Tribuna, octombrie-decembrie 1885 (Anul 2, nr. 223-279)

1885-10-10 / nr. 231

Pagr. 922 se va ordona o mişcare de trupe şi înspre frun­taria Bulgariei. Toate puterile insistă ca Serbia se nu co­mită vre-o imprudenţă, care ar putea fi scump plătită. Varna, 18 Octomvrie n. Poarta a amânat ori­ce decisiune până ce se va întruni conferenţa, adecă până preste o lună de zile; se crede că Poarta aşteaptă, pentru a lua o hotârîre, mersul evenimentelor şi mai cu seamă atitudinea Serbiei. Poziţia Porţii va fi cu mult mai uşoară, dacă Serbia îşi va îndrepta armatele în contra Bul­gariei ; în acest caz Turcia ar putea veni chiar în ajutorul Bulgarilor. Ori­cum, situaţia Serbiei, şi cu deosebire situaţia personală a regelui Milan, e foarte critică. Ori cum s’ar desemna evenimen­tele, Serbia va întimpina mari greutăţi şi va fi expusă la mari sacrificii. A­ fi-dimineaţă au sosit două batalioane din Siria şi o baterie de artilerie din Brusa; aceste trupe vor fi trimise imediat la graniţa Serbiei. Anglia şi Austria vor trimite în curând mai multe vase cuirasate în Archipelag. Cu toată stăruinţa cercurilor militare şi cu toată aprinderea fanatismului în poporaţie, Sul­tanul e pentru o politică de pace. Sofia, 19 Octomvrie­­. Violarea terito­­rului bulgar de către trupele serbesei pare imi­nentă. La oara actuală nu se scie dacă ea a avut loc. O nelinişte foarte mare domnesce în cercurile diplomatice. S’au trimis trupe spre graniţa sârbească. Poporaţiunea e hotârîtâ se se apere. Prinţul, care a plecat la Ku­stendil, se va întoarce în curând. Vama, 19 Octomvrie­­. Sultanul a în­trunit ieri un consiliu de miniştri, care a ţinut aproape cinci oare; s-au discutat în modul cel mai amănunţit toate eventualităţile putincioase şi măsurile cari ar trebui luate în ori­ce cas. Sul­tanul speră într’o împăciuire; cu Bulgaria se crede că se va ajunge la o înţelegere. Iată ce se propune în privinţa Serbiei şi a Greciei: Pentru a împăca pe Serbia, Bulgaria se-şi cedeze două districte şi regiunea care se întinde până în apropiere de Vidin; aceste teritorii cu­prind o populaţie de vr’o 25.000 locuitori, întru­cât privesce pe Grecia, puterile se facă o de­monstraţie navală, pentru a o sili să-­şi retragă trupele. Cu Grecia lucrurile ar pute merge mai lesne; greutăţile vin din partea Serbiei, care nu se mulţumesce cu acea sporire de teritor­ii ar vre o regiune care să se întindă pănă dincolo de Vidin, cuprinzând şi acest însemnat oraş. E mare teamă acuma că şi Muntenegrul să nu ceară o sporire de teritor; atunci lucrurile s’ar încurca cu desăvîrşire. în consiliul de miniştri s’a discutat cu dea­­mănuntul raportul făcut de generalul von der Golz. Filipopol, 19 Octomvrie n. Atitudinea Serbiei inspiră cea mai mare îngrijire guvernu­lui bulgar; se scie acum că toate greutăţile cu Turcia sunt aplanate şi că pericolul nu poate veni decât dinspre Niş. Aci a produs o viuă impresie scriea că regele Milan nu a voit nici măcar să primească pe d. Grecoff, delegatul Bulgariei, trimis în mi­siune de cătră principele Alexandru. Constantinopol, 19 Octomvrie­­. în răs­punsul la Nota colectivă a ambasadorilor, Poarta după­ ce mulţumesce marilor puteri pentru dispo­­siţiunile luate în privinţa ei, le cere să silească pe prinţul Alexandru să se întoarcă în Bulgaria. Poarta manifestă speranţa că, având în vedere respectul pe care marele puteri­c l-au arătat tot­deauna pentru tratate, se va da satisfacţiune cererei sale. Forţa „Tribunei.