Tribuna, octombrie-decembrie 1885 (Anul 2, nr. 223-279)
1885-10-10 / nr. 231
Pagr. 922 se va ordona o mişcare de trupe şi înspre fruntaria Bulgariei. Toate puterile insistă ca Serbia se nu comită vre-o imprudenţă, care ar putea fi scump plătită. Varna, 18 Octomvrie n. Poarta a amânat orice decisiune până ce se va întruni conferenţa, adecă până preste o lună de zile; se crede că Poarta aşteaptă, pentru a lua o hotârîre, mersul evenimentelor şi mai cu seamă atitudinea Serbiei. Poziţia Porţii va fi cu mult mai uşoară, dacă Serbia îşi va îndrepta armatele în contra Bulgariei ; în acest caz Turcia ar putea veni chiar în ajutorul Bulgarilor. Oricum, situaţia Serbiei, şi cu deosebire situaţia personală a regelui Milan, e foarte critică. Ori cum s’ar desemna evenimentele, Serbia va întimpina mari greutăţi şi va fi expusă la mari sacrificii. A fi-dimineaţă au sosit două batalioane din Siria şi o baterie de artilerie din Brusa; aceste trupe vor fi trimise imediat la graniţa Serbiei. Anglia şi Austria vor trimite în curând mai multe vase cuirasate în Archipelag. Cu toată stăruinţa cercurilor militare şi cu toată aprinderea fanatismului în poporaţie, Sultanul e pentru o politică de pace. Sofia, 19 Octomvrie. Violarea teritorului bulgar de către trupele serbesei pare iminentă. La oara actuală nu se scie dacă ea a avut loc. O nelinişte foarte mare domnesce în cercurile diplomatice. S’au trimis trupe spre graniţa sârbească. Poporaţiunea e hotârîtâ se se apere. Prinţul, care a plecat la Kustendil, se va întoarce în curând. Vama, 19 Octomvrie. Sultanul a întrunit ieri un consiliu de miniştri, care a ţinut aproape cinci oare; s-au discutat în modul cel mai amănunţit toate eventualităţile putincioase şi măsurile cari ar trebui luate în orice cas. Sultanul speră într’o împăciuire; cu Bulgaria se crede că se va ajunge la o înţelegere. Iată ce se propune în privinţa Serbiei şi a Greciei: Pentru a împăca pe Serbia, Bulgaria se-şi cedeze două districte şi regiunea care se întinde până în apropiere de Vidin; aceste teritorii cuprind o populaţie de vr’o 25.000 locuitori, întrucât privesce pe Grecia, puterile se facă o demonstraţie navală, pentru a o sili să-şi retragă trupele. Cu Grecia lucrurile ar pute merge mai lesne; greutăţile vin din partea Serbiei, care nu se mulţumesce cu acea sporire de teritorii ar vre o regiune care să se întindă pănă dincolo de Vidin, cuprinzând şi acest însemnat oraş. E mare teamă acuma că şi Muntenegrul să nu ceară o sporire de teritor; atunci lucrurile s’ar încurca cu desăvîrşire. în consiliul de miniştri s’a discutat cu deamănuntul raportul făcut de generalul von der Golz. Filipopol, 19 Octomvrie n. Atitudinea Serbiei inspiră cea mai mare îngrijire guvernului bulgar; se scie acum că toate greutăţile cu Turcia sunt aplanate şi că pericolul nu poate veni decât dinspre Niş. Aci a produs o viuă impresie scriea că regele Milan nu a voit nici măcar să primească pe d. Grecoff, delegatul Bulgariei, trimis în misiune de cătră principele Alexandru. Constantinopol, 19 Octomvrie. în răspunsul la Nota colectivă a ambasadorilor, Poarta după ce mulţumesce marilor puteri pentru disposiţiunile luate în privinţa ei, le cere să silească pe prinţul Alexandru să se întoarcă în Bulgaria. Poarta manifestă speranţa că, având în vedere respectul pe care marele puteric l-au arătat totdeauna pentru tratate, se va da satisfacţiune cererei sale. Forţa „Tribunei.