Tribuna, aprilie-iunie 1885 (Anul 2, nr. 74-146)

1885-05-23 / nr. 115

Pag. 458 Corespondenţă particulară a „Tribunei“. Sângeorgiu 31 Mari­n, începând sezonul scalzilor ,mi-ara adus aminte, că vor fi între Români atât aci în Tran­silvania, cât şi în alte părţi locuite de Români, oameni de ai noştri cari îşi vor căuta şi în vara aceasta de sănătate şi se vor hotărî la recoman­dările medicilor pentru cutare şi cutare băi. Ca totdeuna scaldele Sângeorgiului din districtul Năsăudului vor fi puţin recomandate şi în acest an publicului. Causa acestei treceri cu vederea a băilor noastre­­mi-o explic foarte uşor: deo­parte medicii cunosc prea puţin, sau chiar de loc, puterea vindecătoare a acestor băi, deoare­ce împregiurări independente de noi nu ne-au con­­ces se le facem cunoscute publicului sau să fa­cem chiar agitaţie în interesul frecventării băi­lor noastre, care de altă parte şi încât medicii cunosc puterea lor vindecătoare, ei sunt preocu­paţi cu totul de băile din străinătate sau chiar de cele din patriă situate în alte ţinuturi cu alte elemente de poporaţiune şi cu alt caracter de vieaţă socială. Astfel afară de unele caşuri, mai rare, băile Sângeorgiului sunt necunoscute, prin ceea­ ce perde de o parte comuna română Sângeorgiul, a cărei proprietate sunt băile, care de altă parte mulţi bolnavi se rentorc dela scalde mai modern adjustate tot cu boala nevindecată şi cu punga goală. Cred că voiu face un bine îndoit atrăgând atenţiunea publicului român spre aceste băi ro­­mânesci de o putere vindecătoare de apreţuit. Sângeorgiul e o comună românească în fostul di­strict grăniţeresc al Năsăudului nu departe de Bistriţa. Ţinutul e romantic, muntos, brădet bogat, apă de munte, în vecinătate sunt munţii pito­­resci dinspre Bucovina; poporul român de munte e muncitor şi frumos, totul e întocmit spre a da bolnavului comorile sănătăţii dorite. Băile Sângeorgiului, pre­lungă ce ofer puterea vindecătoare, mai ofer oaspeţilor şi o vieaţă curat românească şi în această privinţă nu mă pot îndestul mira de neglijenţa noastră nelucrând mai nimic pentru a atrage asupra acestor băi atenţiunea, publicului român din Ro­mânia şi îndeosebi a celui din învecinată Mol­dovă. Adevărat, că scaldele Sângeorgiului nu ofer acum oamenilor, cari merg la băi numai pentru a omorî draga de vară, petrecerea sgo­­motoasă a altor băi, dar’ o frecvenţă mai mar­e ar fi în stare să ridice aceste băi românesci la valoarea lor necontestabilă. Abia în anii din urmă­­i-a succes medicului Dr. Pop, de present medic prim în comitatul Făgăraşului, a atrage atenţiunea mai multor colegi de ai sei asupra puterii acestor băi. Acestui domn au a-’i mul­ţumi băile Sângeorgiului mult pentru zelul cu care s’a ostenit a le arăta însămnătatea meritată. De câţiva ani băile sunt luate în întreprindere de cătră o societate fundată pe acţii, dar’ durere de vreo doi ani încoaci, cum, cum nu, acţiile au ajuns în mare parte în mâna străinilor, ceea­ ce nu era în intenţiunea nici a comunei proprie­tară, nici a întreprinzătorilor. Am cam rămas însă şi noi fără oameni. Grăniţerul. Foiţa „Tribunei“. Cum am redactat o foaie agricolă. Schiţă de Mark Twain. (Urmare.) Curând după aceea tăbărî pe uşă o crea­tură lungă, galbină ca ceara, cu plete subţiri şi atîrnând pănă la umeri şi cu