Tribuna, ianuarie-martie 1885 (Anul 2, nr. 1-73)
1885-01-26 / nr. 21
Anul II Sibiiu, Sâmbătă în 26 Ianuarie (7 Februarie) 1885 Nr. 21 Abonamentele Pentru Sibiiu: 1 luna 85 cr., 10 an 2 fl. 50 cr., 1/a an 5 fl., 1 an 10 fl. Pentru ducerea la casă cu 15 cr. pe lună mai mult. Pentru monarchie: 1 lună 1 fl. 20 cr., Lji an 3 fl. 50 cr., 1/2 an 7 fl., 1 an 14 fl. Pentru România și străinătate: 1/4 an 10 fr., 1/a an 20 fr., 1 an 40 fr.TRIBUNA Apare în fiecare zi de lucru Inserţiunile 5 Un şir garmond prima dată 7 cr., a doua oară 6 cr., a treia oară 5 cr., şi timbru de 30 cr. Redacţiunea şi Administraţiunea: Sibiiu, strada Cisnădiei Nr. 3. Se prenumeră şi la poşte şi librării Un immer costă 5 cr. Epistole nefrancate nu se primesc. Manuscripte nu se înapoiază. Sibiiu, 25 Ianuarie st. v. Sunt deja trei, patru zile de când desbaterea budgetului Ungariei în casa deputaţilor e terminată. Cam lungă a fost desbaterea, după ce s’a început pe la sfîrşitul lui Noemvrie st. n. și s’a terminat abia pe la începutul lui Februarie n. a. c., însă aceasta în Ungaria nu are să dică nimica. Mirare ar fi fost, dacă desbaterea unui obiect așa de important se termina astfel, încât budgetul pe 1885 se putea pune în lucrare cu începutul anului 1885. De regulă aşa ar trebui să fie, însă la noi nu e nimic, şi nu poate fi nimic de regulă, ci toate extraordinare, prin urmare şi desbaterea budgetului statului. Dar’ extraordinarul în ce se cuprinde ? Este adevărat, că nici extraordinarul nu se află într’aceea, că capacităţi extraordinare ar aduce cu sine în parlament idei nouă şi salutare totodată, cari ar pută fi normative pentru mai multe generaţiuni. Nu. Se repeţesc scandaluri, căror asemernenea s’au publicat de mai nainte, de atâtea ori în presa oposiţiunii. Şi scandalurile aceste se repeţesc în fiecare an, ca şi când constituţionalismul unguresc nu ar ave altă misiune, decât a înregistra scandalurile, cari, ori cât de multe ori se repetează, se vede că nu are cine se le îndrepteze şi să le pună odată capăt. înainte cu câteva zine aflaserăm de bine a ne opri la budgetul ministerului de justiţie. Atunci însă ne-am ocupat mai mult cu cestiuni, cari ating viaţa naţională a popoarelor, ce nu sunt de naţionalitate maghiară. Aveam destulă experienţă şi atunci, căci multă experienţă am făcut dela 1867 încoace, însă totuşi nu aveam experienţa ce avem de trei, patru zile încoace. Nu puteam dar’ înţelege cum înţelegem astăzi viaţa constituţională ungurească, ca se putem aprecia, pentru ce nu ni se respectează nouă şi altor naţionalităţi nemaghiare limba, unde ar ave a se respecta mai mult, în justiţie? Resultatul procesului de presă al „Tribunei“ a adus multă lumină în afacerile constituţionale unguresci. Acum înţelegem şi mai bine toată atitudinea presei maghiare guvernamentale. Ei nu îi este de nimica din cele ce le amintesce în vaietele şi ţipetele ei. Dar îi este de ascunderea slăbiciunilor patronilor ei şi de interesul, cum ar face ca slăbiciunile din cestiune să apară, cel puţin în ochii Maghiarilor, de rasă şi înaltă virtute. Şi de la oameni aşa de mici în ceeace privesce modul lor de cugetat, să mai aşteptăm lucruri mari, lucruri, cari condiţionează fericirea popoarelor unei monarchii atât de întinse şi de poporaţiuni atât de diverse? Mare ar fi rătăcirea noastră şi a orişi cui, când dela oameni atât de mici sufletesce, am aştepta idealurile cele mai mari. Ca să vedem pănă unde se înalţă gândirea acestor oameni, să ne aducem aminte de vestitul Pausz şi alţi tovarăşi, cari, întrucât nu sunt achitaţi şi căpătuiţi, sunt daţi uitării. De făptuitorii furtului de 24.000 fl. de la poşta principală din Budapesta, să nu uităm că nu se mai plătesce a se face vorbă. Aceste însă sunt prea puţin însămnate pentru „patrioţii“ cei plini de „virtute“ civică şi lucruri mai mult sau mai puţin învechite. Să audim din registrele cele mai nouă ale casei deputaţilor un fapt, ce e drept, nu tocmai nou, dar nou pentru un număr mai mare din cetitorii noştri. Deputatul Lii spune, în casa deputaţilor, de un notar public căpătuit prin sprijinul cunoscințelor sale distinse. Notarul fu