Tribuna, ianuarie-martie 1885 (Anul 2, nr. 1-73)

1885-02-14 / nr. 35

Anul II Sibiiu, Joi în 14/26 Februarie 1885 Nr. 35 Abonamentele Pentru Sibiiu: 1 lună 85 cr., 1/4 an 2 fl. 50 cr., Va an 5 fl., 1 an 10 fl. Pentru ducerea la casă cu 15 cr. pe lună mai mult. Pentru monarchie: 1 lună 1 fl. 20 cr., 10 an 3 fl. 50 cr., Va an 7 fl., 1 an 14 fl. Pentru România și străinătate: Vi an 10 fr., la an 20 fr., 1 an 40 fr.TRIBUNA Apare în fiecare zi de lucru Inserţiunile Un şir garmond prima dată 7 cr., a doua oară 6 cr., a treia oară 5 cr., şi timbru de 30 cr. Redacţiunea şi Administraţiunea 1 Sibiiu, strada Cisnădiei Nr. 3. Se prenumeră şi la poşte şi librării Un minier costă 5 cr. Epistole nefrancate nu se primesc. Manuscripte nu se înapoiază. Sibiiu, 13 Februarie st. v. A fost lungă desbaterea proiectului, privitor la reforma casei magnaţilor. Dar’ în cele din urmă s’a terminat şi ea odată, ca toate lucrurile câte au un început pe lumea, aceasta. Desbaterea n’a fost numai lungă. Ea a fost şi sgomotoasă şi de multe ori ne­plăcută pentru guvernul unguresc. Toate svîrcolirile, cu câte feluri de agresiuni în contra naţionalităţilor, n’au avut efectul, ce guvernul ’l-a aşteptat şi de astă-dată. Şovinismul, putem dice, pentru prima oară, s’a arătat ceva mai calm şi n’a căczut în cursele guvernului. Cu toate aceste guvernul a învins. Cu 233 voturi a fost superior oposi­­ţiunii, ce a întrunit numai 157 voturi. Considerând toate împregiurările, ne punem întrebarea: întru cât guvernul poate fi mulţumit cu victoria sa ? Sunt 76 voturi, cu care a făcut ma­­joritatea, şi, în anumite împregiurări, 76 voturi majori­tate nu se pot despreţui. Prin urmare, guvernul poate să aştepte liniştit desvoltarea lucrurilor în casa magnaţilor, fiindcă victoria din casa deputaţilor îl des­­păgubeste anticipativ, chiar şi faţă cu un dezastru în casa seniorilor, însă oare victoria raportată este ea o victorie aşa de înspăimântătoare după cum o înfăţişează, bună­oară oficioasele, hră­nite din fondul de disposiţiune ? Am vecr­ut că absenţi au fost 60 de deputaţi. Aceştia nu se poate să fi absentat din dragoste cătră guvern. Şi dacă nu din dra­goste cătră guvern au absentat, nu pot fi număraţi între pretorianii mameluci ai gu­vernului. Urmează aşadar­, că adevărata ma­­joritate, obţinută de guvern în cestiunea reformării casei de sus, nu poate fi pre­ţuită mai mult, decât de 16 voturi curate. Ei bine, atâta larmă pentru o păpură de 16 voturi! Un guvern, care a sciut concentra atâta putere fisică, ca guvernul d-lui Tisza, în mâna sa un guvern, care de la Adria pănă la Carpaţi dispune de o armată de corteşi, tot atâţi fabricanţi de deputaţi, se cădea să dispună de o majoritate cu mult mai mare în casa deputaţilor, mai ales într’o cestiune, în care guvernul ’şi-a dus în luptă tot ce a avut mai bun, deşi cu puţin noroc. Semn că puterea fisică, de care dis­pune guvernul actual al d-lui Tisza, este departe de a sta în oare­care proporţiune cu puterea morală, de care ar trebui să dispună acelaşi guvern. Numai oameni, cari nemijlocit sânt aternători dela gra­ţia puternicului ministru-president, îl ur­mează; aceia însă, care numai pe jumă­tate atârnă dela dînsul, dacă nu vor să se facă de tot urgisiţi înaintea lui, dar’ nici să se expună pentru