“ Din bătrâni. Ghicituri, întrebări şi răspunsuri, frământări de limbă, adunate de Dr. Sima al lui Ión. (Urinare.) 103. Fără suflet s’a născut, Fără suflet a crescut, —• Fără graiu, fără cu­vânt, Şi totuşi este sfânt. •vaonxQ •nuvooj 104. Cântăreţul Domnului, Sărăcia omului.­­pntoa^pp 105. Cine să nasce cu ştreangu ’n cap? ynunpogr •aqapav^fsvQ 106. Un om întâlnind o grămadă de gâsce, le dă bineţe: — „Bună ,fiu a 20 de gâsce!“ — „Că nu suntem 20 de gâsce — răs­punde gânscanul (gâscanul, gânsacul) — iară dacă am mai fi pe câte suntem şi iarăşi pe ju­mătate atâtea, am fi tocmai 20 de gâsce. Câte-or fost dar?! "(OS »»/ f n° F 8 n0 y 8) "rfo 107. Un om ducea la oraş un butoiu de vin ca să-’l veniră. Butoiul avea tocmai 10 ferii în capăt şi era plin plinuţ. Pe drum undeva, stă de vorbă cu un alt om, care şi el mergea la oraş şi anume să cum­pere vin. Fac târg cu 5 ferii. Dar’ cum să-’l împărţească, neavend alte vase, afară de două butoaie — unul de 3 ferii şi altul de 7 ferii?! Năcazul învaţă pe om! Au scos-o la cale de mai bine nu se poate — însă cum ? ?! ’m­aapjn/^ is vqjoa )so/ nv­dj wno pdnp — ‘g pvo qj gp po ui ‘luaf g îf Ma­i ap po uj ap 2&o ui ptuvo) jt­is 01 9p po uip i914 ap po ad nou uip nplmpq 'l op qoo ui puMoo’i a^ p ap 29° uyp }}Mf g ajao îs OT 9P po ui i ap po ad ppvsap uinoy­­nun mmnu QT op po ui is g nvM wm iuad £ op 2^0 ui ‘upd o.ig nuaj. i ap po pniot ~n8[­L 9P l90 ul WMosap nv~2­ vmnoapwi is im put ap uijuaf p ap po ad pgdiun ny 108. Am un câmp cu șepte pari, La tot parul șepte clenciuri, La tot clenciul şepte straiţe, In toată straiţa şepte mâţe, La toată mâţa şepte pui, La tot puiul ş­e­p­t­e şoareci, La tot şoarecul şepte grăunţe. Câte­’s din fie­care fel, — şi câte-’s la­olaltă?? — Fără ce nu poate fi omul? 'Prins PWd 110. Strigă Cireşa din copaci, Să s’adune boi şi vaci. •mnjodojQ 111. Am un bou roşu şi altul alb, cel roşu trece gardul, cel alb ba.­­vavajd­is inyx. Ce-i mândru la stat, Şi bun la mâncat? TlVJd) 113. Casa grâului, în vîrvul gruiului. ’uojpojţr vung 114. Am la bâte ferecate, Le ţin în pod aruncate. 116. 115. Ciutuc butuc, De barbă-’l apuc, De barbă-’l duc, De barbă-’l aduc. •pnsapopojp Ce sapă cu capul şi duce cu coada ?­­pnoy 117. Ce stă ’n cuiu şi n’are fund? ■Mpiaf (v­iununm) mipgtp 118. Unde se culcă Boian, Se cunoasce şi într’un an. ■jrvoog 119. Bate roşu în fund pe negru. •(ynunvao) va^vpppo îs pnoojp 120. Ce e mic şi îndată mare? •pioogt 121. Părinţii nu­’s născuţi bine şi copiii­’s pe vîrvul casei. 'ptvumj is pioo^ 122. — „Unde mergi tu răsucitule? — „La ce mă întrebi găuritule! „Că la coadă­’s aurit, „Nu ca tine tot cănii !„ •pnoot is pmuif ‘(m­wpn'q) pnujtojd (Va urma.) •(znanono) niosndpd ap­itapnjr 661/096 W[°l° »7 sts'ess •• • • aiunpujr) 6^9‘LN­ •• * • pajavog 108‘91 ‘.............ind lot's *............. ste • • • • afiv^g 6t * * * IMllOUdJQ L .............WWJ-109. 112. TRIBUNA­ l între vorbire cu principele Carageor­gevici. O persoană distinsă, care de mai mulţi ani stă în relaţiuni intime cu casa Carageorgevici, a avut cu principele Ca­­rageorgevici o întervorbire de mai multe oare în timpul când acesta trecea prin Budapesta la Cetinie, în următoarele re­produceri întrevorbirea după „Budapester Tagblatt“ : „Principele Carageorgevici, s’a schimbat foarte puţin, de când­­l-am vădut mai pe urmă. E nervos şi pasionat, ca şi mai nainte; focul privirilor sale trădează curagiul şi energia, pe care le păstrează în peptul seu. întrebându-­l, ce opiniă are despre situaţiunea din Peninsula­ Balcanică, răspunse: „„Răsboiul e inevitabil. Sârbia va face în­ceputul, România şi Grecia vor urma. Pute­rile însă se înşeală strajnic, dacă cred, că Muntenegrul va privi numai cu mâ­­nile încrucişate . . . . Năvălirea Serbiei în Bulgaria ar fi de regretat, deoare­ce nu Bul­garia, ci Turcia e duşmanul nostru. Dacă cu toate aceste Sârbia va începe un răsboiu cu Bul­garia, aceasta e atunci opera oficiului de externe vienez, care în general de ani încoaci face politica sârbească.