“ Din bătrâni. Ghicituri, întrebări şi răspunsuri, frământări de limbă, adunate de Dr. Sima al lui Ión. (Urinare.) 103. Fără suflet s’a născut, Fără suflet a crescut, —• Fără graiu, fără cuvânt, Şi totuşi este sfânt. •vaonxQ •nuvooj 104. Cântăreţul Domnului, Sărăcia omului.pntoa^pp 105. Cine să nasce cu ştreangu ’n cap? ynunpogr •aqapav^fsvQ 106. Un om întâlnind o grămadă de gâsce, le dă bineţe: — „Bună ,fiu a 20 de gâsce!“ — „Că nu suntem 20 de gâsce — răspunde gânscanul (gâscanul, gânsacul) — iară dacă am mai fi pe câte suntem şi iarăşi pe jumătate atâtea, am fi tocmai 20 de gâsce. Câte-or fost dar?! "(OS »»/ f n° F 8 n0 y 8) "rfo 107. Un om ducea la oraş un butoiu de vin ca să-’l veniră. Butoiul avea tocmai 10 ferii în capăt şi era plin plinuţ. Pe drum undeva, stă de vorbă cu un alt om, care şi el mergea la oraş şi anume să cumpere vin. Fac târg cu 5 ferii. Dar’ cum să-’l împărţească, neavend alte vase, afară de două butoaie — unul de 3 ferii şi altul de 7 ferii?! Năcazul învaţă pe om! Au scos-o la cale de mai bine nu se poate — însă cum ? ?! ’maapjn/^ is vqjoa )so/ nvdj wno pdnp — ‘g pvo qj gp po ui ‘luaf g îf Mai ap po uj ap 2&o ui ptuvo) jtis 01 9p po uip i914 ap po ad nou uip nplmpq 'l op qoo ui puMoo’i a^ p ap 29° uyp }}Mf g ajao îs OT 9P po ui i ap po ad ppvsap uinoynun mmnu QT op po ui is g nvM wm iuad £ op 2^0 ui ‘upd o.ig nuaj. i ap po pniot ~n8[L 9P l90 ul WMosap nv~2 vmnoapwi is im put ap uijuaf p ap po ad pgdiun ny 108. Am un câmp cu șepte pari, La tot parul șepte clenciuri, La tot clenciul şepte straiţe, In toată straiţa şepte mâţe, La toată mâţa şepte pui, La tot puiul şepte şoareci, La tot şoarecul şepte grăunţe. Câte’s din fiecare fel, — şi câte-’s laolaltă?? — Fără ce nu poate fi omul? 'Prins PWd 110. Strigă Cireşa din copaci, Să s’adune boi şi vaci. •mnjodojQ 111. Am un bou roşu şi altul alb, cel roşu trece gardul, cel alb ba.vavajdis inyx. Ce-i mândru la stat, Şi bun la mâncat? TlVJd) 113. Casa grâului, în vîrvul gruiului. ’uojpojţr vung 114. Am la bâte ferecate, Le ţin în pod aruncate. 116. 115. Ciutuc butuc, De barbă-’l apuc, De barbă-’l duc, De barbă-’l aduc. •pnsapopojp Ce sapă cu capul şi duce cu coada ?pnoy 117. Ce stă ’n cuiu şi n’are fund? ■Mpiaf (viununm) mipgtp 118. Unde se culcă Boian, Se cunoasce şi într’un an. ■jrvoog 119. Bate roşu în fund pe negru. •(ynunvao) va^vpppo îs pnoojp 120. Ce e mic şi îndată mare? •pioogt 121. Părinţii nu’s născuţi bine şi copiii’s pe vîrvul casei. 'ptvumj is pioo^ 122. — „Unde mergi tu răsucitule? — „La ce mă întrebi găuritule! „Că la coadă’s aurit, „Nu ca tine tot cănii !„ •pnoot is pmuif ‘(mwpn'q) pnujtojd (Va urma.) •(znanono) niosndpd apitapnjr 661/096 W[°l° »7 sts'ess •• • • aiunpujr) 6^9‘LN •• * • pajavog 108‘91 ‘.............ind lot's *............. ste • • • • afiv^g 6t * * * IMllOUdJQ L .............WWJ-109. 112. TRIBUNA l între vorbire cu principele Carageorgevici. O persoană distinsă, care de mai mulţi ani stă în relaţiuni intime cu casa Carageorgevici, a avut cu principele Carageorgevici o întervorbire de mai multe oare în timpul când acesta trecea prin Budapesta la Cetinie, în următoarele reproduceri întrevorbirea după „Budapester Tagblatt“ : „Principele Carageorgevici, s’a schimbat foarte puţin, de cândl-am vădut mai pe urmă. E nervos şi pasionat, ca şi mai nainte; focul privirilor sale trădează curagiul şi energia, pe care le păstrează în peptul seu. întrebându-l, ce opiniă are despre situaţiunea din Peninsula Balcanică, răspunse: „„Răsboiul e inevitabil. Sârbia va face începutul, România şi Grecia vor urma. Puterile însă se înşeală strajnic, dacă cred, că Muntenegrul va privi numai cu mânile încrucişate . . . . Năvălirea Serbiei în Bulgaria ar fi de regretat, deoarece nu Bulgaria, ci Turcia e duşmanul nostru. Dacă cu toate aceste Sârbia va începe un răsboiu cu Bulgaria, aceasta e atunci opera oficiului de externe vienez, care în general de ani încoaci face politica sârbească.