvoltate. Dezvoltarea într-un ritm susţinut a industriei şi agriculturii noastre socialiste impun sporirea contribuţiei tuturor organizaţiilor U.T.C. la înfăptuirea planurilor de dezvoltare economică, la activitatea productivă. Totodată, o preocupare mai susţinută vor trebui să manifeste organizaţiile U.T.C. faţă de rezolvarea problemelor de muncă şi viaţă ale tinerilor. Modernizarea şi perfecţionarea continuă a industriei necesită intensificarea activităţii organizaţiilor U.T.C. pentru dezvoltarea la tineri a spiritului de răspundere faţă de pregătirea profesională, însuşirea cunoştinţelor teoretice şi practice de specialitate. Se va extinde experienţa pozitivă a organizării concursurilor şi olimpiadelor pe meserii şi profesii ale tinerilor din industrie, transporturi, construcţii, comerţ şi cooperaţie. Organizaţiilor U.T.C. din cooperativele agricole de producţie şi întreprinderile agricole de stat, din unităţile de mecanizare le revin îndatoriri deosebit de importante în mobilizarea tinerilor la realizarea sarcinilor de producţie ale unităţilor agricole, în stimularea şi dezvoltarea spiritului de muncă în comun, a simţului gospodăresc. O atenţie mare se va acorda pregătirii tinerilor pentru meseriile şi profesiile noi ale satului. Se impune ca organizaţiile U.T.C. din mediul rural, alături de ceilalţi factori, să dea dovadă de solicitudine în asigurarea condiţiilor necesare manifestării plenare a capacităţii, priceperii şi hărniciei tinerilor, pentru găsirea unor forme şi modalităţi specifice de activitate, în mod deosebit cu tinerele fete, contribuind astfel la formarea unor buni şi pricepuţi gospodari, care îndrăgesc satul şi munca pămîntului — cadre de nădejde ale agriculturii noastre moderne. Congresul consideră necesară creşterea eficienţei muncii Uniunii Tineretului Comunist în şcoli şi facultăţi, pentru aprofundarea cunoştinţelor şi dezvoltarea deprinderilor de studiu individual, de gîndire independentă, pentru asigurarea unei mai strînse legături a procesului de învăţămînt cu viaţa, cu instruirea practică. Se va acorda o atenţie mai mare dezvoltării concursurilor pe obiecte şi cercurilor pe meserii, cercurilor practice şi atelierelor de producţie, societăţilor tehnico-ştiinţifice, extinderii cercetării aplicative, a atelierelor de proiectare şi unitaţilor lucrative studenţeşti. Un accent deosebit se va pune pe asigurarea unor condiţii optime de desfăşurare a practicii în producţie în toate formele de învăţămînt. Se va urmări pregătirea fiecărui elev în vederea asimilării unei meserii. Congresul apreciază că este necesar ca organizaţiile U.T.C să dezvolte în rîndul tinerilor intelectuali din unităţile de producţie, institutele de cercetări şi proiectări interesul şi pasiunea pentru cercetările fundamentale şi aplicative, orientate spre aspectele şi necesităţile actuale ale producţiei. Organizaţiile U.T.C. vor depune şi în continuare eforturi pentru antrenarea unor mase largi de tineri muncitori, ţărani, intelectuali, elevi şi studenţi la acţiunile de muncă patriotică destinate înfăptuirii obiectivelor de investiţii ale noului plan cincinal, executării la timp şi în bune condiţii a lucrărilor agricole, a unor construcţii agrozootehnice, sisteme de irigaţii, de îmbunătăţiri funciare şi de apărare contra inundaţiilor, a unor baze sportive şi turistice simple, amenajarea unor cluburi şi spaţii pentru activităţi educative, înfrumuseţarea comunelor şi oraşelor patriei. Totodată, Uniunea Tineretului Comunist va extinde experienţa pozitivă a organizării unor şantiere naţionale şi locale ale tineretului. Congresul trasează Comitetului Central sarcina iniţierii unei largi mişcări de masă pentru însuşirea realizărilor ştiinţei şi tehnicii care să cuprindă tineri din toate categoriile. III. Viaţa social-politică a României contemporane, importanţa şi complexitatea evenimentelor politice, sarcinile majore la înfăptuirea cărora partidul, poporul cheamă tînara generaţie, impun Uniunii Tineretului Comunist îmbunătăţirea activităţii educative, perfecţionarea continuă a mijloacelor şi modalităţilor de acţiune care contribuie la formarea conştiinţei socialiste, a idealului de viaţă comunist. Obiectivul principal al activităţii politico-ideologice desfăşurate de Uniunea Tineretului Comunist îl va constitui cunoaşterea şi aprofundarea de către tineri a politicii marxist-leniniste a Partidului Comunist Român, a problemelor fundamentale privind construcţia socialistă în ţara noastră , dezvoltarea economiei naţionale, perfecţionarea conducerii vieţii social-politice, dezvoltarea ştiinţei, învăţămîntului şi culturii ca factori de bază ai progresului şi civilizaţiei , precum şi a proceselor care au loc în lumea contemporană, a aprecierilor partidului nostru şi a principiilor promovate de ţara noastră în relaţiile internaţionale. în acest scop se impune o mai largă diversificare şi adaptare a formelor şi metodelor de propagandă la specificul diferitelor categorii de tineri. Comunist Uniunea Tineretului Comunist consideră drept o datorie de onoare a sa, educarea tineretului în spiritul patriotismului socialist, al glorioaselor tradiţii de muncă şi luptă ale poporului nostru, ale mişcării muncitoreşti, comuniste şi de tineret din România, în spiritul dragostei şi devotamentului