““ „La întrebarea, dacă e adevărat, că el, principele Carageorgevici, plănuesce vre-o acţiune în Serbia? — răspunse. Eu stiu, că opiniunea publică din Sârbia e foarte favorabilă pentru Casa noastră. Ţeara e ne­mulţumită şi guvernul nu e popular. Eu însă nu ţin de oportun perioolul de faţă, de a păşi cu pretenţiunile mele la tronul Sârbiei, pe care eu dealtmin­­trelea le susţin şi acum şi le voiu sus­ţine şi pe viitor. Acum, când Serbia umblă într’aceea, ca să-’şi mărească teritorul, când stă aşa­­ficând în faţa unui răsboiu mare, n’aş voi să mai agitez sermana mea patrie. Eu sciu, că va sosi odată şi timpul meu şi sciu şi aceea, că împregiurările vor aduce-o cu sine, ca să mă resolvez preste noapte la un pas serios. Dacă se vor ivi însă evenimente, care fac imposibilă reţinerea mea, atunci la toată întâmplarea mă voiu afla la locul meu“. „La întrebarea că Rusia ce atitudine ia faţă cu lucrurile din Serbia, ’mi-a răs­puns într’un mod foarte sfiit; ’mi-a spus însă, că Rusia nu se bucură de loc, când vede, că Slavii din Peninsula­ Balcanică se măcelăresc între sine. Dacă regele Milan într’adevăr ar fi sedus să inceapă u­n răsboiu sângeros cu Bulgaria, aceasta ar fi pentru el de commencement de la Rin. „Declaraţiunile pe care le-a mai făcut prin­cipele cu privire la regele Milan şi la relaţiunea sa cu Austro-Ungaria, nu se pot de astădată da publicităţii“. Corespondenţă particulară a „Tribunei“. Baia-de-Criş, în 17 Oct. n. 1885, în Nr. 222 dela 11 Octomvrie 1885 sub rubrica „O rectificare“ am cetit excusa dlui S. B­o­r­h­a pretorul din M.­Ilia, unde se excusa , pentru­ ce a votat cu majoritatea „cultur-egy­­let“-ului din Cluj, şi în contra Românilor, cari au făcut propunere contrară, acusându-’i pe aceia că au ţinut conferenţă secretă, la care d-sa n’a fost convocat şi nici că a putut participa, pentru aceea a fost silit să voteze cu majoritatea în contra neamului românesc, şi pentru extirparea aceluia. Eu ca unul ce am luat parte activă la acea şedinţă a comitatului Hunedoara, şi ca unul care dela anul 1862 nici o ocasiune n’am între­­lăsat după putinţele mele de a apăra căuşele na­țiunii, căreia aparțin, ine văd silit, — nu pentru­ ca se excus partida, la care aparțin, față de domnul Borha, nici ca să-’l învinovățesc pe d-sa pentru votul d-sale de atunci, pe care numai a-’l com­pătimi aş pute­­­a răspunde. Partida românească nici o conferență se­cretă nu a ţinut, prin urmare la conferenţă se­cretă ori nesecretă nime n’a fost convocat, fie fce­­care om s’a înţeles după simţul şi priceperea sa în causa subversantă, fără a fi fost vre-o con­­ferenţă secretă, prin urmare nici dl Borba n’a fost convocat, nici n’a participat. Cum că conferenţă secretă n’a fost, şi nici n’a fost convocare la aceea, se vede de de acolo, că foarte puţini Români au participat la şedinţă, şi chiar aceia cari în filele precedente erau de faţă, spre ruşinea lor, au absentat dela acea şe­dinţă, deşi se aflau cu locuinţa în loc, nomina sunt odiosa. Se poate că dacă noi