““ „La întrebarea, dacă e adevărat, că el, principele Carageorgevici, plănuesce vre-o acţiune în Serbia? — răspunse. Eu stiu, că opiniunea publică din Sârbia e foarte favorabilă pentru Casa noastră. Ţeara e nemulţumită şi guvernul nu e popular. Eu însă nu ţin de oportun perioolul de faţă, de a păşi cu pretenţiunile mele la tronul Sârbiei, pe care eu dealtmintrelea le susţin şi acum şi le voiu susţine şi pe viitor. Acum, când Serbia umblă într’aceea, ca să-’şi mărească teritorul, când stă aşaficând în faţa unui răsboiu mare, n’aş voi să mai agitez sermana mea patrie. Eu sciu, că va sosi odată şi timpul meu şi sciu şi aceea, că împregiurările vor aduce-o cu sine, ca să mă resolvez preste noapte la un pas serios. Dacă se vor ivi însă evenimente, care fac imposibilă reţinerea mea, atunci la toată întâmplarea mă voiu afla la locul meu“. „La întrebarea că Rusia ce atitudine ia faţă cu lucrurile din Serbia, ’mi-a răspuns într’un mod foarte sfiit; ’mi-a spus însă, că Rusia nu se bucură de loc, când vede, că Slavii din Peninsula Balcanică se măcelăresc între sine. Dacă regele Milan într’adevăr ar fi sedus să inceapă un răsboiu sângeros cu Bulgaria, aceasta ar fi pentru el de commencement de la Rin. „Declaraţiunile pe care le-a mai făcut principele cu privire la regele Milan şi la relaţiunea sa cu Austro-Ungaria, nu se pot de astădată da publicităţii“. Corespondenţă particulară a „Tribunei“. Baia-de-Criş, în 17 Oct. n. 1885, în Nr. 222 dela 11 Octomvrie 1885 sub rubrica „O rectificare“ am cetit excusa dlui S. Borha pretorul din M.Ilia, unde se excusa , pentru ce a votat cu majoritatea „cultur-egylet“-ului din Cluj, şi în contra Românilor, cari au făcut propunere contrară, acusându-’i pe aceia că au ţinut conferenţă secretă, la care d-sa n’a fost convocat şi nici că a putut participa, pentru aceea a fost silit să voteze cu majoritatea în contra neamului românesc, şi pentru extirparea aceluia. Eu ca unul ce am luat parte activă la acea şedinţă a comitatului Hunedoara, şi ca unul care dela anul 1862 nici o ocasiune n’am întrelăsat după putinţele mele de a apăra căuşele națiunii, căreia aparțin, ine văd silit, — nu pentru ca se excus partida, la care aparțin, față de domnul Borha, nici ca să-’l învinovățesc pe d-sa pentru votul d-sale de atunci, pe care numai a-’l compătimi aş putea răspunde. Partida românească nici o conferență secretă nu a ţinut, prin urmare la conferenţă secretă ori nesecretă nime n’a fost convocat, fie fcecare om s’a înţeles după simţul şi priceperea sa în causa subversantă, fără a fi fost vre-o conferenţă secretă, prin urmare nici dl Borba n’a fost convocat, nici n’a participat. Cum că conferenţă secretă n’a fost, şi nici n’a fost convocare la aceea, se vede de de acolo, că foarte puţini Români au participat la şedinţă, şi chiar aceia cari în filele precedente erau de faţă, spre ruşinea lor, au absentat dela acea şedinţă, deşi se aflau cu locuinţa în loc, nomina sunt odiosa. Se poate că dacă noi participanţii