o mirişte, care pe dârmurile şi adâncimile feţii sale eşiau la iveală nişte ţepe. Punând degetul pe buze, el plecă ca­pul şi partea din sus a corpului şi se opri din­­tr’odată ca şi când ar fi prins rădăcini. Un ton n’audiat . . . ascultând mai departe. . . Nici un ton. . . învârtind apoi cheia în broasca uşii, veni frumuşel pe degete pănă mai lângă mine. Aci s’a oprit şi după­ ce a examinat câtva timp faţa mea cu mare interes, scoase din buzunar un nu­măr împăturat al foii noastre picând: „Eată, d-ta ai scris aceste. Curând, curând cetesce-’mi! Alinează-mă. Eu pătimesc.“ Eu cetiiu ce urmă — și în curgerea Zice­rilor de pe buzele mele, putui vedéa ușurarea putui vedea cum musculii în­­um dispărea expresia spă­­,ea și pacea reînviau ’ar fi revărsând miloasa­bită, admirabilă, dar’ Convenţiunea comercială cu România. Guvernul austro-ungar a denunţat convenţiunea comercială a monarchiei noastre cu România. Ea n’ar trebui introdusă mai în grabă decât în Iunie şi nu mai târziu ca în Septemvrie. Preste iarnă se i se pună la disposiţie un loc cald, unde să poată cloci. „Este mai pre­sus de ori­ce îndoeală, că în anul de faţă recolta bucatelor noastre va urma într’un târdiu. Va fi deci recomandabil, ca economul se înceapă săditul tuleilor de pă­­puşoiu şi a turtelor de rapiţă prin Iulie în loc de August“. „Despre bostan. — Aceste boabe sunt o beutură de predilecţie, a indigenilor din lă­­untrul Angliei­ noue, cari la gătirea prăjiturilor de poame folosesc aceste boabe mai bucuros decât agrişii şi cari le dau vacilor drept smeură, fiindcă mai mult umflă decât nutresc. Bostanul este unicul soiu consumabil din familia porto­calelor, soiu, care la Nord ar reuşi, cu excep­­ţiunea dovleacului folticos şi unul sau două soiuri de dovleci turcesci. Dar, obiceiul a cul­tiva bostanul în curte pe sub tufiş, scade grabnic, fiindcă astăzi se recunoasce îndeobşte, că bos­tanul nu poate fi întrebuinţat ca pom umbros“. „Acum când se apropie căldurile şi gâs­­canii încep a se goni ■— —“ Iritatul ascultător se repezi asupra mea, pentru a-­mi strînge mânile, şi zise: „De ajuns! Acum stiu, că dispun de toate cinci sensurile, fiindcă d-ta ai cetit tocmai ca mine din cuvânt în cuvânt. Dar’ străinule, ce­tind azi dimineaţă pentru ântâia dată, Z*se* în mine. Nici­odată, nici­odată nu credeam mai­­nainte, deşi amicii mă păziau ca ochii, acum însă Societatea „Amicii artelor“ din Iaşi. Cetim în „Liberalul“ din Iaşi: „Cu o viuă bu­curie constatăm, că încercările constituirii unei societăţi cu scop de a propaga gustul frumosului şi al îndeletnicilor estetice a atins scopul dorit. Societatea „Amicii artelor“ astăzi este definitiv constituită şi numără printre membrii sei tot ce laşul are mai inteligent, cult şi energic, mul­ţumită activităţii ce comitetul acestei societăţi desfăşură şi în special dl Al. Şuţu; cercul se­cred, că aevea sânt nebun; şi cu aceste am trântit o rîcnitură de o ai fi putut auzi în de­părtare de două mituri şi m’am repezit pe stradă ca se omor pe cineva — căci, trebue să sei, eu sciam, că şi aşa are să se întâmple mai curând ori mai târziu şi deci puteam face începutul nu­mai­decât. Cetiiu unul din acele pasage încă odată, pentru a mă încredinţa în deplin, apoi am dat casei mele foc şi m’am cărat. Eu am schingiuit diferiţi oameni