neţărmurit faţă de patrie şi partid. Cunoaşterea de către tineri a eforturilor şi realizărilor construcţiei socialiste, a perspectivelor de dezvoltare social-politică şi economica* cultivarea sentimentului de demnitate şi mîndrie naţională, combaterea influenţelor ideologiei şi apologeticii capitaliste trebuie să constituie o sarcină de bază a tuturor* organizaţiilor U.T.C. Organizaţia noastră va dezvolta şi în viitor sentimentul frăţiei dintre tinerii români şi cei aparţinâid naţionalităţilor conlocuitoare. O atenţie permanentă vor acorda organizaţiile U.T.C. educării tineretului în spiritul principiilor internaţionalismului socialist, al solidarităţii şi prieteniei cu tinerii de pretutindeni în lupta lor pentru libertate, progres social şi pace. Una din preocupările esenţiale ale activităţii Uniunii Tineretului Comunist o va constitui educarea ştiinţifică, materialistă a tineretului, bazată pe o solidă cultură, pe cunoaşterea cuceririlor ştiinţei şi tehnicii contemporane, a valorilor gîndirii şi practicii umane. Organizaţiile U.T.C. vor promova cu consecvenţă atitudinea combativa, militantă împotriva prejudecăţilor şi concepţiilor retrograde, mistice, în scopul formării şi dezvoltării unor puternice convingeri ştiinţifice, materialist-dialectice despre natură şi societate. Un obiectiv principal al muncii politico-ideologice a Uniunii Tineretului Comunist îl reprezintă cultivarea la toţi tinerii a valorilor umanismului socialist, promovarea normelor şi principiilor moralei comuniste, a responsabilităţii faţă de muncă şi sarcinile profesionale, a angajării social-politice, a respectării legilor şi legalităţii socialiste. Ţinînd seama de cerinţele şi exigenţele actuale, de particularităţile de vîrstă, preocupări, nivel de cunoştinţe şi sfera de interese ale tinerilor. Congresul apreciază ca organizaţiile U.T.C. trebuie să-şi perfecţioneze necontenit formele şi modalităţile de propagandă şi informare politică, să realizeze un dialog cît mai viu cu tinerii, să folosească mai eficient în activitatea lor mijloacele de comunicare în masă, literatura social-politică şi ştiinţifică, alte mijloace prin care pot influenţa conştiinţa tinerilor, întreaga muncă politico-ideologică în rîndul tinerilor va trebui să dobîndească un caracter sistematic, de continuitate, să ţină pasul cu dinamica vieţii sociale, să fie mai strîns legată de problemele cu care tinerii se confruntă în muncă şi viaţă, înlăturîndu-se astfel caracterul abstract, didacticist, formal sau schematic al multor acţiuni. Corespunzător actualelor cerinţe şi exigenţe pe care le formulează activitatea generală de educaţie, se impune promovarea în rîndul tineretului a preocupărilor multiple pentru cultură şi artă. Un accent deosebit se va pune pe lărgirea gamei de acţiuni destinate informării elevilor şi studenţilor cu cele mai diverse aspecte ale fenomenului cultural-artistic şi ştiinţific, pe extinderea activităţii cercurilor, a societăţilor literare şi ştiinţifice, a cenaclurilor, ca şi a altor modalităţi proprii cunoaşterii şi însuşirii culturii, pe îmbunătăţirea conţinutului revistelor şcolare şi universitare. Organizaţiile U.T.C. vor participa la conducerea întregii activităţi a caselor de cultură, căminelor culturale şi a celorlalte aşezăminte culturale, vor înfiinţa în cadrul acestora cluburi ale tineretului, cu program adecvat, precum şi alte forme de activitate culturală pentru tineret. Ele vor răspunde direct (Continuare în pag. a II-a) Consfătuirea pe ţară a lucrătorilor din întreprinderile agricole de stat în Capitală au început miercuri dimineaţa lucrările primei Consfătuiri pe ţară a lucrătorilor din întreprinderile agricole de stat. Consfătuirea se înscrie pe linia promovată de conducerea partidului şi statului de a organiza periodic consultarea largă a lucrătorilor şi specialiştilor din diferite sectoare ale economiei naţionale, în legătură cu activitatea desfăşurată şi căile prin care pot fi puse în valoare, cît mai chibzuit şi deplin, rezervele de creştere a producţiei şi a eficienţei economice. La lucrările Consfătuirii participă aproape 600 de delegaţi — muncitori, tehnicieni, ingineri agronomi, şi zootehnişti, medici veterinari şi economişti din întreprinderile agricole de stat — precum şi numeroşi invitaţi, activişti de partid, reprezentanţi ai ministerelor şi instituţiilor centrale, oameni de ştiinţă din institutele de cercetări şi din învăţămîntul superior agricol. Prima zi a lucrărilor Consfătuirii a fost consacrată dezbaterii pe secţii de specialitate: culturi de cîmp; legume şi cartofi; pomicultură; viticultură; vaci pentru lapte; taurine pentru carne; ovine; porcine; pasări şi animale mici. De asemenea, s-au purtat discuţii pe marginea celor mai moderne tehnologii şi forme dearganizare a producţiei şi a muncii care pot contribui la sporirea continuă şi substanţială a aportului întreprinderilor agricole de stat. In dezvoltarea economiei noastre naţionale. In cursul zilei de joi, lucrării® Consfătuirii se vor desfăşura Su plen, urmînd a fi prezentate concluziile dezbaterilor din secţiile de specialitate şi a se stabili măsuri pentru perfecţionarea activităţii viitoare, în spiritul directivelor adoptate de partid în vederea ridicării agriculturii noastre socialista pe trepte noi de progres. —♦*