ajutat în postul de căpătuială, după ce a fost tocat, ca advocat, în capitala Ungariei, averi însemnate. „Onorabilul“ notar într’o bună dimineaţă a dispărut, căci a voit să călătorească la America. După cum zice deputatul Lits însă, notarul a dispărut cu paşaport din ministerul de interne unguresc, lăsând în urma sa un gol de vreo 40—50.000 fl. din banii văduvelor şi pupililor, încredinţaţi lui ca unei persoane oficiale, ce se bucură de încrederea deplină a guvernului unguresc. „Onorabilul“ fu însă arestat în Hamburg şi adus în patrie. Aci cu părere de rău ,şi-a mărturisit păcatele şi cu resignaţiune aştepta consecvenţele faptelor sale. Patronii sei au vrut să-l mântuie şi dacă sumele nu întreceau puterile lor financiare, cine ştie ce om de omenie era şi astăzi „respectabilul“? însă fiindcă modalitatea mântuirii cu bani a fost prea scumpă, ne spune Lits, că patronii ’l-au făcut pe bietul notar nebun. Am pută dice că întreg caşul, cum ’l-a expus deputatul Lits, este una din repetiţiile, de care „Pesti Napló“ a fost atât de abundant de un timp încoace. Nici o îndoială, că aşa şi este. Făcându-ne însă socoteală cu toate împregiurările şi întâmplările din viaţa publică din statul nostru, trebue să zicem, că este totodată şi o caracteristică, care ne dă în mână măsura, cu care să măsurăm sigur faptele guvernului unguresc şi ale aderenţilor lui, precum şi faptele noastre. Sânt crime ordinare aceste, de care ne fii vorba, cari cu cât se vor spori mai mult, cu atât vor sgudui mai mult temeliile statului. Şi le vor sgudui cu atât mai vîrtos, cu cât crimele ordinare s’au săvîrşit şi se săvîrşesc în clase mai superioare din societate. Ministrul Pauler a dis, că afacerea notarului public din cestiune încă nu e finalisatâ. N’a spus însă, că se va finalisa şi când se va finalisa. Ear’ ministrul-preşedinte, în loc de a-’şi exprima părerea de rău, că s’au putut întâmpla astfel de lucruri, a aflat cu cale a se indigna şi a respinge cu indignaţiune suspectarea consiliului sanitar, care ar fi testat, nu în conformitate cu adevărul, pentru ca să facă o crimă „muşama.“ Tot respectul înaintea unei indignaţiuni ministeriale, când se trage la îndoială sau se suspectează onorabilitatea unei autorităţi publice. Indignaţiunea însă ar fi şi mai la loc, când se comit fapte cum sânt şi cele atinse şi când apoi indignaţiunei i s’ar da expresiune grabnică prin pedepsire tot aşa de grabnică pentru statuirea de exemple. Cu ocasiunea caşurilor de natura aceasta ar fi la loc alarma oficioaselor, pentru ca cetăţenii să fie încunosciinţaţi de satisfacţiunea, ce s’a dat dreptăţii şi societăţii, şi să stie, că s’au luat măsuri, ca aerul social să se cureţe de miasme stricăcioase. Dar’ nu, de câte ori s’au întâmplat astfel de lucruri, presa oficioasă era cu câlţi în gură, dacă nu erau de tot cu fălcile încleştate. Lucru firesc. Presa oficioasă îşi reservă guralivitatea faţă cu naţionalităţile „periculoase“, cari vor „distruge“ statul, dacă vor vorbi şi mai departe limba lor naţională, sau dacă vor apăra usul legal al limbilor lor. Ele ignorează, se înţelege, cu intenţiune, că tocmai naţionalităţile „periculoase“ au jertfit totdeauna sânge şi avere pentru tron şi patrie, şi n’au putut fi dovedite niciodată, că ar fi conspirat contra patriei, contra tronului. Gluralivitatea ipocrită a oficioaselor aduce guvernului două feluri de avantagiuri, dacă este permis a le numi aşa: îl face poporul în ochii şovinismului şi îl face pe acesta să uite relele, ce se întâmplă sub „buna“ lui oblăduire. întrebarea este, dacă pentru preţul acesta se plătesce, ca ţeara să verse bani scumpi pentru nisce desbateri, cari n’au alt resultat, decât că au răsunat discuţiuni îndelungate între păreţii casei ţerii ? Cu întrebarea aceasta însă obiectul încă e departe de a fi resolvat. Ţeara mai plătesce şi droaia de diare, care ad majoram, rovinismi glorium, au să cânte laude şi măriri şovinistice pentru susţinerea guvernului la putere. Nici o mirare, dacă naţionalităţile sunt alese, când una când alta, când toate împreună, a fi jertfa idolului, care vrea să înghită Ungaria spre a nasce de nou apoi