şi am alungat un tinăr pe vîrful unui arbor, de unde-’l pot înhâţa, când am lipsă de el. Credeam însă, trecând pe aici, că tot ar fi bine să întreb odată şi să mă conving cu de­­sevîrşire, cum şi ce; şi iată că aevea stă lucru astfel, şi-’ţi spun, că norocul tinărului celui din pom! A bună seamă, că la reîntoarcere­­l-aş fi omorît. Rămâi cu bine, dnul meu, rămâi cu bine! Dta ’mi-ai luat o grea povară de pe inimă. Mintea mea a suportat proba unuia din articolii agricoli ai dtale, şi sciu, că nimic nu o mai poate îmbrânci. Mă închin cu plecăciune, mă închin foarte, d-nul meu“. (Va urma), ce-l casunam, venind din găinaţul Not. trad. Cronică. Arc­­iducele Iosif a inspectat ieri trupele de la Murăş-Oşorheiu. * Din Sigmaringen se telegrafează, că starea sănătăţii A. S. R. Principelui Anton de Hohenzollern este tot aceeaşi. Nici o schimbare spre bine.* La şcoala de cădeţi din Sibiiu se vor primi pentru anul viitor în cursul prim 30 de frecventanţi. Cererile concursuale sânt a se trimite cel mult pănă în 25 iulie n. la comanda şcoalei de cădeţi de aci.­­&'■ * Excursiune la Cisnădioara va arangia în Dumineca viitoare tinerimea de la academia de drepturi de aci fără deosebire de naţionalitate. Tinerimea va pleca din Sibiiu la 0 oare dimi­neaţa cu mosica militară. Publicul român e in­vitat a lua parte la excursiune. * La Alba-Iulia s’a constituit filiala reu­niunii de maghiarisare. * TRIBUNA Din Bucium-Poieni s’au trimis la adresa dlui adv. Coroian prin dl Sava 19, fl. 80 cr. colectaţi de la: loan Iane paroch gr.-pr. 2 fl.; Ni­­colae Adamovici, preot 2 fl.; Ana Adamovici 1 fl.; Eva Adamovici 1 fl.; Simion Jurca 1 fl.; Nicolae Simion 1. Jurca 1 fl. ; Alexandru Bogdan 1 fl.; Simion Lup 1 fl.; loan Trifa 1 fl.; Teodor Ţandrău 50 cr.; George Lup 50 cr.; Nicolae Crisnic 50 cr.; Nicolae Rancea 50 cr.; loan Jurca 1. Simion 50 cr.; Nicolae Ţandrău 50 cr.; Iuonuț Cosma 50 cr.; Macarie Jurca 40 cr.; loan păpară Jurca 30 cr.; Nicolae Lup 50 cr.; Macarie Vasian 20 cr.; Ștefan Jurca 1. Simion 20 cr.; Alexandru Jurca 20 cr.; loan Cosma 1. Samson 20 cr.; Moisin Paţa 20 cr.; loan Colda Ponca 20 cr.; Nicolae Jurca 1. loan 20 cr.; Nicolae Ţipţer 20 cr. ; Simion Ţipţer 20 cr. ; Onu Ţipţer 20 cr.; Nicolae Costinaş 20 cr.; Simion Ponoran 20 cr.; Nicolae Cosma 10 cr.; Simion Trifa 10 cr.; Nicolae Cainap 10 cr.; Vasilie Bocioc 10 cr.; Dumitru Jurca 10 cr.; Nicolae Colda 10 cr.; Alexandru Ţipţei 10 cfr şi Colectantul 1 fl.* Sinuciderile din amor se îmulţesc pe Zi ce merge. Aici la Sibiiu s’au sinucis în luna trecută vreo doi tineri din amor nefericit. La Sighet s’a sinucis în săptămâna trecută un tinăr practicant de spiţerie tot din amor desperat. Din toate părţile se comunică despre sinucideri de ampresaţi mai toţi de sexul bărbătesc. Muie­rile par­ a fi mai prudente. Contingentul cel mai mare de sinucideri îl dă clasa mijlocie a societăţii.* luându-se act, că guvernul român o denunţase încă din Martie. Efectele convenţiunii astfel de­nunţate de ambele părţi contractante vor sfîrşi la 1 Iunie 1886.