dînsul, în mo­mentul deciaretor, se dau la o parte, ab­sentează, ca să nu se compromită cu vo­tul lor. Motiv de ajuns, ca să nu ne supărăm, pentru­ că guvernul a raportat victoria ce a raportat în reforma casei de sus, şi să nu ne bucurăm, că victoria a eşit aşa de macră, încât pe lângă numerositatea de­putaţilor, majoritatea în casa de jos este aproape disparentă. Ori­cum era însă resultatul votării asupra proiectului de lege al reformei casei magnaţilor, pentru noi nu avea nici o importanţă. Ori­cât de frumos eşta proiectul, pe câtă vreme sântem condamnaţi a căuta pasivi la viaţa publică a ţerii, pe noi tre­buia să ne lase indiferenţi. Fie aleşi, fie numiţi membrii casei magnaţilor, câtă vreme guvernul ne prigonesce şi ne face chiar şi legile ţerii, întru­cât aceste ne-ar fi favorabile şi nouă, ilusorie, puţin im­­poartă, dacă locurile în casa magnaţilor, ca şi în casa deputaţilor, ni le vor ocupa niste oameni, cari nu ne cunosc sau nu vor să ne cunoască împregiurările. Cu toate aceste un câştig avem din peripeţiile manevrei parlamentare, ce s’au sfîrşit. Vedem că pe lângă toate meşteşugirile guvernului actual, autoritatea lui scade. Şi caută să scadă, fiindcă se feresce, în loc să se razime, de elementele trainice ale naţionalităţilor, şi se închină unui şovi­nism sec, care tot mai mult înstrăinează chiar şi capacităţile cele puţine, de oare­care valoare, ale naţionalităţii ma­ghiare. Dacă guvernul va merge progresând pe calea, în care se află de ziece ani în­coace, atunci bine face că umblă cu idea să-­şi sărbeze iubireul. Căci prea lesne i se poate întâmpla, ca preste alţi ziece sau cincisprezece ani, să nu mai aibă o pasiune, din simpla causă, că alţii vor avă atunci frânele în mână. Revistă politică. Sibiiu, 13 Februarie st. v. Corespondentul din Budapesta al Zia­rului „Politische Correspondenz“ care a raportat Ziarului seu, că în Budapesta se vorbesce de un compromis între gu­vern şi oposiţiunea casei de sus. Mai în Zilele trecute am indicat şi noi aşa ceva la locul acesta, şi acum vine Ziarul opo­­siţional din Budapesta „Budapestei1 Tag­blatt,“ care întregind scriea aceea, vrea să scie din isvor sigur, că despre acel com­promis nu numai se vorbesce, ci că din partea guvernului s’au şi între­prins paşii, — deşi fără resultat — de a duce în îndeplinire o astfel de înţelegere. Numitul Ziar dice, că guvernul voesce să restrîngă numărul membrilor nu­miţi şi să facă concesiuni cu pri­vire la episcopii titulari spre a pută câştiga în felul acesta pentru sine opoziţia casei de sus. Atunci, când pro­iectul guvernului va ajunge în casa mag­naţilor, vom veda ce soarte va ave, şi el şi cabinetul dlui Tisza! Cu privire la ridicarea vămilor se comunică din Budapesta, că ministrul de comerciu contele Széchenyi, care a fost în Zilele trecute primit de către Ma­iestatea sa într’o audienţă mai lungă, şi care a conferit cu ministrul de comed­u baronul Pin­o, cu ministrul de externe contele Kálnoky şi cu şeful de secţiune Szögyényi, a sosit ieri dimineaţă în Budapesta, în urma consultărilor din Viena m ministerul de externe a conchemat pe Ziua de astăzi o şedinţă a conferenţei vamale austro-ungare, în care se vor statoli, măsurile acele, cari vor fi de lipsă a se lua faţă cu ridicarea vămilor, pe care o plănuesce