o Maghiarie, purificată de orice naţionalitate nemaghiară. Revistă politică. Sibiiu, 25 Ianuarie st. v. în şedinţa din 4 Februarie st. n. a dietei ungare au avut loc două interpelaţii interesante. Una a fost a deputatului oposiţional Blasiu Orbán cu privire la procesul de presă al „Tribunei“, ceealaltă a domnului Bela Grrtnwald în privinţa casei comitatense din Liptó-Szent- Miklós, care casă s’a predat unei societăţi panslave pentru ţinerea unei petreceri, ce să se fi exploatat pentru demonstraţii antimaghiare. Domnul Orbán dice, că decâte ori a venit pe tapet vre-o cestiune de naţionalitate, dl ministru de interne a făcut declaraţii, cari au secerat aprobarea generală, pănă când faţă cu agitaţiunile secrete, nu face absolut nimica. Sunt anumite clandestine (zug hírlapok), cari provoacă sentimentul de ură şi pângăresc statul maghiar înaintea străinătăţii. Reflectează la „Tribuna“ din Sibiiu, care povăţuesce principii antipatriotice numai din cauză, că procurorul reg. din Sibiiuşi-a cetit actul de acusare în contra a doi tâlhari în limba maghiară. Curtea cu juraţi din Sibiiu îşi aplică dreptul prin verdictul seu în contra patriei şi a libertăţii. Acea curte cu juraţi s’a înfiinţat pe calea ordinaţiunii, pe această cale deci s’ar pută şi desfiinţa, sau dacă aceasta nu s’ar pută întâmpla, atunci ministrul-preşedinte să influenţeze, ca acest rău să se vindece pe calea legislaţiunii. Din motivele aceste adresează ministrului de justiţie următoarea interpelare: 1. „Are cunoscinţă despre aceea, că diareie valache şi germane, cari apar în părţile transilvănene, agitează şi revoltează publice în contra ideii de stat maghiar, dejosesc naţiunea maghiară cu cea maimare cutezanţă, o micşorează şi o acasă înaintea străinătăţii, — şi aţiţând mereu pe pacinicii locuitori ardeleni, împrascie sămânţa urei? 2. „Are cunoscinţă despre aceea, că oiarul valach (oláh lap), ce apare în Sibiiu, dice în numărul seu din 30 Noemvrie al anului trecut, că Românii trebue să pândească prilegiul, ca să sguduiască statul maghiar din temeliile sale, spre ce scop, să se alieze cu duşmanii aceluia. Şi în butul acestei trădări publice de patrie şi a agitării aspre aceasta, curtea cu juraţi din Sibiiu totuşi a achitat pe acusaţi în 3 Februarie a. c. cu unanimitate, precum a achitat de 17 ani încoace pe toţi aceia, cari au fost destul de cutezători , de a agita în contra existenţii statului maghiar şi de a ne dejosi naţiunea. 3. „Are de cuget, de a sista curtea cu juraţi din Sibiiu, tot în acel chip, precum s’a înfiinţat, şi anume prin ordinaţiune, şi a enunţa juriile din Cluj şi M.Oşorheiu de competenţe pentru delictele de presă transilvănene? sau dacă aceasta pe calea ordinaţiunii nu o ţine de executabilă, atunci, nu are intenţia să înainteze cât mai în grabă cu privire la aceasta un proiect dietei?“ (Aprobări vine în stânga extremă.) Atâta d-l Orbán. D-l ministru de justiţie încă nu mi-a răspuns pănă acum. Curios, cum vine d-l Orbán, a timbra de clandestină (zughirlap) pe un altar, care par excellence representă interesele generale ale unui popor de aproape 3 milioane, şi timbrându-l de un atare, cum nu se genează el şi tovarăşii sei de principii, precum toată diaristica maghiară, a se deprinde cu atâta interesare de acesthiar şi de procesul lui de presă. Oamenii aceştia ’şi-au pierdut în orbia lor cu desăvîrşire, capacitatea de a mai fi obiectivi, se svârcolesc în impotenţa lor în toate laturile luând refugiu la obiecţiunile cele mai abstracte şi folosindu-se de tot soiul de expresiuni necualificabile. îţi stă mintea în loc, când vedi, că şi un pigmeu, precum e „Kd. Közi.“ strigă în lumea mare, că nu va mai sta cu noi de vorbă, — pentru că nu se mai poate înţelege cu noi. Va fi! Noi de mult am scitit-o, că cu oameni de aceia acală vom pută sta serios de vorbă. Mai puţină preocupaţiune, mai puţin şovinism, domnilor, şi ne vom înţelege de minune, pentru că bine o sciţi, că noi am fost totdeauna oamenii păcii şi ai bunei înţelegeri, — din drepturile noastre, din aspiraţiunile noastre însă de dragul oamenilor culţi din Cluj, nu vom pute lăsa nici cât e negru 77 .