consultam profundele păreri ale dlui pretor Borha, causa ar fi avut cu totul altă reuşită, poate mai favorabilă, asta însă de astă-dată nu o am putut face, cel puţin eu unul nu, motivele îmi sunt următoarele : Eu pe dl Borha îl cunosc încă din copilăria sa, de atunci şi pănă în «jiua de astăzi n’am avut fericirea de a-’l vedè apărând vre-o causă generală românească şi luptându-se pentru ea, dacă totuşi d-sa ’mi-ar arăta că a făcut, voiu recunoasce, ear’ pănă atunci nu. Ceea ce sciu eu despre dl Borha, este cu totul altcum. D-sa pănă a avut lipsă de mijloace românesci, a fost Român, şi de atunci pănă astăifi nu ’l-am vădut participând nici la o causă românească. Să-mi spună d-sa participat-a dela anul 1872, adecă de când a încetat a fi funcţionar al fostului comitat al Zarandului, pănă la conferenţa românească din Deva, după care d-sa a fost ales respective numit de pretor, unde se află şi actualmente? dacă d-sa îmi va arăta contrarul voiu fi silit a-m i ceda dreptul şi pănă atunci aştept. Aşa cred, că un om, respectiv e un individ lipsit de ori-şice activitate în cause generale românesci, nu poate pretinde dela nimenea ca să fie convocat la o conferenţă secretă. D-sa îşi va aduce aminte mai bine, că înainte cu mult denumirile actuale de oficiali de stat, pe când era încă în funcţiune ca judecător la tribunalul din Baia-de-Criş, din înaltele sale prevederi a părăsit şi s’a separat de toţi Românii din Baiade-Criş, fără să fi avut ansă la aceea, causa s’a scitit mai târdiu şi intriga d-sale a devenit publică. Dacă d-l Borha ar pofti sei-o spun în public, nu mă va gena nimic. D-sa avea o promisiune dela corniţele suprem de atunci, contele Haller, care scia foarte bine să seducă oamenii neprecugetători, şi pentru promisiunea aceea, o funcţiune grasă, părăsi toată răsuflarea românească. S'a înşelat însă amar, — căci osul de ros — s’a dat altuia. Să-mi spună dl Borha: dela 1872 pănă la 1884 ce activitate românească a avut d-sa atât pe cariera politică cât şi pe cea bisericească? şi la ce adunări a participat, deşi a fost membru ? se-mi spună d-sa de când este pretor, cu care dintre Români a avut vre-o conţelegere şi în care casă românească a avut intrare, ori a binevoit a întră ? nu încungiura d-sa ? nu d-sa încungiura toată suflarea românească cu deadinsul ca să nu se strice cu puterea, şi totuşi s’a stricat. După toate aceste avut-a d-sa lipsă de excusă pentru votul d-sale? şi de a acusa pe alţii, că nu ’i-au făcut cunoscut? Eu cred că nu. Dacă însă totuşi are lipsă, causa stă în altceva, dară altceva încă este deocamdată neaternătoare dela Români. Cu acestea am fost dator d-lui Borha şi publicului întreg, ca să se facă lumină şi să ne cunoascem oamenii. Dacă nu ar fi îndestulit cu atâta, îi stau la disposiţiune, ca să nu se plângă, că are treabă cu anonimul Mircea, şi că doară ar fi învinovăţit pe nedreptul. Teodor Pop, advocat. Cronică. „Romanische Revue“. Cetim în „Românul“ . Mersul literaturei noastre precum şi nouele lucrări cari din când în când apar la noi în ţeară, sau prin celelalte ţeri române, ajung foarte greu a fi cunoscute în străinătate, sau foarte adese nu sunt de loc cunoscute. Străinul învăţat are tot dreptul a crede, că nimic nou nu spuntă măcar în România, în cercul literilor, stiinţelor şi artelor noastre. A pune sub ochii învăţaţilor străini, cele ce se lucrează în ţerile Dacii-Traiane, a le da parte sau totul din aceste lucrări, a discuta în Nr. 231