* Vânătoare neaşteptată. Din Dolha (Ma­ramureş) se scrie: In pădurea baronului Ale­xandru Vay o societate de vre-o patru oameni a fost suprinsă pe neaşteptate de o ursoaică mare. Oamenii au observat-o pe seară abia când aceasta se afla numai în o distanţă de vre­o cinci paşi de dînşii şi era gata de atac. Oa­menii erau nearmaţi afară de unul numit Vasilie Ţar care avea la sine o puşcă veche. Vezând că ursoaica se aruncă asupra unuia din soţii sei, dar a ochit şi a nimerit atât de bine încât dobitocul înfuriat a căzut la moment mort. Se stie că ursul arareori atacă pe om dacă nu e iritat. Causa că ursoaica de care e vorba a atacat, a fost că oamenii înaintaseră fără de a sei pănă aproape de bârlogul ursoaicii, care avea doi pui. Aceasta neputând să-’şi mântu­­ească puiii s’a hotărît să-’i apere şi de aceea s’a pus în faţa oamenilor. într’aceea cei doi pui de urs apucară fuga, * dar’ au fost prinşi de vii.* Turburările de popor din Agram, ivite din causa credinţei deşerte că în laboratorul chemic de acolo s’ar fi ucidend şi fierbând oameni, au luat un caracter atât de ameninţător încât poliţia miliţia trebuie să folosească puterea pentru a împedeca scenele sângeroase. * O adunare de honvedi. La Budapesta a ţinut în 31 Maiu reuniunea honvezilor din 1848/9 o adunare generală extraordinară. S-au presentat vre-o 150 de honvezi aşa numiţi „ve­terani“. Revizuindu-se cassa reuniiunii şi aflân­­du-se în disordine, preşedintele a trebuit să fie încungiurat şi apărat de poliţie în contra ata­curilor „veteranilor“ honvezi, în sfîrşit nepu­­tându-se restabili ordinea, căpitanul de poliţie a închis şi disolvat adunarea. * Incident în palatul episcopal din B­ud­weis. La sfârşitul lunei trecute s’a întâmplat în residenţa episcopală din Budweis o scenă, care a produs mare sensaţie. Episcopul dase unui preot din o comună apropiată ordinul să-’şi alunge dela casă bucătăreasa. în 30 Mait­s, bucătăreasa a cerut audienţă la episcop rugân­­du-’l să-’şi retragă mandatul, dar’ acesta a re­­tusat. Bucătăreasa a eşit în antisamblă şi s’a împuşcat cu un revolver. Detunătura a alarmat toată residenţa şi bucătăreasa greu rănită a fost transportată la spital. Bucătăreasa e o fată tinără, o fostă chelnăriţă din Fraga. * Arnăuţii revoltaţi de curând au inten­ţionat, după cum se scrie din Belgrad, se pră­­deze cassele de dare. * Bunica de Bojena Nămcova, tradusă din limba boemă de 1­rof. Dr. Urban Iarnik. (Urmare.) „Povestirea dtale, băbuşco, ’mi-a fost foarte plăcută, nici că scii, cum îţi sânt de recunoscătoare pentru dînsa“. — Zise principeasa, punând mâna pe umărul bunichii. „Acuma însă vino cu mine la prânz, gândesc, că şi copiilor li se va fi făcut Copiii făcură semn că da. _ •­ „Dară ce va zice Mărioara, când le va vedè acestea, şi Ţilca şi Vaţlav?“—întrebă bunica. „Cine oare este Mărioara aia şi Ţilca şi Vaţlav?—întrebă principeasa, căreia îi plăcea să scie capătul şi începutul dela toate. „Asta ’ţi-o voiu spune eu, principesă dragă, o sciu dela copii“,—Zise m­ie contesa. „Mărioara e fetica morarului şi Ţilca aia şi Vaţlav sunt copiii unui flaşnetist, care mai are încă patru. Barunca îmi spune, că mănâncă mîţe, veveriţe şi cioare, că n’au ce se mănânce şi cu ce să se îmbrace, şi că oamenilor li-e scârbă de ei!“ „Doară fiindcă sunt săraci?“ — întrebă principeasa, „sau că mănâncă mîţe şi veveriţe?