Francia şi pe care Germania a şi săvîrşit-o deja cu privire la multe producte, ce se exportează din Austria şi Ungaria. S’a pus în perspectivă o ridicare însemnată a tarifei de vamă atât pentru articole de industrie, cât şi pentru cereale. Pentru conferenţa aceasta s’a dus secretarul de stat Matlecovici şi consilierul de secţiune M i h a i o v i­c i la Viena, în cestiunea Macedoniei Ziarul „Iasna Bulgaria,“ care apare în Fili­­popol, se declară cu violenţă contra unei alianţe a statelor din Peninsula­ Balcanică. Acest Ziar se plânge apoi de sprijinul ce Sârbii dau Grecilor din Macedonia, şi în fine îşi rîde de proiectul ce fac patrioţii bulgari şi sârbi spre a ajunge la o confe­­deraţiune a statelor din Peninsula­ Bal­canică. Acest proiect, Zice Ziarul din cestiune, este o nebunie întru­cât „Marea­ Serbie“ va afirma că Macedonia trebue să-şi apar­ţină. Grecii voesc să eleniseze această ţeară, Sârbii să o sârbească, şi unii şi alţii se arată contra Bulgarilor. Macedonia este a noastră. Aceasta o dovedesce şi mai bine strigătul de mâhnire, care sguduie întreaga Bulgarie din causa crudimilor comise de Turci în Macedonia, pe când Sârbii tac, care Grecii protestează contra meetingu­­rilor bulgare. Bulgarii trebue să lupte ne­curmat pentru realizarea idealului lor, care este tratatul de pace dela San-Stefano, ori­­car­e ar fi obiecţiunile ce s’ar ridica contra lor din Belgrad şi din Atena. Z­iarul „rusna Bulgaria“ închee zi­când, că, spre a se ajunge la acest scop, trebue să se ţină necurmat meetinguri în Bulgaria şi Rumelia orientală, în favoarea fraţilor suferinţi din Macedonia. Din Rusia ne sosesce scrrea, că mi­nistrul de externe contele Tolstoi ’şi-a predat Vineria trecută demisiunea îm­păratului. împăratul ’i-a res­­p­i­n­­­s o. Tolstoi insistă însă prelângă re­tragere ; de următor se amintesc contele Pahlen şi Polovzov. Conferenţa din Berlin în cestia flu­viului Congo, care s’a început în 15 No­­emvrie anul trecut şi abia acum s’a sfîrşit spre mulţumirea tuturor interesaţilor, se va încheia oficios în decursul săptă­mânii acesteia. Raportul final, care consta­­tează cu privire la toate punctele o înţe­legere deplină, e deja pregătit şi predat membrilor conferenţei. în Zilele aceste se va întruni conferenţa în şedinţă plenară, unde se va primi referata, fără îndoială, fără nici o schimbare. Şedinţa finală încă se va ţine poate în săptămâna aceasta, după care se va începe apoi executarea prac­tică a hotărîrilor aduse. Aici se va pune la locul prim constituirea noului stat de Congo. Cu planul acesta stă în legătură şi petrecerea în Bruxella a renumitului călător african Stanley. Se zice­ ca chiar Stanley să fie designat de guver­natorul suprem al noului stat. Nici, că s’ar fi putut închipui o ale­gere mai potrivită. Stanley aşa Zicând e acela, căruia se atribue toate combinaţiu­­nile europene cu privire la provinţele de pe lângă Congo. Pentru provinţele acele nimeni nu ’şi-a câştigat atâte merite, ca şi el, şi e lucru foarte firesc, de a-’l pune în fruntea nouei alcătuiri internaţionale. Cu privire la expediţia italiană la Marea­ roşie extragem dintr’o corespon­denţă, adresată din Constantinopole, cu data de 17 Februarie, Z^aruîu^ „Neue freie Presse“ următoarele: Italienii se află deja în Massalah, şi