participanţii consultam profundele păreri ale dlui pretor Borha, causa ar fi avut cu totul altă reuşită, poate mai favora­bilă, asta însă de astă-dată nu o am putut face, cel puţin eu unul nu, motivele îmi sunt urmă­toarele : Eu pe dl Borha îl cunosc încă din copi­lăria sa, de atunci şi pănă în «jiua de astăzi n’am avut fericirea de a-’l vedè apărând vre-o causă generală românească şi luptându-se pentru ea, dacă totuşi d-sa ’mi-ar arăta că a făcut, voiu recunoasce, ear’ pănă atunci nu. Ceea­ ce sciu eu despre dl Borha, este cu totul altcum. D-sa pănă a avut lipsă de mijloace românesci, a fost Român, şi de atunci pănă astăifi nu ’l-am vădut participând nici la o causă românească. Să-­mi spună d-sa participat-a dela anul 1872, adecă de când a încetat a fi funcţionar al fostului comitat al Zarandului, pănă la conferenţa românească din Deva, după care d-sa a fost ales respective numit de pretor, unde se află şi actualmente? dacă d-sa îmi va arăta contrarul voiu fi silit a-m i ceda dreptul şi pănă atunci aştept. Aşa cred, că un om, respectiv e un individ lipsit de ori-şi­ce activitate în cause generale ro­mânesci, nu poate pretinde dela nimenea ca să fie convocat la o conferenţă secretă. D-sa îşi va aduce aminte mai bine, că înainte cu mult de­numirile actuale de oficiali de stat, pe când era încă în funcţiune ca judecător la tribunalul din Baia-de-Criş, din înaltele sale prevederi a părăsit şi s’a separat de toţi Românii din Baia­­de-Criş, fără să fi avut ansă la aceea, causa s’a scitit mai târdiu şi intriga d-sale a devenit pu­blică. Dacă d-l Borha ar pofti se­­i-o spun în public, nu mă va gena nimic. D-sa avea o promisiune dela corniţele suprem de atunci, con­tele Haller, care scia foarte bine să seducă oa­menii neprecugetători, şi pentru promisiunea aceea, o funcţiune grasă, părăsi toată răsuflarea româ­nească. S'a înşelat însă amar, — căci osul de ros — s’a dat altuia. Să-­mi spună dl Borha: dela 1872 pănă la 1884 ce activitate românească a avut d-sa atât pe cariera politică cât şi pe cea bise­ricească? şi la ce adunări a participat, deşi a fost membru ? se-­mi spună d-sa de când este pre­tor, cu care dintre Români a avut vre-o conţe­­legere şi în care casă românească a avut in­trare, ori a binevoit a întră ? nu încungiura d-sa ? nu d-sa încungiura toată suflarea românească cu deadinsul ca să nu se strice cu puterea, şi totuşi s’a stricat. După toate aceste avut-a d-sa lipsă de excusă pentru votul d-sale? şi de a acusa pe alţii, că nu ’i-au făcut cunoscut? Eu cred că nu. Dacă însă totuşi are lipsă, causa stă în altceva, dară altceva încă este deocamdată ne­­aternătoare dela Români. Cu acestea am fost dator d-lui Borha şi publicului întreg, ca să se facă lumină şi să ne cunoascem oamenii. Dacă nu ar fi îndestulit cu atâta, îi stau la disposiţiune, ca să nu se plângă, că are treabă cu anonimul Mircea, şi că doară ar fi învinovăţit pe nedreptul. Teodor Pop, advocat. Cronică. „Romanische Revue“. Cetim în „Ro­mânul“ . Mersul literaturei noastre precum şi nouele lucrări cari din când în când apar la noi în ţeară, sau prin celelalte ţeri române, ajung foarte greu a fi cunoscute în străinătate, sau foarte adese nu sunt de loc cunoscute. Străinul învăţat are tot dreptul a crede, că nimic nou nu spuntă măcar în România, în cercul literilor, stiinţelor şi artelor noastre. A pune sub ochii învăţaţilor străini, cele ce se lucrează în ţerile Dacii-Traiane, a le da parte sau totul din aceste lucrări, a discuta în Nr. 231

Next