“ „De aceea“, — adeveri bunica. „Ei bine, veveriţa nu e o mâncare aşa de rea, o am gustat însămi“, — întimpină prin­cipeasa. ..OiUjt­e, milostivă doamnă, alta este a mânca ceva numai de plăcere şi alta a mânca de foame. Nr. 115 cietăţii este magnific instalat în casele d-nei Ghica, unde a fost conservatorul de musică. Seratele musicale şi literare de Sâmbătă seara au început deja şi se vor ţină regulat în noul local şi pentru cam­ salonul cel mare, în care se ţineau produc­­ţiunile conservatorului servesc atât de bine. Aflăm că societatea va organiza şi două şiruri de con­­ferenţe literare şi artistice, unele intime în sînul cercului societăţii şi altele publice. Cu modul acesta societatea va duce mai departe în mod complet şi des­voltat clubul de recreaţi­une inte­lectuală, representat la noi odinioară prin societatea literară „Junimea“ adecă mai înainte de ce această societate să fie transformată în­tr’un grup politic“.* Un portret al Papei Leo XIII de Len­­bach, în galeria naţională din Berlin e expus un portret al Papei Leo XIII pregătit de pic­torul L­e­n­b­a c­h. După cum se asigură Lenbach e al doilea German, care a zugrăvit pe un Papă. * Ofiţeri germani în armata turcească. Contractele ofiţerilor germani aflaţi în serviciul turcesc expiră peste o limfe- Mulţi din ei aveau re gând să nu le reînoească. Dar­ guvernul german, după cererea Porţii, a declarat, că nu va face nici o obiecţiune contra reînoirii contractelor, care vor fi astfel prelungite însă cu un spor de salarii.* Ovreii la universităţile din Rusia. Diarele anunţă că senatul a primit din partea comisiunii presidate de contele Pahlen un pro­iect de regulament relativ la intrarea în univer­sitate a Israeliților, cari au terminat un gimnasiu. Pentru acest regulament s’a propus urgența. * Choleră. Din Madrid se scrie că în pro­vincia Valencia s’au ivit mai multe coșuri de choleră. * Ciocnire de corăbii. Aproape de New­­york a lovit vaporul „City of Rome“ în barca franceză „Georges et Geanne“; în urma lovirii barca s-a cufundat înecând 23 de persoane. * Incendiu. în Newyork a ars marea fa­brică de mobile a fraților Hermann. Pagubele sunt evaluate la cinci milioane franci. Al VIII-lea raport general al societăţii bisericesci-literare „Alexi-Şincaiană“. Onoratul public tot la doi ani a cetit câte un­ rapon general despre starea şi progresul societ. bisericesci-literare „Alexi-Şincaiană“. Scopul acestei societe este câştigarea cunoscinţelor reli­gioase şi deprinderea membrilor în limba şi li­teratura românească, precum şi perfecţionarea în arta oratorică. Ca să poată fi în curent on. public despre progresul şi starea soc. noastre şi în aceşti doi ani din urmă, — adecă din 24 Maiu 1883 pănă inclusive 7 Maiu 1885 — ne ţinem de datorinţă a supune la apreciarea on. public al VlII-lea raport general a soc. noastre. Şi anume: A. Starea spirituală şi literară a societăţii. I. Membrii ordinari ai acestei societ., de la pofta de mâncare“. S­picând aşa, o duse pe bunica din cabinet în salon, unde era pregătită cafea, ciocolată şi fel de fel de bucăţele bune. — Camerierul aştepta la semnul ei; la porunca principesei alergă îndată după contesă şi copii. — într’o mică clipeală veniră în fugă mare, contesa se juca cu ei ca un mic copil. — „Ui­­taţi-vă, bunico, ce ne dete dşoara Hortensia!“ strigară toţi la­olaltă, arătând fel de fel de da­ruri scumpe. — „Ian se vedem! de când m’am pomenit, aşa lucruri n’am văzut;—dară aţi şi mul­ţumit oare frumos?“

Next