între­barea este acum, dacă vor fi dispuşi a permite debarcarea trupelor Sultanului acolo. Este prea adevărat, că ei n’au ocupat această posiţiune de cât după însărcinarea Engliterii, dar’ ei se află acolo şi este îndoios, că vor voi vreodată se mai părăsească oraşul Massalah. După cât se poate vedea, se pot nasce complicaţiuni foarte serioase. Ambasadorul italian şi însărcinatul cu afa­cerile engleze fac tot ce le stă prin putinţă spre a împedeca expediţiunea turcească. D. Wyndham a conferit ieri mai multe oare cu marele vizir şi cu ministrul de externe. Dar, ambii miniştri îi declarară, că hotărîrea Turciei este nerevocabilă şi adauseră, că cea mai mare garanţă contra unor noue adnexări ale Franciei în Marea­ roşie este ocuparea celor mai însemnate puncte de pe litoral, de cătră trupele turcesci. Singura putere, care a primit cu bunăvoinţă protestul Turciei contra ocupării Beilului de cătră Italieni, a fost Rusia. Da, guvernul din Peters­burg a oferit chiar bunele sale servicii Sultanului spre a face pe Italia se evacueze punctele ocu­pate. Turcii se tem duse de a primi intervenirea Rusiei, care are de sigur vre-o precugetare as­cunsă. Propunerea a fost făcută ambasadorului turcesc din Petersburg, care a comunicat-o Porții. Ambasadorul rus, d. Nelidorf, care se afla în con­cediu în Petersburg, trebuia să se întoarcă ieri aici, și este sigur, că a fost însărcinat să repete propunerea guvernului său. Rușii zie că cuceririle făcute de puterile străine în Marea­ roșie vor face să cadă tratatul de Berlin și de aceea Rusia va cere executarea tratatului de pace de la San-Stefano. Insemna­­tatea acestor declarațiuni este foarte mare. Rusia voiesce să joace un rol activ și hotârîtor în ac­tuala resolvare a cestiunii orientale, întru cât privesce Tripolitania, asupra căreia Italia ’și-a aruncat de asemene ochii, apoi Poarta a concentrat deja acolo cu încetul o armată se­rioasă, care va fi negreşit în stare să respingă ori­ce invasiune străină. Această armată nu­­măra 75.000 oameni şi ministrul de resbel mai trimite necurmat acolo trupe, material de resbel şi muniţiuni. Situaţiunea poate să devină foarte serioasă şi pe aici domnesce în genere credința, că ne aflăm în ajunul unor evenimente prea însemnate. Résboiul din Tonking s’a declarat acum de cătră­ guvernul francez oficios de răsboiu. Pănă se întâmplau bătăi Jules Ferry nega formal existența unui rés­­boiu; acum după­ ce se recunoasce aceasta, ai crede, că au încetat toate măcelăririle de oameni. — Insă o depeşă din Paris anunţă, că generalul Briére a declarat, că cu întăririle primite în timpul din urmă dispune de 18.000 oameni, cari vor fi destui spre curățirea Tön­ki­ngului. Revista fiarelor. Voci simpatice. Sub titlul „în interesul Maghiarimii ardelene“ cetim în „Kolozsvári Közlöny“ de la 24 i. e. n. următoarele: „Privim ca o mişcare foarte îmbucurătoare reuniunea maghiară de cultură iniţiată în Cluj de câţiva patrioţi zeloşi însufleţiţi, şi şi mai tare ne se­m bucura de schimbarea aceea de idei, pe care au pornit-o câţiva diarişti prin presă asupra cău­şelor de desnaţionalizare atrăgând asupră-le aten­ţiunea publică şi interesarea. . Cel mai dureros accent unguresc fără îndoială, între cele multe altele, e acesta, dar’ pentru aceea nu se

Next